ANUL NOU (1)

„Încununezi anul cu bunătăţile Tale, şi paşii Tăi varsă belşugul.” (Psalmul 65:11)

     Iată ce am găsit scris de un învățător: „La fel ca toți ceilalți oameni, ai luat și tu hotărâri cu prilejul Anului nou propunându-ți să slăbești, să faci sport, să mănânci mai sănătos, să duci o viață mai bună… Știai însă că dorința de a avea o viață mai bună de la fiecare început de an își are originea în inima lui Dumnezeu? David a zis: „Încununezi anul cu bunătăţile Tale, şi paşii Tăi varsă belşugul.” În vremurile Bibliei, „belșugul” era considerat un semn al bunăstării materiale. Moise a trimis douăsprezece iscoade în Țara Promisă pentru a vedea dacă era bună sau rea… Vestea pe care au adus-o ei a fost că în țară „curge lapte și miere” (vezi Numeri 13:26-27). Țara era atât de roditoare, că a fost nevoie de doi oameni ca să care un ciorchine de struguri! Așadar, ce îți lipsește pentru ca și tu să experimentezi binecuvântarea lui Dumnezeu în anul care vine? Să remarcăm cuvintele: „încununezi”, „bunătăţi”, „belşug”. La fel cum o coroană încununează capul, în același fel poți să fii și tu înconjurat de bunătățile lui Dumnezeu în anul care vine. Ce trebuie să faci pentru a experimenta acest lucru? Trebuie să umbli pe „căile” Lui tot anul, deoarece numai pe căile Sale se „revarsă belșugul.” Nu te poți aștepta să ai parte de succesul pe care îl oferă Dumnezeu, dacă nu ești dispus să umbli în părtășie cu El în fiecare zi. Ezechiel exprimă în cuvintele sale același gând: „Le voi face, pe ele şi împrejurimile dealului Meu, o pricină de binecuvântare; le voi trimite ploaie la vreme, şi aceasta va fi o ploaie binecuvântată.” (Ezechiel 34:26) Locurile din preajma lui Dumnezeu vor fi udate cu binecuvântări și bunătate; așa că, străduiește-te să stai aproape de Dumnezeu în fiecare zi a anului care vine!”

DĂRUIESTE DRAGOSTEA TA

„Să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu” (1 Ioan 4:7)

     Într-o seară, înainte ca Mary Martin, marele star de musicaluri de pe Broadway să urce pe scenă în Pacificul de Sud, a primit un bilețel. Era de la Oscar Hammerstein. I-l scrisese de pe patul de moarte: „Dragă Mary, clopoțelul nu e clopoțel până nu-l faci să sune. Cântecul nu e cântec până nu-l cânți. Dragostea din inima ta nu e pusă acolo ca să stea degeaba. Dragostea nu e dragoste până nu o dăruiești.” După ieșirea ei de pe scenă, în seara aceea mai mulți oameni s-au năpustit în culise, exclamând: „Mary, ce s-a întâmplat pe scenă? Nu am mai auzit niciodată un asemenea musical! Ai cântat cu atâta putere cum nu ai mai cântat niciodată!” Clipind din ochii înlăcrimați, Mary le-a citit bilețelul de la Hammerstein și a adăugat: „În această seară, mi-am dăruit dragostea!” Cel mai sărac om din lume are ce să dăruiască, dacă are dragoste în suflet. Darurile iubirii pot lua multe forme: un zâmbet, o îmbrățișare, un bilețel de mulțumire, o mână de ajutor sau simpla prezență în vremuri grele… Dragostea e singurul dar care se potrivește totdeauna, care poate fi oferit oricând și care este mereu la modă. Domnul Isus a zis: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:35). Pavel a scris: „Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi.” (1 Tesaloniceni 3.12) Iar Ioan scrie (1 Ioan 4:7): „Prea iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu, şi cunoaşte pe Dumnezeu.” Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este următorul: Dăruiește-ți dragostea!

PLĂTESTE PRETUL!

