FII UN OM AL UNITĂȚII!

„Ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!” (Psalmul 133:1)

     David a zis: „Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!… căci acolo dă Domnul binecuvântarea, viaţa, pentru veşnicie” (v. 1, 3). Când ne străduim să lucrăm împreună în ciuda diferențelor dintre noi, Dumnezeu „dă” binecuvântarea peste eforturile noastre. Satan știe lucrul acesta, așa că principala lui strategie este să dividă și să cucerească. El cunoaște puterea, sinergia și binecuvântarea care rezultă din lucrul în armonie, și de aceea depune el toate eforturile să aducă dezbinare. Așadar, atunci când lucrurile încep să se destrame și să se prăbușească, să fii sigur că diavolul s-a ocupat de detalii. Capitolul șase din Proverbe enumeră șapte lucruri pe care le urăște Domnul, iar printre ele este și: „cel ce stârnește certuri între fraţi” (v. 19). Pavel spune: „Căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii” (Efeseni 4:3). El știa că lucrul acesta necesită, uneori, mari eforturi. Nu ne putem permite să fim ignoranți față de tacticile lui Satan care sunt menite să ne țină departe unii de alții. El te va face să te simți ofensat în urma unei afirmații nevinovate, să înțelegi dintr-o replică mai mult decât a dorit vorbitorul să spună, să atribui motive necurate comportamentului cuiva, sau să crezi o minciună… Dar atunci când te rogi și Îl cauți pe Dumnezeu, El îți va descoperi adevărul despre acea situație. „El este pacea noastră” (Efeseni 2:14), iar când ne aruncăm în brațele Sale, El ne călăuzește spre hotărâri care aduc pacea în acea împrejurare. În realitate, conflictele noastre pot deveni trepte spre relații mai puternice atunci când ne luăm angajamentul de a ne înțelege unii pe alții și de a respinge despărțirile. De aceea Pavel scrie  (1 Corinteni 1:10): „Vă îndemn… să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi în chip desăvârşit într-un gând şi o simţire”.

CUM SĂ SCAPI DE AMINTIRILE DUREROASE

„Nu vă mai uitaţi la cele vechi” (Isaia 43:18)

     Pentru a fi biruitor asupra amintirilor dureroase, trebuie să faci câteva lucruri: 1) Remaniază-le! Privind în urmă, Iosif a zis: „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine” (Geneza 50:20). 2) Respinge-le! Data viitoare când amintirile dureroase îți revin în minte, refuză să le alimentezi. „Nu vă mai uitaţi la cele vechi.” 3) Refocalizează-te! „Uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte” (Filipeni 3:13). Tu spui: „Nu mă pot abține să-mi aduc aminte…” Dacă îți poți aminti necazurile, înseamnă că îți poți reaminti și binecuvântările! Cel mai eficient mod de a scăpa de amintirile dureroase este să le înlocuiești cu cele frumoase! Iată o veste bună: fiecare promisiune pe care ți-a făcut-o Dumnezeu are în ea puterea de a se împlini. Așadar, meditează la cuvintele următoare și personalizează-le: „Nu te teme… nu roşi, căci nu vei fi acoperită de ruşine; ci vei uita şi ruşinea tinereţii tale” (Isaia 54:4). „Nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute, şi nimănui nu-i vor mai veni în minte. Ci vă veţi bucura şi vă veţi veseli, pe vecie, pentru cele ce voi face.” (Isaia 65:17-18). Să remarcăm ultimul cuvânt: „face”… Dumnezeu poate crea frumusețe din cenușă și ordine din haos, însă asta nu se întâmplă neapărat peste noapte. În tot acest parcurs, vei crește mult și vei ierta mult. În unele împrejurări îi vei ierta pe alții; în altele, te vei ierta pe tine însuți. Tu spui: „Dar toate acele promisiuni sunt din Vechiul Testament!” Da, însă Biblia spune: „Făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt `da` (2 Corinteni 1:20). Așadar, adu-ți amintirile dureroase înaintea lui Dumnezeu, și lasă-L pe El să te vindece de ele!

