DU-TE LA MUNTELE RUGĂCIUNII

„S-a dus în munte, ca să Se roage” (Marcu 6:46)

     Înainte ca Domnul Isus să umble pe Marea Galileii, El S-a urcat pe un munte ca să fie singur cu Tatăl Său în rugăciune. Seara, El a lăsat la o parte cererile mulțimii, S-a rugat până în zori, apoi a coborât de pe munte plin de puterea Duhului lui Dumnezeu… și a potolit o furtună puternică! Nu-i așa că ai vrea să știi cum S-a rugat în acea noapte? Rugăciunea este un munte; e nevoie de o ascensiune pentru a-l cuceri. „Petru şi Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii.” (Faptele Apostolilor 3:1). Dacă aștepți până ai chef să te rogi, nu te vei ruga constant. Rugăciunea e o disciplină. Cu cât te rogi mai mult, cu atât mai mult vei dori să te rogi, și cu atât mai împlinit te vei simți. Dar mai întâi trebuie să întorci spatele „mulțimii”. Întrucât Hristos a știut cum să se depărteze de solicitările și de perturbările zilnice, El a avut capacitatea de a potoli furtuna care îi amenința pe ucenici. Așadar, înainte de te lăsa prins în cursa vieții, du-te la muntele rugăciunii. Acesta este un loc de stabilitate într-o lume nesigură; un loc în care priveliștea nu este obstrucționată și în care ritmul alert al vieții este dat la o parte. Acolo câștigi perspectivă. Acolo Hristos îți reamintește că nu există nimic din ceea ce experimentezi tu astăzi, care să nu fi fost deja rezolvat de El… iar Domnul îți va da puterea să faci și tu la fel. E ușor să-i recunoști pe cei care au fost pe muntele rugăciunii. Frământările lor nu sunt diferite de ale tale, unele sunt chiar mai provocatoare, dar ei au o pace lăuntrică care depășește problemele familiale, îngrijorările cu privire la sănătate sau lipsuri financiare. Ei fac față furtunilor vieții prin harul Domnului și cu ajutorul rugăciunii. Așa că, du-te la muntele rugăciunii!

UMBLAȚI ÎN LUMINĂ!

„Dacă umblăm în lumină… sângele lui Isus Hristos… ne curăţă de orice păcat.” (1 Ioan 1:7)

     Scriptura spune că Dumnezeu a vorbit de două ori în mijlocul întunericului. În capitolul 1 din Geneza, El a zis: „Să fie lumină” (v. 4). Iar în Ioan capitolul 3, Domnul Isus include în declarația Sa expresia: „odată venită Lumina în lume…” (v. 19). Ca să umbli cu Dumnezeu, trebuie să respingi căile întunericului și să umbli în lumină. Ciupercile cresc cel mai bine la întuneric, dar când aprinzi lumina, ele se usucă și pier. Aceasta e mai mult decât o metaforă – este o realitate spirituală a vieții! Domnul Isus a spus: „Oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.” (Ioan 3:19) După cum spunea Ester Nicholson: „Secretele ne îmbolnăvesc și întrețin boala. Ele ne fac să rămânem în rușine și în nesiguranță.” Secretul este mediul ideal pentru ca păcatul să crească până când, în cele din urmă, devii prizonier al gândurilor, faptelor și obiceiurilor. Când stai în întuneric, secretul și sclavia păcatului se intensifică. „Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim, şi nu trăim adevărul.” (1 Ioan 1:6). Odată ce pășești în lumină, totul se schimbă! Așadar, mărturisește-ți păcatele lui Dumnezeu și, dacă este nevoie, unui pastor sau unui consilier de încredere care se poate ruga cu tine. Apoi, prin puterea lui Dumnezeu, recapătă-ți puterea de a învinge păcatul și de a trăi biruitor. Când ai aprins lumina, păcatul piere. Strânsoarea lui se desface și se ivește eliberarea. De fiecare dată când păcatul bate la ușa ta, scoate-l la lumină numaidecât. În acel moment vei avea parte de curățire și de părtășie cu Dumnezeu. El ne spune, prin Ioan: „Dacă umblăm în lumină… sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.” (1 Ioan 1:7)

