PĂCATELE TIPICE (10)

„Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul.” (Efeseni 4:25)

     Al nouălea și ultimul tip de personalitate studiat sunt împăciuitorii, sau mediatorii; ei se dezvoltă când viața este liniștită. Lor le place versetul: „ce plăcut și ce dulce este să locuiască frații împreună!” (Psalmul 133:1). Ei sunt niște terapeuți și niște mediatori extraordinari și pot aduce împăcarea în familie, între vecini și la locul de muncă. Dar uneori sunt înclinați să caute pacea cu orice preț, să-și folosească abilitățile de relaționare ca să participe și ei și să evite luarea inițiativei și asumarea riscului din cauza atașamentului lor exagerat față de confort și siguranță. Ei suferă adesea de „cumsecădenie în fază terminală”, când de fapt curajul este cel cu adevărat necesar. Când Avraam și nepotul său Lot au început să prospere, a izbucnit o revoltă între acești proprietari de vite, deoarece terenul era prea mic pentru toate turmele lor. Dându-și seama că lucrul acesta ar putea dezbina familia, Avraam a luat atitudine, a înfruntat problema și a salvat relația. Pe de altă parte, când împăratul Abimelec a văzut-o pe Sara, soția lui Avraam și a dorit s-o facă parte din haremul său, Avraam, temându-se pentru viața lui, s-a purtat ca un laș și a zis: „Este sora-mea!” (Geneza 20:2). În concluzie, e vital să-ți recunoști păcatele tipice, ca să le poți înfrunta eficient. Domnul Isus i-a avertizat pe cei care caută paiul din ochiul celuilalt și nu reușesc să vadă „bârna” din propriul lor ochi (vezi Matei 7:3). Păcatul tău tipic este atât de ademenitor, încât e cel mai mare pericol pentru tine și e atât de aproape de tine, încât s-ar putea nici să nu-l vezi. David s-a rugat: „Iartă-mi greșelile pe care nu le cunosc! Păzește, de asemenea, pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine!” (Psalmul 19:12-13).

PĂCATELE TIPICE (9)

„Ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru…” (1 Tesaloniceni 2:7)

     Al optulea tip de personalitate la care ne oprim sunt comandanții; ei au fost creați ca să descopere și să exercite autoritatea și leadershipul, să știe cum funcționează și să simtă natural atrași către acestea. Dacă imaginea puterii este importantă pentru tine, faci parte dintre ei! Deci, simți nevoia să conduci. Împotrivirea nu face decât să-ți dea energie. Winston Churchill a fost un comandant care se plictisea rapid de învoieli și ale cărui victorii mărețe au fost inspirate de împotrivire. Ducea continuu lupte… de exemplu, cu Lady Nancy Astor, care i-a spus odată: „Winston, dacă ai fi soțul meu, ți-aș pune otravă în ceai.” La care Winston a dat celebra replică: „Nancy, dacă aș fi soțul tău, l-aș bea!” Când Adolph Hitler a pus mâna pe putere în Germania, Churchill și-a găsit dușmanul formidabil pe care l-a așteptat întreaga viață. Și s-a ridicat la înălțimea acestei provocări. Dar puterea poate deveni un scop în sine și poți ajunge frustrat când lucrurile nu se fac așa cum dorești tu. Firește, poate alții se simt intimidați când ar vrea să ia atitudine pentru că nu sunt de acord cu tine, iar când se întâmplă asta, poate ai parte de ascultare, dar nu ai parte de dragoste, loialitate sau respect. Să-l păzească Dumnezeu pe liderul care nu are niciun lider și pe cei care îl urmează! Responsabilitate fără răspundere produce instabilitate. Numai când te vei înconjura de oameni cu o vedere largă pentru a-ți compensa lacunele, vei înțelege dacă ai tendința de a-i folosi pe oameni și dacă utilizezi frica și intimidarea pentru a-ți impune dorințele. Pavel, care a fost un mare lider, a scris: „ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-și crește cu drag copiii.” Când vine vorba să fii un lider bun, iată două cuvinte care merg mână în mână: „blândețe” și apoi „măreție.” Deci, pune-ți aceste cuvinte pe inimă, și aplică-le!