„Am o mare lucrare de făcut, şi nu pot să mă pogor” (Neemia 6:3)

     De obicei, biruința vine în urma unei lupte; dacă ar veni mai ușor, toți ar experimenta-o. Când vorbim despre reușită, nu există scurtături, reduceri de preț sau „oferte speciale.” Valoarea oricărui lucru este dată de prețul pe care ești dispus să-l plătești. Când prețuiești ceva cu adevărat, nu-l expui riscurilor, pentru că îți aduci aminte cât te-a costat. Care este teama ta astăzi? Eșecul? Preocuparea ta ar trebui să fie exact opusul – regretul că nu ai încercat. Îți este teamă să nu fii criticat? Fii conștient că, pe măsură ce urci pe scara succesului, unii oameni te vor invidia; se întâmplă așa indiferent dacă ești arogant sau nu. Toți ne dorim să fim plăcuți, dar la un moment dat în viață trebuie să te întrebi: „Cât sunt eu dispus să pierd pentru a fi plăcut de alții și acceptat?” Neemia, cel care a construit zidurile Ierusalimului, a spus: „Am o mare lucrare de făcut, şi nu pot să mă pogor.” De fiecare dată când te iei după opinia oamenilor și nu după voia lui Dumnezeu, „cobori.” Nu face asta! Rămâi sus pe zid! Continuă să pui cărămizi – sau orice altceva te-a chemat Dumnezeu să faci. Avansarea aduce cu sine deseori izolare și critică, iar Dumnezeu s-ar putea să te pregătească chiar în acest moment pentru un nou nivel de binecuvântare, expunându-te la ambele. Le poți face față? Nu toată lumea poate! Dar dacă ești genul de persoană care nu poate sta pe bancă, uitându-se la ceilalți care se implică, ridică-te! Dumnezeu va răsplăti fiecare pas al credinței și fiecare sacrificiu pe care îl faci.

CUM SĂ TRECI PESTE DURERE

„I s-a făcut milă…” (Matei 9:36)

     De multe ori, cea mai bună metodă de a trece peste durere și pierdere este folosirea amintirilor ca factor motivator, și apoi comunicarea cu alte persoane care suferă. „Dar sunt ocupat”, spui tu. Domnul Isus nu a fost niciodată prea ocupat pentru a arăta compasiune față de cei aflați în suferință. După ce David, fiul lui Ray și al lui Judy Williamson, a murit în condiții tragice, Ray a zis: „Obișnuiam să-mi pun întrebarea dacă să merg sau nu la capelă, atunci când cineva trecea printr-o tragedie… pentru că întotdeauna mă simțeam ciudat și nu știam ce să spun. Dar nu-mi voi mai pune niciodată această problemă! Mă voi duce de fiecare dată. Nu ceea ce spui contează, ci faptul că ești prezent.” Când doi adolescenți au murit într-un accident de mașină, părinții lor au decis să aibă un priveghi comun. Peste o mie de persoane au participat, unii așteptând chiar și trei ore ca să consoleze familiile îndurerate. Când un bărbat care a stat singur la rând a ajuns, el a spus: „Nu i-am cunoscut pe copiii voștri și nici pe voi nu v-am întâlnit niciodată. Dar am venit în seara aceasta aici pentru că și eu am avut un fiu care a murit acum doi ani. Știu prin ce treceți. Vreau să știți doar că sunt alături de voi, dacă doriți să vorbiți cu cineva.” După care le-a pus un bilețel cu numărul de telefon în mână și a plecat. Gândește-te puțin. Un străin și-a dat trei ore din timpul său unor oameni pe care nu-i cunoștea pentru că a dorit să-i ajute să treacă prin această experiență tragică din viețile lor. Să înțelegem un lucru: Când ne arătăm compasiunea față de alții, ne asemănăm mai mult cu Domnul Isus… și noi înșine suntem vindecați!

CE DAR MINUNAT NI S-A DAT!

