VIRTUTEA SMERENIEI (2)

„Cine este smerit cu duhul capătă cinste” (Proverbe 29:23)

     Se spune că un pastor tânăr era foarte cunoscut pentru darul predicării. Însă când adunarea sa a crescut numeric – i-a crescut și eul! Într-o duminică, după ce a rostit cea mai bună predică a sa, un membru al bisericii i-a strâns mâna și i-a spus: „Sunteți unul dintre cei mai mari predicatori din generația noastră.” Tânărul predicator a zâmbit și a intrat în mașină. În timp ce el și soția sa mergeau cu mașina spre casă, el i-a spus soției ce i-a zis enoriașul. Soția nu a răspuns, așa că, după ce i-a smuls o replică afirmativă, el a întrebat-o: „Oare câți mari predicatori există în această generație?” Ea a răspuns: „Cu unul mai puțin decât crezi tu, dragă!” Încearcă să ți-L imaginezi pe Domnul Isus luând un prosop și un lighean pentru a spăla noroiul de pe picioarele tale. În zilele acelea în care străzile erau nepavate, acest obicei era o politețe obișnuită. Când mergeai în vizită la cineva acasă, gazda îți spăla picioarele, fiind un mijloc de a-ți spune: „Îți urez bun venit și te onorez.” Când ucenicii Domnului Isus au protestat, El le-a spus: „Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu …  Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi.” (Ioan 13:15-17). Cineva l-a întrebat odată pe Leonard Bernstein, strălucitul dirijor al Filarmonicii din New York, care este cea mai dificilă poziție din orchestră. El a răspuns: „Vioara a doua.” Oricine dorește să stea pe scaunul din față. Însă în Împărăția lui Dumnezeu suntem chemați să-i punem pe ceilalți pe primul loc și pe noi pe locul al doilea. Când facem asta, Dumnezeu ne promite că ne va onora.

VIRTUTEA SMERENIEI (1)

„Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava şi viaţa” (Proverbe 22:4)

     Când Benjamin Franklin avea douăzeci și doi de ani, locuia în Philadelphia după ce scăpase de o ucenicie opresivă. El încerca, cum se spune, „să se regăsească.” În sufletul său ardea o întrebare: „Care sunt cele mai importante priorități din viața mea?” Drept răspuns, el a dezvoltat doisprezece „virtuți” – valori care îi puteau guverna viața. Acestea erau cumpătarea, liniștea, ordinea, hotărârea, chibzuința, hărnicia, sinceritatea, dreptatea, moderația, curățenia, calmul și castitatea. Franklin și-a luat lista virtuților și a arătat-o unui prieten bătrân cerându-i părerea. Prietenul său le-a citit și a spus: „Benjamin, ai uitat-o pe cea mai importantă.” Surprins, Franklin l-a întrebat care este aceasta. Bătrânul i-a răspuns: „Smerenia.” Franklin a adăugat-o numaidecât la listă. El și-a organizat viața în cicluri repetate de treisprezece săptămâni, concentrându-se asupra uneia dintre acele virtuți în fiecare săptămână. La șaptezeci și opt de ani, el a început să cugete la viața sa și la calitățile în jurul cărora a zidit-o. Deși se simțea destul de bine pentru faptul că le atinsese pe aproape toate, iată ce a spus despre smerenie: „Nu mă pot lăuda cu prea mult succes în dobândirea acestei virtuți; dar am avut mult de-a face cu manifestarea ei.” Biblia spune: „Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava şi viaţa.” Smerenia este o virtute interesantă; trebuie s-o arăți – dar să nu știi că o  ai! Jonathan Edwards a spus: „Nimic nu ține o persoană mai departe de diavol decât smerenia.” Dacă există ceva pe lumea aceasta pe care eul tău nu-l va căuta niciodată și pentru care nu se va zbate, aceasta este smerenia. Cu toate acestea, smerenia stă la baza succesului pe toate planurile.