PĂCATELE TIPICE (8)

„Iubiți-vă unii pe alții cu o dragoste frățească.” (Romani 12:10)

     Analiza tipurilor de personalitate a trecut în revistă primele șase categorii: reformatori, slujitori, cîștigători, artiști, cugetători și loiali. Al șaptelea tip sunt entuziaștii: Entuziaștii sunt viața și sufletul oricărei reuniuni. Ei au darul de a spune povești și le place să vorbească despre propria lor persoană. Dacă încerci să discuți cu ei despre problemele pe care le au, poate la început te vor asculta, dar apoi devin ca teflonul: nu se mai lipește nimic de ei. Autorul John Ortberg povestește că se afla într-un restaurant cu un prieten și de fiecare dată când comandau ceva, chelnerița spunea: „Superb!” ori „Excelentă alegere!” sau „Minunat!” Când Ortberg a întrebat-o: „Nu spui niciodată „nu v-o recomand!” sau „o să aibă un gust îngrozitor?” Ea a răspuns: „Nu, în portofoliu avem o listă de afirmații, iar când cineva face o comandă, trebuie să-i spunem una din acele afirmații.” Ei bine, entuziaștii nu au nevoie de nicio listă de afirmații, deoarece ei spun mereu lucruri precum: „nemaipomenit”, „fantastic”, „fabulos” sau „extraordinar”. Uneori ei pot trăi ani de zile fără să vadă durerea și întunericul, nici din ceilalți, și nici din ei înșiși… Ei sunt tentați să facă totul pentru ca viața să se învârtă în jurul goanei lor după sentimente pozitive, după dorința lor de mulțumire… și pot fi nefericiți când nu primesc suficientă atenție. Așadar, care este răspunsul dacă faci parte din categoria entuziaștilor? 1) Răspunde nevoii tale de a fi în centrul atenției cu învățătura Scripturii. „Iubiți-vă unii pe alții cu o dragoste frățească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” 2) Declară-ți reținerea de a înfrunta durerea sau situațiile neplăcute. Este o trăsătură ce poate duce la izolare și dependență. „Încolo, fraților, întăriți-vă în Domnul și în puterea tăriei Lui.” (Efeseni 6:10).

PĂCATELE TIPICE (7)

„Nu te teme, căci Eu sunt cu tine…” (Isaia 41:10)

     Cei loiali reprezintă al șaselea tip de personalitate la care ne uităm în aceste zile. Loialii adoră să facă parte dintr-o echipă. În caz de forță majoră, poți conta pe ei. Ei își doresc fierbinte o cauză pentru care să se dăruiască și vor să facă parte dintr-un grup în care să creadă. La modul ideal, loialii îi ajută pe toți ceilalți să devină mai buni. De obicei sunt ageri la minte și conciși, deși uneori nu-și exprimă în mod voluntar gândurile. Pot deveni cinici când se simt dezamăgiți – fapt care este din când în când inevitabil. De aceea Biblia are atâtea de spus despre comportamentul plin de har și despre „iertați-vă unii pe alții.” Când consilierii spirituali ai celor ce se recuperează în urma unei dependențe folosesc expresia „Dumnezeul înțelegerii tale”, ei se referă la percepția personală asupra lui Dumnezeu. Loialii îl percep deseori pe Dumnezeu ca fiind greu de mulțumit, așa că păcatul care îi paște pe ei este teama. Domnul Isus a spus pilda celor trei slujitori care au primit fiecare o sumă de bani pe care s-o investească. Primii doi au investit înțelept, aducându-i stăpânului lor profit și mulțumindu-l. Al treilea însă, fiindu-i teamă să nu greșească și să-și atragă nemulțumirea stăpânului, și-a îngropat talantul în pământ (vezi Matei 25:14-30). Învățătura din pilda lui Hristos este că Dumnezeu rezervă cea mai dură judecată nu celor care au încercat și au greșit, ci acelora care nu încearcă pentru că cedează în fața fricii de eșec. Cineva a estimat că există 365 de „nu te teme” în Scriptură; asta înseamnă câte un asemenea îndemn pentru fiecare zi a anului. Dacă Dumnezeu ar crea un autocolant de protecție, pe el ar scrie: „Nu te teme!” Deci „nu te teme, căci El este cu tine!” astăzi.