„Veţi găsi un prunc… culcat într-o iesle.” (Luca 2:12)

     La un Crăciun, pe când se afla în Londra, Philip Yancey s-a dus să asculte oratoriul „Mesia” de Handel. El spune: „Mi-am petrecut dimineața uitându-mă la ceea ce a mai rămas din gloria Angliei: bijuteriile coroanei, un sceptru din aur, trăsura poleită cu aur a primarului… probabil astfel de imagini au umplut gândurile contemporanilor lui Isaia care au auzit promisiunea: „Atunci se va descoperi slava Domnului” (Isaia 40:5). Cu siguranță, iudeii s-au gândit la zilele de glorie ale lui Solomon când „argintul şi aurul erau tot atât de obişnuite… ca pietrele” (2 Cronici 1:15). Cu toate acestea, Mesia a purtat cununa smereniei. Dumnezeul care ar fi putut folosi armate și imperii ca pe niște pioni, pe tabla de șah, a venit ca un prunc ce a depins de un cuplu de evrei săraci ca să-I ofere adăpost, hrană și dragoste. În Londra mi-am făcut o idee despre cum  călătoresc conducătorii prin lume: cu gărzi de corp, fanfare, haine strălucitoare și bijuterii scânteietoare. Un șef de stat a vizitat recent Statele Unite cu un bagaj de 2000 kg, câte două toalete pentru fiecare ocazie, o coafeză personală și o armată de oameni cu diferite sarcini. Vizita lui Dumnezeu pe pământ a avut loc într-un grajd de animale, fără însoțitori și fără un loc unde să fie așezat Regele de curând născut, în afară de o iesle. Cerul s-a luminat de îngeri, dar cu toate acestea, cine a văzut spectacolul? Niște oameni analfabeți care aveau grijă de turmele altora, niște ciobani care nu aveau nici măcar nume.” Cele întâmplate la Nașterea Domnului l-au inspirat pe un preot care a vizitat Betleemul în 1865 să aștearnă pe hârtie următoarele cuvinte: „Tăcut și liniștit, din cer a coborât Darul neprețuit. Dumnezeu ne-a dat în dar, binecuvântări și har. Inima care-L primește, de păcat se curățește. Sufletul ce se smerește prin Isus se mântuiește!”

SENSUL ADEVĂRAT AL CRĂCIUNULUI

„Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi… iertaţi-vă unul pe altul.” (Coloseni 3:13)

     Pentru mulți dintre noi, Crăciunul nu aduce bucurie, ci depresie. În unele cazuri, lucrul acesta se întâmplă pentru că familiile sunt fracturate de divorț, iar amintirile sunt dureroase. În cartea lor: „Niciuna din aceste boli”, S.I. McMillen și David Stern au zugrăvit răul pe care ni-l facem singuri atunci când nu ne place de cineva sau când refuzăm să iertăm o persoană. Scriu ei la un moment dat: „În clipa în care încep să urăsc pe cineva, devin sclavul acelei persoane. Îmi controlează gândurile. Îmi controlează sentimentele. Îmi controlează până și visele. Hormonii de stres circulă constant în fluxul sanguin și îmi epuizează trupul. Și cei pe care îi am eu mă hăituiesc asemenea unor dulăi, oriunde merg.” Când familia ta se strânge laolaltă cu ocazia Crăciunului, poate vine și o persoană de care nu-ți place și pe care nu ai iertat-o. Într-o astfel de ocazie, adu-ți aminte că Domnul Isus a venit în lume pentru a-i iubi pe cei răi și pentru a-i ierta pe cei ce nu merită. Cuvântul „har” înseamnă și „o favoare necâștigată, nemeritată.” Hristos va face ca mânia să fugă din inima ta, dacă Îl lași. Dacă nu ești nerăbdător să te întâlnești cu o persoană anume din familia ta la acest Crăciun, înalță această rugăciune: „Doamne, mărturisesc faptul că nu îmi place să fiu în preajma acelei persoane și că mă indispune prezența ei… Ajută-mă să iert și să dau dovadă de har. Lasă ca dragostea Domnului Isus să curgă prin mine la acest Crăciun. În numele lui Hristos mă rog. Amin.” Tu spui: „Nu merită să fie iertat(ă).” Da, dar nici tu nu ai meritat dragostea și iertarea lui Dumnezeu. Domnul Isus a zis: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc… Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.” (Luca 6:27-28, 31). Acesta este sensul adevărat al Crăciunului!

