CUM SĂ CÂȘTIGĂM BĂTĂLIILE VIEȚII (3)

„Iosafat şi-a îndreptat faţa să caute pe Domnul” (2 Cronici 20:3)

     Un alt lucru pe care trebuie să-l facem pentru a câștiga bătăliile vieții este să ne aducem problemele înaintea lui Dumnezeu. În mijlocul crizei în care se afla, Iosafat „şi-a îndreptat faţa să caute pe Domnul şi a vestit un post.” Rugăciunea nu este întotdeauna primul lucru la care ne gândim. De ce? Pentru că vrem să ne rezolvăm problemele pe cont propriu. Într-o zi, un diacon și-a sunat pastorul și i-a zis: „Avem o problemă pe care nu o putem rezolva. Am încercat toate metodele și nimic nu merge.” Pastorul a răspuns: „Ei bine, înseamnă că tot ce ne rămâne de făcut este să ne rugăm.” La care diaconul a replicat: „Chiar credeți că e nevoie să ne rugăm pentru așa ceva?” Când ne confruntăm cu bătăliile vieții, rugăciunea trebuie să fie primul lucru la care recurgem, nu ultimul! Și uneori, când problema nu poate fi rezolvată doar prin rugăciune, Dumnezeu ne călăuzește spre un al doilea element: postul. L-ai încercat vreodată? Postul nu e ceva mistic, tainic; postul are de-a face cu concentrarea! Când postești tu spui: „Doamne, pot trăi fără multe lucruri, dar nu pot rezolva problema aceasta fără Tine. Așa că în loc să fiu preocupat de televizor, mâncare sau rețele de socializare, îmi voi petrece timpul căutând fața Ta!” Sutașul Corneliu a postit și s-a rugat timp de patru zile, rugându-L pe Dumnezeu să-i arate calea. Drept urmare, Dumnezeu i l-a trimis acasă pe apostolul Petru, ca să-i predice Evanghelia lui și Neamurilor – și astfel el a schimbat cursul istoriei (vezi Faptele Apostolilor cap.10). Pentru a ști pe cine să aleagă în echipa misionară, biserica Noului Testament a postit, s-a rugat și a cerut călăuzirea lui Dumnezeu. Și drept rezultat, s-a format una dintre cele mai dinamice echipe de evanghelizare din toate timpurile: Pavel și Barnaba (vezi Faptele Apostolilor 13:2-3). Când devii suficient de serios ca să te rogi și să postești pentru problema ta, Dumnezeu îți va arăta soluția!

CUM SĂ CÂȘTIGĂM BĂTĂLIILE VIEȚII (2)

„Nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine!” (2 Cronici 20:12)

     Pentru a câștiga bătăliile vieții, trebuie să ne recunoaștem inamicii… dar trebuie, 2: să ne recunoaștem neputința. Singurii oameni pe care Dumnezeu nu-i poate ajuta sunt aceia care nu cred că au nevoie de ajutorul Său. Regele Iosafat a zis: „Noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi, care înaintează împotriva noastră, şi nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine!” Deseori, ochii noștri sunt îndreptați spre orice și spre oricine, numai spre Dumnezeu, nu – adică, tocmai către Cel care chiar poate rezolva problemele! Circumstanțele noastre sunt precum o saltea: dacă stai pe ea, te odihnești bine, dar dacă stai sub ea – te poți sufoca! Ațintește-ți privirea la Domnul, și doar așa vei ieși biruitor în împrejurările în care te afli! Ține minte, „lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul…” (Zaharia 4:6). Nu putem trăi viața de creștini prin propria noastră putere, pentru că ea este limitată. Avem nevoie de puterea pe care o căpătăm atunci când Îl lăsăm pe Duhul Sfânt să trăiască în noi. Să ne gândim la o mănușă. În sine, este neputincioasă și fără valoare. Dar când mâna intră în ea, mănușa devine utilă și eficientă. Domnul Isus a zis: „Voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi” (Faptele Apostolilor 1:8). Domnul Isus S-a referit deseori la Duhul Sfânt ca la „Mângâietorul”… așa că, atunci când nu știi ce să faci, bazează-te pe promisiunea Sa: „Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu” (Ioan 14:26). Concluzie: dacă luptăm prin propria noastră putere, vom pierde; dar când apelăm la puterea Duhului lui Dumnezeu care locuiește în noi, vom câștiga!

