SPUNE MEREU ADEVĂRUL

„Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte … în minciună” (Apocalipsa 21:27)

     Iată două povestiri cu privire la adevăr: 1) Într-o dimineață, o mamă se afla la cumpărături și s-a întâlnit cu fiul ei în acel magazin. Furioasă și alarmată că a chiulit de la școală, ea i-a cerut să-i explice de ce nu este la cursuri. A ascultat cu atenție și apoi a răspuns: „Eu nu te acuz că spui o minciună, dar nu am auzit niciodată ca școlile să-i scutească de la ore pe elevii cu o purtare bună.” 2) Un dentist cu o seringă în mână îi spune pacientului aflat pe scaun: „S-ar putea să simțiți o ușoară înțepătură. Pe de altă parte, s-ar putea să simțiți ca și cum un catâr v-a lovit cu copita în gură.” Zâmbim, dar morala acestor două povestiri este clară. Uneori adevărul doare – dar nu la fel de mult ca atunci când suntem mințiți. Când nu spui cuiva adevărul pentru că nu vrei să-i rănești sentimentele, riști să-l rănești și mai mult. Adevărul e ca o oglindă; cei pe care îi iubești se pot vedea așa cum sunt în realitate și pot face corectările și ajustările necesare. Când nu spui adevărul despre propria ta persoană, riști să-ți pierzi credibilitatea, iar când problema a trecut, poate dura mult până ți-o vei recâștiga, dacă nu cumva ai pierdut-o pentru totdeauna. De aceea Biblia spune: „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi.” (Iacov 5:16). Când te deschizi și îți împărtășești problemele, îl ajuți pe celălalt să aibă libertatea de a face la fel. Și în acest proces, amândoi sunteți vindecați. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Spune întotdeauna adevărul.

NU FI UN CRITIC, FII UN SUSTINĂTOR (2)

„Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte” (Proverbe 12:25)

     De ce ne este mai ușor să fim critici decât susținători? 1) Din cauza importanței pe care   ne-o atribuim. Odată ce am atins un anumit nivel de cunoaștere, credem că „știm cel mai bine.” Uneori, însă, ceea ce noi suntem gata să predăm altora nu suntem gata să învățăm. În acel moment trebuie să facem o alegere – să ne retragem și să-l lăsăm pe Dumnezeu să se ocupe de ei sau să încercăm să insistăm să accepte. În astfel de clipe, ar fi bine să ne aducem aminte de vechiul proverb: „Cel pe care l-am convins forțat își păstrează încă părerea personală.” Poate a existat o vreme în care nu ai fost prea deschis la învățătură, așa că roagă-te pentru acești oameni ca Dumnezeu să lucreze conform planului Său. 2) Din cauza darurilor noastre. Noi nu putem crede că talentele și experiențele noastre sunt unice pentru noi – date prin harul lui Dumnezeu (vezi Romani 12:6). Așa că, ne așteptăm ca toți ceilalți să se ridice la nivelul nostru și îi desconsiderăm atunci când nu o fac. „Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc” (Psalmul 127:1). Fă un pas în spate și lasă-l pe Dumnezeu să lucreze în ei! 3) Din cauza experiențelor noastre. Noi suntem modelați de atitudinile celor ce s-au îngrijit de noi. Ei alimentează în noi mecanismul cooperării, pozitiv și negativ, cu care noi lucrăm. Firește, unii părinți au crezut efectiv că lauda ne rănește, iar critica ne ajută. Deci, noi trebuie să ne schimbăm modul de a gândi și să începem să sincronizăm ceea ce spunem cu ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu. „Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte.” Așa că, fii un susținător!

NU FI UN CRITIC, FII UN SUSTINĂTOR (1)

„Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi” (Matei 7:1)

     Părinților, voi puteți zdrobi sufletul copiilor voștri prin faptul că accentuați greșelile, în loc să accentuați ceea ce fac bine. Enoriași ai bisericii, vă puteți descuraja pastorul prin critică sau îl puteți încuraja până va ajunge la plinătatea chemării pe care i-a făcut-o Dumnezeu. De ce alegem să fim critici, în loc să fim susținători? Pentru că e mai ușor să arătăm cu degetul spre greșelile altora decât să rezolvăm propriile noastre greșeli! Când insistăm pe defectele altora, avem o părere mai bună despre noi înșine. Dar Domnul Isus ne spune: „Cum poţi zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău” şi, când colo, tu ai o bârnă într-al tău?… Făţarnicule” (v. 4-5). Gândește-te la persoana, grupul sau organizația la adresa cărora ești cel mai critic și față de care critici. Încerci să-ți construiești o imagine bună în ochii altora? Duci cu tine răni nevindecate și probleme nerezolvate așa încât îți descarci mânia pe oricine îți apare în cale? Domnul Isus a spus: „Pui de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.” (Matei 12:34-37). Care este răspunsul? Roagă-te: „Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, şi cugetele inimii mele, Doamne” (Psalmul 19:14).

