LEGĂMÂNTUL CĂSĂTORIEI (2)

„Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele” (Efeseni 5:25)

     Cuvântul „dragoste” este pronunțat cu prea mare ușurință, lăsând posibilitatea de a fi înțeles în multe feluri și aspecte. Oamenii spun: „Iubesc prăjitura cu ciocolată”, „Iubesc fotbalul” sau „Iubesc această emisiune”… Ce doresc ei să spună este că le „place” și „se bucură” de acestea. Definiția biblică a dragostei este mai profundă decât ceea ce reprezintă pentru noi plăcerea și divertismentul, și decât ceea ce ne face să ne simțim atașați unii față de alții din punct de vedere emoțional. A iubi pe cineva înseamnă a urmări binele acelei persoane și a face din el o prioritate. Prima grijă a dragostei trebuie să fie întotdeauna: „Cum contribuie fapta mea la binele partenerului meu?” Dacă nu contribuie – sau dacă determină exact opusul – atunci nu este dragoste. Biblia spune: „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea…Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuşi. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag…” (Efeseni 5:25-29). Ca soț, poți învăța două lucruri din aceste versete: 1) Cu toții avem un egoism înnăscut. Deci, cea mai mare provocare pentru tine va fi să pui interesele soției mai presus de ale tale și să fii dispus să-ți sacrifici propriul program pentru a le împlini. 2) Trebuie să exersăm capacitatea de a fi sensibili. Gândește-te cât de sensibil ești față de durerile și nevoile propriului tău trup și aplică același principiu preocupării tale pentru soția ta. Poate că spui: „E o sarcină prea mare!” Da, dar Dumnezeul care îți poruncește s-o faci îți va da harul de-a reuși zi de zi. Așadar, bazează-te pe harul Său!

LEGĂMÂNTUL CĂSĂTORIEI (1)

„Celor căsătoriţi, le poruncesc nu eu, ci Domnul” (1 Corinteni 7:10)

     Binecuvântarea lui Dumnezeu în căsnicia ta este condiționată de trăirea după legile Sale. Pentru a te bucura de ocrotirea sa, de pacea și de belșugul pe care ți le dă El, trebuie să respecți poruncile sale. De exemplu, te poți certa ore în șir și cu toate acestea să nu rezolvi problema, pe câtă vreme dacă ai fi ascultat de poruncile lui Dumnezeu, cearta s-ar fi terminat în câteva minute, iar ambele părți ar fi fost mulțumite după tot acest proces. Când ți se strică mașina, o duci la reprezentanță. De ce? Pentru că ei ți-au vândut-o și ei știu s-o repare! Dumnezeu a oficiat prima căsătorie. Așadar, când relația ta devine șubredă, dacă ești înțelept, vei vorbi cu El despre asta înainte de a discuta cu partenerul sau partenera. În plus, dacă te căsătorești având atitudinea „dacă nu merge, pot oricând să divorțez”, alergi în direcția opusă adevărului din Cuvântul lui Dumnezeu. Pavel scrie: „Celor căsătoriţi, le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat. Dacă este despărţită, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei. Şi nici bărbatul să nu-şi lase nevasta.” (1 Corinteni 7:10-11). Da, există anumite motive acceptate pentru divorț, însă acestea sunt excepția și nu regula! Recent, o personalitate de la Hollywood a cheltuit milioane de dolari pe nunta sa, iar după două luni a divorțat pe motiv de „nepotrivire de caracter”. Când spui „până când moartea ne va despărți”, o spui înaintea lui Dumnezeu, și crezi cu adevărat lucrul acesta. Așa că, DA-ul vostru să fie DA până la capăt!

CÂT DE MULT ÎL IUBEȘTI PE ISUS?

„Când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are, şi-l cumpără.” (Matei 13:46)

     În timpul uneia dintre cele mai mari asimilări corporatiste, Stanley Tam a transferat pe cale legală 51% din acțiunile companiei sale lui Dumnezeu. El era fondatorul companiei United States Plastic Corporation, care începuse cu un capital de treizeci și șapte de dolari. Când i-a dat lui Dumnezeu o parte din afacerea sa, veniturile anuale erau sub două sute de mii de dolari. Dar Stanley Tam a crezut că Dumnezeu îi va binecuvânta afacerea și a vrut să-L onoreze pe Dumnezeu de la început. În acel moment, majoritatea dintre noi ne-am fi consolat singuri. Nu și Stanley! S-a simțit vinovat pentru că a păstrat 49% pentru el. După ce a citit pilda negustorului care a vândut totul pentru a obține un mărgăritar de mare preț, a luat hotărârea de a se descotorosi de toate acțiunile pe care le mai avea. El și-a spus: „E de-ajuns și să mănânci o singură masă pe zi, să porți un singur rând de haine, să conduci o singură mașină. Eu am toate acestea. Nu-i destul?” Așa că în 15 ianuarie 1955, toate acțiunile I-au fost transferate lui Dumnezeu, iar Stanley a devenit salariat al companiei pe care el o fondase. Iar înainte de asta, Stanley a donat 120 de milioane cauzei lui Hristos. Dacă dorești să măsori adâncimea dragostei tale pentru Hristos, uită-te la agenda ta și la extrasul tău de cont. Ele nu mint. Modul în care îți cheltuiești timpul și banii reprezintă cele mai bune barometre ale adevăratelor tale priorități. Este Hristos pentru tine mărgăritarul de mare preț? El dorește să fie și merită să fie!