CUM SĂ CÂȘTIGĂM BĂTĂLIILE VIEȚII (1)

„Noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi, care înaintează împotriva noastră” (2 Cronici 20:12)

     Cu ajutorul lui Dumnezeu, regele Iosafat a învins nu doar o armată, ci trei! Și istoria lui ne învață și pe noi cum putem câștiga bătăliile vieții. Așa că, în câteva episoade consecutive vom învăța împreună cum să biruim și noi. În primul rând, trebuie să ne identificăm dușmanii. Cei mai mulți dintre noi nici nu se gândesc cine este adevăratul dușman. Credem că e automat cel care vrea să ne ia locul de muncă, soțul, soția, sau banii. Însă de multe ori dușmanul este în noi – e propria atitudine! Adesea, ceea ce ne doboară nu este ce ni se întâmplă, ci reacția noastră la acea situație. Înainte de-a obține victoria, la nivel personal, trebuie să-ți identifici dușmanul. Să observăm cum a reacționat Iosafat când a auzit că „o mare mulțime” se ridică împotriva lui. El s-a umplut de „spaimă” (v. 2-3) – o reacție (am spune) destul de firească: întrezărim problema, ne îngrijorăm, ne umplem de spaimă gândindu-ne ce-o să ni se întâmple, ori ce să facem. În realitate, spaima este totalmente nocivă doar dacă ne raportăm la ea într-un mod greșit. Dar o putem și folosi, pentru a ne motiva să învingem problema și să ne apropiem mai mult de Dumnezeu. Numai atunci când devenim descurajați, când renunțăm, când ne înfuriem, când începem să întrebăm: „De ce eu, Doamne?” – atunci de fapt ne învinge teama. Dacă te afli într-o situație care te umple de neliniște, de frică, de panică – adu-ți aminte: Dumnezeu răspunde nu neapărat la nevoi, El răspunde la credință! Așadar, fundamentează-ți credința pe Cuvântul Său neclintit și bazează-te pe promisiunile Sale, precum cea din Isaia 41:10: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.” Încrederea nezdruncinată în Cuvântul lui Dumnezeu declanșează ajutorul Său în favoarea noastră. Așadar, încrede-te în promisiunile lui Dumnezeu!

TE ROGI CA DUMNEZEU SĂ-ȚI DEA UN COPIL?

„Pentru copilul acesta mă rugam, şi Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam.” (1 Samuel 1:27)

     Ana își dorea atât de mult să devină mamă, încât „se ruga Domnului cu sufletul amărât şi plângea”. (vers. 10). De fapt, ea a făcut o juruință înaintea lui Dumnezeu, promițând că, dacă îi va da un copil, „îl va închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui” (vers. 11). Și așa s-a întâmplat! Biblia relatează: „Când i s-au împlinit zilele, Ana a născut un fiu” (vers. 20). Același lucru i s-a întâmplat și lui Rut: „Boaz a născut pe Obed, din Rut” (Matei 1:5). Rut era o văduvă săracă atunci când Dumnezeu i-a prezentat-o lui Boaz, proprietarul ogorului unde ea trudea din greu. Ea făcea parte dintre neamuri, iar el era iudeu – și prin Lege, le era interzis să se căsătorească. Însă Dumnezeu a dat la o parte bariera care le stătea în cale și, din unirea lor, a rezultat un băiat pe nume Obed. El va fi un strămoș al regelui David și în cele din urmă al Domnului nostru Isus Hristos. Dumnezeu a zis: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva de mirat din partea Mea?” (Ieremia 32:27). Iar răspunsul, tot aici (Ieremia 32) în vers. 17: „Doamne… Tu ai făcut cerurile şi pământul cu puterea Ta cea mare şi cu braţul Tău întins: nimic nu este de mirat din partea Ta!” Astăzi, dacă te rogi ca Dumnezeu să-ți dăruiască un copil, bazează-te pe aceste versete și crede-le: „Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra… Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El” (Psalmul 37:4-5, 7). Domnul să-ți asculte ruga!

