TREBUIE SĂ RĂSPUNZI CU HAR!

„Creşteţi în harul… Domnului…” (2 Petru 3:18).

     Cum putem să trecem peste suferințele din trecut, cauzate de relații? Cum pot două persoane să îmbine perspective distincte și unice pentru a crea o relație mulțumitoare plină de dragoste? Există un ingredient foarte special numit „har”, care trebuie adăugat acestui amestec. Este nevoie să manifești asupra celeilalte persoane același har pe care îl extinde Dumnezeu asupra ta. Harul pansează oamenii zdrobiți și le permite celor învinși să- și dezvolte modalități câștigătoare de a scăpa de trecutul lor. El dă tărie celor ce se luptă să fie funcționali în domenii în care mai demult erau deficitari. Harul restaurează inima și rezolvă conflictele unui duh neliniștit. Este bunătate și iertare. Este bunăvoința lui Dumnezeu. Și pentru că El îl revarsă asupra ta, tu trebuie să-l dai mai departe – celor ce au nevoie de compasiunea și dragostea ta. Toți suntem zdrobiți în anumite momente sau în anumite domenii, și trebuie să învățăm să acceptăm lucrul acesta și să ajutăm la refacerea celor frânți. Apostolul Petru nu s-a crezut în stare să se lepede de Domnul său… și a jurat că nu o va face niciodată! Însă Domnul Isus nu doar că prezisese asta, dar El a și promis că Se va ruga pentru Petru până va fi complet restaurat (vezi Luca 22:32). Și toți suntem chemați să facem asta; să extindem peste acele persoane imperfecte dragostea și harul care ni s-au arătat nouă. Apostolul Pavel le-a scris tesalonicenilor: „Trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine, pentru că credinţa voastră merge mereu crescând, şi dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult” (2 Tesaloniceni 1:3). Apoi Petru adaugă: „creșteți în har.” Iar acesta este un proces, nu este ceva instantaneu, așa că trebuie să lucrezi la asta! O vei face?!

TRANSMITE MAI DEPARTE BINECUVÂNTĂRILE!

„Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri…” (Faptele Apostolilor 2:39).

     Fiecare familie are calități unice și diferite față de alte familii. Tu poți lăsa o moștenire copiilor tăi, transmițându- le valorile, concepțiile și dragostea care au dus familia ta acolo unde este astăzi. O mărturie puternică a vieții tale, îi poate inspira pe urmași să perpetueze măreția. Trebuie să le povestești cum ai reușit să treci Iordanul tău și cum ai intrat în Țara promisă ție. Trebuie să transmiți mai departe binecuvântările care ți-au ajutat familia ani de zile. Este necesar să scoți la lumină darurile fiecărui membru al familiei. Există ceva în fiecare om care îl face deosebit de toți ceilalți. Fiecare dintre noi avem daruri speciale și fiecare dintre noi dorește să audă de la ceilalți la ce este priceput. Avem nevoie să recunoaștem și să verbalizăm unicitatea fiecărui membru al familiei. Trebuie să scoatem în evidență faptul că deși facem parte dintr-o familie mare, nu suntem limitați de moștenirea noastră; avem libertatea și abilitatea de a ne exersa propriile daruri individuale. Inspiră-ți familia să se bucure de originea ei, de locul în care a ajuns, și de locul în care poate (sau urmează) să ajungă. Trecutul ne leagă laolaltă, dar fiecare membru al familiei care își folosește darurile unice și care îndeplinește anumite roluri, face ca familia să reziste în timp, și conferă familiei un viitor solid în promisiunea lui Dumnezeu că: „făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri.” Nu fi ultima verigă din lanț și nu lăsa ca lanțul să se termine cu tine. Ia binecuvântările pe care le-a pus Dumnezeu în tine și transmite-le mai departe copiilor tăi – la fel și nepoților tăi. Așadar, transmite mai departe valorile și binecuvântările lui Dumnezeu!

