ROAGĂ-TE DUPĂ VOIA LUI DUMNEZEU!

„Nu căpătaţi, pentru că cereţi rău…” (Iacov 4:3)

     Când te rogi pentru mântuirea cuiva drag, nu trebuie niciodată să te întrebi dacă este voia lui Dumnezeu. Voia Sa este foarte clar prezentată în acest verset: „Dumnezeu… voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului…” (1 Timotei 2:3-4). Cu toate acestea, când vorbim despre rugăciunea pentru lucruri care nu sunt promise în mod clar în Sfânta Scriptură, trebuie să adăugăm: „dacă este voia Ta!” De ce? Pentru că Biblia spune: „cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.” Uneori ne este greu să acceptăm acest adevăr, deoarece suntem convinși că cererile noastre sunt justificate. Însă dacă inima noastră nu este curată înaintea lui Dumnezeu și dacă dorințele noastre nu sunt după voia Sa, motivele pentru care cerem pot fi întinate de interesul propriu. Apostolul Ioan spune: „Îndrăzneala pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.” (1 Ioan 5:14-15). Când ne rugăm pentru ceva de care nu suntem siguri că este după voia lui Dumnezeu, trebuie să adăugăm: „dacă este voia Ta, Doamne!” Când spunem: „Doamne, doresc lucrul acesta – dacă este după voia Ta, dacă se potrivește cu planul Tău, dacă este cel mai bun lucru pe care L-ai pregătit pentru mine și dacă este potrivit calendarului Tău!” – nu înseamnă că suntem slabi în credință, ci înseamnă că ne rugăm după voia Lui. Apostolul Pavel admite: „Acum, cunosc în parte…” (1 Corinteni 13:12). Noi vedem doar o imagine parțială, și doar Dumnezeu are cunoașterea completă a întregii situații, de la început și până la sfârșit. Așadar, roagă-te cu credință și încrede-te în Dumnezeu pentru rezultatele potrivite!

IUBEȘTE-I AȘA CUM SUNT!

„Dragostea nu va pieri niciodată….” (1 Corinteni 13:8)

     Versurile unui șlagăr foarte popular spun: „Te iubesc pentru o sută de mii de motive, dar cel mai mult te iubesc pentru că ești tu!” Cântecul acesta conține un mare adevăr, mai ales când vorbim despre copii. Psihologul creștin Dr. James Dobson scria: „Când se întrevede nașterea unui prim copil, părinții se roagă ca acesta să fie normal – adică să fie obișnuit. Dar după momentul nașterii, „obișnuit” nu mai este suficient de bun pentru ei. Copilul lor trebuie să exceleze. Trebuie să aibă succes. Trebuie să fie primul copil dintre cei de vârsta lui care va merge în picioare, care vorbește sau care merge pe bicicletă. Trebuie să aibă note maxime și să-și uimească profesorii cu istețimea și înțelepciunea sa. Trebuie să fie cel mai bun jucător din echipa școlii, să fie șef de clasă și mai târziu președintele elevilor. Sora lui trebuie să fie majoretă, solistă sau cea mai sclipitoare fată din școală. În anii de formare, unii părinți le transmit copiilor același mesaj zi de zi: „Contăm pe tine și sperăm să realizezi ceva fantastic. Nu ne dezamăgi!” Din nefericire, copiii excepționali tocmai asta sunt: niște excepții! Rareori se întâmplă ca un copil de cinci ani să memoreze Biblia, să joace șah legat la ochi sau să compună simfonii. Marea majoritate a copiilor noștri nu sunt străluciți. Sunt pur și simplu copii obișnuiți, cu o nevoie nemăsurată de a fi iubiți și acceptați așa cum sunt. Majoritatea părinților au copii mediocri. Când te aștepți la mai mult, creezi cadrul propice pentru mari dezamăgiri ca părinte, și-n plus: pui o presiune nerealistă pe generația tânără.” Dați-mi voie să vă reamintesc versurile cântecului: „Cel mai mult te iubesc pentru că ești tu.” Dacă pui la inimă acest mesaj, într-o zi, copiii tăi se vor trezi și te vor numi „fericit/ă” (vezi Proverbele 31:28). Așadar, iubește-i așa cum sunt!