NU ÎNCETA SĂ TE ROGI!

„Stăruiţi în rugăciune.” (Coloseni 4:2)

     În 1964, rebelii comuniști Simba au asediat orașul Bunia din Zair. Au arestat și au executat numeroși cetățeni. Un pastor, pe numele său Zebedayo Idu a fost una dintre victimele lor. El a fost condamnat la moarte prin împușcare, de către un pluton de execuție și a fost aruncat în închisoare până a doua zi. Dimineața, împreună cu un mare număr de prizonieri, a fost îngrămădit într-un camion care i-a dus spre o piață publică de execuție. Fără nici o explicație, oficialul le-a spus deținuților să se „alinieze și să numere – unu, doi, unu, doi, unu, doi.” Cei care au rostit „unu” au fost aduși în fața plutonului de execuție, iar cei care au spus „doi” au fost duși înapoi în închisoare. Pastorul Idu s-a numărat printre cei care au fost cruțați. Întorși în celulele din închisoare, deținuții au auzit sunetul împușcăturilor. Pastorul a profitat de momentul dramatic și le-a relatat despre Domnul Isus și despre nădejdea vieții veșnice. Opt dintre deținuți și-au predat viețile lui Hristos în acea zi. Pe când Pastorul Idu și-a încheiat povestirea, un mesager nerăbdător a sosit la poarta închisorii cu un ordin de eliberare. Pastorul fusese arestat din greșeală – așa că a fost eliberat! Și-a luat rămas bun de la deținuți și s-a grăbit spre casa lui care se afla în apropierea capelei. Acolo, a descoperit o mulțime de credincioși care se rugau pentru eliberarea sa. Când au văzut că răspunsul la rugăciunile lor a pășit pe ușă, întâlnirea lor de rugăciune s-a transformat într-o întâlnire de laudă. Același Dumnezeu care a auzit rugăciunile bisericii Noului Testament din Ierusalim și l-a salvat pe Petru de la moarte (vezi Faptele Apostolilor 12:5), a auzit rugăciunile din Zair și l-a scăpat pe pastor. Dumnezeu ascultă și astăzi, așa că nu înceta să te rogi!

LAUDĂ-L PE DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI

„Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava…” (Apocalipsa 4:11)

     Un fermier creștin și-a dresat calul să pornească și să se oprească folosind cuvinte din Biblie. Când dorea ca bidiviul să pornească, îi striga: „Slavă Domnului!” Iar când dorea ca acesta să se oprească, striga: „Aleluia!” Totul mergea bine, până într-o zi când un fulger l-a speriat și calul a pornit în galop nebun… Dându-și seama că l-a scăpat de sub control, fermierul a intrat în panică și nu-și mai amintea cuvintele la care răspundea animalul. Chiar în fața lor se căsca o prăpastie către care se îndreptau cu toată viteza. Disperat, fermierul încerca să-și reamintească fiecare cuvânt religios pe care-l auzise vreodată… A strigat: „Amin! Doamne! Isus mântuiește! Vrednic! Sfânt!” Nici unul nu a funcționat. Când mai erau câțiva metri până la prăpastie, el a strigat și „Aleluia!” Și calul s-a oprit chiar pe marginea ei. Ușurat, și-a șters broboanele de sudoare de pe frunte și a zis: „Uau, slavă Domnului!” Serios vorbind, slăvirea lui Dumnezeu nu este o activitate religioasă care se desfășoară numai duminica dimineața la biserică. „De la răsăritul soarelui până la apusul lui, fie Numele Domnului lăudat.” (Psalmul 113:3). Asta înseamnă să faci ca primele tale cuvinte de dimineață și ultimele tale cuvinte de la sfârșitul zilei să fie cuvinte de laudă la adresa lui Dumnezeu. „De ce trebuie să-L laud pe Dumnezeu în fiecare zi?” întrebi tu. Pentru că El este vrednic de laudă! „Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava…” Și încă un gând: cuvintele de dragoste și de apreciere pe care le rostim îi aduc pe oameni laolaltă și crează apropiere. Vrei să te apropii mai mult de Dumnezeu? Începe să-L lauzi mai mult!

