HRĂNITI-VĂ SI PRETUITI-VĂ UNUL PE ALTUL!

„Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag…” (Efeseni 5:29)

     Când vorbim despre iubirea față de soț sau de soție, Biblia folosește cuvintele „hrănește și îngrijește”. Cuvântul „a hrăni”, spiritual vorbind, înseamnă „a zidi, a întări, a dezvolta și a alimenta”. Cuvântul „a prețui” înseamnă „a aprecia, a stima, a proteja și a sărbători”. Îți mai aduci aminte cum te simțeai în copilărie de ziua ta când erai tratat ca fiind cea mai deosebită persoană din încăpere? Acum ai înaintat în vârstă și ai devenit mai matur, dar nu ai vrea să mai fii sărbătorit așa, doar puțin, din când în când? Hai, recunoaște – știi că ți-ar plăcea! Faptul de a fi sărbătorit, într-o atmosferă plină de dragoste, este esențial pentru sănătate. E plăcut să fii subiectul sărbătoririi, însă e la fel de important să faci planuri de sărbătorire pentru partenerul tău și împreună cu acesta. Fie că e vorba de zile de naștere, de aniversări, de promovări la serviciu sau de ocazii mai mărunte care au semnificație numai pentru voi doi, faptul că-ți faci partenerul/a de viață să se simtă special/ă și apreciat/ă așa cum contează pentru el/ea contribuie la crearea unei legături pe viață între voi doi. Iar faptul că ești sărbătorit nu înseamnă că viața este mereu o petrecere! Uneori sărbătoarea include mângâierea și liniștirea reciprocă în zilele negre și în perioadele dificile. În realitate, abilitatea de a sărbători bucuriile vieții în mijlocul coborâșurilor amare este o calitate neprețuită pe care o vei găsi numai la persoanele mature. E ușor să sărbătorești momentele frumoase, dar ai nevoie de cineva care să te iubească și să stea alături de tine când sărbătoarea s-a terminat și începe corvoada zilnică. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este: hrăniți-vă și prețuiți-vă unul pe celălalt!

CUM SĂ PRIMESTI RĂSPUNSURI LA RUGĂCIUNI (3)

„Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit…” (Efeseni 5:2)

     Ați auzit bine acest îndemn biblic? „Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit, şi S-a dat pe Sine pentru noi”. Așa că a treia întrebare de pus dacă vrei să ai parte de rugăciuni ascultate, este: 3) Dai tu dovadă de o atitudine iubitoare? Gura ta este o componentă majoră în umblarea ta în dragoste. Încă nu reușim să înțelegem cât de mult bine le putem face altora ridicându-i prin cuvintele noastre! Și la fel: trebuie să fim chiar și mai atenți să nu le spunem lucruri care să-i doboare! Biblia ne mai spune: „Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?” (Ieremia 17:9). Căror porniri le dai tu frâu liber? Ce „scoți tu afară”? Când suntem prea ocupați ca să arătăm dragoste, înseamnă că a sosit timpul să analizăm motivațiile și atitudinile inimii noastre. Cum o putem face? Analizându-ne limba și ceea ce ne iese pe gură. Mai ții minte când te-ai dus ultima oară la doctor și el ți-a spus să deschizi gura și să spui „aaaa”? Motivul pentru care ți se cere asta este ca să se poată uita la limba ta. La fel cum limba îi spune unui doctor multe lucruri despre sănătatea ta fizică, ea poate spune multe despre sănătatea ta spirituală. În concluzie, pentru a primi răspunsuri la rugăciunile tale, trebuie să-ți cercetezi inima în trei domenii: a) Capacitatea ta de a rămâne în Hristos. Lucrul acesta te va urca pe scara maturității spirituale și te va ajuta să descoperi autoritatea pe care o ai în rugăciune. b) Vorbirea în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu. Lucrul acesta poate muta „munți” în viața ta (vezi Marcu 11:23). c) Crescând în umblarea ta în dragoste – postură care va deschide multe ocazii de a le arăta altora cine este Dumnezeu cu adevărat!

