BUCURĂ-TE DE FIECARE ETAPĂ A VIEȚII!

„Care îşi dă rodul la vremea lui…” (Psalmul 1:3)

     Viața este trăită în etape, așadar pentru a fi roditor, trebuie să știi în ce anotimp te găsești și să profiți la maxim. „Cum îmi dau seama când se termină o etapă?” poate că întrebi. Harul care însoțește o etapă va dispărea, și ceea ce a adus odată satisfacții va începe să nu-ți mai aducă. Biblia spune că bărbatul sau femeia de succes este ca un copac plantat lângă un râu, „care îşi dă rodul la vremea lui.” Nu poți fi roditor decât atunci când ți-a venit vremea. Atunci apar binecuvântarea și succesul! Nu le poți avea atunci când vrei tu, ci la vremea hotărâtă. Când vine vremea potrivită, copacul produce fără efort ceea ce s-a înmagazinat în el. În lăuntrul tău există un rod care va ieși la iveală la timpul său, de aceea trebuie să înțelegi în ce etapă te afli. Și există reguli pentru fiecare etapă. Să ne uităm la ele. Primăvara este pentru pregătire și disciplinare. Atunci începi să vezi planul lui Dumnezeu pentru viața ta și te pregătești pentru el. Vara este pentru coacerea celor concepute primăvara. Semințele pe care le-ai semănat și le-ai hrănit atunci vor crește și se vor înmulți acum. Toamna este atunci când nu mai ai pasiunea tinereții, ci calmul statornic al unui veteran trecut prin viață. Dacă ești înțelept, lucrezi cu multă pricepere și dibăcie. E vremea tranziției și pregătirii pentru iarna care vine. Iar iarna este perioada de evaluare a realizărilor, când te bucuri de răsplată, când dai sfaturi și când ți se recunosc meritele. Te-ai luptat lupta cea bună, ai păzit credința și ai sfârșit alergarea (vezi 2 Timotei 4:7)! Dacă îl trăiești cum trebuie, fiecare anotimp poate deveni cea mai bună etapă din viața ta!

SĂ-I ÎNVĂȚĂM PE COPII RĂBDAREA (3)

„Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit” (Evrei 10:36)

     Pentru a-i învăța pe copii răbdarea, mai trebuie ținut cont de următoarele: 1) Nu fi domnul sau doamna „repară tot”. Copiii tăi trebuie să învețe să reacționeze potrivit la condițiile dificile. Asta înseamnă să-i lași să se confrunte cu problema sau frustrarea, fără a interveni. Protecția excesivă produce în ei un sentiment de inadecvare și de neputință. Când repari totul, îl vei ține pe copilul tău pe loc și nu va putea face față vieții. Ei se vor aștepta să fie salvați din toate necazurile și vor fi extrem de dependenți de alții. Biblia spune: „căci ştim că necazul aduce răbdare…” (Romani 5:3). Lasă-i pe copiii tăi să se confrunte cu provocările specifice vârstei lor și mai târziu îți vor mulțumi pentru calitățile și competențele pe care și le-au dezvoltat. 2) Pregătește-i pentru așteptare. Când știi dinainte că pruncii tăi vor trebui să aștepte (de exemplu, la cabinetul doctorului sau la aeroport) ajută-i să se pregătească. „Răscumpăraţi vremea…” (Efeseni 5:16). Lasă-i să împacheteze lucrurile care le plac. Pentru că ei au ales obiectele, ei simt că au investit în proces. 3) Păstrează o atitudine pozitivă. Dacă te plângi mereu atunci când aștepți în trafic sau când cineva întârzie, copilul tău va face la fel. În schimb, încearcă să spui: „Dacă tot trebuie să așteptăm, ce-ar fi să ne gândim și să povestim despre ziua care ne așteaptă.” Sau „Chiar dacă nu ne place că trebuie să așteptăm, Dumnezeu controlează întotdeauna totul!” Învață-i perspectiva lui Dumnezeu asupra răbdării: „Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a pământului, şi o aşteaptă cu răbdare, până primeşte ploaie timpurie şi târzie. Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile…” (Iacov 5:7).