DEZVOLTĂ-ȚI ATITUDINEA DE MULȚUMIRE!

„Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos  Isus, cu privire la voi.” (1 Tesaloniceni 5:18)

     Dumnezeu este clar, ca lumina zilei, în această privință: toți suntem chemați să fim mulțumitori. Cine, care, câți?! Toți oamenii! Când? În toate împrejurările! De ce? Pentru că este voia lui Dumnezeu pentru noi! Poți avea oricâte neclarități cu privire la voia lui Dumnezeu, în alte domenii, dar partea aceasta este cum nu se poate mai explicită. Nu este o sugestie, ci o poruncă. Și pentru că în Scriptură există mai multe porunci referitoare la mulțumire decât la orice altceva, în mod evident Dumnezeu Se bucură să primească mulțumiri. Psalmistul a spus: „Voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cântări, şi prin laude Îl voi preamări. Lucrul acesta este plăcut Domnului…” (Psalmul 69:30-31). De ce trebuie Dumnezeu să ne amintească ca să aducem mulțumiri? Din același motiv pentru care tu îi amintești mereu copilului tău că e frumos să mulțumească: e o dovadă de politețe și până nu devine un obicei, uităm! Împăratul David, un om după inima lui Dumnezeu, și-a îndemnat propriul suflet, adesea foarte uituc, să aducă mulțumiri: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!” (Psalmul 103:2). Când ești nemulțumit, oprește-te și citește lista de „binefaceri” a lui David din Scriptură – îți va înflăcăra atitudinea de mulțumire. Chiar și când circumstanțele nu sunt prea bune, Dumnezeu le poate transforma spre folosul tău. El merită mulțumirea noastră, pentru toate lucrurile. Chiar și când se afla în burta unei balene, Iona a recunoscut că trebuie să Îi mulțumească lui Dumnezeu. El spune: „din mijlocul locuinţei morţilor am strigat… Îţi voi aduce jertfe cu un strigăt de mulţumire…” (Iona 2:2 și 9). Așa că, fă-ți obiceiul de a „mulţumi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile…” (Efeseni 5:20). Cu alte cuvinte, dezvoltă-ți o atitudine de mulțumire!

FII MULȚUMIT DE CHEMAREA TA! (2)

„.Ne silim să-I fim plăcuţi…” (2 Corinteni 5:9)

Apostolul Pavel le-a scris corintenilor: „De aceea ne şi silim să-I fim plăcuţi… Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup.” (2 Corinteni 5:9-10). Dacă scopul tău principal în viață este să fii pe placul oamenilor, vei fi dezamăgit. În momentul în care te hotărăști să n-o mai faci, sunt șanse să fii criticat și chiar părăsit. În plus, ei nu vor fi cu tine, atunci când vei sta înaintea scaunului de judecată al lui Hristos ca să fii evaluat și răsplătit! Concluzie: Tu nu ești chemat să fii pe placul oamenilor, ci pe placul lui Dumnezeu! Așadar, odată ce descoperi darul pe care ți l-a dat Dumnezeu, întreabă: „Doamne, la cine mă trimiți?” Biblia spune că: „Noaptea, Domnul i-a zis lui Pavel într-o vedenie: „Nu te teme; ci vorbeşte şi nu tăcea, căci Eu sunt cu tine; şi nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ţi facă rău: vorbeşte, fiindcă am mult norod în această cetate.” Aici a rămas un an şi şase luni, şi învăţa printre corinteni Cuvântul lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 18:9-11). La cine te-a trimis Dumnezeu pe tine? La fel cum o plantă se dezvoltă numai într-un anumit tip de sol, tu vei avea succes numai în locul în care te-a trimis Dumnezeu! Apostolul Petru a fost trimis să predice poporului evreu, iar apostolul Pavel la neamuri. Pavel scrie: „Dumnezeu… a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între Neamuri…” (Galateni 1:15-16). Tu trebuie să-i iubești pe oameni și să asculți de persoanele potrivite, dar când vine vorba de chemarea ta – tu trebuie să fii călăuzit de Dumnezeu! Așadar, du-te acolo unde te trimite El, și fii convins că El îți va purta de grijă!