PĂCATELE TIPICE (6)

„Mă gândesc la căile mele și îmi îndrept picioarele spre învățăturile Tale.” (Psalmul 119:59)

     Trecerea în revistă a tipurilor de personalitate și a păcatelor tipice i-a evidențiat până acum pe reformatori, slujitori, câștigători și artiști. Al cincilea tip sunt cugetătorii sau gânditorii: acestora le place să cunoască – totul. Ei sunt investigatorii, oamenii de știință și inventatorii din mijlocul nostru. Le place să descopere adevăruri pe care nu le-a descoperit nimeni și au cunoștințe, capacități și pasiuni proprii. Au o memorie de invidiat când vine vorba de memorarea informațiilor despre ceea ce-i interesează. Gânditorii pot fi persoane introvertite; le place să aibă propriul lor spațiu. Prin urmare, care este păcatul „care îi înfășoară lesne” pe gânditori? 1) Insensibilitatea față de ceilalți. Uneori, gânditorii agreează mai mult dreptatea lor decât să-i agreeze și să-i iubească pe cei din jur. Și nu întotdeauna se simt în largul lor când trebuie să-și exprime emoțiile sau afecțiunea. Sunt înclinați să-și exprime sentimentele indirect sau prin gesturi, așa că ai impresia că nu dăruiesc, ci primesc. Nu le place să piardă nicio dezbatere și nici să fie întrerupți. Le face plăcere solitudinea timp de ore în șir, chiar și zile. Asta nu înseamnă că ei sunt mai spirituali decât majoritatea dintre noi; ci că au o nevoie mai scăzută de a se afla în comunitate sau de a avea relații. Problema este că noi nu am fost creați să trăim singuri. Poți crește spiritual numai când ești dispus să dăruiești și să primești de la ceilalți. Domnul Isus a zis: „Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.” (Ioan 13:35). 1) Gânditorii se luptă adesea cu conceptul de „credință.” Asta nu-i face să fie oameni răi; majoritatea sunt ezitanți cinstiți. Credința și rațiunea nu sunt neapărat opuse, dar când rațiunea nu mai vrea să facă niciun pas, credința în Dumnezeu te face să mergi înainte. Viața te va pune în fața unor situații în care rațiunea singură nu va putea aduce rezolvare – și atunci ai nevoie de credința în Dumnezeu.

PĂCATELE TIPICE (5)

„Mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire…” (1 Corinteni 9:27)

     Al patrulea tip uman de care ne ocupăm sunt artiștii sau personalitățile romantice. Artiștilor le place frumusețea, și ei nu doar că o văd în locuri în care ceilalți nu o văd, dar au și darul unic de a o crea. Ei își exprimă individualitatea pe căi îndrăznețe care ne îmbogățesc pe toți. Ei aduc culoare și noutate într-o lume care altfel ar fi mohorâtă. Dar pentru că niciunul dintre noi nu poate trăi în lumea perfectă a imaginației, artiștii sunt uneori slab echipați pentru a trăi în lumea reală cu problemele și presiunile ei. Aceeași sensibilitate care îi face creativi, îi face și robii instabilității emoționale, ajungând să distrugă artistul din ei. De la Ernest Hemingway la Elvis Presley, cărțile de istorie ne spun aceeași poveste. Regele David a fost un artist. A fost un poet talentat, și autorul multor psalmi. Dar incapacitatea lui de a-și controla propriile impulsuri carnale a culminat cu o aventură, care l-a condus la crimă și a atras distrugerea propriei sale familii. Să înțelegem un lucru: fiecare virtute pe care ți-o dă Dumnezeu are un cusur care trebuie identificat și înfruntat în mod corect. Cu cât ești mai talentat, cu atât trebuie să fii mai disciplinat. Pavel a fost destul de înțelept să-și recunoască propriile înclinații: „mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” Ultimele decenii au dovedit că nici aceia care au fost înzestrați de Dumnezeu să zidească biserici mari și să conducă lucrări importante nu sunt imuni la ispită. Acolo unde talentul este mare – ispita este și mai mare. Unde-și află oile cea mai mare siguranță? Lângă păstorul lor. Stai și tu lângă Marele Păstor, și vei fi în siguranță!