LUCRURI PE CARE TREBUIE SĂ LE ÎNVINGI (3)

„Cu tot ce ai, dobândește priceperea.” (Proverbe 4:7)

     Un al treilea domeniu care trebuie clarificat în drumul tău spre biruință este ignoranța. Scriitorul Don Wood a glumit: „Prostia e pe viață; ignoranța se poate repara.” De prea multe ori nu gândim realist sau nu căutăm informația și competențele de care avem nevoie. Edison a dat greș de sute de ori, dar ultimul său succes nu a rezultat din noroc – ci din pregătire. Mulți dintre noi subestimează cunoașterea. De ce? Deoarece computerul ne dă posibilitatea să încercăm și să greșim de atâtea ori, încât noi nu ne mai pierdem timpul să citim un manual. Pentru că suntem atât de grăbiți, respingem ideea de a ne opri pentru a căuta ceea ce trebuie într-adevăr să știm. Pentru că tinerii simt presiunea găsirii unui loc de muncă, deseori ei nu reușesc să vadă valoarea timpului investit în studiile universitare. Campionul la golf Jack Nicklaus a spus: „Învață principiile jocului și ține-te de ele. Remediile temporare nu țin.” Poate ai avut șansa de a fi promovat peste nivelul competenței tale. Dar dacă cunoștințele tale nu vor fi actualizate pe măsura funcției, ești sortit eșecului. Iată câteva versete biblice după care să trăiești: „Ferice de omul care găseşte înţelepciunea, şi de omul care capătă pricepere! Căci câştigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului, şi venitul adus de ea este mai de preţ decât aurul; ea este mai de preţ decât mărgăritarele, şi toate comorile tale nu se pot asemui cu ea. În dreapta ei este o viaţă lungă; în stânga ei, bogăţie şi slavă. Căile ei sunt nişte căi plăcute, şi toate cărările ei sunt nişte cărări pașnice. Ea este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă, şi cei ce o au sunt fericiţi.” (Proverbe 3:13-18) Așadar, „cu tot ce ai, dobândește priceperea”!

LUCRURI PE CARE TREBUIE SĂ LE ÎNVINGI (2)

„Mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire…” (2 Corinteni 9:27)

          Un alt aspect de care trebuie să te ocupi sunt emoțiile tale. Deși ele pot fi un barometru al sentimentelor tale și un indicator al lucrurilor care trebuie schimbate în viața ta, nu lăsa ca doar ele să-ți dicteze hotărârile. Întreabă orice expert într-un domeniu oarecare și vei descoperi că își petrece o mare parte din timp stăpânindu-și emoțiile. Cu toate acestea, când îți asculți emoțiile pentru a ajunge la frământarea pe care o ai, ele pot fi un indicator al stării în care te găsești. Gândește-te la următoarele două afirmații: 1) Azi nu am chef de lucru. De ce? Te-ai culcat prea târziu azi-noapte? Poate trebuie să-ți schimbi programul. Mănânci regulat și sănătos? Poate trebuie să-ți schimbi dieta. Nu ești motivat? Vorbește cu Dumnezeu, citește Cuvântul Său, petrece timp cu un prieten care te încurajează etc. Nu sta degeaba, fă ceva! 2) Sunt cam deprimat. Te relaxezi suficient? Ți-ai luat concediu în ultima vreme? În general, starea noastră de spirit se îmbunătățește după ce facem exerciții fizice, așa că apucă-te de sport și fii în formă. Nu-ți poți permite să-ți trăiești viața bazându-te pe emoții. Ele te vor face să întârzii, îți vor pune piedică și vor crea deturnări de la drumul tău spre succes. Tu spui: „Aștept inspirație!” După cum a spus romancierul Jack London: „Nu poți aștepta să vină inspirația, trebuie s-o pescuiești.” Urmează exemplul lui Pavel: „Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” (2 Corinteni 9:26-27).