FII MULȚUMIT DE CHEMAREA TA! (1)

„Sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn.” (1 Corinteni 12:5)

     Una dintre cele mai mari greșeli pe care le poți face în slujirea lui Dumnezeu este să te compari cu altcineva. De fapt, se spune că dacă două persoane sunt identice, una dintre ele devine inutilă! Apostolul Pavel scrie: „Sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn.” E adevărat că, fără ajutor din partea altora, nu vei deveni niciodată ceea ce poți fi, dar Dumnezeu dorește să fii îndrumat, nu clonat. El ne-a chemat pe fiecare dintre noi să ne punem darurile „în negoț”, pe parcursul vieții. De exemplu, apostolul Ioan a scos în evidență dragostea, Solomon a scos în evidență înțelepciunea… iar marele accent pus de apostolul Pavel a fost pe har, în comparație cu Legea. Nevoia este cea care determină evidențierea darului. Dacă Dumnezeu te cheamă să fii păstor sau prezbiter al unei biserici, este ca și cum ai fi un „medic generalist.” Dacă te cheamă să fii evanghelist sau învățător, El te cheamă să fii un specialist în ceea ce faci. De ce? Deoarece „unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; altuia credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia, proorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.” (1 Corinteni 12:8-11). Nu toată lumea va înțelege sau va aprecia natura chemării, sau calitatea lucrării tale. Iar acest lucru este în regulă – nu participi la un concurs de popularitate! Tu ești chemat să fii un slujitor, nu o celebritate. Dar condiția majoră a lucrării este (cum scria Pavel în 1 Corinteni 4:2) ca „fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui.”  Amin!

CUM SĂ ÎNVINGI TEAMA DE RESPINGERE (4)

„Chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi, şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice: „Îmi pare rău!” – să-l ierţi.” (Luca 17:4)

     Uneori va trebui să confrunți pe cineva care are un comportament ce te afectează în mod negativ. Biblia spune că: „Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l! Şi dacă-i pare rău, iartă-l!” Dar asta nu-ți dă dreptul să-ți descarci mânia asupra lui și să-l ataci precum atacă taurul capa roșie a toreadorului. Domnul Isus spune foarte clar ce trebuie să faci: „Chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi, şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice: „Îmi pare rău!”, să-l ierţi.” (Luca 17:4). Și iată încă un gând: respectă decizia celuilalt dacă nu dorește să aibă o relație cu tine. Poate că nu dorește să facă parte din viața ta și poate că nici tu nu vrei să faci parte din viața lui. Gândește-te când ai fost la cumpărături ultima dată. Ai cumpărat toate lucrurile la care te-ai uitat? Firește că nu. Le-ai respins pentru că erau inferioare? Sigur că nu! Dar ți-ai dat seama, pur și simplu, că nu ai nevoie de ele. Desigur, dacă ai de-a face cu un tipar de respingere și ești șicanat, probabil dorești să afli și de ce. „Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase.” (Proverbele 27:6). Uneori este înțelept să întrebi: „Aș vrea să am de la tine un feedback în ce mă privește. Dar scopul pentru care te întreb nu este recâștigarea relației. Vreau doar să știu dacă anumite atitudini nepotrivite din partea mea sunt cele care te-au făcut să te îndepărtezi… Aș aprecia un răspuns sincer, pentru că îmi doresc să corectez acest lucru.” Asigură-te că proiectezi o atitudine încrezătoare și constructivă, nu una negativistă. Ascultă în mod obiectiv și nu fi defensiv. Culege informații. Și fii dispus să te schimbi, mai ales dacă afli ceva demn de luat în seamă. „Doamne, ajută! Doamne, dă izbândă!” (Psalmul 118:25)

CUM SĂ ÎNVINGI TEAMA DE RESPINGERE (3)