DE CE A VENIT DOMNUL ISUS

„Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani.” (Geneza 5:22)

     Viața este o călătorie cu început și sfârșit precis delimitate. Dacă ești înțelept, vei face ceea ce a făcut Enoh timp de 300 de ani – el a umblat cu Dumnezeu. Îți poți imagina cât de bine L-ai cunoaște pe Dumnezeu după ce ai petrece atâția ani cu El? Umblarea cu Dumnezeu nu e deloc neinteresantă sau plictisitoare. Psalmistul spune: „Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse…” (Psalmul 16:11). Dumnezeu te-a creat pentru Sine Însuși, și numai când descoperi scopul Său pentru viața ta vei putea găsi bucuria și pacea. Dacă ai lua un pește din ocean și l-ai pune pe plajă, ai vedea cum i se usucă solzii în timp ce încearcă să respire. Se simte bine peștele? Nu. Dacă l-ai acoperi cu un munte de bani s-ar simți bine? Nu. Un iPad, o carte bună sau o băutură răcoritoare l-ar face să se simtă bine? Nu. Dar o garderobă nouă? Nu. Un singur lucru l-ar face să se simtă bine: să-l arunci înapoi în apă. Acel pește nu va fi niciodată fericit pe plajă pentru că nu a fost creat să stea pe nisip. El a fost creat să înoate în ocean… așa cum tu ai fost creat să fii în părtășie cu Dumnezeu! Te vei simți mereu ca un pește pe uscat – fără să cunoști pacea și bucuria – dacă nu dorești sau nu accepți să-L întâlnești pe Isus. Vestea bună e că printr-o rugăciune te poți apropia de El. După ce Îl inviți în inima ta, nu te vei mai simți niciodată gol. Știi de ce a venit Domnul Isus pe pământ? Pentru oameni! El ne spune: „ca să aibă în ei bucuria Mea deplină.” (Ioan 17:13) Așadar, lasă bucuria să se vadă, în timp ce-L sărbătorești pe Emanuel!

ZÂMBESTE SI PORNESTE O REACTIE ÎN LANT

„Le zâmbeam, și nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.” (Iov 29:24)

     Dacă ai impresia că nu ai motive să zâmbești, gândește-te la aceste cuvinte venite din partea cuiva care a experimentat moartea tuturor copiilor săi, pierderea întregii lui averi și care era acum acoperit cu bube din cap până în picioare. „Le zâmbeam şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea. Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mângâietor lângă nişte întristaţi.” (Iov 29:24-25). Aceasta e puterea zâmbetului! La un Crăciun, un mare magazin a afișat următorul mesaj: „Valoarea unui zâmbet: nu costă nimic, dar creează multe. Îi îmbogățește pe cei care îl primesc, fără a-l sărăci pe cel care-l oferă. Se întâmplă într-o clipită și uneori amintirea lui ține toată viața. Nimeni nu este atât de bogat încât să se descurce fără el și nimeni nu este atât de sărac încât să nu se îmbogățească de pe urma lui. El aduce fericire în familie, buna credință în afaceri și este semnul prieteniei. E odihnă pentru cei îngrijorați, lumină pentru cei descurajați, rază de soare pentru cei triști și cel mai bun antidot natural împotriva necazului. Cu toate acestea zâmbetul nu poate fi cumpărat, cerșit, împrumutat sau furat, căci nu aduce niciun beneficiu decât atunci când este dăruit. Și dacă în graba ultimelor cumpărături de Crăciun unii dintre vânzătorii noștri sunt prea obosiți să vă zâmbească, vă rugăm frumos să le oferiți chiar dumneavoastră un zâmbet. Căci nimeni nu are mai mare nevoie de zâmbete decât cel căruia nu i-a mai rămas niciunul de oferit!” Așadar, îți propun să pornești o reacție în lanț la acest Crăciun! Afișează-ți un zâmbet pe față… și-ai să vezi ce se întâmplă!