SĂ-I ÎNVĂȚĂM PE COPII RĂBDAREA (2)

„Fac roadă în răbdare” (Luca 8:15)

     Iată alte câteva sfaturi despre cum să-i înveți pe copii răbdarea: 1) Învață-i prin experiment. De la cei mici și până la adolescenți, copiii pot aprecia cât de mult îi trebuie unei plante să crească, așa că implică-i în plantarea unei semințe și uitați-vă împreună cum crește. Explică-le cum totul în viață necesită timp pentru a se modifica și a se dezvolta. Învață-i semnificația cuvintelor Eclesiastului (3:1): „Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui”. 2) Folosește imaginile vizuale. Mai ales copiii mai mici au nevoie de imagini atunci când așteaptă să se întâmple ceva. Dacă este ora 16:30, iar cina este la ora 17:00, folosește un cronometru. Dacă mai sunt optsprezece zile până la vacanța familiei, pune-i să bifeze zilele într-un calendar. De multe ori ei au o problemă cu așteptarea pentru că nu știu când se va sfârși. 3) Nu întrerupe, și nu tolera întreruperile. De la copiii mici și până la adolescenți – copiii întrerup! La fel și adulții. Întreruperile sunt de obicei o manifestare nepoliticoasă și frustrantă a nerăbdării. Dacă nu este o urgență, spune-le clar: Copiii – la fel și adulții – trebuie să-și aștepte rândul să vorbească. Înseamnă mai mult decât să ai bune maniere – înseamnă să asculți de Cuvântul lui Dumnezeu. „Toate îşi au vremea lor… tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei” (Eclesiastul 3:1, 7). 4) Folosește jocurile de echipă. Majoritatea jocurilor de echipă presupun să-ți aștepți rândul, ceea ce înseamnă răbdare. Copiii nici nu-și vor da seama că despre așa ceva este vorba. Șahul și tablele sunt bune pentru adolescenți. Scrabble îi educă pe adolescenți și îi învață răbdarea. 5) Răsplătește-le răbdarea. Când copilașul tău mai mare așteaptă să-i umpli cănița cu apă în timp ce hrănești bebelușul, mulțumește-i că a așteptat atât de frumos. Dacă copilul tău adolescent își economisește bani pentru a-și cumpăra un telefon nou, laudă-i înțelepciunea și răsplătește-l dându-i restul de bani pentru a-l cumpăra. Și în aceste feluri îi poți învăța pe copii răbdarea!

SĂ-I ÎNVĂȚĂM PE COPII RĂBDAREA (1)

„Dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.” (Romani 8:25)

     Dumnezeu, viața și succesul cer de la noi să așteptăm cu răbdare. Chiar și atunci când am făcut ceea ce trebuie, Dumnezeu ne cere să așteptăm răbdători rezultatele. „Aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit” (Evrei 10:36). Cum putem să-i ajutăm pe copiii noștri să-și dezvolte această calitate de mare importanță în viață? Scriitoarea și mama Tammy Darling ne dă câteva sfaturi: 1) Stabilește limite clare. De exemplu, spune: „Vei primi lucrul cutare când voi vedea că aștepți cu răbdare.” Nu te lăsa impresionat de cererile lor! 2) Îndreaptă-le atenția spre ceva folositor. Statul la rând într-un magazin poate fi un motiv de nerăbdare. Așa că ai putea încerca jocul „de-a ghicitul” cu cei mai mici – cum ar fi „eu mă uit acum la ceva ce începe cu litera…” sau poți discuta cu cei mai mari despre planurile de vacanță ale familiei. 3) Învață-i prin puterea exemplului. În trafic, îi depășești pe alții numai ca să fii cu o mașină mai în față? Cumperi pe credit din impuls, în loc să aștepți până când ai banii necesari? Fie că au trei sau treisprezece ani, copiii tăi învață din ceea ce văd la tine. 4) Evită să spui mereu: „Grăbește-te!” Copiii mici au obiceiul de-a se mișca foarte încet. Ei nu știu cât de mult timp le ia să se pregătească. Așa că în loc să le spui mereu să se grăbească, ajută-i să învețe procesul și ritmul cu care trebuie să se îmbrace. „E timpul să lași jucăriile… e timpul să-ți iei șosetele și să te încalți… acum trebuie să-ți iei jacheta.” În loc să-i frustrezi manevrându-i și zorindu-i, mai bine implică-i în acțiuni pe care le înțeleg și la care pot face față. Aceasta îi va învăța și ajuta să-și gestioneze timpul în mod practic!

