SECRETUL BUCURIEI (2)

„O inimă veselă este un bun leac” (Proverbe 17:22)

     Biblia spune: „O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.” Știai că râsul este un medicament atât de bun, încât te eliberează de stres, ameliorează durerile de cap, luptă împotriva infecțiilor și poate îndepărta hipertensiunea? Unii doctori ne spun că râsul produce beneficii fizice similare cu cele obținute în urma unor exerciții fizice intense. Când îți lași capul pe spate și izbucnești în râs, mușchii abdomenului, pieptului, umerilor și altor părți din corp se contractă, iar pulsul și tensiunea cresc. Un singur hohot de râs poate duce la dublarea pulsului de la 60 la 120, în timp ce tensiunea sistolică poate crește de la 120 la 200. Apoi, când te oprești din râs, bătăile inimii și tensiunea scad sub normal – fapt ce semnalează stres redus. Dumnezeu a creat râsul pentru că știe că este bun pentru sănătate. Nu confunda, totuși, fericirea cu veselia. Veselia vine din bucurie, nu din fericire și e important pentru sănătatea ta emoțională să înțelegi lucrul acesta. Sunt perioade în care nu putem și nu trebuie să fim fericiți – atunci când alții suferă, când trecem prin tragedii, când ne pierdem locul de muncă sau persoane dragi. În fața nedreptății, fericirea este nepotrivită, dacă nu chiar imposibilă. Cu toate acestea, bucuria care vine din cunoașterea dragostei și acceptării necondiționate de către Dumnezeu, te ajută să-ți păstrezi bucuria. Iată motivele: 1) Fericirea este în afară; bucuria este lăuntrică. 2) Fericirea depinde de circumstanțe externe; bucuria depinde de caracterul lăuntric. 3) Fericirea depinde de ceea ce ni se întâmplă, bucuria depinde de ceea ce locuiește în noi.    4) Fericirea se bazează pe șansă; bucuria se bazează pe alegere. Așadar, astăzi – alege bucuria!

SECRETUL BUCURIEI (1)

„Bucuria Mea să rămână în voi” (Ioan 15:11)

     Domnul Isus a spus: „V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină.” Bucuria despre care vorbește Domnul Isus este unică, deoarece este bucuria Lui și ea ne împlinește așa cum bucuria lumii n-o poate face. Când ești un urmaș credincios al învățăturilor lui Hristos, vei avea o bucurie lăuntrică reală și de durată indiferent de indicatorii economici, de ratele dobânzilor, de deficitele bugetare și chiar de boală sau moarte. Nu poți fi fericit fără să fii bucuros, dar poți fii bucuros fără să fii fericit! Cum este posibil una ca asta? Domnul Isus le-a spus  ucenicilor săi că noi ne bucurăm de o dragoste care transcende toate celelalte lucruri – dragostea Tatălui nostru ceresc oferită necondiționat și care, odată acceptată, este experimentată permanent. Nimic nu se compară cu dragostea lui Dumnezeu. Dragostea Lui nu are la bază înfățișarea, personalitatea, avuțiile, nici chiar bunătatea morală. Ea este oferită fără nici o precondiție. Ea nu este nici capricioasă, nici schimbătoare. Nu poți face nimic pentru a-L face pe Dumnezeu să te iubească mai mult și nu poți face nimic ca să te iubească mai puțin. Mai mult, dragostea divină nu-ți dă numai „fluturi în stomac,” ci ea lucrează constant pentru a te conduce spre luarea unor decizii înțelepte, pentru a te feri de luarea deciziilor greșite și pentru a te corecta atunci când ai luat decizii greșite. Dragostea lui Dumnezeu garantează acceptarea Sa când toți ceilalți te-au respins, iertarea Sa când toți ceilalți te-au judecat și mila Lui când toți ceilalți te-au condamnat. Când te răsfeți în dragostea Sa, experimentezi un izvor de bucurie care îți inundă inima. Și pentru că nu lumea îți dă această bucurie – lumea nu ți-o poate lua.

CUM ESTI PERCEPUT DE CEILALTI?

