ÎNVINGE ISPITA (2)

„Iată că v-am dat putere (fizică și mentală)…” (Luca 10:19)

     Astăzi vorbim despre un plan pentru a fi victorios: 1) Indiferent cât de des cazi, ridică-te! „Cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică” (Proverbe 24.16). Maturitatea spirituală este un proces care durează toată viața. El are loc de fiecare dată când te întorci la Dumnezeu în slăbiciune și când Îl lași să facă pentru tine ceea ce tu nu poți face singur. 2) Nu nega ispita, confruntă-te cu ea. „Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă.” (Proverbe 34:18) Dumnezeu răspunde de fiecare dată cu har unei inimi care se pocăiește. El îți va veni în întâmpinare când ai ajuns în punctul cel mai de jos, va sta alături de tine prin valea regretelor și-a căinței, te va ridica și te va face mai puternic. 3) Scrie ce ai învățat din această ispită. Când meditezi la cele întâmplate, vei înțelege ce trebuie schimbat prin „înnoirea minții” (Romani 12:2). Nu uita să scrii și noile obiceiuri pe care dorești să le integrezi în viața ta: rugăciunea, „decontarea” față de un prieten, citirea și memorarea Scripturii, identificarea punctelor slabe și vegherea mai exigentă asupra propriei persoane. 4) Folosește cele învățate. Domnul Isus i-a spus lui Petru: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” (Luca 22:31-32). Fie ca ziua de astăzi să marcheze un nou început prin faptul că folosești ce ai învățat nu numai pentru a evita o nouă cădere, ci și pentru a-i ajuta și pe alții să facă față ispitei. 5) Crede că poți trăi victorios. Domnul Isus a spus: „V-am dat putere… peste toată puterea vrăjmaşului”. Scapă de atitudinea tip „nu-pot” și apelează la puterea lui Dumnezeu!

ÎNVINGE ISPITA (1)

„Nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine!” (2 Cronici 20:12)

     Când Domnul Isus i-a spus lui Petru că în scurt timp se va lepăda de El, Petru s-a lăudat: „Poate alții, dar nu eu!” Cu toate acestea, în decurs de câteva ore, se jura și dezmințea orice cunoaștere a Domnului Isus. Ni se poate întâmpla tuturor. Biblia spune: „Fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit…” (Iacov 1:14). Cu toții avem vulnerabilități care, dacă nu sunt strunite prin tărie de caracter și dedicare, au potențialul de a ne înfrânge și chiar de a ne distruge. Ce putem face noi? 1) Recunoaște! Înainte de a ceda în fața ispitei, de obicei trecem prin câteva etape. Prin neglijarea rugăciunii și a Cuvântului Scripturii, devenim indiferenți față de Dumnezeu, insensibili la pericol, și ne trezim atrași de ispită ca un fluture de noapte de lumină. Apoi căutăm să ne găsim scuze pentru neascultare, și ne gândim: „Nu știe nimeni… Și ce-i așa rău în asta?” Așa că, reducând la tăcere vocea conștiinței, tot mai puternică devine pofta firii. Apoi ne înconjurăm de oameni care fac aceleași lucruri sau care cel puțin sunt dispuși să privească în altă parte. Domnul Isus a spus: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită!” (Marcu 14:38). Roagă-te deci pentru putere, înainte să vină ispita! 2) Caută ajutor. Când Iosafat s-a ridicat împotriva unui dușman prea puternic pentru a-l putea învinge singur, el s-a rugat: „Noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi, care înaintează împotriva noastră, şi nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine!” Iosafat a știut că nu putea ține piept dușmanului, și a știut unde să meargă pentru a găsi ajutor. Secretul victoriei? Bazează-te mai puțin pe tine însuți și mai mult pe Dumnezeu!