ORA DE VÂRF

„Domnul binecuvântează pe poporul Său cu pace” (Psalmul 29:11)

     Oare de ce momentul de întoarcerea acasă, seara, se numește „oră de vârf”, când nimic nu se mișcă? Adevărata „oră de vârf” este mai degrabă când ajungem acasă, deoarece tuturor ne este foame și ne pierdem rapid răbdarea. Când ambii părinți lucrează, se întorc de obicei acasă obosiți, uneori iritați, dar copiilor nu le pasă – ei au nevoie de atenția lor imediată. Așa se creionează un cadru potrivit pentru ceartă. Există anumite lucruri pe care mama le poate face pentru a detona această bombă a orei de vârf. Mai întâi, dă-le un telefon copiilor înainte de-a pleca de la serviciu. Lucrul acesta îți poate oferi un punct de pornire în rezolvarea problemelor care ar putea mocni acasă. Al doilea lucru, roagă-te și fă un efort conștient, în drumul spre casă, pentru a te debarasa de responsabilitățile de la serviciu și de problemele acelei zile. Al treilea, în ce privește cina, e înțelept să faci câte ceva de dimineață, sau în seara dinainte. O cină cu legume care pot merge din congelator direct în cuptor, împreună cu șnițelele pregătite dimineața, vor elibera presiunea din momentul în care stresul e cel mai mare. Cu cât familia mănâncă mai repede și nivelul de zahăr din sânge crește, cu atât mai bine. Apoi, petrece-ți timp cu copiii înainte de-a le verifica temele. Tatăl ar putea să-i scoată la o plimbare prin cartier sau să joace fotbal cu ei. În cele din urmă, puneți-i pe copii la culcare și rezervați-vă câteva clipe de liniște pentru voi. Nu e ușor să faci față orei de vârf cinci seri pe săptămână, dar cu o mică planificare, poate fi mai puțin stresant. Și iată o promisiune pentru ora de vârf: „Domnul dă tărie poporului Său, Domnul binecuvântează pe poporul Său cu pace.” Iar noi spunem: „Doamne ajută, Doamne dă izbândă, tuturor părinților!” Amin!

NU CÂRTI!

„Faceţi toate lucrurile fără cârtiri” (Filipeni 2:14)

     În serialul de desene animate „Peanuts”, Lucy anunță: „Vai, ce morocănoasă mă simt astăzi.” Linus, fratele ei mai mic, care este mereu împăciuitor, răspunde: „Poate te-aș putea ajuta. Cum ar fi să-mi iei tu locul în fața televizorului, iar eu să-ți pregătesc ceva bun de mâncare? Uneori toți avem nevoie de puțin răsfăț pentru a ne simți mai bine.” Câteva minute mai târziu, Linus îi aduce lui Lucy un sandwich, câțiva biscuiți cu ciocolată și lapte. „Dorești să-ți mai aduc și altceva? Ceva la care eu nu m-am gândit?” întreabă el. „Da” izbucnește Lucy. „Există un lucru la care nu te-ai gândi. Nu vreau să mă simt bine!” Adevărul este că unii oameni nu doresc să se simtă mai bine – ei au nevoie doar de atenție, iar modul prin care vor s-o primească este văicăreala. Cunoști pe cineva de felul acesta? Biblia ne spune în mod repetat să ne ferim de cârtiri. Ai nevoie de multă sinceritate ca să te întrebi: „Cât din ceea ce spun eu se concentrează pe nemulțumirea față de situația în care mă găsesc, în loc să se concentreze pe îmbunătățirea ei? Mi-am construit eu viața în jurul unor persoane care simt la fel, persoane care probabil s-ar supăra dacă m-aș hotărî să mă maturizez și să am o atitudine mai bună? Trăiesc eu în trecut, îngrijind răni vechi, refuzând să-i iert pe alții și pe mine însumi?” Numai timpul nu vindecă – însă discernământul da! Domnul Isus a spus că atunci când cunoaștem adevărul el ne va face liberi (vezi Ioan 8:32). Când ești dispus să te confrunți cu adevărul despre atitudinea ta și să faci ceva în această privință, viața ta va începe să se îmbunătățească. Și încă un gând: apostolul Pavel spune: „Bucuraţi-vă întotdeauna… Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.” (1 Tesaloniceni 5:16-18). Aceasta este voia lui Dumnezeu – așa că azi împlinește-o și nu cârti!