„I-a făcut o haină pestriţă” (Geneza 37:3)

     Dumnezeu i-a dat lui Iosif un vis despre măreția lui viitoare – un vis în care frații săi se plecau înaintea sa. Dar când le-a povestit visul, frații săi au ticluit un plan ca să-l omoare. Pentru a înrăutăți și mai mult situația, tatăl său „îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, … şi i-a făcut o haină pestriţă.” Încearcă să vezi lucrurile din perspectiva fraților lui Iosif: „Cum de el are parte de tratament special? Noi cu ce am greșit?” Iată câteva lecții importante pe care le putem învăța de aici: 1) Ai grijă cum ești perceput de ceilalți; entuziasmul tău poate fi interpretat drept aroganță. 2) Când Dumnezeu te binecuvântează, El o face întotdeauna spre folosul celorlalți. Într-o zi, Iosif avea să poarte straie împărătești și să se plimbe în caleașca lui Faraon, dar acesta era numai un beneficiu mărunt. Adevărata sa chemare era să păstreze genealogia familiei, din care avea să facă parte Răscumpărătorul lumii. 3) Trebuie să fii generos cu cei ce au mai puțin decât tine. Frații lui Iosif au muncit din greu și meritau și ei iubirea tatălui lor. Haina pe care o purta Iosif nu însemna că el era mai bun decât ei; ci era pur și simplu semnul unui destin diferit. 4) Haina primită de la tatăl său nu l-a scutit pe Iosif de greutăți. De fapt, a suferit mai mult decât toți din cauza ei. De ce? Pentru că nivelul dedicării tale determină nivelul atacului lui Satan. 5) Caracterul lui Iosif, nu haina lui, a fost ceea ce l-a sprijinit de-a lungul anilor trădării, ispitei, acuzării și închisorii. De unde știm asta? Pentru că a putut privi în urmă și a putut vedea mâna lui Dumnezeu la lucru: „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine” (Geneza 50:20).

STĂPÂNIREA DE SINE

„Daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa … înfrânarea” (2 Petru 1:5-6)

     Dacă ai credință în Domnul Isus, în clipa în care te rogi pentru mântuire, o vei primi. Nu la fel este și cu înfrânarea. Da, trebuie să te rogi pentru ea, dar Petru scrie: „Daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa … înfrânarea.” Ea devine realitate numai când „îți dai toate silințele” s-o practici zilnic. Iată trei domenii din viață care te vor pune la încercare: 1) Caracterul. Împrejurările nu sunt scuze pentru un temperament care se aprinde repede. Biblia spune: „Cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz, şi cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi.” (Proverbe 16:32). Când îți pierzi cumpătul, pierzi respectul și credibilitatea ta în fața celorlalți. 2) Timpul. Viața se definește prin timp, iar timpul pierdut înseamnă viață pierdută. E nevoie de timp pentru a zidi relații, pentru a deprinde competențe, pentru a face fapte semnificative, pentru a împlini scopuri și pentru  a duce la capăt planurile. O viață dezorganizată este deseori rezultatul unui timp dezorganizat. 3) Limba. Biblia spune: „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har” (Coloseni 4:6). Fiecare zi aduce cu ea noi oportunități de a ne ține limba în frâu; dacă ești înțelept, vei profita de ele! Dacă trebuie neapărat să vorbești, lasă ca următorul principiu biblic să guverneze ceea ce spui: „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia” (v. 6). Benjamin Franklin a spus-o astfel: „Dacă vrei să trăiești înțelept, fă ceea ce trebuie și nu ceea ce-ți place.” Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: „Dă-ți toate silințele” ca să-ți ții în frâu limba, să-ți răscumperi timpul și să-ți formezi un caracter frumos.

DRAGOSTEA TREBUIE SĂ AIBĂ CA TEMELIE ÎNCREDEREA

„Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii” (1 Tesaloniceni 3:12)

     Adevăratul test al încrederii într-o relație este să fii în stare să-ți împărtășești secretele și zbaterile, temerile lăuntrice și eșecurile Aceasta este intimitatea bazată pe onestitate. E nevoie de curaj ca să fii onest cu Dumnezeu și chiar de mai mult curaj pentru a fi onest unul cu celălalt. Relația dintre Adam și Eva este descrisă prin următoarele cuvinte: „Omul şi nevasta lui erau amândoi goi şi nu le era ruşine.” (Geneza 2:25). Ei erau deschiși și transparenți unul cu celălalt pentru că nu aveau nimic de ascuns sau de care să se rușineze. Poate ai fost atât de rănit    într-o relație încât ai spus: „Nu voi mai avea încredere în nimeni niciodată.” Asta pentru că nu te-ai vindecat încă. A nu mai avea încredere niciodată e ca și cum ai locui într-un turn. Ești la adăpost față de lucrurile amenințătoare ale vieții, dar ești atât de detașat de viață, încât pierzi conștiența oamenilor, locurilor, zilelor și evenimentelor. Vorbești numai de trecut pentru că ai încetat să mai trăiești. Avem o veste bună pentru tine! „El tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită, şi le leagă rănile” (Psalmul 147:3). Procesul vindecării, pe care-L poate face Dumnezeu, te poate elibera ca să te bucuri de viață, să ai încredere din nou și să trăiești fără teamă. Nu te izola! Indiferent dacă ai pierdut o afacere sau un prieten, încă ești în viață! Ești gata să trăiești sau vei continua să repeți ceea ce nimeni, nici măcar tu nu poți schimba – trecutul? Unii dintre noi au harul de a trăi singuri și de a se simți compleți și împliniți. Dacă ești unul dintre aceștia, ferice de tine! Dar dacă nu ești, încrede-te în Dumnezeu care poate aduce o persoană potrivită și în viața ta.