STANDARDUL DUBLU

„Calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de ce se vor poticni.” (Proverbe 4:19)

     Biblia spune: „Cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei. Calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de ce se vor poticni.” (v. 18-19). În 1966, Dr. Joseph Fletcher a publicat o carte care a devenit best seller. Cartea se numește „Etica situației.” În ea autorul spune că dragostea este singurul standard pentru deosebirea binelui de rău. Consecința a fost haosul etic. De ce? Pentru că ne permite să ne stabilim propriile standarde, care s-au schimbat de la o situație la alta. Și pentru a înrăutăți și mai mult lucrurile, face parte din firea noastră să fim indulgenți cu noi înșine, să ne judecăm potrivit intențiilor noastre în timp ce pentru ceilalți aplicăm standarde mai înalte și îi judecăm pe baza faptelor lor. De exemplu, cineva care înșeală statul în privința taxelor sau fură provizii de la locul de muncă, se așteaptă la onestitate din partea companiei la care cumpără acțiuni și de la clienții de afaceri cu care lucrează. Asta se numește standard dublu.  E ușor să fim dezgustați de persoane care nu trec testul de etică – mai ales când ne-au greșit. Dar e mult mai greu să luăm decizii etice în propriile noastre vieți. Să înțelegem un lucru: Când comportamentul tău este la marginea eticii, invariabil vei cădea dincolo de acea margine! Se poate să-i păcălești pe oameni o vreme, dar faptele tale te prind totdeauna în laț. La fel cum cineva pare să profite temporar de necinste, a fi cinstit pare uneori o propunere necâștigătoare. Dar atât plăcerea ta cât și beneficiul tău vor fi pe termen scurt pentru că în ultimă instanță vom sta cu toții la judecată înaintea lui Dumnezeu – și cum vei arăta atunci? Așa că, „dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.”

FII PREGĂTIT!

„Îşi pregătesc hrana vara” (Proverbe 30:25)

     Furnicile sunt mici, dar deștepte; ele „îşi pregătesc hrana vara” (v.25). Mai ții minte povestea cu greierele și furnica? Vara, furnica este foarte ocupată cu pusul pe iarnă, în timp ce greierele cântă la vioară. Apoi, când vine iarna, furnica se retrage în mușuroi și se bucură de viață și hrană. Ea a plătit prețul, iar acum se poate bucura de răsplată. Dar greierele cântător va suporta consecințele. Prin urmare, el moare de foame și frig deoarece nu a înțeles că numai pregătirea corespunzătoare pentru ziua de mâine reprezintă o utilizare înțeleaptă a zilei de astăzi. Gândește-te puțin: Când erai la școală, te-ai pregătit vreodată pentru un test atât de bine încât să intri în clasă cu încredere deplină, știind că vei lua zece? Ei bine, poți aduce aceeași încredere și în viața de zi cu zi. Din nefericire, mulți dintre noi nu ne conducem viețile, ci le acceptăm! Viața însă nu este o repetiție. Nu ai parte de o a doua șansă. Benjamin Disraeli a spus: „Secretul succesului în viață este să fii pregătit când sosește clipa.” Întrebare: Dacă Dumnezeu ți-ar da toate lucrurile pentru care te rogi acum, ai fi în stare să le faci față? Nimic măreț nu este creat dintr-odată; succesul nu apare peste noapte. Și nici eșecul. Fiecare este un proces. De fapt, fiecare zi din viața ta este o pregătire pentru următoarea. Așadar, întrebarea este: Pentru ce te pregătești  și cum te pregătești? Te pregătești pentru succes sau pentru eșec? Numai dacă ești dispus să-ți dai toate silințele de la început vei fi în stare să culegi răsplata de la sfârșit.