NU LĂSA VĂICĂREALA SĂ SE CUIBĂREASCĂ (2)

„A auzit cârtirile împotriva Domnului” (Exod 16:7)

     Când te plângi, Dumnezeu o ia personal. Văicăreala arată lipsa ta de credință în Cuvântul Său care spune: „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28). Iar în altă parte, Biblia mai spune: „După ce Faraon a lăsat poporul să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în ţara Filistenilor, cu toate că era mai aproape; căci a zis Dumnezeu: „S-ar putea să-i pară rău poporului văzând războiul, şi să se întoarcă în Egipt.” Ci Dumnezeu a pus poporul să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie” (Exod 13:17-18). Dumnezeu știe sfârșitul încă de la început, și El te conduce pe calea Lui și te învață căile Lui! Odată ce accepți asta, nu vei mai fi nemulțumit! Când Israelul a cârtit, „S-a aprins între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberei.” (Numeri 11:1) Dr. Dale A. Robbins scrie: „Ei au refuzat ca Dumnezeu să aibă grijă de ei, să-i ocrotească și să le conducă viețile. Punctul de plecare al creștinismului este că Isus devine Stăpânul împrejurărilor în care ne găsim. Noi suntem în mâinile Sale. Dacă credincioșii sunt nemulțumiți, aceasta devine o acuzație la adresa Domnului în care ne-am pus încrederea, iar El „a auzit cârtirile pe care le-aţi rostit împotriva Lui” (Exod 16:8). Când treci prin clipe grele, nu recurge la văicăreală. Laudă-l pe Dumnezeu în pofida a ceea ce se întâmplă (1 Tesaloniceni 5:18).” Mulțumirea este opusul cârtirii. Ea exprimă aprecierea noastră pentru tot ce a făcut Dumnezeu și pentru ce promite că va face, și arată încrederea că El este în control. Psalmistul spune: „Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţumiri, şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Prea Înalt. Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi” (Psalmul 50:14-15). Mulțumirea și recunoștința, nu văicăreala Îl motivează pe Dumnezeu să lucreze pentru tine.

NU LĂSA VĂICĂREALA SĂ SE CUIBĂREASCĂ (1)

„Ei sunt nişte cârtitori, nemulţumiţi” (Iuda 16)

     Jon Gordon spunea: „Prietena soției mele, Rachel, se plângea continuu de locul ei de muncă, de firmă, de economie și de lipsa vânzărilor. În cele din urmă, am oprit-o și i-am spus: „E simplu. Ai de făcut o alegere. Accepți noile politici ale firmei, mergi la serviciu cu o atitudine pozitivă și îți dai toate silințele în fiecare zi, sau îți cauți un alt loc de muncă. Însă orice faci, nu te mai plânge, fiindcă nu rezolvi nimic. Schimbă-ți locul de muncă sau schimbă-ți atitudinea!” Și conversația s-a terminat, la fel și prietenia noastră, am crezut eu. Rachel nu a mai vorbit cu mine câteva luni. Apoi am văzut-o la o întâlnire și mi-a zis că s-a hotărât să-mi urmeze sfatul. Și-a păstrat locul de muncă, nu s-a mai văicărit și a început să vândă mai bine. După trei luni de la schimbarea atitudinii, vânzările ei au crescut cu 30%, iar după un an au crescut cu 70%. După trei ani de la prima noastră conversație, am întâlnit-o iar pe Rachel și am întrebat-o ce mai face. Mi-a spus că în ultimii doi ani, vânzările ei au continuat să crească. A fost promovată de două ori și acum are funcția pe care a visat-o. E locul de muncă pe care și l-a dorit dintotdeauna și e mai entuziasmată și mai plină de pasiune ca niciodată.” Ești și tu sabotat de văicăreală? Și eu m-am aflat într-o situație similară în urmă cu niște ani. Dar am învățat că atunci când încetezi să te mai văicărești și adopți o atitudine pozitivă, începi să câștigi! Biblia pune cârtitorii și nemulțumiții în aceeași categorie cu păcătoşii nelegiuiţi care au rostit „cuvintele de ocară… împotriva Lui… Ei sunt nişte cârtitori, nemulţămiţi cu soarta lor; trăiesc după poftele lor; gura le este plină de vorbe trufaşe, şi slăvesc pe oameni pentru câştig.” (Iuda 16-17). Așadar, nu cultiva văicăreala!