SCHIMBĂRILE MICI POT PRODUCE MODIFICĂRI MAJORE

„Căci cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe?” (Zaharia 4:10)

     Să ne imaginăm că Templul era în ruine și că trebuia reconstruit din temelie. Așa stăteau lucrurile când Zaharia și-a împărtășit viziunea cu poporul Israel. Unii au crezut că e greu de realizat, iar alții au crezut că prin contribuția lor nu se va produce nici o schimbare. Așa că Zaharia i-a provocat cu aceste cuvinte (ale lui Dumnezeu): „Cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe?” În 1963, meteorologul Edward Lorenz și-a prezentat ipoteza care a devenit cunoscută ca „efectul de fluture”. Teoria lui era că un eveniment minor precum bătaia aripilor unui fluture din Brazilia ar putea transforma curenții de aer atât de tare încât să creeze o tornadă în Texas. Lorenz a ajuns la concluzia simplă, dar profundă: „Schimbările minuscule în materie de impuls pot determina diferențe macroscopice în materie de efect.” Această descoperire simplă are puterea de a-ți schimba viața. Poate transforma în mod radical previziunile tale spirituale, emoționale, relaționale sau financiare. Poate schimba atmosfera din compania ta sau din căsnicia ta. O singură decizie. O singură schimbare. Un singur risc. O singură idee. E tot ce trebuie. Nu trebuie să faci o sută de schimbări. Așa nu vei face decât să-ți împarți energia la o sută și să ai drept rezultat, un procent, șansă de reușită. Trebuie să fii 100% dedicat unei singure schimbări. Va fi nevoie de un efort total. Probabil va fi cel mai greu lucru pe care l-ai făcut vreodată. Însă acea schimbare are potențialul de a aduce 100% schimbarea în viața ta.

BINECUVÂNTAT ÎN FIECARE DOMENIU AL VIEȚII

„Binecuvântat să fie Dumnezeu… care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti…” (Efeseni 1:3)

     Un oarecare Brown era fermier pe timpul Marii Recesiuni economice și a avut probleme cu plata ipotecii pe care o avea asupra fermei. În cele din urmă, banca i-a dat treizeci de zile ca să ajungă la zi cu plata; în caz contrar se trecea la executare silită. Atunci s-a întâmplat un miracol. Cineva de la o companie petrolieră a apărut în pragul ușii, cerându-i terenul său în arendă pentru a putea face forări pentru țiței. Pentru că oricum avea să-și piardă ferma, Brown s-a gândit că nu are ce să i se întâmple mai rău. Ei bine, acea companie a venit să foreze și a dat de un filon gigantic, cu jet de erupție de 82.000 de barili de țiței pe zi. Peste noapte, fermierul Brown a devenit milionar. Se pune întrebarea – când a devenit el milionar? Când s-a descoperit țițeiul pe terenul său, ori când a cumpărat terenul? El a fost milionar din clipa în care a cumpărat ferma, însă a trăit în sărăcie pentru că nu a știut ce există sub solul pe care calcă. Biblia spune că Dumnezeu „ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti.” Unii cred că singurul lucru pe care îl va face Dumnezeu pentru tine este să te binecuvânteze cu mântuire, după care te lasă să te lupți tot restul vieții până ajungi în ceruri. Câtă vreme crezi lucrul acesta, trăiești în propria ta versiune spirituală a Marii Recesiuni. Viața ta duhovnicească este săracă, lipsită de putere și fără rod, pentru că nu știi ce ai la dispoziție în Hristos sau cum să beneficiezi de lucrul acesta și să-l folosești în viața ta. Refuză să trăiești astfel! În schimb, citește Biblia și începe să invoci promisiunile lui Dumnezeu în fiecare domeniu din viața ta.

FIECARE COPIL ESTE UNIC

„Mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte” (Ieremia 1:5)

     Ce răspuns ai da tu la următoarea întrebare: Copilul care urmează să vină pe lume se naște cu o personalitate complexă, sau este o pagină albă pe care se va scrie experiența? În trecut, oamenii de știință behavioriști credeau că noul născut nu are nicio trăsătură temperamentală sau emoțională în clipa venirii lui pe lume. Se presupunea că mica lui personalitate se formează în întregime prin experiențele pe care avea să le întâmpine în anii care urmau. Însă majoritatea părinților știau mai bine decât oamenii de știință. Fiecare mamă care avea doi sau mai mulți copii era convinsă că fiecare dintre aceștia are o personalitate diferită și sentimente diferite, încă din momentul în care era luat în brațe pentru prima oară. Acum, în urma unor cercetări îndelungate, numeroase autorități în materie de dezvoltare a copilului recunosc faptul că mamele au avut dreptate. Un studiu important a identificat nouă trăsături care variau la bebeluși, referitoare la starea de spirit, nivelul de activitate și capacitatea de a reacționa. S-a descoperit totodată că diferențele de la un copil la altul persistau în anii care urmau. Firește, bebelușii diferă din multe puncte de vedere care ne definesc umanitatea și individualitatea. Dacă fiecare fulg de nea ce cade din cer are modelul său unic și dacă fiecare fir de nisip de pe malul mării este unic, nu are sens să presupunem despre copii că sunt produse în serie ale unui patiser cosmic! Nu există dubiu că mediul înconjurător și experiența umană sunt importante în modelarea a ceea ce suntem și a modului în care gândim. Însă fără îndoială că fiecare persoană este o făptură unică din primele clipe ale vieții sale pe pământ. Ceea ce i-a spus Dumnezeu lui Ieremia: „Mai înainte ca să fi ieşit tu din pântece… Eu te pusesem deoparte”, este valabil și pentru copiii tăi.