IUBEȘTE-ȚI ȘI ACCEPTĂ-ȚI APROAPELE!

„În smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși.” (Filipeni 2:3)

     Noi putem învăța să iubim și să acceptăm pe cineva, fără să fim neapărat de acord cu părerile acelei persoane și fără să-i susținem faptele sau stilul de viață. Principiul de bază este să învățăm să-i vedem pe oameni ca indivizi. Cu cât înțelegem mai mult că, în ciuda diferențelor, toți suntem oameni creați de Tatăl nostru după chipul Său, cu atât devenim mai liberi să ne concentrăm pe nevoile noastre comune. Când nu înțelegem motivațiile altcuiva, viziunea sau personalitatea sa, e ușor să presupunem ce e mai rău despre acea persoană și să-l împroșcăm cu tot felul de apelative. Comunicarea și încrederea contribuie mult la creșterea răbdării și a înțelegerii față de cei care fac lucrurile diferit față de noi. Putem oferi aceste două lucruri într-o relație punând întrebările potrivite. De multe ori, ne este teamă să întrebăm pe cineva de unde vine sau care este problema sa. Sau când chiar întrebăm, o facem într-un mod care sporește teama și ostilitatea pe care le experimentează acea persoană. Dacă punem întrebări cu blândețe, sau cel puțin într-un mod respectuos și blând, determinăm persoana să se deschidă și ajungem s-o cunoaștem mai bine. Păstrarea simțului umorului poate ajuta la liniștirea lucrurilor, dacă există neînțelegere sau conflict. Un astfel de schimb constructiv zidește încredere, ceea ce sporește probabilitatea unei comunicări mai bune între voi doi. Biblia ridică standardul când vine vorba despre dragostea unii față de alții; un text binecunoscut (1 Corinteni 13:1) ne asigură: „Chiar dacă vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.”

DUMNEZEU ÎȚI DĂ TOT CE AI NEVOIE!

„Cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8:32)

     George Muller este considerat unul dintre titanii spirituali ai bisericii. Fă-ți timp și citește povestea vieții sale. Confruntat de nenumărate ori cu nevoi copleșitoare, el s-a întors la Dumnezeu în rugăciune, invocând promisiunile Sale și experimentând minuni uimitoare. Dar credința puternică nu apare peste noapte; ea vine după o viață de umblare cu Dumnezeu. Muller a spus: „Credința mea e aceeași credință care se găsește în fiecare credincios. A crescut puțin câte puțin în ultimii douăzeci și șase de ani. De multe ori, când aș fi putut să-mi pierd mințile din cauza îngrijorării, am avut pace, deoarece sufletul meu credea adevărul promisiunilor lui Dumnezeu. Cuvântul Său, împreună cu întregul caracter al lui Dumnezeu așa cum S-a și revelat pe Sine Însuși, oferă răspuns la orice întrebare. Dragostea Sa neschimbătoare și nemărginita Sa înțelepciune m-au liniștit. Știam că Dumnezeu poate și dorește să mă scape!” Biblia spune: „El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” „Cum pot dobândi o astfel de credință?” – poate că te întrebi. Iată răspunsul: „Credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” (Romani 10:17). Așa cum o dietă sănătoasă te întărește fizic, la fel cititul, meditația, studiul, proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu, și încrederea în el – te întăresc spiritual. Secretul unei vieți creștine de succes nu este deloc un secret, ci acest imperativ simplu, accesibil: aprofundează Cuvântul lui Dumnezeu, și lasă Cuvântul lui Dumnezeu să te transforme! Nu poți evita situațiile din viață care produc anxietate, dar când credința ta este puternică, le poți învinge.