FOLOSEȘTE CEEA CE ȚI-A DAT DUMNEZEU

„Ea a făcut ce a putut…” (Marcu 14:8)

     Domnul Isus a făcut unul dintre cele mai mari complimente unei femei, care a turnat  untdelemn foarte scump dintr-o sticlă de alabastru pe capul Său: „Ea a făcut ce a putut…” Dumnezeu nu cere mai mult, și este demn să primească cel puțin atât. Într-o noapte a anului 1837, o femeie pe nume Florence a auzit glasul lui Dumnezeu spunându-i că are o misiune specială în viață. Nouă ani mai târziu, acea misiune a început să prindă contur, când o prietenă i-a trimis informații despre o instituție din Germania care instruia infirmiere… așa că s-a dus acolo și a învățat să aibă grijă de bolnavi. În 1835, a devenit superintendent într-un spital de femei din Londra. Când a izbucnit Războiul din Crimeea în 1854, ea s-a oferit voluntar să aibă grijă de soldații britanici și s-a dus la Constantinopol. Odată ajunsă în Turcia, a devenit șefa unui spital militar. Era o societate dominată de bărbați și doctorii erau ostili față de ea. Spitalul era într-o stare mizerabilă, așa că s-a motivat singură acordând toată atenția pacienților săi, la început folosind proviziile pe care le-a adus cu ea, apoi pornind o campanie prin corespondență pentru reaprovizionarea spitalului. Petrecea multe ore pe zi în saloane, luând în primire fiecare soldat care intra. Alinarea pe care le-o aducea în rondurile sale de noapte era imensă. Era poreclită: „femeia cu lampa”… Cine era aceasta? Florence Nightingale. Una din cele mai cunoscute vorbe ale sale a fost: „Nu mi-am găsit niciodată scuze și nici nu am acceptat scuze.” Așadar, în loc să te concentrezi asupra talentelor și resurselor pe care nu le ai, folosește ceea ce ți-a dat Dumnezeu, astăzi.

ÎNCREDEREA ÎN HRISTOS NE DĂ PACEA

„Suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos” (Romani 5:1)

     Charles Stanley spunea că a întrebat odată o chelneriță: „Dacă i-ai putea cere orice lui Dumnezeu, care ar fi lucrul acela?” Ea a răspuns pe loc: „Vreau să am pace!” Printre lacrimi, ea i-a povestit despre pierderile dureroase care i-au transformat viața într-o frământare emoțională intensă. Mulți oameni, la fel ca această tânără, își doresc pacea lăuntrică – fără să aibă o relație cu Isus, Prințul Păcii. Ei o caută în mod greșit: în exerciții fizice, înfrumusețare, siguranță financiară, faimă, statut social sau relații. Alții o caută în alcool și droguri. Dar niciunul din aceste lucruri nu poate da pacea inimii și a minții; numai relația cu Domnul Isus o poate da! Înainte să ne întâlnim cu Hristos, suntem robi ai păcatului, trăind în vrăjmășie cu Dumnezeu (Romani 6:16). Păcatele noastre ne despart de Dumnezeu, așa încât trăim cu sentimentul vinovăției, cu stres și cu rușine. Dar Dumnezeu ne-a oferit un remediu. El „Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5:8), îndepărtând astfel păcatul, vina, rușinea și punând capăt despărțirii noastre de El. Atunci când ne încredem în Hristos ca Mântuitor al nostru, El ne promite că: „suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos” (Romani 5:1). Dacă ți-ai pus nădejdea în Hristos, ascultă aceste cuvinte minunate (Filipeni 4:6-7): „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.”

ANIMALELE SUNT UN DAR DE LA DUMNEZEU

„Cel neprihănit se îndură de vite” (Proverbe 12:10)