DUMNEZEU ÎTI CUNOASTE DESTINUL

„De aceea Domnul mi-a răsplătit nevinovăţia mea, după curăţia mea înaintea Lui”  (2 Samuel 22:25)  

     Poți fi un om de succes și cu toate acestea să te simți gol pe dinăuntru. Viața lui Solomon dovedește lucrul acesta. El a fost cel mai bogat om din lume, dar și cel mai faimos. Cu toate acestea, el își începe cartea Eclesiastul cu următoarele cuvinte: „Totul este deşertăciune” (Ecleziastul 1:2). Solomon a descoperit că o viață împlinită se poate zidi numai pe două lucruri: relații și scop. Și prima și cea mai importantă relație pe care trebuie s-o ai este cu Dumnezeu. Când ai această relație, descoperi scopul vieții tale. Iar când începi să trăiești conform acestui scop, bucuria și împlinirea ta nu vor cunoaște limite. Persoanele care se consideră niște guru atotsuficienți ne spun: „Privește în lăuntrul tău și vei găsi cheia!” Însă cum poți să dezvălui scopul vieții tale prin simplul fapt că îți analizezi viața? Vei avea mai mult noroc dacă o vei lua pe „drumul din cărămidă galbenă!” (aluzie la drumul de cărămidă galbenă din Vrăjitorul din Oz – n.tr.). Nu, „În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voiei Sale, ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos” (Efeseni 1:11-12). Scopul vieții tale a fost deja stabilit de cea mai înțeleaptă minte și de cea mai iubitoare inimă din univers: mintea și inima lui Dumnezeu. Tu spui: „Dar în prezent nu-mi merge prea bine.” Cu toții trecem prin asta. Dar iată o promisiune pe care te poți baza: „În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voiei Sale” (v. 11). Dumnezeu cunoaște destinul vieții tale și El dorește binele tău veșnic.

CÂND DUMNEZEU ÎȚI TRIMITE PE CINEVA ÎN AJUTOR

„Lovească-mă cel neprihănit” (Psalmul 141:5)

     Cea mai mare acuzație împotriva faptului de a nu ști este faptul de a nu învăța. Dacă privești din perspectiva corectă, fiecare experiență nouă din viață este o școală, la fel cum fiecare cunoștință nouă este un învățător. Așadar, profită de fiecare oportunitate de a învăța. Numai asigură-te că îți alegi bine învățătorii: cei care și-au câștigat dreptul de a-ți sta alături și la momentul potrivit de a-ți adresa întrebările grele, de a-ți aduce o perspectivă nouă și de a te ține pe cale. Solomon a spus: „Un cuvânt spus la vremea potrivită, este ca nişte mere din aur într-un coşuleţ din argint. Ca o verigă din aur şi o podoabă din aur curat, aşa este înţeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare” (Proverbe 25:11-12). Când Dumnezeu îți trimite pe cineva în ajutor: 1) Arată-i aprecierea ta. Recunoaște-i meritele și nu uita niciodată să spui mulțumesc. Atitudinea de felul „nu aștept apreciere așa că nu îți dau” îți va dăuna și va închide ușile viitorului tău. 2) Dă-ți toate silințele. Nu sluji propria ta persoană și nu fi oportunist. Caută căi prin care tovărășia ta să fie valoroasă pentru ceilalți. Viața nu-ți datorează nimic altceva decât oportunitatea de a crește. 3) Înțelege limitele. S-ar putea ca alții să cunoască o persoană suficient de bine pentru a i se adresa pe nume, dar asta nu înseamnă că și tu trebuie să faci la fel – mai ales în fața unui mentor. Dă dovadă de respect și nu încerca să schimbi protocolul pentru a se potrivi mediului cu care ești obișnuit. Respectă limitele, respectă-i pe ceilalți, ascultă și întotdeauna vor exista persoane dispuse să te ajute să crești în învățătură și să te maturizezi.