PĂCATELE TIPICE (4)

„Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus…” (Filipeni 2:5)

     După reformatori și slujitori, al treilea tip de personalitate la care privim sunt câștigătorii; acestora le place să înfrunte provocări, să facă lucruri pentru alții, sunt pragmatici și orientați spre succes. În cele mai bune condiții, ei sunt motivați să crească, să depună eforturi și să învețe. Ei îi inspiră și îi mișcă pe oameni și le face plăcere să stea în fața mulțimilor. Faptul că trebuie să vorbească în public le dă energie. Fără șansa de a se dezvolta și de a se face remarcați, își pierd motivația. Câștigătorii vor să aibă un impact, pot fi tentați să trăiască pentru imaginea pe care o reprezintă și ajung să idolatrizeze propriile lor realizări. Sunt capabili să măsoare succesul în termenii aplauzelor și recunoașterii. Când Ioan Botezătorul a spus despre Domnul Isus: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez” (Ioan 3:30), el a dat dovadă de acea renunțare de sine care este dificilă pentru un câștigător. Simon vrăjitorul a crezut că poate cumpăra o lucrare spirituală ca a lui Petru și i-a oferit acestuia bani în schimbul abilității de a distribui altora Duhul Sfânt (vezi Faptele Apostolilor 8:18-22). Tot astfel, un câștigător nerăscumpărat poate transforma ceea ce pare a fi slujirea lui Dumnezeu în slujirea propriei sale persoane. Pentru mulți dintre noi „păcatul care ne înfășoară așa de lesne” (Evrei 12:1) este mândria. În timp ce câștigătorii au abilitatea de a realiza lucruri mărețe și de a îmbogăți viețile altora, ei pot deveni în același timp preocupați de propria lor imagine și de propriul lor succes. Ce-i de făcut? Pavel spune (Filipeni 2:3-5): „Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora. Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus”.

PĂCATELE TIPICE (3)

„Slujiți-le cu bucurie, ca Domnului…” (Efeseni 6:7)

     Spuneam ieri că primul tip de personalitate sunt reformatorii. Al doilea tip sunt slujitorii: lor le place să fie de ajutor și să li se simtă lipsa. Ei îți poartă de grijă în mod natural și îți aspiră casa chiar dacă nu este nevoie de așa ceva! Își aduc aminte de zile de naștere și de aniversări și deseori sunt primii care se ridică de la masă și spală vasele. Slujitorii lucrează deseori în domenii sociale, unde îi sprijină pe oameni. Se simt cel mai bine atunci când au ceva de făcut. Dar în timp ce se simt atrași să-i ajute pe oameni, acest ajutor reflectă adesea propria lor nevoie. Ceea ce se ascunde după serviabilitatea lor este de multe ori o stimă de sine scăzută care trebuie alimentată. Și pentru că nu poate fi niciodată satisfăcută pe deplin, ei ajung să-i secătuiască pe ceilalți. Marta este un bun exemplu în acest sens. În timp ce ea era ocupată cu slujirea, Maria, sora ei stătea la picioarele Domnului Isus (vezi Luca 10:39-42). Privindu-le calitățile, să spunem că slujitorii manifestă dragoste în acțiune și se orientează spre ceilalți în mod natural, ceea ce îi face pe oameni să se simtă prețuiți. Iar ca defecte, remarcăm că ei își pot folosi uneori slujirea pentru a-i „manipula” pe alții. Și problema este că atunci când încerci să le ușurezi povara și să le ridici greutatea de pe umeri, se împotrivesc. Teama lor înnăscută de a nu li se simți lipsa face imposibilă stabilirea de limite sănătoase. Așadar, care este răspunsul dacă ești un slujitor? 1) Asigură-te că prioritatea ta este să-L slujești pe Dumnezeu, nu pe oameni. „Slujiți-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor.” 2) Înțelege că răsplata ta vine de la Dumnezeu, nu de la oameni. „Fiecare… va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut” (Efeseni 6:8). 3) Nu te plânge! „Faceți toate lucrurile fără cârtiri și fără șovăieli, ca să fiți fără prihană și curați, copii ai lui Dumnezeu, fără vină” (Filipeni 2:14-15).