CUM SĂ PRIMESTI RĂSPUNSURI LA RUGĂCIUNI (2)

„Rupe orice fel de jug… Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde” (Isaia 58:6,9)

     Dumnezeu le-a spus iudeilor că rugăciunile lor nu sunt ascultate deoarece viața lor nu era conform cu ceea ce dorea El de la ei. Te-ai făcut și tu vinovat de așa ceva? Așa că, iată a doua întrebare pentru tine, la care trebuie să răspunzi dacă vrei să obții ceea ce ceri: 2) Nu cumva îți sabotezi singur rugăciunile? Este la fel de important să-L glorifici pe Dumnezeu prin cuvintele pe care le rostești când nu te rogi, ca atunci când te rogi! Biblia spune că există o legătură directă între a avea o limbă critică, lipsită de menajamente, și faptul că rugăciunile nu sunt ascultate. Felul în care te comporți cu ceilalți va determina felul în care Dumnezeu se comportă cu tine (vezi Efeseni 6:7-8). Dumnezeu ne-o spune foarte clar: Deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi, şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere-l, şi nu întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi. Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: „Iată-Mă!” Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău va fi ca ziua nămeaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, şi va da din nou putere mădularelor tale” (Isaia 58:6-11). Asta înseamnă că răspunsul la rugăciunile tale depinde de două lucruri: de atitudinile tale, și de faptele tale în raport cu ceilalți.

CUM SĂ PRIMESTI RĂSPUNSURI LA RUGĂCIUNI (1)

„Dacă rămâneţi în Mine…  vi se va da” (Ioan 15:7)

     Ai petrecut săptămâni, luni sau chiar ani rugându-te pentru ceva specific… Și poate că spui: „Doamne, știu ce spune Cuvântul Tău, așadar de ce în dreptul meu nu funcționează?” Pentru a obține rezultatul pentru care te rogi, trebuie să poți răspunde la trei întrebări: 1) Te rogi pentru voia lui Dumnezeu? Domnul Isus a spus: „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da” (v. 7). Cuvântul „a rămâne” vorbește despre intimitate și legătură apropiată. El zugrăvește imaginea unei „case”, locul în care ai parte de îngrijire și hrană. Când ai o astfel de relație cu Dumnezeu, Îi vei cunoaște inima și dorințele atât de bine, încât voința ta se va alinia la voința Lui. Prin urmare, vei primi ceea ce ai cerut. Nu face simpla presupunere că lucrul pentru care te rogi este după voia lui Dumnezeu. În schimb, testează-ți rugăciunea aplicând „principiul rămânerii în El”… pentru că tocmai această rămânere aduce maturitate spirituală. Și când ești matur spiritual, începi să te rogi diferit. Rugăciunile tale nu vor mai fi egoiste și centrate pe sine. Timpul petrecut în prezența Celui pe care îl iubești cel mai mult devine mai important pentru tine decât rezultatul final pe care îl speri. Nu te mai deranjează să aștepți, pentru că îți dai seama că timpul lui Dumnezeu e întotdeauna perfect. Atunci când El alege să spună NU la cererea ta, vei putea chiar să te bucuri și spui: „Înseamnă că ai altceva mai bun pentru mine, și eu am încredere în Tine”. Ai ajuns la acest nivel în umblarea ta cu El?

FII ATENT CU CEI SLABI!