NU TE ÎNDOI DE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU

„Credinţa vine în urma auzirii” (Romani 10:17)

     Poți avea dubii în ceea ce privește propriile tale abilități, dar nu te îndoi niciodată de abilitățile lui Dumnezeu – sau de promisiunile Sale și de dorința lui de a le îndeplini. Psalmistul a scris: „Ţi s-a mărit faima prin împlinirea făgăduinţelor Tale” (Psalmul 138:2). Singurul lucru din univers pe care Dumnezeu l-a pus deasupra Numelui Său este Cuvântul Său. Așa că umple-ți mintea cu el, rostește-l zilnic și nu-l pune niciodată sub semnul întrebării. Îndoiala își are deseori originea în înclinația noastră de a ne încrede în forțele proprii. Încrederea în sine este un concept cu mare priză la public; el ne încurajează să ne bazăm pe propriile noastre competențe și abilități. Însă Biblia spune: „Cine se încrede în inima lui este un nebun, dar cine umblă în înţelepciune va fi mântuit” (Proverbe 28:26). După cum spune și versetul din inima sau centrul Bibliei: „Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în om” (Psalmul 118:8). Așadar, pune-L pe Dumnezeu în centrul încrederii tale, nu pe tine însuți sau pe oricine altcineva. Te îndoiești de tine însuți și de propria ta valoare? Îți pui la îndoială abilitatea de a-ți dezvolta cariera? Îți pui la îndoială abilitatea de a lega prietenii sănătoase? În ciuda faptului că a trăit alături de Domnul Isus aproape trei ani și i-a auzit promisiunea că va învia dintre cei morți, Toma a spus totuși: „Dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” (Ioan 20:25). Domnul Isus i-a întors spatele lui Toma din cauza necredinței lui? Nu, El nu respinge niciodată o inimă sinceră. Domnul Isus s-a arătat în persoană și a rezolvat toate îndoielile lui Toma. Și pe măsură ce citești cuvântul Său și Îi cauți Fața, El îți va ușura povara slăbiciunilor și a necredinței. Când încetezi să mai trăiești în lumea „simțurilor” și înveți să umbli prin credință, îndoielile tale vor începe să dispară una câte una.

ÎNCEARCĂ SĂ-I VEZI PE OAMENI ASA CUM ÎI VEDE DUMNEZEU

„Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos (2 Corinteni 3:3)

     Când ne gândim la unii dintre cei pe care Domnul Isus i-a numit ucenici, ne vine în minte cuvântul „nepotriviți.” Însă Domnul Isus nu s-a lăsat influențat. La fel ca în situația în care cauți o comoară în gunoi, El a reușit să le vadă potențialul, să-l aducă la lumină și să-l dezvolte. Aceasta e și istoria ta, nu-i așa? Pavel scrie: „Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă … nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu.” Nu alții îți scriu istoria. Nici măcar tu nu ți-o scrii. „Duhul Dumnezeului celui viu” o scrie. Asta înseamnă că cele mai bune zile ale tale încă nu au sosit! Pe o tejghea se afla o Biblie veche, alături de alte sute de cărți jerpelite. Mulți oameni au luat-o și i-au răsfoit paginile. Nu era într-o stare foarte bună – firește, nu merita nici doi lei – așa că era dată la o parte. Apoi a luat-o un om, care a scos un strigăt de uimire și grăbindu-se s-o plătească a plecat cu ea acasă. A dat pe ea o sumă derizorie. S-a dovedit a fi un Gutenberg original a cărui valoare s-a estimat la peste un milion de lire sterline! Prin câte mâini a trecut acea veche carte înainte de a fi răscumpărată? De câte ori a fost aruncată la o parte de oameni care nu erau conștienți de valoarea ei? De fapt cu toții am fost dați la o parte până când Domnul Isus a văzut valoare în noi. Dar în loc să plătească un preț de nimic, El a plătit cel mai mare preț posibil. „Pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8). Așadar, atunci când ai o zi proastă, uită-te în oglindă și amintește-ți: „Dumnezeu mă iubește prin valoarea pe care mi-a dat-o la Calvar!” Apoi du-te și încearcă să-i vezi pe ceilalți ca pe niște comori fără de care Dumnezeu nu a putut trăi; păcătoși pentru care a murit Hristos, ca noi să fim răscumpărați.