„ÎNȚEPĂTURA” LEGALISMULUI

„Mă tem ca… gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos.” (2 Corinteni 11:3)

     Ați auzit vreodată de furnica de catifea? Ea are un înveliș format din perișori mici și deși, în nuanțe de culori diferite, care la atingere pare moale și catifelat. Dar nu e decât o deghizare! De fapt, nici nu e o furnică, ci o viespe fără aripi și cu un ac lung. După ce-și injectează victima cu venin, femela își depune ouăle în corpurile lor inerte. Ei bine, la fel este și „înțepătura” legalismului. Una din cele mai mari griji ale apostolului Pavel a fost ca bisericile, după ce au fost mântuite prin har, să nu se întoarcă din nou la trăirea după legea Vechiului Testament. El i-a avertizat constant că își fundamentează mântuirea și relația cu Dumnezeu pe propriile lor fapte. „Mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos. În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit sau o altă Evanghelie pe care n-aţi primit-o, oh, cum îl îngăduiţi de bine!” (2 Corinteni 11:3-4). Un alt Isus! Un alt duh! O altă evanghelie! Din nou Pavel avertizează: „Satana se preface într-un înger de lumină” (2 Corinteni 11:14). Da, lucrarea ta pentru Dumnezeu aici pe pământ determină răsplata pe care o vei primi în ceruri. Dar numai dacă te încrezi în lucrarea desăvârșită a lui Hristos vei ajunge în cer! Iar odată ajuns în cer, nimeni nu va putea spune: „Uite ce am făcut eu împreună cu Domnul Isus!” Legalismul nu doar că te infectează, ci te și imobilizează. Pastorul scoțian Horatius Bonar a scris: „Pe o viață pe care care nu am trăit-o, pe o moarte pe care nu am experimentat-o… pe viața Altcuiva, pe moartea Altcuiva – mă bizui pentru veșnicia mea!” Tu, cum te aperi de „înțepătura” legalismului? Rămânând dependent exclusiv de harul lui Dumnezeu, nu-i așa? Doamne, ajută-ne!

DECIDE ȘI PĂSTREAZĂ-ȚI HOTĂRÂREA!

„Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului.” (Iosua 24:15)

     Cei ce reușesc în viață își stabilesc prioritățile din timp, și le mențin zilnic. În felul acesta nu trebuie să le restabilească. E o idee bună din două motive: 1) Emoțiile sunt date la o parte. Dacă nu ești atent, poți lua o decizie care îți schimbă viața, bazându-te pe o situație temporară și nu pe voia lui Dumnezeu. Sau mai rău, să-ți bazezi deciziile pe sentimente! Dar când îți stabilești prioritățile în viață înainte să fii nevoit s-o faci, poți s-o faci fără ca emoțiile să te manipuleze sau să te controleze. În plus, șansele sunt mai mari să le stabilești cu onestitate. Iosua a făcut lucrul acesta, când a spus: „Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului.” E bine să-ți stabilești prioritățile din timp și pentru că 2) Gestionarea evenimentelor din viață devine mai ușoară. Odată ce ți- ai fixat care sunt lucrurile importante pentru tine, tu poți trăi bazându-te pe acele principii. Să zicem că ești un împătimit al curselor sau al jocurilor de noroc, și decizi să te oprești. Sarcina ta devine aceea de a-ți rearanja viața în lumina acestei decizii. Asta înseamnă probabil că nu vei mai vizita pista de curse sau că nu vei mai merge în vacanță la Las Vegas. Sau să zicem că dorești să zidești o căsnicie mai bună: asta ar putea însemna să petreci mai puțin timp la serviciu, sau practicând un hobby, și să planifici o seară în oraș cu soțul sau soția, săptămânal. E nevoie de onestitate, născută în rugăciune, pentru a ști care sunt adevăratele tale probleme, și-apoi să iei o hotărâre bună în acest sens. Și e nevoie de caracter și perseverență să-ți respecți hotărârea, odată ce ai luat-o. Lucrul minunat este că odată ce iei hotărârea corectă, apoi „încredinţezi lucrările în mâna Domnului, îţi vor izbuti planurile” (Proverbele 16:3). El îți va da putere în fiecare zi să trăiești conform acestor decizii!

