ALEGE VIAȚA DE BIRUINȚĂ!

„Ceea ce câștigă biruința asupra lumii este credința noastră.” (1 Ioan 5:4)

     Biblia ne asigură că: „…oricine este născut din Dumnezeu biruiește lumea; și ceea ce câștigă biruință asupra lumii este credința noastră.” Ca să ai o viață de biruință, trebuie să faci aceste trei lucruri: 1) Limitează accesul diavolului în viața ta! Domnul Isus a spus: „Adevărat vă spun că orice veți lega pe pământ va fi legat în cer și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer. Vă mai spun iarăși că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri. Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor.” (Matei 18:18-20). Satan nu dorește să știi că Dumnezeu ți-a dat puterea de a restricționa intervenția lui în viața ta, dar tu ai această putere. Folosește-o! 2) Îndrăznește să crezi și aleargă spre ceea ce ți-a promis Dumnezeu! Pavel spune: „cine seamănă mult, mult va secera” (2 Corinteni 9:6). Sămânța este ceea ce plantezi pentru a obține rodul dorit, iar secerișul este ceea ce dorești să primești înapoi de la Dumnezeu. Și ambele necesită un act de credință! Nu numai că Dumnezeu este sursa ta, dar El este nelimitat, imparțial și generos. 3) Trezește visătorul din tine! Biblia spune: „bătrânii voștri vor visa visuri și tinerii voștri vor avea vedenii. Chiar și peste robi și peste roabe voi turna Duhul Meu în zilele acelea.” (Ioel 2:28-29). Anotimpul vieții în care te găsești și faptul că ești bărbat sau femeie nu sunt o problemă pentru Dumnezeu. Cere-i lui Dumnezeu să-ți reaprindă credința, să te ajute să te refocalizezi asupra viziunii… și alege viața de biruință!

IA ATITUDINE!

„Porțile Locuinței morților nu o vor birui.” (Matei 16:18)

     Nu poți sta pe margine! – pentru că Dumnezeu te-a chemat să fii în linia întâi, iar lucrul acesta înseamnă să lupți pentru ceea ce este bine. Domnul Isus a zis: „voi zidi Biserica Mea, și porțile Locuinței morților nu o vor birui.” Asta înseamnă că am fost chemați să atacăm puterile iadului. În 1517, un călugăr pe nume Martin Luther a intrat în conflict cu instituția bisericească. El a pus la îndoială status quo-ul, înfierând comerțul cu indulgențe (practic: permisiuni de a păcătui). El a afișat Cele nouăzeci și cinci de teze pe ușa Bisericii Tuturor Sfinților din Wittenberg, Germania și a aprins Reforma Protestantă. Probabil Luther nu a știut că avea să scrie istorie, dar faptele mici de credință și curaj au efect de domino. Când facem ce este bine, indiferent de circumstanțe și consecințe, pregătim scena pentru mari schimbări. La Dieta de la Worms din 1521, Luther a fost convocat să retracteze tot ce afirmase cu privire la Biserica Romano-Catolică și la Papa de la Roma. Dieta a fost prezidată de către împăratul Carol al V-lea. În loc să se dezică, Luther și-a adunat curajul moral pentru a le ține piept și a spus: „Conștiința mea este captivată de Cuvântul lui Dumnezeu. Nu pot și nu vreau să retractez nimic, pentru că nu este nici corect, nici sănătos să te împotrivești propriei conștiințe. Nu pot face altfel, aceasta este poziția mea, fie ca Dumnezeu să-mi ajute. Amin!” Așadar, pentru cine trebuie să iei atitudine? Pentru cei lipsiți de adăpost? Pentru cei rămași fără părinți? Pentru cei lipsiți de drepturi? Nu te lăsa copleșit de problemă. Nu lăsa ca ceea ce nu poți face să te împiedice să faci ceea ce poți face. Roagă-te pentru curajul de a lua atitudine atunci când Dumnezeu îți pune ceva pe inimă.