NU TE AGĂȚA DE OAMENI! (2)

„Nu toţi sunt dintre ai noştri.” (1 Ioan 2:19)

     În viața noastră există persoane cu care ne înțelegem bine și persoane cu care nu ne înțelegem. În unele cazuri, nici nu trebuie! Și vrem să fim bine înțeleși: aici nu vorbim despre a fi neiubitor, insensibil sau de a crea vrajbă. Apostolul Pavel a spus: „Dacă este cu putinţă… trăiţi în pace cu toţi oamenii.” (Romani 12:18). Noi vorbim aici despre oamenii de care Dumnezeu ne spune în mod clar să ne îndepărtăm, și să nu avem nicio legătură cu ei (vezi 2 Corinteni 5:11). Când e vorba despre cei care nu au ce căuta în viața ta, iată două lucruri pe care să le iei în considerare: primul este revelația. Biblia spune: „Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci au ieşit, ca să se arate că nu toţi sunt dintre ai noştri.” Așa cum nu poți pune un dop pătrat la o sticlă rotundă sau cum nu poți amesteca uleiul cu apa, tot la fel există oameni care pur și simplu nu au ce căuta în viața ta. Al doilea aspect este separarea. Apostolul Pavel spune: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci… cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.” De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice” (2 Corinteni 6:14-16). Așa că, atunci când Dumnezeu îți spune că o relație nu este bună pentru tine, ascultă-L și supune-te!

NU TE AGĂȚA DE OAMENI! (1)

„Luaţi-mă, şi aruncaţi-mă în mare…” (Iona 1:12)

     Este o greșeală să te agăți de ceva sau de cineva, când Dumnezeu îți spune să-i dai drumul. Până nu asculți de Dumnezeu, furtuna în care te afli se va înteți – la fel ca în cazul lui Iona. Biblia precizează că „marea era din ce în ce mai înfuriată. El le-a răspuns: „Luaţi-mă, şi aruncaţi-mă în mare, şi marea se va linişti faţă de voi! Căci ştiu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!” Oamenii aceştia vâsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau, pentru că marea se întărâta tot mai mult împotriva lor. Atunci au strigat către Domnul, şi au zis: „Doamne, nu ne pierde din pricina vieţii omului acestuia, şi nu ne împovăra cu sânge nevinovat! Căci, Tu, Doamne, faci ce vrei! Apoi au luat pe Iona, şi l-au aruncat în mare. Şi furia mării s-a potolit.” (v. 11-15). Dumnezeu are un plan pentru acei „Iona” cu care te confrunți, și s-ar putea ca ei să fie nevoiți să dea de greu, înainte de-a se ridica iarăși. Și câtă vreme tot încerci să-i salvezi, planul lui Dumnezeu este împiedicat și amânat. Problema lui Iona nu era că nu-L iubea pe Dumnezeu, ci că nu dorea să facă voia lui Dumnezeu. Așa că Dumnezeu a recurs la măsuri extreme pentru a-i capta atenția, pentru a-l împinge spre destinul său și pentru a salva cetatea Ninive. Tu nu-ți poți imagina ce plan are Dumnezeu pentru persoana la care îți cere să renunți și să-i dai drumul. Dacă este copilul Său răscumpărat, Dumnezeu dorește ca acea persoană să propășească (vezi Ieremia 29:11). El dorește s-o salveze și s-o elibereze pentru a face voia Lui – așa că… dă-i drumul!