RELATII (2)

„Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.” (Geneza 2:22)

     Adam a trăit într-un mediu perfect și a avut o datorie perfectă – una pe care Dumnezeu i-a dat-o. Mai bine de-atât părea că nu se poate! Cu toate acestea, el s-a simțit singur; ceva lipsea din viața lui. Biblia spune: „Dar, pentru om, nu s-a găsit nici un ajutor, care să i se potrivească. Atunci… Domnul Dumnezeu a făcut o femeie…” (Geneza 2:20-22) Dumnezeu a recunoscut nevoia lui Adam de a avea companie și i-a împlinit-o. Totuși, acesta e momentul în care unii dintre noi, simțind singurătate, frustrare sau urmând sfaturi greșite, vrem s-o luăm înaintea lui Dumnezeu. Acesta s-ar putea să fie motivul pentru care unul din cele nouă daruri duhovnicești enumerate în 1 Corinteni 12 este „deosebirea duhurilor”. Când intră cineva în viața ta, acea persoană nu vine numai cu înfățișarea, talentele și atuurile financiare, ci aduce cu ea duhul ei. Dacă ai stat în preajma cuiva cu un duh de manipulare, cu un duh de răzbunare, cu un duh de ură sau cu un duh negativ, atunci știi de ce acest dar special (al deosebirii duhurilor) are o însemnătate atât de mare. Așa că fii un juriu dur, care nu se lasă convins prea ușor; unul care pretinde dovezi concrete înainte de a da un verdict. Și nu uita că e mai bine să prelungești procesul deliberării și să te asiguri că decizia pe care o iei este corectă, decât să tragi concluzii pripite și să sfârșești având inima frântă. Poate ai impresia că nu ești înțelept și experimentat când trebuie să iei astfel de hotărâri, dar ascultă un lucru; nu cantitatea cunoștințelor te înarmează cu cele necesare pentru a lua decizii bune, ci cantitatea întrebărilor pe care le pui. Prima persoană pe care trebuie s-o întrebi este Dumnezeu, iar momentul în care trebuie să-L întrebi este înainte, și nu după ce te-ai căsătorit!

RELATII (1)

„Am să-i fac un ajutor potrivit pentru el” (Geneza 2:18)

     Adam a trăit într-o lume perfectă, dar cu toate acestea, el era incomplet. Așa că Dumnezeu i-a creat „un ajutor potrivit”. Întrucât Dumnezeu te-a creat cu această nevoie de a avea un soț sau o soție, El poate să-ți prezinte persoana potrivită. Însă trebuie să vrei să-L consulți, să-i urmezi sfatul și să aștepți timpul ales de El. Și asta nu e întotdeauna simplu! Unii dintre noi consideră că este mai ușor să fii nefericit decât să fii singur. Mânați de dorințe neîmplinite, luăm decizii pripite care ajung să ne rănească. E imposibil să iei o decizie bună când ești motivat de teama de a fi singur sau de a fi respins. Nu e nimic greșit să simți nevoia de a fi dorit de altcineva sau de a-ți împărți viața cu cineva. Nu lăsa pe nimeni să te convingă că nevoia ta de a iubi și de a fi iubit este o slăbiciune. Dumnezeu a creat omul să se înmulțească, și e nevoie de doi pentru asta. Suntem incompleți unul fără celălalt. Un consilier de renume scria: „Noi trebuie să fim dispuși să ne deschidem, să ne lăsăm iubiți, să ne îngăduim și să avem nevoi. Astăzi este la modă să te comporți ca și cum nu ai nevoie de nimeni. Dar Dumnezeu spune altceva! De vreme ce El i-a făcut pe unii oameni să se întâlnească conform Scripturii, lucrul acesta îți dă dreptul să te rogi și să crezi că va face la fel și pentru tine.” Așadar roagă-te și crede că Dumnezeu are o persoană „potrivită” pentru tine; cineva care ți se potrivește acolo unde ești și care ți se potrivește oriunde ai merge. Când găsești persoana pregătită de Dumnezeu pentru tine, vei descoperi în tine calități și daruri despre care nici nu știai că există!