FII BUN CU CEI RĂI!

„Rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.” (Luca 6:28)

     În Predica de pe Munte, Domnul Isus ne-a învățat: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc, binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.” (Luca 6:27-28). Apoi El a adăugat (v. 35): „…răsplata voastră va fi mare.” Dumnezeu vede, notează și răsplătește fiecare faptă bună pe care o faci. E ușor să fii bun cu cei care sunt buni cu tine, dar trebuie să crești în bunătate pentru a fi bun cu cei ce se poartă urât cu tine. În benzile desenate intitulate Nancy, personajul Sluggo i-a spus lui Nancy: „Colegul acela nou de la școală nu e decât un tăntălău.” Nancy a răspuns: „Nu ar trebui să vorbești așa despre oameni. Eu nu-i fac niciodată pe oameni în nici un fel.” Sluggo a răspuns: „Păi, m-am enervat când a spus despre tine că ești urâtă!” Șocată, Nancy a întrebat: „Și ce mai zicea tăntălăul acela?” Hm! E ușor să dai dovadă de bunătate ca o reacție la bunătate. Adevărata provocare este să arăți bunătate celor care nu o arată. În 2009, obosit de atâtea atacuri răutăcioase pe care și le adresau politicienii unii altora, și de liderii mass-media care îi etichetau pe oameni drept „ignoranți, inculți și proști” pentru că nu le împărtășeau filozofia politică, Mark DeMoss a lansat o mișcare cunoscută drept Proiectul Civilității. Deviza lui sună astfel: „Voi fi civilizat în discursul și în comportamentul meu public. Voi fi respectuos cu ceilalți, fie că sunt de acord cu ei sau nu. Voi sta împotriva lipsei de civilitate atunci când o voi vedea.” E un lucru bun să adopți o astfel de politică! Fiecare dintre noi are o „trusă a bunătății”, pe care o purtăm cu noi peste tot pe unde mergem – și aceasta este limba noastră. Nu subestima niciodată puterea unei vorbe bune!

ZIUA JUDECĂȚII

„Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta.” (1 Ioan 4:17)

     Oare vei ajunge în ceruri pentru că meriți? Nu, vei ajunge acolo datorită Domnului Isus, Cel în care ți-ai pus nădejdea, și în care te încrezi. „Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta: astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi, ca să avem deplină încredere în ziua judecăţii. În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme, n-a ajuns desăvârşit în dragoste.” (1 Ioan 4:17-18) În ziua judecății, avuțiile de pe pământ nu vor mai conta. Frumusețea fizică nu va fi pusă la socoteală. Faima va fi uitată. Poate vei sta lângă Napoleon sau Iulius Cezar, însă nu-i vei întreba despre Waterloo sau Brutus. Toate privirile vor fi ațintite asupra Domnului Isus! Cei care l-au ignorat vor auzi cuvintele „Plecați de la Mine” (Matei 25:41). Dar cei care Îl acceptă ca Domn și Salvator nu trebuie să se teamă. „Putem sta în fața Lui cu încredere, pentru că trăim asemenea lui Hristos în această lume.” Gândește-te la asta! Dumnezeu se uită la tine așa cum se uită la Hristos – demn și acceptat. Pentru că ești „în Hristos” poți vedea ziua judecății așa cum o vede El – cu încredere. Hristos Se teme de judecată? Nu! Nici sufletul fără păcat nu trebuie. Se teme El de moarte? Nu, Dătătorul Vieții nici nu are cum! Așadar, ar trebui oare ca noi, cei care suntem în Hristos, să ne temem de judecată sau de moarte? Deloc: „Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta”. Așadar, ziua judecății va fi o zi glorioasă pentru tine!