SCOPUL SUPREM AL RUGĂCIUNII

„Să fie asemenea chipului Fiului Său…” (Romani 8:29)

     Biblia ne asigură: „Pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său…” Când citim versetele precedente din acest capitol, descoperim că Dumnezeu face lucrul acesta prin rugăciune. Asta te-ar putea încuraja să te rogi. De multe ori nu ne rugăm pentru că nu credem că se va întâmpla ceva. Cu Dumnezeu, însă, se întâmplă ceva întotdeauna! Noi ne întrebăm: „Când vom vedea lucrarea Lui?” Ceea ce nu reușim să înțelegem este că El lucrează mereu. Când vorbim de rugăciune, El fie răspunde așa cum ai sperat, fie îți schimbă inima prin mijlocirea Duhului, pentru a face ca rugăciunea ta să fie în armonie cu voia Sa. Tu spui: „Dar nu văd nimic întâmplându-se!” Când pui în pământ o sămânță, te aștepți să vezi de-a doua zi o tulpină verde și frunze? Or, asta înseamnă că nu se întâmplă nimic?! Nu, în pământ au loc o mulțime de procese pe care nu le vezi. Nu face greșeala de a crede că dacă nu vezi dovada că ceva se întâmplă, nu a venit încă vremea secerișului. Una din căile prin care Dumnezeu ne face mai asemănători cu Domnul Isus este ajutându-ne să ne rugăm așa cum S-a rugat Domnul Isus: „Facă-se nu voia Mea, ci a Ta” (Luca 22:42). Asta înseamnă că atunci când rugăciunea ta este după voia Lui, Dumnezeu lucrează deja, fără ca tu să vezi ceva. Iar dacă rugăciunea ta nu este potrivită cu voia Sa, El va face ca cererea ta să se schimbe, transformându-te pe tine! Rugăciunile fără răspuns pot fi o binecuvântare la fel de mare precum cele ascultate, atunci când ele ne împiedică să încălcăm voia lui Dumnezeu. Și care e voia lui Dumnezeu? Să ne facă mai asemănători Domnului Isus!

ALEGE IUBIREA DE OAMENI ÎN LOCUL JUDECĂTII

„Să nu ne mai judecăm, deci, unii pe alţii.” (Romani 14:13)

     Poți să lucrezi cot la cot cu o persoană care are o relație extraconjugală, și să te rogi pentru ea, fără să te molipsești! Nu uita: și tu ai fost păcătos înainte de a fi răscumpărat prin harul lui Dumnezeu, așa că, dă dovadă de smerenie și nu cădea în capcana neprihănirii prin tine însuți, sau a duhului de judecată! După cum spune Merv Rosell: „Când iartă Dumnezeu, El trimite greșeala în uitare veșnică!”, așa că, dă dovadă de har când întâlnești pe cineva a cărui viață te face să te simți stânjenit. Află tot ce poți despre acea persoană și fă ca interacțiunile pe care le aveți să alunge orice urmă de idei preconcepute și de prejudecată. Consideră acea persoană ca fiind o ființă rănită, dar iubită de Dumnezeu – un om care are nevoie de aceeași iertare pe care ai primit-o și tu! Când îi iubești pe cei ce nu sunt vrednici de iubit, faci exact ceea ce a făcut Dumnezeu pentru tine! Doar pentru că cineva e „diferit” nu înseamnă că trebuie să-l dai la o parte sau să-l consideri inferior. Nu-ți place să fii judecat sau înjosit din cauza culorii, culturii sau înfățișării tale, așa că nu-i judeca nici tu pe alții! Deoarece Biblia ne spune limpede să nu ne luăm după alții în ceea ce privește practicile păcătoase, am putea fi tentați să credem că suntem mai buni decât ei. Acesta e păcatul mândriei! Uneori avem impresia că dacă îi iubim și îi acceptăm pe unii, le tolerăm păcatul. Nu, adevărata dragoste se manifestă atunci când ne păstrăm respectul și îi acceptăm pe ceilalți așa cum a făcut-o Domnul Isus. Fie că a fost vorba de diferențe rasiale (samaritenii), de stiluri de viață diferite (femeia de la fântâna din Sihar care divorțase de cinci ori) sau de diferențe de clasă (gen Nicodim), Domnul Isus i-a iubit și i-a acceptat pe oameni așa cum au fost, și le-a insuflat un standard mai înalt. Fă și tu la fel!