„Vede că munca îi merge bine…” (Proverbele 31:18)

     S-ar putea ca greșelile pe care le-ai făcut să fie mari, grave și… repetabile! Cu toate acestea, ele nu au schimbat părerea lui Dumnezeu despre tine! „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea! Te voi aşeza din nou, şi vei fi aşezată din nou…” (Ieremia 31:3-4). Da, Dumnezeu te va mustra atunci când ai nevoie. Însă mustrarea Lui nu înseamnă respingere, ci e dovada dragostei Sale: „Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte…” (Evrei 12:6). Scopul lui Dumnezeu în mustrare este de-a te face mai bun, ca să-ți atingi potențialul tău cel mai înalt. Așa că nu lăsa pe nimeni să te privească de sus. Fii tu însuți atunci când ești cu alții. Concentrează-te asupra a ceea ce ai de oferit și nu asupra felului în care te percep ceilalți. Nu-ți da aere, nu te lăuda și nu aminti nume influente, ca să încerci să atragi atenția. Deja ești egal cu ceilalți – chiar dacă nu ai poate educația, experiența, statutul financiar, poziția socială sau istoria lor. Crezi că astfel de lucruri fac pe cineva să fie în mod automat superior, mai ales în ochii Tatălui nostru ceresc? Dacă scopul tău în viață este să fii pe placul tuturor ca ei să te vorbească de bine, stima ta de sine va fi mereu la cheremul lor. Solomon descria astfel calitățile femeii virtuoase: „Vede că munca îi merge bine.” Această femeie nu era încrezută, ci încrezătoare în ceea ce Dumnezeu a făcut-o să fie și în misiunea pe care i-a dat-o de îndeplinit. Încrederea sa izvora din lăuntrul ei, nu din exterior. Solomon încheie capitolul cu aceste cuvinte: „Răsplătiţi-o cu rodul muncii ei, şi faptele ei s-o laude la porţile cetăţii.” (Proverbele 31:31). Așadar, nu uita că ai valoare în ochii lui Dumnezeu!

CUM SĂ ÎNVINGI TEAMA DE RESPINGERE (2)

„Te laud că sunt o făptură aşa de minunată…” (Psalmul 139:14)

     Pentru a învinge teama de respingere, trebuie să crezi cu tărie că Dumnezeu te-a creat din punct de vedere fizic, intelectual și temperamental, și ți-a dat o slujbă pe care nimeni altcineva nu o poate îndeplini. A avea o părere nu foarte înaltă despre tine poate părea o formă de smerenie, însă de fapt e o formă de orgoliu, deoarece te face să respingi proiectul lui Dumnezeu și planul Său pentru tine. Așa că declară și tu împreună cu psalmistul: „Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!” (Psalmul 139: 14-17). De unde ți-a venit ideea că ești mai prejos de atât? De la părinți critici, de la așa-zișii prieteni care te-au etichetat, de la profesori lipsiți de înțelepciune, de la colegi de clasă plini de cruzime, de la un soț sau o soție care te-a abuzat verbal?! Nu uita: Satan este „tatăl minciunii” (Ioan 8:44). El s-a folosit de cineva ca să te mintă în legătură cu valoarea și potențialul tău, date de Dumnezeu… Ia hotărârea de a respinge acea minciună chiar acum. Cu alte cuvinte, respinge respingerea! Fă o listă cu toate darurile primite de la Dumnezeu, toate atuurile, avantajele sau beneficiile pe care le ai și care sunt sau ar putea fi o binecuvântare pentru alții. Nu folosi sisteme lumești în întocmirea listei, ci biblice! Concentrează-te asupra trăsăturilor de caracter, cum ar fi integritatea, loialitatea, generozitatea, discernământul, înțelepciunea și răbdarea. Gândește-te la modalități prin care poți folosi fiecare dintre aceste trăsături pentru a-L glorifica pe Dumnezeu și pentru a fi o binecuvântare pentru alții!