VOM FI CA EL

„Vom fi ca El” (1 Ioan 3:2)

     Ne-am dori ca toți părinții să scrie aceste cuvinte pe peretele din camera copiilor lor, iar cei ce trec prin încercări, fizice sau mentale, să-și pună capul pe pernă gândindu-se la această promisiune: „Vom fi ca El.” Să punem la inimă această promisiune: „Vom fi ca El.” Vom absolvi această viață și vom intra în asemănarea cu El. Vom avea un trup de slavă. În starea noastră actuală, trupul nostru lumesc se luptă cu duhul nostru născut din nou. Ochii noștri privesc la ce nu trebuie. Papilele gustative doresc băuturi nepotrivite. Inima noastră știe că nu trebuie să ne îngrijorăm, dar mintea continuă să se îngrijoreze. Poți mărturisi și tu la fel ca Pavel? „După omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu; dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele” (Romani 7:22-23). În cer, mădularele tale nu se vor mai răzvrăti. Noul tău trup va fi un trup de slavă, toate mădularele cooperând spre un scop comun. Joni Eareckson Tada, care a ajuns într-un scaun cu rotile la vârsta de șaptesprezece ani, spune: „Abia aștept să fiu îmbrăcată în neprihănire; fără urmă de păcat. E adevărat, va fi minunat să stai în picioare, să te întinzi, să ajungi până la cer, dar va fi și mai minunat să aduci o laudă care va fi curată. Nu voi mai fi schilodită de distrageri ale atenției, nu voi mai avea dizabilități din cauza nesincerității și nu voi mai avea handicapul unei inimi împărțite. Inima mea se va alătura altora și va fierbe într-o adorare efervescentă. În sfârșit vom avea părtășie deplină cu Tatăl și Fiul. Pentru mine, aceasta va fi cea mai importantă parte a cerului.” Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: „Vom fi ca El.”

TE-AI RUGAT?

„Aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri” (Filipeni 4:6)

     Imaginează-ți că intri într-un restaurant și întrebi dacă e gata comanda. „Când ați făcut-o?” întreabă chelnerul. „O, nu am făcut-o,” răspunzi tu. „M-am gândit că poate aveți ceva pe numele meu.” E la fel de ridicol ca și cum ai aștepta ca Dumnezeu să-ți răspundă la rugăciuni pe care nu le-ai spus – sau pe care nu le-ai făcut cu credință. Biblia spune: „nu aveţi, pentru că nu cereţi.” (Iacov 4:2). Dumnezeu îți va da oare tot ceea ce ceri? Nu! „Cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre” (v. 3). Cererea ta trebuie să fie în armonie cu voia lui Dumnezeu. „Dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă” (1 Ioan 5:14). Ieremia a spus: „Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută” (Plângerile lui Ieremia 3:25). Rugăciunea în nădejde arată încrederea în bunătatea lui Dumnezeu. Așadar, în loc să-ți faci griji, să discuți cu oricine, dar nu cu Dumnezeu sau să iei problema în propriile mâini, spune: „Doamne, mă voi încrede în Tine indiferent de rezultat” și El îți va onora credința. Pavel scrie: „Aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.” Ai nevoie de un loc de muncă? De ajutor ca să depășești o problemă? De mântuirea cuiva drag? De o umblare spirituală mai profundă? De vindecare fizică sau emoțională? De călăuzire? Domnul Isus a zis: „Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia” (Luca 12:32). Dumnezeu dorește să fie bun cu tine, așa că spune-i „tot ce-ţi doreşte inima” (Psalmul 37:4). Apoi mulțumește-i și crede că răspunsul va veni – la timpul stabilit de El!