SPUNE MEREU ADEVĂRUL

„Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte … în minciună” (Apocalipsa 21:27)

     Iată două povestiri cu privire la adevăr: 1) Într-o dimineață, o mamă se afla la cumpărături și s-a întâlnit cu fiul ei în acel magazin. Furioasă și alarmată că a chiulit de la școală, ea i-a cerut să-i explice de ce nu este la cursuri. A ascultat cu atenție și apoi a răspuns: „Eu nu te acuz că spui o minciună, dar nu am auzit niciodată ca școlile să-i scutească de la ore pe elevii cu o purtare bună.” 2) Un dentist cu o seringă în mână îi spune pacientului aflat pe scaun: „S-ar putea să simțiți o ușoară înțepătură. Pe de altă parte, s-ar putea să simțiți ca și cum un catâr v-a lovit cu copita în gură.” Zâmbim, dar morala acestor două povestiri este clară. Uneori adevărul doare – dar nu la fel de mult ca atunci când suntem mințiți. Când nu spui cuiva adevărul pentru că nu vrei să-i rănești sentimentele, riști să-l rănești și mai mult. Adevărul e ca o oglindă; cei pe care îi iubești se pot vedea așa cum sunt în realitate și pot face corectările și ajustările necesare. Când nu spui adevărul despre propria ta persoană, riști să-ți pierzi credibilitatea, iar când problema a trecut, poate dura mult până ți-o vei recâștiga, dacă nu cumva ai pierdut-o pentru totdeauna. De aceea Biblia spune: „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi.” (Iacov 5:16). Când te deschizi și îți împărtășești problemele, îl ajuți pe celălalt să aibă libertatea de a face la fel. Și în acest proces, amândoi sunteți vindecați. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Spune întotdeauna adevărul.

NU FI UN CRITIC, FII UN SUSTINĂTOR (2)

„Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte” (Proverbe 12:25)

     De ce ne este mai ușor să fim critici decât susținători? 1) Din cauza importanței pe care   ne-o atribuim. Odată ce am atins un anumit nivel de cunoaștere, credem că „știm cel mai bine.” Uneori, însă, ceea ce noi suntem gata să predăm altora nu suntem gata să învățăm. În acel moment trebuie să facem o alegere – să ne retragem și să-l lăsăm pe Dumnezeu să se ocupe de ei sau să încercăm să insistăm să accepte. În astfel de clipe, ar fi bine să ne aducem aminte de vechiul proverb: „Cel pe care l-am convins forțat își păstrează încă părerea personală.” Poate a existat o vreme în care nu ai fost prea deschis la învățătură, așa că roagă-te pentru acești oameni ca Dumnezeu să lucreze conform planului Său. 2) Din cauza darurilor noastre. Noi nu putem crede că talentele și experiențele noastre sunt unice pentru noi – date prin harul lui Dumnezeu (vezi Romani 12:6). Așa că, ne așteptăm ca toți ceilalți să se ridice la nivelul nostru și îi desconsiderăm atunci când nu o fac. „Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc” (Psalmul 127:1). Fă un pas în spate și lasă-l pe Dumnezeu să lucreze în ei! 3) Din cauza experiențelor noastre. Noi suntem modelați de atitudinile celor ce s-au îngrijit de noi. Ei alimentează în noi mecanismul cooperării, pozitiv și negativ, cu care noi lucrăm. Firește, unii părinți au crezut efectiv că lauda ne rănește, iar critica ne ajută. Deci, noi trebuie să ne schimbăm modul de a gândi și să începem să sincronizăm ceea ce spunem cu ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu. „Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte.” Așa că, fii un susținător!