DUMNEZEU VORBEȘTE PRIN GÂNDURILE NOASTRE

„Voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt, şi ştiţi orice lucru” (1 Ioan 2:20)

     Ai purtat vreodată o conversație cu cineva în mintea ta? Așa-i că ai jucat când rolul unuia, când rolul celuilalt? Deci, gândește-te la următorul lucru: dacă poți avea o conversație cu tine însuți în mintea ta, nu crezi că și Dumnezeu poate avea o conversație cu tine în mintea ta? Dar aici intervine următoarea problemă: mințile noastre nu sunt demne de încredere, deoarece le-am poluat cu multă mizerie. Și de aceea, noi ne îndoim de capacitatea Sa de a ne vorbi prin gândurile noastre. Când Dumnezeu te răscumpără, El începe să-ți înnoiască mintea (vezi Romani 12:2). Apostolul Pavel scrie: „Cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?” Noi însă avem gândul lui Hristos.” (1 Corinteni 2:16). Ai înțeles? Când Dumnezeu te mântuie, El începe să-Și planifice și să Își transmită intențiile prin tine. El vorbește prin numeroase și diferite canale – mintea ta este doar unul dintre ele. Biblia spune: „Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea” (Filipeni 2:13). Să remarcăm sintagma „voința și înfăptuirea.” De fapt, Dumnezeu îți va direcționa voința și va crea în tine dorința de a face ceea ce Îi face Lui plăcere. Și în călăuzirea Sa găsim perseverență. Când ai dorința de a face ceva și acel ceva tot revine în mintea ta, cu siguranță Dumnezeu vrea să-ți vorbească. De aceea este crucial să-ți monitorizezi mintea și să evaluezi gândurile pe care le întreții. Domnul Isus a zis: „voi sunteţi curaţi, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus” (Ioan 15:3). Curăță-ți mintea în fiecare zi prin Cuvântul lui Dumnezeu, și rămâi pe frecvență pentru a auzi ce-ți spune El!

DĂ DOVADĂ DE MILĂ (3)

„Fiţi… miloşi…” (1 Petru 3:8)

     Compasiune înseamnă „să fii părtaș la pasiunea altcuiva.” Cum să faci asta? Ai putea, de exemplu, să descoperi motivul pentru care cealaltă persoană este atât de stresată și de deprimată. Ce o preocupă, de ce este așa de pătimașă și cum ai putea tu să te implici? Sau poate că tocmai a fost diagnosticată cu o boală (hipertensiune, diabet, artrită, cancer etc.). Ce ar trebui să faci tu, când fratele sau verișorul tău plănuiește o nuntă sofisticată sau a cumpărat o casă nouă într-un cartier luxos? Poate un coleg tocmai a obținut o promovare, iar restul colegilor sunt plini de invidie și de resentimente. Atitudinile sunt schimbătoare în cele mai bune condiții – și indiscutabil sunt urâte în cele mai rele condiții! Însă persoana care a fost promovată radiază, așa că intră în pasiunea ei și radiază împreună cu ea! Poate un cunoscut de-al tău a pierdut o persoană dragă și nu știi ce să-i spui. Nu spune nimic; fii doar alături de el! Biblia ne spune: „Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng” (Romani 12:15). Cu alte cuvinte, dacă cineva suferă, suferă împreună cu el; și dacă este fericit, bucură-te cu el și pentru el! Ia parte la pasiunea lui – acesta este modul în care dai dovadă de compasiune! În efortul nostru de a părea sfinți, suntem duri și insensibili uneori. Iată ce a afirmat Apostolul Pavel despre această problemă: „Ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare.” (Coloseni 3:12). Unii dintre noi avem mai mult de muncit la asta decât alții. Dar nu există alternativă! Biblia spune: „Să fiţi cu aceleaşi gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi.” Asta te include și pe tine, nu-i așa? Așadar, astăzi – ia parte la pasiunea cuiva!