LUCRURI PE CARE TREBUIE SĂ LE ÎNVINGI (1)

„Nu te abate de la ea nici la dreapta, nici la stânga, ca să izbutești în tot ce vei face.” (Iosua 1:7)

     Peter McWilliams a spus: „Evitarea situațiilor în care ai putea face greșeli ar putea fi cea mai mare greșeală.” În următoarele câteva zile haideți să ne uităm la câteva lucruri pe care trebuie să le depășești pentru a fi biruitor. Astăzi ne vom ocupa de situațiile din viață. Ți se pare că te-ai împotmolit într-o situație din care nu mai poți ieși? Poate ai vrea să mergi la facultate, dar nu ai bani. Sau ai vrea să-ți schimbi locul de muncă, dar te împiedică salariul, sau teama de a nu-ți pierde pensia. Poate simți că ești blocat de un handicap sau de o boală. Secretul biruinței este să împarți împrejurările în situații pe care le poți schimba și situații pe care nu le poți schimba. Aproape orice în viață se poate schimba sau poate fi abordat altfel. Dar nu totdeauna se poate schimba acum. Fă-ți o listă cu lucrurile pe care le poți schimba. Foarte mulți dintre noi au parte de eșec – și greșesc mereu – pentru că persistă în încercarea de a schimba ceea ce nu se poate. Biblia spune că: „El (Dumnezeu) schimbă vremurile și împrejurările.” (Daniel 2:21) Înțelege diferența dintre credință și fantezie. Cineva a spus: „Pentru orice problemă de sub soare, există sau nu un remediu. Dacă există o soluție, găsește-o, iar dacă nu există, ia-ți gândul de la problemă.” Dumnezeu te-a înzestrat cu anumite daruri. Atunci când le descoperi, când le dezvolți și când le folosești, El îți va face parte de reușită chiar dacă soluția pare imposibilă. Nu băga în seamă ceea ce nu poți schimba, concentrează-te pe restul – și oportunitățile ți se vor descoperi singure. După cum a spus Hanibal în timpul faimoasei traversări a Alpilor: „Fie vom găsi un drum, fie vom face unul!” Și tu ai nevoie de-o asemenea abordare a situațiilor din viață!

NU TE GRĂBI SĂ INTRI ÎNTR-O RELATIE

„Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.” (Geneza 2:22)

     Când vorbim despre relații, răbdarea este o abilitate greu de pus în practică. Și asta mai ales când te simți singur, gol și incomplet. În astfel de clipe îți vine să reacționezi necugetat și să faci alegeri bazându-te pe o perspectivă limitată, și nu pe imaginea de ansamblu pe care ai putea-o avea numai dacă ai fi făcut căutări și ai fi așteptat cu răbdare. Pentru a nu face greșeli care ar putea avea un impact negativ pe tot restul vieții tale, iată trei pași importanți pe care trebuie să-i faci atunci când dorești să începi o relație cu cineva: 1) Trebuie să pui întrebările corecte. Fii curios, iscoditor și nerăbdător să găsești toate piesele puzzle-ului. Pune întrebări mereu și mereu! 2) Trebuie să găsești răspunsul la aceste întrebări. Cerne impresiile de suprafață pe care ți le faci prin văz și auz, și în scurt timp vei avea o imagine mai clară. Această imagine trebuie să fie în armonie cu două aspecte: a) Cu voia și planul lui Dumnezeu pentru viața ta. b) Cu dorința ta de-a fi în această relație. 3) Trebuie să acționezi când este momentul potrivit, fiind sigur că o faci potrivit informațiilor complete pe care le deții. Dacă nu funcționează, te poți relaxa, știind că ai făcut tot ce se putea pentru a lua o decizie înțeleaptă. Conform statisticilor, în zilele noastre jumătate din căsnicii sfârșesc prin divorț. Însă dacă urmezi acești trei pași, te-ai putea încadra în cealaltă jumătate. Și chiar dacă relația ta eșuează, înainte de-a face pasul căsătoriei, poți lua cu tine în relația următoare înțelepciunea câștigată în prima. „Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.” Dumnezeu știe de ce ai nevoie, deci caută călăuzirea Sa!