DUMNEZEU ȘTIE EXACT UNDE TE AFLI

„M-a scos din groapa pieirii…” (Psalmul 40:2)

     Când insula Haiti a fost lovită de un cutremur, un voluntar pentru ajutor umanitar, blocat sub dărâmăturile unui hotel care s-a prăbușit s-a rugat: „Doamne, nu am mai ținut legătura cu Tine în ultima vreme. Acum am nevoie de Tine mai mult ca niciodată.” El scrie: „Am auzit un zgomot. „Cine e acolo?” am strigat. „Jim, mi-a răspuns cineva. Un bărbat și alte cinci persoane erau prinși sub dărâmături de asemenea. „Ai vrea să ne rugăm împreună?” am întrebat eu. „Da,” a răspuns el. Așa că m-am rugat: „Doamne, te implor să faci o minune și să ne salvezi.” Eram pe punctul de a adormi, când am fost trezit de un zgomot ritmic. Elicoptere! Am așteptat, dar nu a apărut nimeni. Eram fără vlagă, fără apă și hrană de douăzeci și patru de ore și aveam nevoie și de doctor. Am închis ochii, convins că nu-i voi mai deschide niciodată pe pământ. Am auzit un strigăt și am tresărit. Un supraviețuitor contactase o echipă de salvare printr-o gaură. A trecut o oră, apoi două… Am izbit peretele. Niciun răspuns! „O să mor aici și nu pot face nimic…” Apoi mi-a venit acest gând: Adu-Mi laudă! Am început să rostesc: „Mare este credincioșia ta; bunătățile tale se înnoiesc în fiecare dimineață.” Am cântat: „Stai liniștit, suflete al meu…” Cântări de laudă închinate Celui care știa exact unde mă aflam. Am simțit prezența lui Dumnezeu și L-am auzit șoptind: „Ai încredere deplină în Mine, și nu te mai agita!” „Facă-se voia Ta!” După mai multe ore, o echipă de salvare a coborât prin puțul liftului, m-au scos afară în siguranță și m-au dus la spital. Soția mea aștepta: „Am crezut că ai murit,” a zis ea. „Și eu,” am șoptit. Și chiar așa ar fi fost dacă nu ar fi existat ceea ce aveam cu mine în acel loc întunecat – credința mea, care acum este mai vie ca niciodată!” Concluzie: Dumnezeu știe exact unde te afli!

ÎNNOIREA MINȚII

„V-ați îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoiește spre cunoștință, după chipul Celui ce l-a făcut” (Coloseni 3:10)

     Schimbarea lăuntrică are loc treptat, deseori înainte ca vreo dovadă exterioară să fie vizibilă. Pastorul Jim Penner spune: „Un prieten de-al meu a trecut recent printr-o artoplastie de șold (înlocuire totală a șoldului); articulația se degradase așa de tare, încât umbla șchiopătând și trebuia să se ajute de cârjă. Mulțumită priceperii unui chirurg, a fost pus pe picioare rapid. Cu toate acestea, câteva luni după operație a continuat să șchiopăteze. M-am întâlnit întâmplător cu el într-o dimineață și nu mai șchiopăta. Oare cum a reușit? Cu o zi înainte șchiopăta. S-a refăcut peste noapte? „Mergi foarte bine,” am spus eu. „Cum așa?” Răspunsul lui a fost nemaipomenit. „Terapeutul meu mi-a spus că trebuie să-mi reeduc creierul.” Creierul său fusese obișnuit să se aștepte la durere, așa că el șchiopăta… anticipat. Chiar și când nu a mai simțit durere, creierul îi spunea: „Fii atent! Vine durerea!” Scriptura ne spune că în Hristos devenim „o făptură nouă: cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5:17). Deci, trebuie să-ți schimbi gândirea prin credință, și să acționezi conform credinței. Hristos a săvârșit deja „operația” de restaurare. La fel cum prietenul meu a primit un șold nou, Dumnezeu ți-a dăruit o viață nouă. Omul vechi s-a dus, împreună cu toate lucrurile rele pe care obișnuia să le facă, gândurile, vorbele și faptele tale. Ești o făptură complet nouă. Dar trebuie să-ți reeduci creierul să accepte iertarea lui Dumnezeu și lucrarea de înnoire pe care a făcut-o Domnul Isus în viața ta!” Așadar, pe scurt: înnoiește-ți mintea!