REÎNNOIEȘTE-ȚI DRAGOSTEA PENTRU HRISTOS!

„Pocăiește-te și întoarce-te la faptele tale dintâi…” (Apocalipsa 2:5).

     Adresându-se bisericii din Efes, Domnul Isus atenționează: „Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi… Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui meu, şi că n-ai obosit. Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi, deci, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce- te la faptele tale dintâi.” (Apocalipsa 2:2-5). Adu-ți aminte de zilele tale din trecut, când te-ai întors la Dumnezeu… și amintește-ți cât erai de entuziasmat când vorbeai despre Domnul. Reamintește-ți cum petreceai timp în rugăciune în fiecare zi, și cum plecai din prezența Sa întărit. Nu te mai săturai de Biblie! Cuvântul Său era plin de perspective proaspete care îți încântau sufletul și care te provocau să ai o relație și mai profundă cu El. Nu ratai nicio ocazie de a vorbi cu alții despre Domnul. Umblarea ta cu El era constantă, îți aducea împlinire și reprezenta punctul central al vieții tale!… Ce s-a întâmplat? Ai ajuns cumva în aceeași stare în care erau creștinii din biserica din Efes, cărora le-a vorbit Domnul Isus? Dacă este așa, înțelege că Dumnezeu nu-ți va întrerupe programul aglomerat și nu-Și va grăbi pasul ca să te prindă din urmă. Nu, tu trebuie să încetinești ritmul ca să mergi în rând cu El. El nu poate fi strecurat în tiparul zilnic al vieții tale complicate; trebuie să alegi să-L pui pe El pe primul plan și să-L păstrezi acolo. Astăzi, Domnul îți vorbește prin aceste cuvinte: „Adu-ţi, deci, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele tale dintâi.”

DE CE AI NEVOIE DE DUMNEZEU?

„A umblat cu Mine în pace şi în neprihănire…” (Maleahi 2:6).

     Chiar din primul capitol al cărții Geneza, este evident faptul că o relație cu Dumnezeu reprezintă temelia pe care toate lucrurile din viața noastră trebuie clădite. Dacă încercăm să clădim pe orice altceva, construim pe nisip. De ce? Pentru că mai devreme sau mai târziu relația noastră cu pruncii noștri, cu frații sau surorile, cu soțul sau cu soția, cu părinții și cu prietenii se va destrăma. Dacă nu înțelegem că am fost creați cu o foame intensă după o relație cu Dumnezeu, nu vom înțelege de unde vin golul și singurătatea din interior. Și prin urmare, vom încerca (fără succes) să-l umplem… cu diverse lucruri: 1) Cu oameni; să ai persoana potrivită în viața ta te poate ajuta să-ți împlinești nevoia de iubire și intimitate emoțională… dar nimeni în afară de Dumnezeu nu poate umple golul spiritual din sufletul tău! 2) Cu lucruri; să deții diverse bunuri materiale îți poate da senzația de confort și bunăstare. Să ai bani îți poate da ocazia să faci fapte bune… ocazii la care cei mai puțin norocoși nu pot decât să viseze. Dar poți avea lucruri materiale și totuși să te simți singur și nefericit. 3) Cu religie; pe Dumnezeu nu-L interesează religia, pe El Îl interesează să aibă o relație cu tine! Religia devine semnificativă numai când duce la dezvoltarea acelei relații, fapt care nu se întâmplă întotdeauna. De multe ori regulile și regulamentele religioase pot deveni un inhibitor al relației cu Dumnezeu. Biblia este plină de oameni religioși care nu au reușit să se conecteze cu Dumnezeu. Uneori suntem atât de preocupați de datinile, tradițiile, ideologiile, învățăturile, doctrinele și principiile religioase, încât nu reușim să înțelegem că ceea ce contează, cu adevărat în viață, este o relație personală și zilnică cu Dumnezeu, bazată pe vorbire și ascultare. Așadar, tu ai nevoie de Dumnezeu – înainte de orice!