NU FI UN CRITIC, FII UN SUSTINĂTOR (1)

„Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi” (Matei 7:1)

     Părinților, voi puteți zdrobi sufletul copiilor voștri prin faptul că accentuați greșelile, în loc să accentuați ceea ce fac bine. Enoriași ai bisericii, vă puteți descuraja pastorul prin critică sau îl puteți încuraja până va ajunge la plinătatea chemării pe care i-a făcut-o Dumnezeu. De ce alegem să fim critici, în loc să fim susținători? Pentru că e mai ușor să arătăm cu degetul spre greșelile altora decât să rezolvăm propriile noastre greșeli! Când insistăm pe defectele altora, avem o părere mai bună despre noi înșine. Dar Domnul Isus ne spune: „Cum poţi zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău” şi, când colo, tu ai o bârnă într-al tău?… Făţarnicule” (v. 4-5). Gândește-te la persoana, grupul sau organizația la adresa cărora ești cel mai critic și față de care critici. Încerci să-ți construiești o imagine bună în ochii altora? Duci cu tine răni nevindecate și probleme nerezolvate așa încât îți descarci mânia pe oricine îți apare în cale? Domnul Isus a spus: „Pui de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.” (Matei 12:34-37). Care este răspunsul? Roagă-te: „Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, şi cugetele inimii mele, Doamne” (Psalmul 19:14).

VOM FI CA EL

„Vom fi ca El” (1 Ioan 3:2)

     Ne-am dori ca toți părinții să scrie aceste cuvinte pe peretele din camera copiilor lor, iar cei ce trec prin încercări, fizice sau mentale, să-și pună capul pe pernă gândindu-se la această promisiune: „Vom fi ca El.” Să punem la inimă această promisiune: „Vom fi ca El.” Vom absolvi această viață și vom intra în asemănarea cu El. Vom avea un trup de slavă. În starea noastră actuală, trupul nostru lumesc se luptă cu duhul nostru născut din nou. Ochii noștri privesc la ce nu trebuie. Papilele gustative doresc băuturi nepotrivite. Inima noastră știe că nu trebuie să ne îngrijorăm, dar mintea continuă să se îngrijoreze. Poți mărturisi și tu la fel ca Pavel? „După omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu; dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele” (Romani 7:22-23). În cer, mădularele tale nu se vor mai răzvrăti. Noul tău trup va fi un trup de slavă, toate mădularele cooperând spre un scop comun. Joni Eareckson Tada, care a ajuns într-un scaun cu rotile la vârsta de șaptesprezece ani, spune: „Abia aștept să fiu îmbrăcată în neprihănire; fără urmă de păcat. E adevărat, va fi minunat să stai în picioare, să te întinzi, să ajungi până la cer, dar va fi și mai minunat să aduci o laudă care va fi curată. Nu voi mai fi schilodită de distrageri ale atenției, nu voi mai avea dizabilități din cauza nesincerității și nu voi mai avea handicapul unei inimi împărțite. Inima mea se va alătura altora și va fierbe într-o adorare efervescentă. În sfârșit vom avea părtășie deplină cu Tatăl și Fiul. Pentru mine, aceasta va fi cea mai importantă parte a cerului.” Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: „Vom fi ca El.”

TE-AI RUGAT?

„Aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri” (Filipeni 4:6)

     Imaginează-ți că intri într-un restaurant și întrebi dacă e gata comanda. „Când ați făcut-o?” întreabă chelnerul. „O, nu am făcut-o,” răspunzi tu. „M-am gândit că poate aveți ceva pe numele meu.” E la fel de ridicol ca și cum ai aștepta ca Dumnezeu să-ți răspundă la rugăciuni pe care nu le-ai spus – sau pe care nu le-ai făcut cu credință. Biblia spune: „nu aveţi, pentru că nu cereţi.” (Iacov 4:2). Dumnezeu îți va da oare tot ceea ce ceri? Nu! „Cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre” (v. 3). Cererea ta trebuie să fie în armonie cu voia lui Dumnezeu. „Dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă” (1 Ioan 5:14). Ieremia a spus: „Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută” (Plângerile lui Ieremia 3:25). Rugăciunea în nădejde arată încrederea în bunătatea lui Dumnezeu. Așadar, în loc să-ți faci griji, să discuți cu oricine, dar nu cu Dumnezeu sau să iei problema în propriile mâini, spune: „Doamne, mă voi încrede în Tine indiferent de rezultat” și El îți va onora credința. Pavel scrie: „Aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.” Ai nevoie de un loc de muncă? De ajutor ca să depășești o problemă? De mântuirea cuiva drag? De o umblare spirituală mai profundă? De vindecare fizică sau emoțională? De călăuzire? Domnul Isus a zis: „Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia” (Luca 12:32). Dumnezeu dorește să fie bun cu tine, așa că spune-i „tot ce-ţi doreşte inima” (Psalmul 37:4). Apoi mulțumește-i și crede că răspunsul va veni – la timpul stabilit de El!