„Să sprijiniţi pe cei slabi” (1 Tesaloniceni 5:14)

     În majoritatea claselor și școlilor se găsesc băieți și fete cu probleme și cu neajunsuri. Unii dintre ei au probleme fizice sau pshihice, alții nu învață bine, iar alții pur și simplu nu reușesc să-și facă prieteni ori să-și găsească un loc confortabil în mediul școlar. (Același lucru este la fel de valabil la locul de muncă și la biserică). Întrebarea fundamentală este următoarea: ce trebuie să facă profesorii când văd că un astfel de copil este ridiculizat și luat peste picior de ceilalți din grup? Unii ar spune: „Copiii rămân copii. Nu te băga și lasă-i pe copii să-și rezolve singuri diferențele”. Biblia, însă, spune că noi trebuie să-i „sprijinim pe cei slabi”. Când un profesor puternic și iubitor vine în ajutorul celui mai puțin respectat copil din clasă, are loc ceva dramatic în climatul emoțional din clasă. Toți copiii par să elibereze un oftat perceptibil, de eliberare. În mintea majorității copiilor următorul gând se înfiripă și crește: „Dacă acel copil are un asemenea apărător față de ridiculizare, atunci și eu sunt la adăpost!” Prin faptul că ia apărarea celui mai puțin popular copil din clasă, profesorul demonstrează că respectă pe toată lumea și că va lupta pentru toți cei ce sunt tratați pe nedrept. Una dintre valorile cele mai prețuite în rândul copiilor este dreptatea. (Dar și adulții o prețuiesc, nu?!) Pe de altă parte, copiii se simt foarte stânjeniți într-o lume a nedreptății și a abuzului. De aceea, când îi învățăm pe copii bunătatea și respectul față de ceilalți, prin faptul că insistăm pe „regula bunului simț” în sala de clasă, noi așezăm în copii un fundament pentru bunătate în lumea adultă care va urma. Așadar, oriunde te-ai situa astăzi, dă-ți toate silințele „să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi”.

VALORILE TALE DE CĂPĂTÂI

„N-am nedreptăţit pe nimeni…” (2 Corinteni 7:2)

     Salvamarul Douglas Woods spunea: „Fiecare dintre noi are numeroase valori. Unele sunt superficiale, altele tranzitorii; unele sunt adecvate strict situației în care ne aflăm, altele sunt mai temeinice și ne însoțesc pe tot parcursul vieții; acestea sunt „valorile noastre de căpătâi”. Pavel a reușit să se adapteze oricărei culturi pentru a-i aduce pe oameni la Hristos, însă când a fost vorba de valorile sale de căpătâi, el a putut spune: „N-am nedreptăţit pe nimeni”. Nu uita că valorile tale de căpătâi sunt: 1) Prietenii și tovarășii tăi de-o viață. Abraham Lincoln a spus: „Când las din mâini frâul acestei guvernări,  doresc să mai am un prieten și acel prieten este în lăuntrul meu”. Apoi, valorile tale sunt 2) Busola ta. Anotimpurile, relațiile, împrejurările și obiectivele se schimbă, însă valorile de căpătâi rămân. Asemenea unei busole, ele îți indică mereu direcția corectă. E ușor să trăiești în felul acesta? Nu! Cei ce de obicei se îndoiesc vor crede că ești nebun pentru că umbli prin credință. Oamenii fără valori de familie nu îți vor înțelege devotamentul față de familie. Cei lumești nu îți vor înțelege dedicarea ta față de Hristos. Și cei ale căror valori de căpătâi diferă de ale tale vor încerca să te convingă să te iei după ei sau să-ți cobori standardele. Valorile sunt 3) Ancora ta. Fără valori de căpătâi, plutești în derivă. Orice furtună te poate scufunda; orice curent te poate purta spre locuri unde nu vrei să ajungi. Dar cu valorile de căpătâi ai o ancoră ce te ține chiar și când vremea se înrăutățește. Vorbind despre probleme care se agravează cu vârsta, psihologul creștin Dr James Dobson spunea: „Criza de la mijlocul vieții e mai degrabă un fenomen al unui sistem de valori greșit, decât al grupului de vârstă în care apare. Dintr-odată îți dai seama că scara pe care te cățărai se sprijină de zidul nepotrivit!” Așa că, azi meditează la acest lucru.