ÎNCURAJEAZĂ-TI PASTORUL!

„A pus pe preoţi în slujbele lor, şi i-a îmbărbătat la slujba Casei Domnului” (2 Cronici 35:2)      

     Biblia spune că regele Iosia „a pus pe preoţi în slujbele lor, şi i-a îmbărbătat la slujba Casei Domnului.” Iosia a făcut două lucruri: i-a instruit și i-a încurajat. De ce? Pentru că una fără alta nu sunt de folos! De câte ori ai plecat de la biserică simțind că ai fost înălțat, încurajat și inspirat de predică? Întrebare: Te-ai gândit vreodată să-i spui pastorului cât de mult a însemnat pentru tine sau i-ai trimis un e-mail ca să-i spui că îi apreciezi lucrarea? Pastorii sunt mai mult blamați decât apreciați. Aproximativ 37% dintre ei renunță la lucrare din cauza descurajării. Pavel a fost și el descurajat de aceea scrie: „După venirea noastră în Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihnă. Am fost necăjiţi în toate chipurile: de afară lupte, dinăuntru temeri. Dar Dumnezeu, care mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit. Şi nu numai prin venirea lui, ci şi prin mângâierea cu care a fost mângâiat şi el de voi. El ne-a istorisit despre dorinţa voastră arzătoare, despre lacrămile voastre, despre râvna voastră pentru mine, aşa că bucuria mea a fost şi mai mare.” (2 Corinteni 7:5-7). Tit l-a încurajat pe Pavel în două feluri: 1) Vizitându-l.   „Ne-a mângâiat prin venirea lui Tit.” Fie că-ți convine, fie că nu, atunci când nu mergi la biserică, tu spui: „Frate pastor, nu meriți să vin să te ascult.” 2) Îmbărbătându-l. „El ne-a istorisit despre dorinţa voastră arzătoare, despre lacrămile voastre, despre râvna voastră pentru mine, aşa că bucuria mea a fost şi mai mare.” Săptămâna aceasta, încurajează-ți pastorul.

CUM SĂ RĂMÂNETI ÎMPREUNĂ

„Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri …  Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele” (Coloseni 3:18-19)                   

     Să ne imaginăm două bărci cu vâsle care plutesc pe un lac agitat. Într-una se află un bărbat, iar în cealaltă o femeie. Au toate intențiile să vâslească unul lângă altul, dar cu toate acestea încep să o ia în direcții opuse până nu se mai pot nici auzi din cauza vântului. În scurt timp, bărbatul se trezește într-un capăt al lacului, iar femeia în celălalt. Nici unul dintre ei nu știe cum au ajuns să se despartă sau cum s-ar putea reîntâlni. Acum să ne imaginăm doi proaspăt căsătoriți. Stau în fața altarului și jură că vor tăi în dragoste și armonie. Din nefericire, în jumătate din cazuri, nu e așa. Dacă relația lor nu este păstrată și cultivată, se vor îndepărta unul de altul. Acesta e motivul pentru care cele două bărci romantice se depărtează una de cealaltă ajungând în părți diferite ale lacului. Așadar, cum pot soții și soțiile să rămână îndrăgostiți și împreună toată viața? Vâslind din greu! Puneți timp deoparte pentru activități romantice. Gândiți-vă unul la celălalt pe parcursul zilei. Evită ceea ce dă naștere certurilor și resentimentului. Îngrijește-te de dorințele și nevoile celuilalt. Acestea sunt căile ce duc la armonie și prietenie. Da, e greu să ții două bărci împreună, dar este posibil dacă fiecare partener este hotărât să vâslească. Nimic nu poate învinge o căsnicie bună, dar trebuie să te străduiești să ai parte de așa ceva, deoarece curenții culturii și stresul vieții vă pot face să vă desparțiți. De aceea spune Biblia: „Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, cum se cuvine în Domnul. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele.” Așa că, astăzi fă ceva special pentru soțul sau soția ta.