DĂRUIESTE-TE LUI DUMNEZEU

„Păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor…” (Romani 6:12)

     Când cineva spune: „Nu mă pot abține, așa sunt eu!”, persoana aceea are dreptate… însă numai parțial! Cercetătorii au identificat peste o sută de gemeni identici care au fost separați la naștere. Ei au fost crescuți în culturi diferite, în religii diferite și în locuri diferite. Prin compararea asemănărilor și deosebirilor dintre ei, s-a descoperit clar că aproximativ 70% din personalitatea lor era moștenită. ADN-urile lor determinau în ei calități precum creativitatea, înțelepciunea, bunătatea izvorâtă din dragoste, vigoarea, longevitatea, inteligența, chiar și bucuria de a trăi. Să-i urmărim pe gemenii Jim care au fost separați până la vârsta de douăzeci și nouă de ani. Amândoi s-au căsătorit cu femei pe nume Linda, au avut câini cărora le-au dat numele Toy, au suferit de migrene, au fost fumători înrăiți, le plăcea berea, aveau mașină Chevy și erau ajutori de șerif. Personalitățile și atitudinile lor erau de fapt copii la indigo. Ce înseamnă toate acestea? Suntem noi niște marionete care joacă un rol prestabilit, fără liber arbitru, fără posibilitatea alegerilor personale? Absolut deloc! Spre deosebire de animale, suntem capabili de a gândi rațional și de a acționa independent. Noi nu trebuie să reacționăm la toate pornirile noastre carnale, de exemplu, conform moștenirii noastre genetice. Ereditatea ne poate purta într-o anumită direcție, însă impulsurile noastre pot fi ținute în frâu. Aici intervine „nașterea din nou”! Dumnezeu ne dă o nouă natură, dar și puterea de a o învinge pe cea veche. Pavel se referă la acest lucru, când scria: „Păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi…” (Romani 6:12-13). Acesta este cuvântul lui Dumnezeu pentru tine azi: dăruiește-te Lui!

BINECUVÂNTEAZĂ-I!

„Cât avem prilej, să facem bine la toţi…” (Galateni 6:10)

     Când cineva te rănește, ai trei opțiuni: 1) Să-l lovești și tu; 2) Să-l eviți pentru totdeauna; 3) Să te rogi pentru acea persoană și să cauți modalități de a o binecuvânta (vezi Matei 5:44-45). Pavel spune: „Cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.” Suntem atât de orbiți de modul în care ceilalți se poartă cu noi, încât ne preocupăm puțin sau deloc de modul în care ne purtăm noi cu ei. Ne e teamă ca ceilalți să nu profite de noi, mai ales dacă experiența noastră din trecut, legată de o persoană anume, a fost dureroasă. Nu numai că teama și groaza ne fac exagerat de sensibili la tot ceea ce spune și face acea persoană, ci îi putem interpreta motivele și le putem vedea într-o lumină negativă. Fără îndoială că e greu să nu te îngrijorezi când ceilalți se poartă urât cu tine, mai ales dacă există antecedente în acest sens. De aceea este important să nu te gândești deloc la așa ceva (vezi Filipeni 3:13 și Isaia 43:18). Înseamnă oare aceasta că  persoana în cauză nu va da socoteală pentru modul în care s-a purtat cu tine? Nu. Biblia spune: „Fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu. Să nu ne mai judecăm, deci, unii pe alţii.” (Romani 14:12-13) Lasă situația în mâna lui Dumnezeu și refuză s-o mai controlezi. Apoi, cât avem prilej, să facem bine! Cu alte cuvinte, ocupă-ți mintea cu modalități prin care poți fi folositor. Când faci asta, nu vei avea timp de pierdut cu văicăreli personale. În plus, Dumnezeu va avea ocazia să lucreze – în viața lor, dar și-n a ta!