INSULA BINECUVÂNTĂRII

„Voi aveţi totul deplin în El” (Coloseni 2:10)

     În cartea sa „Îndrăznește să trăiești”, autorul Max Lucado spune că în limba greacă cuvântul pentru „binecuvântat”, makarios, era numele unei insule din apropierea Greciei. Era cunoscută drept „insula binecuvântată”, întrucât era o insulă autonomă. Locuitorii ei nu trebuiau să plece de acolo pentru a-și împlini nevoile. Resursele naturale ale acelei insule erau atât de bogate, încât toate cele necesare vieții se aflau deja acolo. Ce putem învăța noi din această relatare? În momentul în care te încrezi în Domnul Isus și Îl faci Mântuitorul tău, El devine Regele tău și tu începi să trăiești în Împărăția Sa. Nu trebuie s-o părăsești sau să mergi în altă parte ca să găsești ceea ce îți trebuie, pentru că totul îți stă la dispoziție pe această „insulă a binecuvântării”. Nu trebuie să depui efort pentru a obține binecuvântarea lui Dumnezeu; trebuie doar să rămâi conectat și s-o primești. E ca la radio; în aparat nu există orchestră sau crainici, există numai un conductor și un punct de contact. Chiar și când aparatul de radio nu mai funcționează, în aer tot mai există semnal. Radioul nu face decât să primească semnalul care vine de la o altă sursă și să-l redea pentru a putea fi auzit. Dacă pierzi lucrul acesta din vedere, îi acorzi aparatului tău de radio mai mult credit decât merită. Unul din motivele pentru care nu recunoaștem binecuvântările lui Dumnezeu în viața noastră este acela că noi confundăm mijlocul (prin care se transmite) cu sursa. Dacă nu-ți cade „din cer” ceva în mod miraculos, te gândești că nu a venit de la Dumnezeu. Dar Dumnezeu te va binecuvânta în perioade diferite, prin mijloace diferite, în moduri diferite. Tu trebuie doar să nu uiți niciodată că aceștia sunt doar mesagerii binecuvântării, iar sursa este El! (vezi Psalmul 31:19).

CITEȘTE ȘI PUNE ÎN PRACTICĂ (2)

„Duhul Sfânt… vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu” (Ioan 14:26)

     Domnul Isus Și-a încheiat Predica de pe Munte cu o istorioară frapantă, în care vorbește despre prăpastia dintre a ști și a face: „De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă.” (Matei 7:24). Problema este că ni se pare mai ușor să fim înțelepți, decât să fim buni. Nu trebuie neapărat să cunoști mai multe din Biblie, trebuie să pui în practică ceea ce știi deja. John Ortberg spune că pe vremea când era instructor de tenis, elevii săi începători erau preocupați ce rachetă să-și cumpere – dacă să folosească racordaj din fir sintetic sau din fir natural, și la cât să regleze tensiunea racordajului. Problema era că ei nici măcar nu reușeau să lovească mingea. În loc să aibă dezbateri pe tema unor detalii atât de precise, ei trebuiau pur și simplu să exerseze. E nevoie însă de o precizare aici: Noi nu devenim „ascultători ai Cuvântului” apelând la propria noastră putere și voință. Duhul Sfânt care locuiește în noi este denumit în Scriptură „Paracletul” (Mângâietorul) și cuvântul înseamnă „cineva care ți se alătură pentru a-ți da o mână de ajutor.” Când ne hotărâm să facem ceea ce este bine, Duhul Sfânt din noi ne dă puterea de a trece la fapte. Când se ivește o situație, El ne va atenționa cu privire la ceea ce avem de făcut. Domnul Isus ne-a făcut următoarea promisiune: „Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” Tu întrebi: „Dacă nu voi face lucrurile așa cum trebuie?” El va lucra în tine, creând mereu oportunități – până când vei reuși să le faci așa cum trebuie!