PRIETENI DEGHIZAȚI

„Simt plăcere… în defăimări… pentru Hristos…” (2 Corinteni 12:10)

     Când ești jignit, te poți răzbuna printr-o replică usturătoare… sau poți vedea această situație ca pe o ocazie de a crește. David a zis: „Este spre binele meu că m-ai smerit, ca să învăț orânduirile Tale.” (Psalmul 119:71). Iată opinia psihologului Brenda Shoshanna: „Persoana care ne insultă este un profesor venit să ne ajute să ne micșorăm eul, să ne dezvoltăm capacitatea de a ierta și să ne învețe despre viață și relații. Dacă percepi afrontul nu ca pe o insultă, ci ca pe o învățătură sau ca pe un dar, își pierde puterea de a te răni. La nivel practic, dacă ești insultat, nu spune nimic. Acordă-ți timp, deoarece se creează mult rău când vei spune lucruri pe care nu vrei să le spui. Toate acestea vor duce la agravarea situației. Recunoaște că este eul tău la mijloc – acel fals sentiment al mândriei care se activează – și nu-l accepta!” Pavel a ajuns în punctul în care chiar a simțit „plăcere în defăimări”. Cei mai mulți nu am ajuns până acolo încă, dar în timp și prin exercițiu vom reuși. Vorbind despre Iuda, un autor scria: „Dumnezeu mânuiește uneori faptele dușmanilor noștri, făcându-i să se comporte ca prieteni, pentru a-Și împlini voia în viața noastră. El ne poate binecuvânta prin cele mai rele relații, care pot fi dureroase sau negative. Timpul, strădania și durerea pe care le investim în ele nu sunt pierdute, deoarece Dumnezeu știe cum să facă astfel ca adversitățile să ne alimenteze destinul vieții. Nu putem opri suferințele să apară și nu-ți pot promite că toți care stau la masă cu noi ne vor fi loiali. Dar suferințele ne dau direcție, ne formează caracterul, și în final avem parte de harul de a ne reevalua dușmanii și de a înțelege că ei sunt, de fapt, niște prieteni deghizați.”

LUPTĂ ÎMPOTRIVA DISCRIMINĂRII!

„Văduvele lor erau trecute cu vederea…” (Faptele Apostolilor 6:1)

Întreg versetul menționat sună așa: „În zilele acelea, când s-a înmulțit numărul ucenicilor, evreii care vorbeau grecește cârteau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărțirea ajutoarelor de toate zilele.” De ce? Pentru că aceste văduve veneau din afară. Ele nu crescuseră în Iudea sau în Galileea, ci sosiseră din ținuturile îndepărtate ale Greciei, Romei și Siriei. Și dacă unele vorbeau aramaica, aveau un oarecare accent. Prin urmare, ele erau „trecute cu vederea”. Administratorii bunurilor respective le împărțeau mai întâi femeilor evreice. Directorul băncii de alimente separa cererile pe două categorii: localnici și imigranți. Cum a reacționat biserica? „Cei doisprezece au adunat mulțimea ucenicilor” (vers. 2). Ai participat vreodată la o adunare a „ucenicilor” întruniți ca să rezolve problema celor „trecuți cu vederea”? De ce au organizat apostolii o astfel de întâlnire? Datorită exemplului Domnului Isus, pe care l-a dat chiar de la începutul lucrării Sale în Nazaret: „să vestesc săracilor” (Luca 4:17). În acea zi, El enunțase cele șase lucruri pe care Dumnezeu L-a trimis să le facă: 1) Să predice Evanghelia celor săraci. 2) Să-i vindece pe cei cu inima zdrobită. 3) Să proclame libertatea celor aflați în robie. 4) Să redea vederea celor orbi. 5) Să-i elibereze pe cei oprimați. 6) Să proclame anul de îndurare al Domnului. E vorba de anul jubiliar, când toți prinșii de război erau eliberați, când toate datoriile erau șterse și când tot ce li se luase le era dat înapoi. Domnul Isus împlinește toate nevoile: ale trupului, ale sufletului și ale duhului. Acesta este mesajul la care ai fost chemat… și cu care ești trimis să-l împărtășești lumii!