PĂCATELE TIPICE (2)

„Fiți buni unii cu alții, miloși, și iertați-vă unul pe altul…” (Efeseni 4:32)

     Datorită felului în care suntem concepuți, ne simțim atrași, adesea, de anumite păcate. Prin urmare, domeniile în care avem slăbiciuni sunt de obicei constante și previzibile. E ca și cum ai avea un „profil al păcatului.” În cartea sa „Păcatele cu semnătură: cum să ne îmblânzim inima îndărătnică”, dr. Michael W. Mangis identifică nouă asemenea tipuri, folosind modelul Enneagramelor. Acest sistem definește nouă tipuri de personalități și este folosit în managementul afacerilor, pentru a obține cunoștințe despre dinamica interpersonală la locul de muncă. Este folosit și în mediile creștine ca mijloc de informare referitor la conștientizarea de sine, înțelegerea de sine și dezvoltarea de sine, mai ales că se consideră că acest sistem își are originea în cele șapte păcate de moarte și în roada Duhului Sfânt. Iar Biblia spune: „…cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun.” (1 Tes.5:21) Pentru a te ajuta să devii mai conștient de tine însuți și pentru a construi un zid de apărare împotriva domeniilor în care ești vulnerabil, ne vom concentra și în următoarele nouă zile pe analiza acestor păcate tipice și a oamenilor cei mai predispuși să se lupte cu acestea. Primul tip sunt reformatorii. Reformatorii sunt senini, integri și atrași de perfecțiune. Ei au un standard înalt de excelență și cea mai mare teamă a lor este vulnerabilitatea. (Ei devin chirurgi competenți – și excelenți manageri.). Când sunt în formă, sunt revoluționari, protectori și idealiști. Dar pentru că se luptă cu perfecționismul și neprihănirea prin forțe proprii, ei au tendința de a-i judeca pe cei ale căror standarde nu sunt la fel de înalte. Profetul Amos este un bun exemplu; el a scris despre „o cumpănă” care arată cât de jos sunt oamenii față de standardele lui Dumnezeu (vezi Amos 7:7-8). Scriind pentru reformatori, Pavel a spus: „Fiți buni unii cu alții, miloși, și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos.” Ca reformator, cea mai mare provocare a ta va fi să dai dovadă de dragoste, răbdare și har în interacțiunile tale cu ceilalți. Și cu ajutorul lui Dumnezeu, vei reuși!

PĂCATELE TIPICE (1)

„…Păcatul care ne înfășoară așa de lesne…” (Evrei 12:1)

     În cartea sa „Eu așa cum aș vrea să fiu”, John Ortberg arată că „păcatul tipic” este cel de care ești atras de obicei. Asta nu înseamnă că nimeni altcineva nu-l mai comite în afară de tine, ci că tu ești vulnerabil în acel domeniu. De obicei tiparul gândirii tale este legat de tiparul darurilor tale. Darurile și pasiunile tale pot indica domeniile tale de vulnerabilitate. De exemplu, extrovertiții care au abilitatea de a-i inspira și de a-i încuraja pe alții sunt uneori înclinați spre bârfă. Oamenii cărora le place să-i învețe pe alții pot fi tentați să se simtă superiori și să-i privească pe ceilalți de sus. Oamenii care sunt spontani și au un mare apetit pentru viață se luptă deseori cu impulsul de a controla… iar cei ce știu să asculte pot deveni facilitatori pasivi. Optimiștii sunt deseori predispuși la negare. Mitologia greacă vorbește despre Nemesis („cea de care nimeni nu poate scăpa”). „Nemesisul” tău este ca tine în aproape toate aspectele, cu excepția faptului că este versiunea ta ruinată. Pentru că există o relație între cea mai bună și cea mai rea versiune a ta, în multe domenii ale vieții îți ești propriul tău dușman. Iar ceea ce au în comun cele două versiuni este faptul că ambele fac parte din tine. De ce ne ajută să știm lucrul acesta? Deoarece conștientizarea și sensibilitatea față de propriile tale păcate tipice sunt primii pași spre construirea unei apărări. Avem o capacitate uimitoare de a ne autoamăgi și de-a ne autojustifica. Adresându-se credincioșilor indiferenți și cu inimă rece ai Bisericii de pe urmă, Domnul Isus le-a spus că au nevoie de „doctorie pentru ochi, ca să-și ungă ochii, și să vadă.” (Apocalipsa 3:18). Concluzie: Roagă-te pentru eliberare, și Dumnezeu o va aduce!