CONCENTREAZĂ-TE PE MISIUNEA TA

„Piciorul meu s-a ţinut de paşii Lui; am ţinut calea Lui, şi nu m-am abătut de la ea.” (Iov 23:11)

     Multe strădanii din viața noastră dau greș dintr-un singur motiv: țintă ratată. Ne lăsăm distrași. Ralph Waldo Emerson a spus: „Concentrarea este secretul puterii în politică, în război, în comerț; pe scurt, în gestionarea oricărei activități umane.” Care este lucrul asupra căruia trebuie să-ți concentrezi atenția? Misiunea ta! Iar când faci o greșeală, nu o îndepărta. Nu încerca s-o aperi. Nu irosi bani mulți din cauza ei. După ce ai făcut o greșeală, recunoaște-o! Dacă trebuie, cere-ți iertare – de la Dumnezeu și de la persoana pe care ai rănit-o. Iar când poți, încearcă să aduci despăgubiri. Odată ce ai făcut aceste lucruri, concentrează-ți din nou atenția pe misiunea ta… și mergi mai departe! Uită-te țintă la ceea ce dorești să faci. Niciodată nu vei întâlni pe cineva care s-a concentrat asupra zilei de ieri și a avut o zi de mâine mai bună. John Foster Dulles, Secretar de Stat sub președintele Eisenhower, remarca: „Măsura succesului nu este dată de o problemă greu de rezolvat, ci dacă e aceeași problemă cu care te-ai confruntat și anul trecut.” O problemă rezolvată este o rampă de lansare spre succesul de mâine, spre lucruri mai mari și mai bune. Cheia este concentrarea asupra lucrurilor pe care le înveți, nu asupra celor pe care le pierzi. Când faci lucrul acesta, deschizi ușa spre noi posibilități. Norman Vincent Peale a spus: „Gândirea pozitivă reprezintă ceea ce gândești despre o problemă. Entuziasmul reprezintă ceea ce simți despre o problemă. Cele două laolaltă determină ce faci cu problema.” Și asta e ceea ce contează cu adevărat!

SLUJIREA ÎN ASCUNS

„M-a acoperit cu umbra mâinii Lui…” (Isaia 49:2)

     Când ești chemat să-L slujești pe Dumnezeu într-o anumită lucrare, nu este ceva neobișnuit să treci printr-o perioadă de anonimat și să te simți invizibil. Isaia a fost chemat de Dumnezeu „din pântece” (Isaia 49:1) Însă a trecut printr-o perioadă de „umbră” în timp ce Dumnezeu îi desăvârșea lucrarea. Când o viziune ia mult timp până când dă roade, și când te-ai sacrificat și ai lucrat fără să fii recunoscut și fără să vezi rezultatele, e foarte ușor să tragi concluzia că-ți irosești viața. Isaia a fost și el om. S-a simțit descurajat și a spus: „Degeaba am muncit, în zadar şi fără folos mi-am istovit puterea” (v. 4). Numai fiindcă ai o astfel de impresie nu înseamnă că așa stau lucrurile cu adevărat! „El… răsplăteşte pe cei ce-L caută” (Evrei 11:6), iar tu nu faci excepție. A fost nevoie de treizeci de ani ca Domnul Isus să-Și înceapă lucrarea publică. Moise, David, Ioan Botezătorul și Pavel au îndurat ani întregi de anonimat înainte să fie aduși în prim-plan. În Împărăția lui Dumnezeu nu există faimă peste noapte sau succes pe tavă. Autoarea creștină Beth Jones spune: „Cel ce dorește să fie folosit de Dumnezeu va avea parte de o perioadă invizibilă în pustia deșertului. În acest interval, Dumnezeu îl lustruiește, îl modelează și îl pregătește pentru a fi potrivit pentru arcul Său… pentru ca la vremea potrivită să fie „o săgeată ascuțită” pe care s-o poată lansa într-o slujire folositoare.” Acei ani invizibili sunt ani de slujire, de studiu, de credincioșie în lucrarea altcuiva și de lucru în spatele scenei. Biblia spune: „Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră.” (Evrei 6:10). Ai răbdare! La vremea potrivită, El va scoate la lumină roada pe care a pus-o înlăuntrul tău!