PROSPERITATE FINANCIARĂ

„Cel ce dă sămânţă semănătorului şi pâine pentru hrană” vă va da şi vă va înmulţi şi vouă sămânţa” (2 Corinteni 9:10)

     Unii oameni cred că Dumnezeu nu este de acord să avem bani sau că nu dorește să avem prea mulți. Dar Biblia spune: „vă va da şi vă va înmulţi şi vouă sămânţa … În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie” (v. 10-11). Vrei un sfat bun? Implică-l pe Dumnezeu în finanțele tale și păstrează această implicare! E un domeniu în care poți avea o relație interactivă cu El, dar trebuie să-L inviți. Gândește-te la asta. Ai auzit pe cineva rugându-se: „Doamne, în toți acești ani nu ți-am dăruit Ție și mi-am urmărit propriul plan. Prin urmare, acum am intrat în acest necaz financiar. Eu cred în continuare că planul meu poate funcționa și voi găsi o soluție, iar Tu poți ajuta pe altcineva”? Nu, când ajungem la fundul sacului, dorim ca Dumnezeu să se implice, așa că ne dăm toate silințele să-L convingem să ne vină în ajutor. În acel moment, rugăciunile noastre devin un S.O.S. „Doamne ajută-mă! Te rog fă ceva! Orice!” Ajungem la un punct în care suntem în sfârșit dispuși să recunoaștem că El controlează totul. Nu ne mai este rușine să-L rugăm să facă ceea ce am știut întotdeauna că poate face: să miște niște bani într-o parte sau să ia presiunea financiară din altă parte. Așadar, ce te oprește să-L implici pe Dumnezeu acum – înainte să ajungi în lipsuri? Nu ar fi bine să ceri intervenția Lui directă imediat și cât de des este posibil? Deci, apleacă-te în rugăciune!

DESPRE INTIMITATE (2)

„Au căzut pe grumazul lui Pavel, şi l-au sărutat” ((Faptele Apostolilor 20:37)

     Afectivitatea emoțională este unul din cele mai semnificative daruri pe care îl poți face cuiva. Ea umple sufletul ambelor persoane. Înlătură singurătatea. Și da, chiar și în societatea noastră modernă, Biblia este un reper după care să ne ghidăm în ceea ce privește afectivitatea emoțională dintre oameni. Prezbiterii bisericii din Efes, dându-și seama că nu-l vor mai vedea niciodată pe Pavel, „au căzut pe grumazul lui Pavel, şi l-au sărutat, căci erau întristaţi mai ales de vorba pe care   le-o spusese el, că nu-i vor mai vedea faţa” (v. 37-38). Celebrul atlet Bill Russell spune: „Majoritatea oamenilor pot mai greu să iubească decât să găsească o persoană pe care s-o iubească.” Așadar, ce poți face tu? 1) Înțelege care este sursa fricii tale. Ce te-a determinat să eviți dorința de a fi cunoscut? 2) Acceptă-te așa cum ești – fiecare trăsătură, fiecare defect – capodopera lui Dumnezeu; atunci nu te vei mai îngrijora că ești respins pentru că nu ești perfect. 3) Testează apele. Începe treptat, cu câțiva prieteni și începe să-ți împărtășești nevoile și ceea ce simți cu adevărat. Mărturisește-ți luptele și problemele cu; imaginea de sine, obiceiurile rele sau alte greutăți. În loc să pretinzi că ești ceva ce nu ești, cere ajutor. Bucură-te să fii autentic. 4) Fă-ți obiceiul de a spune „te iubesc” persoanelor importante din viața ta chiar dacă ți se pare ciudat. Nu te mai teme. „Te iubesc” nu se traduce prin „vreau să fiu sclavul tău” și nici „voi tolera orice și voi rămâne în relație cu tine.” Ci înseamnă „sunt dedicat relației noastre și cred că putem rezolva problema cu ajutorul lui Dumnezeu.”

DESPRE INTIMITATE (1)

„Omul şi nevasta lui erau amândoi goi şi nu le era ruşine” (Geneza 2:25)

     Adam și Eva nu aveau secrete unul față de altul. „Omul şi nevasta lui erau amândoi goi şi nu le era ruşine.” În calitatea lor de cuplu, Dumnezeu le-a zis că au putere să stăpânească pământul. Aici a intervenit Satan. Ce a atacat el? Intimitatea! „Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.” (Geneza 3:7). Cuvântul intimitate înseamnă „legătură strânsă, prietenie, cadru familial.” Când Adam și Eva au pierdut-o, ei au început să se ascundă de Dumnezeu – și unul de altul. Și de atunci ne tot ascundem unii de alții. Afectivitatea emoțională stă la temelia oricărei relații semnificative. Fără ea, relațiile ajung să fie superficiale și nu ne împlinesc. Ne este teamă să le arătăm celorlalți temerile, nevoile, nesiguranțele, secretele, speranțele, visele, părerile ciudate sau neputințele. Această teamă este înrădăcinată în singurătate, sau în teama de a fi neadecvat. „Poate ești dezamăgit de mine pentru că nu-ți pot împlini toate așteptările” – spui tu. Sau teama de a pierde controlul: „Acum că știi ce simt, poți folosi sentimentele mele pentru a mă controla.” Femeile se joacă de-a „greu de cucerit”, iar bărbații se joacă de-a „tipul dur” care nu are nevoie de nimeni. Care este răspunsul? Învățați să vă rugați împreună. Cele mai sincere clipe sunt înaintea lui Dumnezeu care știe deja totul despre noi. Când împărtășim astfel de clipe, barierele dispar, inimile se înmoaie și ne apropiem mai mult unul de celălalt.