PRESIUNEA ÎNCERCĂRII

„Frații mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări…” (Iacov 1:2).

     Este nevoie de mult timp și de o cantitate incredibilă de presiune pentru a transforma o bucată de carbon lipsită de valoare într-un diamant prețios. De aceea apostolul Iacov scrie: „Să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic” (Iacov 1:2-4). Când înțelegi acest adevăr biblic, ori de câte ori viața ta este întreruptă de probleme sau împrejurări pe care nu le-ai anticipat, vei începe să vezi mâna lui Dumnezeu la lucru în absolut orice… Adevărul este că în fiecare moment fie treci printr-o încercare, fie tocmai ai trecut de o încercare, fie te îndrepți vertiginos spre următoarea încercare! Apostolul Iacov vorbește despre „felurite încercări” (Iacov 1:2); ele apar în toate felurile pe care ți le poți imagina. Asemenea scrisorilor pe care le primești în cutia poștală, unele sunt adresate simplu: „Locatarului de la nr…” Will Rogers a citit odată un titlu de ziar care spunea așa: „Trecător nevinovat împușcat în New York.” El a glumit: „Ce spui de asta? Tot ce trebuie să faci ca să fii împușcat în New York este să fii nevinovat și să-ți vezi de drum – dar, să treci „din întâmplare”… pe unde nu e cazul!” La fel este și cu încercările vieții. Trebuie doar să treci și vei fi lovit. Dar realitatea rămâne și anume: este nevoie de încercare, ca să se producă maturizarea spirituală. Ea nu vine pe nicio altă cale. Domnul Isus a spus: „În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33). Domnul Isus a fost un învingător, și pentru că El trăiește în tine astăzi, și tu poți fi un învingător. Amin!

HARUL LUI DUMNEZEU ÎN ÎNCERCARE

„Dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.” (Iov 23:10)

     Iov, omul temător de Dumnezeu și model de credință, a pierdut într-o singură zi totul – și familia, și averea. Cu toate acestea, privind în urmă, el a putut spune: „Dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.” E nevoie de o temperatură mult mai ridicată să rafinezi aurul, decât pentru a produce cositor. Care dintre cele două ai vrea să fii? Pentru a te bucura de binecuvântarea pe care ți-a pregătit-o Dumnezeu, trebuie să treci testul încercărilor vieții. În zilele de început ale televiziunii, programele erau în mod curent întrerupte pentru treizeci de secunde de „Sistemul de difuzare de urgență.” Și acele întreruperi seamănă mult cu cele care apar în viețile noastre – neprogramate, deloc bine-venite, și care par să vină întotdeauna în cele mai nepotrivite momente posibil. Dar spre deosebire de întreruperile din televiziune, încercările vieții nu durează treizeci de secunde și apoi dispar. Nu, ele pot dura săptămâni, ani și în unele cazuri, toată viața. Și s-ar putea ca motivul să nu-ți fie clar niciodată. Totuși, există un aspect al încercării în care ai un cuvânt de spus: felul în care reacționezi la ea. Adevărul este că încercările reprezintă o parte neprețuită, necesară și indispensabilă a creșterii noastre spirituale. Fără ele, nu vom crește și nu ne vom maturiza atât cât trebuie. Și modul în care te confrunți cu încercările determină cum va fi „mărturia” ta. Apostolul Pavel scrie: „Căci toate aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentru ca harul mare, căpătat prin mulţi, să facă să sporească mulţumirile spre slava lui Dumnezeu. De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi.” (2 Corinteni 4:15-16). Concluzia zilei: Dumnezeu te umple cu har pentru fiecare încercare cu care te confrunți!