VERIFICĂ PĂMÂNTUL INIMII TALE!

„Semănătorul seamănă Cuvântul.” (Marcu 4:14)

     În Pilda semănătorului, rostită de Domnul Isus, sămânța cade pe patru tipuri de pământ, producând patru rezultate diferite. „Cei înfățișați prin sămânța căzută lângă drum, sunt aceia în care este semănat Cuvântul, dar după ce l-au auzit, vine Satana îndată și ia Cuvântul semănat în ei. Tot așa, cei înfățișați prin sămânța căzută în locurile stâncoase, sunt aceia care, atunci când aud Cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie; dar n-au rădăcină în ei, ci țin până la o vreme, și cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el. Alții sunt cei înfățișați prin sămânța căzută între spini; aceștia sunt cei ce aud Cuvântul, dar năvălesc în ei grijile lumii, înșelăciunea bogățiilor și poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul şi-l fac astfel neroditor. Alții apoi sunt înfățișați prin sămânța căzută în pământ bun. Aceștia sunt cei ce aud Cuvântul, îl primesc și fac roadă: unul treizeci, altul șaizeci și altul o sută.” (v. 15-20). Sămânța Cuvântului lui Dumnezeu nu poate rămâne fără rod: „Cuvântul Meu… nu se întoarce la Mine fără rod” (Isaia 55:11). Așadar, dacă promisiunile lui Dumnezeu nu se împlinesc în viața ta, întreabă-te: „Ce fel de pământ sunt eu?” Ești o persoană de suprafață – sensibilă și care se supără ușor? O persoană fără niciun sistem de rădăcini spirituale? Ești un pământ plin de spini? Nu cumva „grijile lumii, înșelăciunea bogățiilor și poftele altor lucruri” sufocă viața spirituală care este în tine, și o elimină? Sau ești pământul mănos și fertil care produce roade? Astăzi, verifică-ți pământul inimii tale!

BINECUVÂNTĂRILE ASCULTĂRII

„Iată toate binecuvântările care vor veni peste tine… dacă vei asculta de glasul Domnului…” (Deuteronomul 28:2)

     O sută de oameni au fost întrebați în cadrul unui sondaj de opinie: „Care este cel mai bun lucru care vi s-a întâmplat în ultimii cinci ani?” În mod surprinzător, mulți au răspuns: „Niciunul.” Cuvântul lui Dumnezeu ne promite pâinea de fiecare zi, beneficii și binecuvântări zilnice… și cu toate acestea oamenii nu s-au putut gândi la niciun lucru bun care li s-a întâmplat în ultimii cinci ani. Ce mod trist de a trăi! Autorul John Mason scrie: „În mod tipic, noi vedem lucrurile nu așa cum sunt ele, ci așa cum suntem noi. După cum ne poziționăm, vedem dovada existenței lui Dumnezeu peste tot sau nicăieri. Prea des mințile noastre sunt blocate într-o singură direcție. Căutăm o anumită culoare, așa că trecem cu vederea peste celelalte; ne gândim la ziua de mâine și Dumnezeu spune azi. Căutăm peste tot și răspunsul este chiar sub nasul nostru. Când o persoană este poziționată corect, e pregătită să primească tot ce are Dumnezeu pentru ea.” Biblia spune: „Iată toate binecuvântările care vor veni peste tine… dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău: Vei fi binecuvântat în cetate, și vei fi binecuvântat la câmp. Rodul pântecelui tău… toate acestea vor fi binecuvântate… Vei fi binecuvântat la venirea ta, și vei fi binecuvântat la plecarea ta… Domnul îți va da biruință asupra vrăjmașilor tăi care se vor ridica împotriva ta; pe un drum vor ieși împotriva ta, dar pe șapte drumuri vor fugi dinaintea ta… Domnul va face ca binecuvântarea să fie cu tine în grânarele tale… Domnul te va face să fii cap, nu coadă…” (am spicuit din vers. 2-13). Și tu poți fi beneficia e toate astea, dar cu o condiție: „dacă vei asculta de glasul Domnului.” Dragostea lui Dumnezeu este garantată și necondiționată. Dar binecuvântările Lui necesită cooperarea ta. Așadar, umblă în ascultare pentru a te bucura de binecuvântările ei!