ÎNVĂTĂTURA TATĂLUI (2)

„Ea l-a ademenit, şi l-a atras cu buzele ei ademenitoare” (Proverbe 7:21)

     Psihologul Henry Brandt povestește despre fiul său care s-a supărat că nu i-a permis să meargă singur cu o fată cu mașina, după lăsarea întunericului, pe malul unui lac. „Ce e greșit în asta, tată?” a întrebat fiul. „Nu ai încredere în mine?” Brandt a răspuns: „În mașină, noaptea, pe malul unui lac, cu o femeie frumoasă? În mine nu aș avea încredere!” Solomon s-a implicat puternic și de timpuriu în viețile copiilor săi și i-a educat din perspectiva lui Dumnezeu asupra relațiilor intime. Cele mai ample secțiuni din Proverbe care se ocupă de un singur subiect se găsesc în capitolele 5 până la 7. În capitolele 5 și 6, Solomon s-a ocupat exclusiv de relațiile premaritale – desfrâul. El a alocat aproape întreg capitolul 7 relațiilor extramaritale – adulterul. Între aceste două subiecte, el a ținut un discurs deschis despre relațiile intime după voia lui Dumnezeu. Prea multă vreme pastorii și părinții și-au băgat capul în nisip, sperând că acest subiect va dispărea pur și simplu. Dar acest subiect nu poate fi evitat. George Gallup a afirmat: „Nu e nici o îndoială în această privință, problemele legate de sex vor fi cele mai importante probleme cu care se vor confrunta toate bisericile în viitorul apropiat. Avortul, SIDA, relațiile premaritale, homosexualitatea – toate acestea vor fi la ordinea zilei.” Solomon  și-a avertizat fiul în privința pericolului:  „Ea l-a ademenit, şi l-a atras cu buzele ei ademenitoare.” Așadar, fie că ești tată, mamă, părinte singur, bunic sau bunică, copilul tău nu va face mutarea greșită dacă nu se află în locul nepotrivit, cu persoana nepotrivită, la momentul nepotrivit. Așadar, învață-l: „Dacă nu vrei să te arzi, stai departe de foc!”

ÎNVĂTĂTURA TATĂLUI (1)

„Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău” (Proverbe 1:8)

     În cartea Proverbe, cuvântul fiule este folosit de douăzeci și trei de ori, iar cuvântul tată de nouăsprezece ori. Așadar, cartea este o scrisoare din partea tatălui către fiul său. De asemenea, este o scrisoare de la un tată către alți tați despre cum să fii un tată bun. Ea dă învățătură taților despre cum să-și îndrume copiii, dar și despre cum să trăiască înaintea lor. În mod interesant, scrisoarea conține numeroase avertizări despre relațiile intime greșite și despre necazurile pe care le pot aduce acestea. Cu toții am auzit istoria băiatului de doisprezece ani al cărui tată a spus: „Fiule, nu crezi că e timpul să avem o discuție despre relații intime?” Micuțul a răspuns: „Firește, tată. Ce ai vrea să știi?” Tristul adevăr este că în ziua de astăzi copiii noștri primesc educația sexuală la școală, de la prieteni, de pe Internet și prin experimentare – dar nu de acasă. Solomon scrie: „pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sânul unei necunoscute?” (Proverbe 5:20). Educația sexuală este răspunsul – câtă vreme implică profesorul potrivit, clasa potrivită și lecția potrivită. Profesorul potrivit ești tu, tată; clasa potrivită este familia ta; lecția potrivită este Biblia. Un studiu efectuat pe 10.000 de liceeni a arătat că valorile și supravegherea părintească puternică au cel mai semnificativ efect asupra activității sexuale în rândul adolescenților. Părinții care aveau o relație apropiată cu fiicele lor și care le supravegheau temele și activitățile, au influențat curba probabilității ca ele să rămână însărcinate în afara căsătoriei cu 42 de procente. Așadar, taților (și mamelor), vorbiți! Implicați-vă! Nu permiteți lumii să vă îndrume copiii.