LUPTA CU AMĂRĂCIUNEA

„Chiar suferinţele mele erau spre mântuirea mea; Tu ai găsit plăcere să-mi scoţi sufletul din groapa putrezirii” (Isaia 38:17)

     La nouăzeci și doi de ani, Jenny încă își amintea că sora ei a refuzat să-i cumpere o pereche de pantofi, cu cincizeci de ani în urmă! În toți acești ani, ea a fost „plină de fiere amară” după cum spune Biblia (Faptele Apostolilor 8:23). Anne Peterson spune: „Ofensa ni se cuibărește în inimă. O retrăim în mod repetat, creând șanțuri care nu se mai pot astupa mai târziu. Amărăciunea ne determină să ne adâncim în resentiment. Considerăm că ofensa a fost intenționată, iar ofensatorul – plin de dorința de a răni. În timp ce ne căutăm motive, reale sau imaginare, să ne supărăm pe acea persoană, dăm naștere unui alt strat de amărăciune… care însă, ca o minge pe care încercăm s-o scufundăm în apă, țâșnește la suprafață, stropindu-i pe toți.” Biblia spune: „Luaţi seama bine… ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.” (Evrei 12:15). Așadar, ține minte: 1) Iertarea nu este opțională. „Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii” (Romani 12:18). Poate nu va fi posibil să trăiești în armonie cu toată lumea, dar cu toate acestea, Dumnezeu îți cere să-i ierți pe cei care îți greșesc. 2) Când ierți, ești iertat! Biblia spune că atunci când ești plin de amărăciune, „ești rob al păcatului” (Faptele Apostolilor 8:23). Nu uita că Domnul Isus nu numai că a murit pentru tine, dar El a murit și pentru cei care te ofensează. Merită ei să fie iertați? Nu? Dar tu meriți? 3) Roagă-te pentru vrăjmașii tăi. Roagă-L pe Dumnezeu să-ți aducă aminte care sunt persoanele pe care trebuie să le ierți și topește amărăciunea din inima ta față de ele. E imposibil să simți resentimente față de cineva pentru care te rogi. Da, uneori e greu să ierți; dar (Filipeni 4:13) – tu poți „totul în Hristos”!

GÂNDIREA SĂNĂTOASĂ

„Noi însă avem gândul lui Hristos” (1 Corinteni 2:16)

     În cartea sa: „Mă gândesc să mă schimb”, Dr. John Maxwell ne oferă unsprezece tipuri diferite de gândire; iată-le definite sumar, și însoțite de sugestia câte unui verset: 1) Gândirea imaginii de ansamblu. Pentru a procesa idei, este necesară capacitatea de a gândi dincolo de tine însuți (Efeseni 3:20). 2) Gândirea concentrată. Capacitatea de a gândi cu claritate prin înlăturarea confuziei mentale și a elementelor care distrag atenția (Filipeni 3:13-14). 3) Gândirea creativă. Capacitatea de a ieși din tipare și de a explora idei și opțiuni pentru a experimenta progresul (Isaia 54:2-3). 4) Gândirea realistă. Capacitatea de a clădi un fundament solid pe fapte, de a avea o gândire certă (Luca 14:28). 5) Gândirea strategică. Capacitatea de a adopta și aplica planuri care dau călăuzire astăzi și cresc potențialul pentru mâine (Proverbe 19:21). 6) Gândirea accesibilă. Capacitatea de a-ți elibera entuziasmul și speranța, de a găsi soluții chiar și pentru situații ce par imposibile (Matei 19:26). 7) Gândirea reflexivă. Capacitatea de a cugeta și a medita pentru a gândi cu înțelegere (Psalmul 1:1-3). 8) Gândirea interogativă. Capacitatea de a respinge gândirea obișnuită și de a ajunge la rezultate neobișnuite (Isaia 55:8-9). 9) Gândirea comună. Capacitatea de a-i include pe alții care te pot ajuta să gândești mai profund pentru a ajunge la rezultate mai bune (Psalmul 133:1-3). 10) Gândirea altruistă. Capacitatea de a te gândi la ceilalți și la problemele lor (Romani 12:10). 11) Gândirea conclusivă. Capacitatea de a te concentra asupra rezultatelor, pentru a culege potențialul deplin al gândirii tale (Matei 25:14-30). Iar noi adăugăm: 12) Gândirea biblică. „Noi… avem gândirea lui Hristos.” Un gând venit de la Dumnezeu îți poate schimba viața!