CE NE DUCE LA DESCURAJARE? (4)

„Îi vom ucide şi vom face astfel să înceteze lucrarea.” (Neemia 4:11)

     Cauza numărul patru a descurajării, așa cum reiese din cap. 4 din Neemia: Teama. Citim în vers. 11: „Vrăjmaşii noştri ziceau: „Nu vor şti şi nu vor vedea nimic până vom ajunge în mijlocul lor; îi vom ucide şi vom face astfel să înceteze lucrarea”. De ce nu doreau dușmanii poporului Israel ca zidurile Ierusalimului să fie reconstruite? Din cauza ranchiunii! Zidul din jurul unei cetăți îi garanta apărarea și prosperitatea. Așadar, mai întâi i-au criticat pe iudei; apoi i-au amenințat. Să remarcăm, însă, cine a devenit descurajat mai întâi: „Iudeii care locuiau lângă ei au venit de zece ori şi ne-au înştiinţat despre toate locurile pe unde veneau la noi.” (v. 12). Când petreci suficient timp în compania unor persoane negativiste, te molipsești și tu. Când asculți pe cineva spunând în mod repetat: „Nu se poate face”, în cele din urmă începi să-l crezi. Așa că, alege-ți anturajul potrivit! Evită persoanele care îți alimentează frica și întovărășește-te cu cei ce îți zidesc credința. Ai motive de teamă, care te determină să simți descurajare chiar acum și care te împiedică să te dezvolți și să crești? Îți este teamă de critică sau de rușine? Îți este frică să faci acel pas mare și să cauți un nou loc de muncă? Poate ai impresia că nu ești suficient de capabil pentru acele responsabilități. Poate îți este teamă că nu reziști sub presiune. Poate te confrunți cu teama că trebuie să fii perfect. Teama te descurajează întotdeauna – să fii sigur de asta! În cine te încrezi? Dacă te încrezi în propria persoană sau în alții, citește această promisiune: „Domnul Însuşi va merge înaintea ta, El Însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme, şi nu te înspăimânta!” (Deuteronom 31:8).

CE NE DUCE LA DESCURAJARE? (3)

„Nu vom putea să zidim zidul” (Neemia 4:10)

     Uitându-ne la istoria lui Neemia, vedem un al treilea motiv pentru care devenim descurajați… ai observat văicăreala iudeilor? Nu vom putea să zidim zidul”. Ceea ce spun ei în esență sunt următoarele: „Suntem prea obosiți. Nu este posibil. E o nebunie să încercăm. Renunțăm!” Pentru că nu au reușit să ducă zidul la bun sfârșit pe cât de rapid și-au plănuit, încrederea lor a dispărut; i-a părăsit curajul și au devenit descurajați. Așa că, al treilea motiv este: Eșecul. Întrebare: cum faci față eșecului din viața ta? Te predai, abandonezi și dai o petrecere pentru a-ți plânge de milă? Spui tu oare: „Săracul de mine! Nu sunt în stare să duc această lucrare la bun sfârșit”!? Începi să te plângi: „E imposibil. Așa ceva nu se poate face. Am fost un nebun că am încercat măcar!”? Dai vina pe alții – „Toți m-au dezamăgit. Nu și-au făcut datoria!”? Diferența dintre câștigători și învinși este că primii văd eșecul ca fiind o retragere temporară. Ei au învățat să privească dincolo de eșec, în timp ce învinșii văd eșecul ca fiind final și permanent. De fiecare dată când un câștigător este doborât la pământ, „se ridică” (Proverbe 24:16). Există un proverb care spune: „În confruntarea dintre un pârâiaș și o stâncă, pârâiașul iese mereu câștigător – nu prin putere, ci prin perseverență.” Credincioșia este cea mai dificilă atunci când este cea mai necesară. După cum remarcă autorul John Mason: „Secretul succesului este să începi de la zero – și să continui să începi!” Așadar, când devii descurajat, încrede-te în această promisiune biblică: „Să nu vă părăsiţi deci încrederea voastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.” (Evrei 10:35-36). Fii curajos, ai răbdare, și vei reuși!