NU TE RĂZBUNA!

„Nu întoarceţi rău pentru rău, nici ocară pentru ocară.” (1 Petru 3:9)

     Se spune că profunzimea inimii tale determină mărimea reacției tale. Prin urmare, atunci când cineva te rănește, e posibil ca primul tău impuls să fie acela de a te răzbuna. Însă orice satisfacție de moment de care ai parte va fi urmată inevitabil de un sentiment persistent de regret. De ce oare? Pentru că știi că răzbunându-te L-ai dezamăgit pe Dumnezeu. Noi ne răzbunăm în două moduri: 1) „M-ai lovit, te lovesc!” Înainte să-l faci să sufere pe cel ce ți-a greșit, gândește-te cu atenție la aceste cuvinte: „Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine, înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. …nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti.” (Romani 12:17-19) 2) Implicându-i și pe alții. Nu numai că nu ai dreptul să lovești înapoi, dar nu ai voie nici să-l desființezi pe ofensator în fața altora. Iosif nu numai că a refuzat să-i pedepsească pe frații săi pentru trădarea lor, dar el a refuzat să le facă cunoscut celor de la curtea faraonului amănuntele. De ce? Pentru că a văzut mâna lui Dumnezeu în acțiune și și-a dat seama că suferința pricinuită de frații săi l-a făcut să fie ceea ce era. Petru scrie: „Nu întoarceţi rău pentru rău, nici ocară pentru ocară; dimpotrivă, binecuvântaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea.” (1 Petru 3:9) Așadar, dacă vrei să ai parte de binecuvântarea lui Dumnezeu, nu te răzbuna!

CE FEL DE CRESTIN ESTI TU? (3)

„Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:30)

     Domnul Isus a zis: „Ei leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat, şi le pun pe umerii oamenilor.” (Matei 23:4) Fariseii impuneau reguli pe care oamenii nu le puteau respecta, iar dacă totuși reușeau, lucrul acesta nu le aducea nicio bucurie. Stephen Mosley scrie: „Moralitatea noastră emite un strigăt imperceptibil. Ea scâncește dintr-un colț al sanctuarului nostru, ne întrerupe plăcerile, mormăie scuze la petreceri și își târăște picioarele în dezacord cu ritmul muzicii și cu trecerea timpului. Contemporanii noștri o privesc ca pe o îndeletnicire mediocră și fără valoare. În mod tragic, bunătatea religioasă convențională reușește să fie deopotrivă intimidatoare și categorică. Intimidatoare – pentru că implică nenumărate reguli privind așa-zisa spiritualitate. Categorică – pentru că putem ajunge la epuizare încercând să respectăm aceste reguli, și cu toate acestea să nu experimentăm adevărata bucurie pe care ne-o oferă Domnul Isus. Acesta e motivul pentru care cei din biserică devin epuizați atât de des. A te conforma la o astfel de religie pur și simplu nu este o experiență suficient de bogată încât să ne umple golul din inimi.” Te-ai săturat să alergi după creștere spirituală? Nu cumva ai căutat-o în locul nepotrivit, sau ai alergat spre ea pe calea greșită? Dacă este așa, gândește-te la aceste cuvinte ale Domnului Isus: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:28-30)

CE FEL DE CRESTIN ESTI TU? (2)

„Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” (Ioan 10:10)