TE OPUI ODIHNEI?

„Veniţi… şi odihniţi-vă puţin” (Marcu 6:31)

     Umblarea cu Isus ar trebui să-ți dea energie, nu să te facă să te simți epuizat. Domnul Isus le-a predicat fermierilor care foloseau boii la aratul ogoarelor. Ei trăiau după reguli religioase care nu-ți dădeau voie să te relaxezi și să experimentezi dragostea și harul lui Dumnezeu. Așa că Domnul Isus le-a spus: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:28-30). Domnul Isus a avut mai multe de făcut decât noi toți, și cu toate acestea El nu a făcut nimic ce ar fi putut afecta legătura dătătoare de viață pe care o avea cu Tatăl, și nici nu s-a opus abilității Lui de a arăta dragostea atunci când era necesar. El se retrăgea deseori din alergarea zilnică pentru a se ruga. Când s-au întors ucenicii Săi de pe câmpul de misiune, El le-a spus: „Veniți… și odihniți-vă puțin”, pentru că, după cum scrie Marcu, „erau mulţi care veneau şi se duceau, şi ei n-aveau vreme nici să mănânce.” Graba constantă este semnul unei vieți fără priorități – un indicator evident că lucrurile de pe planul doi și trei au trecut pe primul loc. Dumnezeu ne-a dat o zi de odihnă pe săptămână, și tot El spune în Biblie ca fermierii să lase pământul să se odihnească tot la șapte ani ca să producă apoi o recoltă și mai bogată. Problema este că noi ne dorim maturitate la microunde, dăm înțelepciunea pe informație și profunzimea pe respirație… dar nu funcționează! Profunzimea se atinge treptat. Nu poți ajunge la Domnul Isus printr-un sprint; nu poți merge mai repede decât Cel ce este Capul!

PREȚUIEȘTE-ȚI PRIETENII!

„Este bine, fiica mea, să ieşi cu slujnicele lui, şi să nu te întâlnească cineva în alt ogor.” (Rut 2:22)

     O autoare scria: „Dacă ai prietene evlavioase, apreciază și hrănește acele relații ca și cum viața ta ar depinde de ele – pentru că așa și este. Toate lucrurile sunt mai bune când ieși cu slujnicele Domnului. Viața este mai autentică, durează mai mult și este mai activă. Dumnezeu a creat femeile ca să se bazeze pe alte femei. Eu sunt binecuvântată să am prietene care mă ridică atunci când cad, care mă ajută să-mi revin când mă cred cineva, și care îmi arată chipul lui Dumnezeu în fiecare zi, prin compasiune, umor, putere și dragoste necondiționată. Fie ca și voi să cultivați același fel de relații și să vă bucurați de ele.” Nu doar femeile au nevoie de prietene; și bărbații au nevoie de prieteni. Una din primele afirmații pe care le-a făcut Dumnezeu în Biblie, a fost „nu e bine ca omul să fie singur” (Geneza 2:18). Solomon scrie: „Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate.” (Proverbe 17:17) Poetul William Carlos Williams a scris: „Când vine încercarea credința s-o testeze, iubește prietenia – ea vrea să-ncurajeze!” Este posibil ca prietenul tău să nu poată face nimic, dar faptul că este lângă tine este o mare încurajare. Sunt încercări prin care trebuie să treci singur și cărări pe care trebuie să pășești doar tu. Sunt vremuri când dragostea nu poate netezi cărarea și prietenii nu-ți pot ridica povara grea. Să știi că ai un prieten alături de tine până la capăt, că îi pasă până la sfârșit, că are mereu o îmbrățișare caldă pentru tine, asta te ajută să reziști, chiar dacă el nu poate face nimic. Și astfel inima ta speră ca Dumnezeu să binecuvânteze prietenul care este alături de tine.