LUAȚI JUGUL LUI HRISTOS!

„Veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.” (Matei 11:29)

     Una dintre cele mai extraordinare chemări și promisiuni pe care ni le-a făcut Domnul Isus apare în Matei 11:28-29): „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră, și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.” Cum a putut Domnul Isus să vorbească despre înjugarea la jug, ceea ce sugerează o muncă grea, și despre odihnă în același context? Pentru majoritatea dintre noi, odihna înseamnă să te așezi într-un fotoliu. Nu la genul acesta de odihnă s-a gândit Domnul Isus. Jugul este un dispozitiv de lemn care se pune pe grumazul vitelor care trag la car sau plug. Acceptarea jugului lui Hristos este întruchiparea supunerii și în același timp personificarea ajutorului, deoarece nu tragi greutatea de unul singur. În fiecare pereche de boi, unul conduce, iar celălalt urmează. Domnul Isus este cel care conduce, dar tu trebuie să fii înjugat alături de El pentru a te bucura de beneficii. Așadar, pentru a te bucura de o relație apropiată cu Domnul Isus, trebuie să te pleci înaintea Lui și să accepți voia Sa. Domnul Isus promite că jugul Său nu te va sufoca, nu va fi greu de dus, nu te va constrânge și nu te vei prăbuși sub el. De fapt, ironia este că dacă dorești să fii cu adevărat liber, trebuie să te lași înjugat de Isus, supunându-ți dorințele voinței Lui. E posibil să accepți jugul lui Hristos și apoi să tragi în direcția opusă atunci când viața nu o ia pe drumul dorit de tine, dar pacea și odihna vin numai când te relaxezi în jug, și când Îl lași pe Hristos să te conducă în direcția bună.

ACCEPTĂ SCHIMBAREA!

„Lucrurile… ce nu se văd, sunt veșnice.” (2 Corinteni 4:18)

     Ne bucurăm de cele mai multe ori de binecuvântările schimbării, dar aproape niciodată de procesul schimbării. Suntem ființe dominate de obiceiuri. Ne formăm obiceiuri, și obiceiurile ne formează pe noi. Apoi începem să vedem lucrurile exclusiv din propria noastră perspectivă. Și când se întâmplă așa, stagnăm. De fapt, fără schimbare nu există creștere. Când ai atitudinea potrivită, fiecare experiență – pozitivă sau negativă – devine o o șansă de a progresa. Să ne gândim puțin: pomii mai au nevoie și de altceva în afară de căldura soarelui pentru a rodi. Și anotimpurile ploioase sunt productive și ele precedă întotdeauna culesul. Nu trebuie să-ți placă ploaia, trebuie doar să înțelegi scopul și beneficiile ei. Biblia spune că în fiecare zi „suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni 3:18). Dar pentru a deveni asemenea lui Isus, trebuie să-L urmezi oriunde te conduce. Asta înseamnă să-L urmezi – prin pustia ispitei, prin durerea respingerii, prin pierderea reputației, prin renunțarea la voia ta, și fiind gata să mergi la cruce și să mori față de orice formă de egocentrism! A-L urma pe Hristos poate însemna și a ajunge într-un alt loc decât cel în care ești astăzi. Odată ce înțelegi acest principiu, nu te vei mai teme și nu te vei mai împotrivi schimbărilor care au loc în viața ta și vei începe să-L vezi pe Dumnezeu în toate acestea. Ap. Pavel a scris (2 Corinteni 4:16-18): „Chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru dinlăuntru se înnoiește din zi în zi… Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd, sunt veșnice.”