     Iată câteva întrebări pe care trebuie să ți le pui în mod constant: 1) Sunt eu o persoană accesibilă? Vorbind despre farisei, Domnul Isus a spus: „…umblă după locurile dintâi la ospeţe, şi le place… să li se zică: „Rabi!” (Matei 23:6-7). În vremea Domnului Isus, unii rabini credeau că adevărata spiritualitate îți cere să te distanțezi de oameni. În mod ironic, singurul rabin pe care l-au putut atinge cei proscriși s-a dovedit a fi Dumnezeu Însuși. Domnul Isus a fost cea mai accesibilă persoană pe care au putut-o întâlni vreodată. 2) Sunt eu o persoană îngăduitoare? John Ortberg scrie: „În clipa în care pornim în căutarea virtuții, începem să ne întrebăm care este motivul pentru care ceilalți nu sunt la fel de virtuoși ca și noi. Asta ne amintește de răspunsul pe care i l-au dat vecinii lui Homer Simpson, când Homer i-a întrebat unde au fost: „Am fost într-o tabără creștină unde am învățat cum să fim mai critici.” Ai fost și tu într-o asemenea tabără? Nu cumva auzi o voce înlăuntrul tău etichetându-i pe oameni: „Ăsta e nevoiaș și dependent – stai departe de el. Ăsta e deștept și are multe de oferit – încearcă să iei legătura cu el.”?! Deci, să nu îi mai etichetăm pe oameni mereu ca și cum am fi într-un fel de competiție! 3) Sunt eu cinstit? Un băiețel de la Școala duminicală avea oricând răspuns la orice întrebare… odată, când învățătoarea a întrebat: „Ce este maro, blănos și strânge alune?”, el a mormăit: „Bănuiesc că ar trebui să fie ceva din Biblie – dar mie mi se pare că e veverița!” Deseori încercăm să spunem lucruri spirituale pentru a-i impresiona pe ceilalți, când de fapt ei nu au nici cea mai vagă idee despre ce vorbim. Așa că să fim cinstiți, cu noi înșine… și cu ceilalți!

CE FEL DE CRESTIN ESTI TU? (1)

„Au priceput că fuseseră cu Isus” (Faptele Apostolilor 4:13)

     Fariseii erau experți autoproclamați în probleme legate de legislație culinară, coduri de îmbrăcăminte, zeciuială și închinare. Prin aceste practici, ei puteau decide cine este „înăuntru” și cine este „afară”. Iar cei „dinăuntru” deveneau cei mai înverșunați critici la adresa celor „de afară”. Dallas Willard a scris: „Câți oameni nu sunt dezgustați de creștinii lipsiți de sentimente, rigizi, inabordabili, lipsiți de vitalitate și nemulțumiți? Cu toate acestea, astfel de creștini sunt peste tot.” În realitate, când viețile noastre nu sunt marcate de bucurie autentică și de devotament față de Hristos, începem să căutăm modalități superficiale de a ne deosebi de cei pe care îi etichetăm drept „lumești.” Domnul Isus nu a făcut așa! Când a fost întrebat ce înseamnă de fapt legea, El a răspuns simplu: „Iubește-L pe Dumnezeu și iubește-i pe oameni” (vezi Marcu 12:29-31). Pavel scrie: „Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.” (1 Corinteni 13:1). E posibil să trăiești cu impresia că ai devenit mai spiritual, când de fapt ai ajuns ceea ce Mark Twain cataloga: „un om de bine, în cel mai rău sens al cuvântului.” Winston Churchill a avut un adversar politic pe nume Cripps, o persoană înfumurată și disprețuită de toți din cauza siguranței de sine pline de aroganță. Se spune că într-o zi, Churchill l-a văzut pe Cripps trecând și a făcut următoarea remarcă: „Dacă n-ar fi harul lui Dumnezeu, și eu aș fi la fel.” Unul din cele mai frumoase complimente adresate vreodată apostolilor este acela că ei au fost recunoscuți ca oameni care „fuseseră cu Isus.” Cel mai puternic argument împotriva creștinismului sunt acei creștini înfumurați, critici, plini de sine și cu o viață care nu arată că umblă cu Isus. Deci, ce fel de creștin ești tu?