CUM SĂ ÎNVINGI TEAMA DE RESPINGERE (1)

„Ai preţ în ochii Mei… eşti preţuit…” (Isaia 43:4)

     Domnul Isus a experimentat respingerea: „A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.” (Ioan 1:11). Dar El nu a căzut în deznădejde sau auto-compătimire, ci a mers acolo unde lumea L-a primit. Iar ucenicilor Săi le-a spus: „Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieşiţi din casa sau din cetatea aceea, şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre.” (Matei 10:14). Respingerea repetată are tendința de a valida teama noastră că suntem diferiți. Lucrul acesta se dovedește a fi adevărat mai cu seamă când e vorba despre opiniile celor pe care îi considerăm valoroși. Dar ironia (în a opera din teama de respingere) este că, în cele din urmă, duce exact la respingerea pe care încercăm s-o evităm! Când oamenii își dau seama că ai o stimă de sine scăzută, te vor trata în consecință. Noi îi putem învăța pe oameni să ne considere valoroși prin valoarea pe care ne-o acordăm singuri. Dacă nu-ți exprimi niciodată nici o preferință, o graniță sau o limită a felului în care ceilalți interacționează cu tine, ei vor presupune că nici nu ai asemenea principii, și se poartă cu tine în mod corespunzător. Să remarcăm faptul că, deși Domnul Isus a fost respins, El nu a reacționat niciodată într-un fel în care să încurajeze o respingere continuă. El nu a rămas acolo unde era tolerat, El a mers acolo unde era primit cu drag. Cu alte cuvinte, a preferat să stea cu oamenii care I-au recunoscut și I-au primit Persoana, planul și puterea. Știți, Isus avea acceptarea deplină și mandatul lui Dumnezeu; de aceea, nu S-a temut de respingerea oamenilor. Și tu ai acceptarea deplină din partea lui Dumnezeu: „ai preţ în ochii Mei… eşti preţuit şi te iubesc…” (Isaia 43:4) Primul pas pentru a învinge teama de respingere este să păstrezi tot timpul clară și proaspătă în mintea ta părerea pe care o are Dumnezeu despre tine!

DESPRE GÂNDIREA VIZIONARĂ

„Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie…” (Numeri 12:6)

     Dacă te rogi lui Dumnezeu, El îți va da o viziune pentru viața ta – una care îți va permite să vezi obiectivul final al scopului tău, care să te entuziasmeze și să te determine să progresezi spre el. Când unii părinții îți spun că s-au săturat de a-și dezvăța pruncii de scutece, de notele lor slabe, de isteriile adolescentine, ori de accidentele lor de mașină, iar tu le reamintești că este doar o situație temporară – tu practici gândirea vizionară. Viziunile nu se limitează la pastori, la politicieni, sau la marii oameni de afaceri – ele sunt pentru toată lumea. Gândirea vizionară îți oferă o perspectivă mai amplă. E ca și cum ai mări o imagine; ea extinde nu numai ceea ce poți vedea, ci și ceea ce crezi că ești capabil să faci. Gândirea vizionară necesită cel puțin următoarele trei lucruri: 1) Învățare. Fii sigur pe cunoștințele tale și prețuiește-le – dar nu te mulțumi cu cât știi. Formează relații noi, citește cărți și învață deprinderi noi. Fii un învățăcel toată viața ta. 2) Ascultare. Caută-i pe cei ce sunt experți în domeniile în care tu nu ești. Intră în parteneriat cu persoane care pot face lucruri pe care tu nu le poți face. Pune întrebări care îți dezvoltă priceperea și gândirea, și apoi ascultă cu atenție și înregistrează ceea ce auzi. 3) Căutare. E greu să vezi imaginea, când te afli tu însuți în ea. Există o lume exterioară lumii tale, așa că trebuie să încerci să privești și din afară, sau prin ochii celorlalți. Pentru a împlini nevoile altora, trebuie mai întâi să-i cauți și să descoperi cum gândesc ei. Lucrul acesta implică smerenie, ieșire din rutina zilnică și încercarea de a înțelege punctul de vedere al celuilalt. Biblia insistă pe asta; cel mai bun exemplu: „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:4). Deci, prin învățare-ascultare-căutare, spre gândirea vizionară!