CE NE DUCE LA DESCURAJARE? (2)

„Dărâmăturile sunt multe; nu vom putea să zidim zidul” (Neemia 4:10)

     Începusem data trecută să enumerăm sursele majore ale descurajării, reieșite din episodul Neemia. După oboseală, cauza numărul doi: Frustrarea. Iudeii construiau un zid nou, dar dărâmăturile erau împrăștiate peste tot, împreună cu noroiul și mortarul uscat. Iar când s-au uitat la „dărâmăturile” acelea multe, s-au descurajat și au pierdut din vedere scopul. În jurul lor exista atâta gunoi, încât nu au știut ce să mai facă, și au ales descurajarea și frustrarea. De fiecare dată când îți asumi un proiect important, va exista gunoi care trebuie dat la o parte și uneori lucrul acesta poate fi frustrant. Nu poți evita treaba asta, așa că învață s-o faci (și cum), astfel încât să nu renunți la plan. Care este „gunoiul” din viața ta? Lucruri triviale care îți fură timpul, care îți consumă energia, care te împiedică să fii tot ceea ce îți dorești să fii? Lucruri care te împiedică să faci ceea ce este cel mai important, cum ar fi: să zidești o relație cu soțul sau cu soția ta, și cu propriii-ți copii… sau să fii activ în domeniul dărniciei la biserică? Gunoiul din viața ta sunt acele lucruri care îți stau în cale, sau întreruperile care te împiedică să-ți atingi obiectivele. Aceste lucruri trebuie rezolvate. Cu alte cuvinte, trebuie să scoți afară gunoiul! Nimeni altcineva n-o va face în locul tău! Dumnezeu nu o va face și nu te poți ruga să dispară. Dumnezeu i-a pus pe Adam și pe Eva în grădina Paradisului și le-a spus: „Aveți grijă de ea”. Când păstrezi binecuvântarea pe care ți-a dat-o Dumnezeu, înveți să faci deosebirea între ceea ce este important în viață și ceea ce nu este. Aceasta este o lecție pe care o vei învăța necontenit!

CE NE DUCE LA DESCURAJARE? (1)

„Puterile celor ce duc poverile slăbesc.” (Neemia 4:10)

     Istoria lui Neemia scoate în evidență patru surse majore ale descurajării. Să ne uităm la prima dintre ele: Oboseala. Poporul din Iuda constată și transmite că „puterile celor ce duc poverile slăbesc”. Cu alte cuvinte, au lucrat până la epuizare. S-au consumat fizic, mental și emoțional. Uneori greșim, crezând că descurajarea e strict o problemă spirituală. Noi spunem: „Poate trebuie să-mi rededic viața lui Dumnezeu!”… când, de fapt, adevărata problemă o constituie faptul că suntem epuizați. Avem nevoie de odihnă și de înnoire. Într-adevăr, uneori unul din cele mai spirituale lucruri pe care le poți face este să te relaxezi, să te odihnești, sau să-ți iei câteva zile libere. Când ies la suprafață oboseala și descurajarea? Să ne uităm la versetul șase din Neemia cap. 4: „Am zidit zidul, care a fost isprăvit pretutindeni până la jumătate din înălţimea lui.” Știi când suntem mai predispuși să fim descurajați? Când ne aflăm la jumătatea proiectului! Toată lumea muncește pe brânci la început. Biblia spune că „poporul lucra cu inimă.” (v. 6) De ce? Pentru că proiectul era ceva nou, atractiv, entuziasmant… dar după o vreme, noutatea a dispărut și munca a devenit plictisitoare. S-a instalat rutina, care a devenit trudă, și apoi ritual, nu-i așa? Ai grijă: când apare epuizarea, credința scade văzând cu ochii! De aceea a spus psalmistul: „El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul…” (Psalmul 23:2-3) Epuizarea este una din principalele cauze ale descurajării și adesea apare la mijlocul drumului. De aceea lăsăm foarte multe proiecte neterminate. Concluzie: dacă ai nevoie de timp liber, ia-ți-l!