ÎNNOIESTE-TI MINTEA PRIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU

„Să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre…” (Romani 12:2)

     Lucrul de cea mai mare însemnătate pe care îl poți face, în fiecare zi, este să-ți înnoiești mintea prin Cuvântul lui Dumnezeu. Când înțelegi asta, toate lucrurile vor începe să se așeze la locul lor. Vei gândi și te vei comporta diferit, așa că vei obține rezultate diferite. Mai ții minte vechiul serial TV Beverly Hillbillies? Partea interesantă a serialului era faptul că Jed și familia sa fuseseră eliberați de trecutul lor – o viață trăită în sărăcie în Ozarks. Însă chiar și după ce s-au mutat în Beverly Hills, California, ei au continuat să ducă o viață „de provinciali”. Casa lor se schimbase, însă nu și obiceiurile! Tot așa s-a întâmplat și cu iudeii. Ei aveau o mentalitate de sclavi. Deși au fost eliberați și Dumnezeu S-a îngrijit de nevoile lor, în clipa în care s-a ivit o problemă, au dorit să se întoarcă în Egipt. Ei nu puteau întrezări ziua de mâine, fiindcă purtau încă poverile zilei de ieri! Citește cu atenție aceste cuvinte: „Să luăm, deci, bine seama, ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu!” (Evrei 4:1). Poate întrebi: „Promisiunile lui Dumnezeu nu sunt garantate?” Ba da… câtă vreme faci ceea ce spune El! Dumnezeu a promis că te va binecuvânta în domeniul financiar – dacă dăruiești zeciuială și dacă arunci sămânța cu generozitate. El a promis că îți va netezi cărările – dacă Îl recunoști în toate căile tale. El a promis că te iartă – dacă ierți la rândul tău. Nu faci decât să dovedești voia lui Dumnezeu „cea bună, plăcută și desăvârșită” atunci când îți înnoiești mintea neîncetat! Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: lasă-ți mintea transformată, înnoită prin Cuvântul lui Dumnezeu!

„BINE E ÎN ISUS”

„Vă dau pacea Mea… Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” (Ioan 14:27)

     Pacea pe care o dă Domnul Isus ne oferă siguranța că indiferent ce se întâmplă știm că este „bine în Isus”. El ne spune: „Vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte”. Pacea pe care ne-o dă Domnul Isus nu depinde de stări și împrejurări. Ea vine atunci când știi că ești copilul lui Dumnezeu și că Tatăl tău ține în mâini universul, te iubește și se gândește mereu la binele tău. De aceea persoanele care au pierdut totul vor spune adesea că nu ar da nimic din ceea ce au învățat, chiar dacă aceasta ar însemna să recâștige tot ce au pierdut. Joni Erickson Tada a descoperit o pace supranaturală de când, în urma unui accident, a ajuns într-un scaun cu rotile; Corrie ten Boom a găsit aceeași pace într-un lagăr nazist al morții. Misionara Elisabeth Elliot a găsit pacea lucrând cu tribul indian care i-a masacrat soțul. Ea a scris: „Numai în acceptare găsim pace… nu în renunțare.” E o mare diferență! Autorul Creath Davis sublinia următoarele: „Renunțarea este predarea în fața sorții. Acceptarea este predarea în fața lui Dumnezeu. Renunțarea se așază tăcut într-un univers gol. Acceptarea se ridică pentru a-L întâmpina pe Dumnezeul care umple acel univers cu scop și destin! Renunțarea spune: „Nu pot”. Acceptarea spune: „Dumnezeu poate!” Renunțarea paralizează procesul vieții. Acceptarea eliberează resurse pentru o mai mare creativitate. Renunțarea spune: „Totul s-a sfârșit!” Acceptarea spune: „Acum că am ajuns aici, ce urmează, Doamne?” Renunțarea spune: „Ce pierdere!” Acceptarea spune: „În ce mod constructiv vei folosi acest dezastru, Doamne?” Renunțarea spune: „Sunt singur…” Acceptarea spune: „Ție Îți aparțin, Doamne!”