     Un om a scris un mesaj hotelului în care dorea să meargă în vacanță și a întrebat: ”Pot să-mi aduc și câinele? E foarte bine dresat!” Proprietarul hotelului i-a răspuns: „Conduc acest hotel de treizeci de ani și în tot acest timp nu am avut niciun câine care să fure prosoape, lenjerie de pat, argintărie sau tablouri de pe pereți. Nu a trebuit să dau afară niciun câine pentru că era beat sau gălăgios și nu am avut niciunul care să fugă fără să plătească. Da, câinele dumneavoastră este binevenit! În plus, dacă câinele dumneavoastră garantează pentru dumneavoastră, și dumneavoastră sunteți bine venit.” Solomon a scris: „Cel neprihănit se îndură de vite”. Te-ai gândit vreodată la neprihănire din această perspectivă? Poate te gândești: „Nu sună prea spiritual!” Mai gândește-te o dată! „Orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl…” (Iacov 1:17). Multe inimi îndurerate sunt mângâiate de animale. Dragostea și loialitatea lor face ca pierderea să poată fi suportată și îi ajută pe oameni să meargă mai departe. Știai că cei ce au animale de companie trăiesc mai mult, sunt mai sănătoși, își revin mai rapid și experimentează mai puțină depresie? Cine îi va putea uita pe câinii polițiști care au căutat printre dărâmăturile de la World Trade Center, lătrând în agonie pentru că nu i-au putut salva pe cei care au pierit?! Dar pe câinii dresați care ghidează orbii și pe cei cu deficiențe de vedere? Sună destul de spiritual, nu? Când Dumnezeu a creat animalele, El „a văzut că erau bune.” De ce a spus asta? Pentru că ele au virtuți omenești fără a avea și viciile lor. Așadar, să le recunoaștem ca pe un dar de la Dumnezeu, să fim mulțumitori pentru ele și să avem grijă de ele!

CONFRUNTAREA

„Natan i-a zis lui David: „Tu eşti omul acesta!” (2 Samuel 12:7)

     Îți poți imagina ce curaj și ce integritate a avut proorocul Natan, când l-a provocat pe împăratul David să dea socoteală de relația lui cu Bat-Șeba? Majoritatea dintre noi avem tendința de a evita confruntarea, întrucât ne temem să nu fim disprețuiți și respinși. Dar când eviți confruntarea, de obicei lucrurile se agravează. Prin faptul că și-a ascuns păcatul, David s-a privat singur de binecuvântările Domnului. Privind în urmă, el a scris: „Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul. Dar Dumnezeu m-a ascultat, a luat aminte la glasul rugăciunii mele.” (Psalmul 66:18-19). Problema cu care nu vrei să ai de-a face acum poate deveni ca un cancer care te va consuma în viitor. E un preț prea mare de plătit! Dacă iubești pe cineva, îți vei face curaj și vei confrunta persoana în dragoste. Confruntarea este ocazia de a ajuta la dezvoltarea acelei persoane – cu condiția s-o faci în mod respectuos și având în suflet cele mai bune intenții. Iată zece sfaturi despre cum să confrunți pe cineva în mod pozitiv: 1) Fă-o cât mai curând posibil. 2) Confruntă fapta rea, nu persoana. 3) Confruntă numai ceea ce persoana aceea poate schimba. 4) Dă-i voie să-și exprime îndoiala. 5) Fii specific. 6) Evită sarcasmul. 7) Evită să spui „tu întotdeauna” și „tu niciodată”, pentru că nu sunt adevărate. 8) Când se cade lucrul acesta, spune-i ce simți despre răul care a fost făcut. 9) Oferă-i un plan de rezolvare a problemei. 10) Tratează-l ca pe o persoană și un prieten. Biblia spune: „Domnul mustră pe cine iubeşte…” (Proverbe 3:12). Dacă iubești o persoană, o vei confrunta așa cum se cuvine.

HRISTOS ESTE ÎN TINE (2)

„Bogăţia slavei tainei acesteia… şi anume: Hristos în voi” (Coloseni 1:27)

     Pavel scria galatenilor (Galateni 2:20): „Hristos trăieşte în mine”. Nicio altă religie nu mai pretinde acest lucru. Nicio altă mișcare nu implică prezența vie a fondatorului ei în urmași. Nu e de mirare că Pavel se referă la el ca la „o taină”. Noi pricepem ideea de Hristos în felul următor: pentru mine, cu mine sau în fața mea. Dar Pavel a spus că e mai bine de atât – Hristos în mine! În scrierile sale, Pavel se referă la această unire cu Hristos de 216 ori! Ioan o amintește de 26 de ori. Ei descriu un Hristos care ne dorește cu tot dinadinsul pentru Sine, și care de fapt „ne face una cu El.” Ioan scrie: „Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el, şi el în Dumnezeu.” (1 Ioan 4:15). Așa cum ești proprietarul casei în care locuiești, la fel Hristos care locuiește în tine este proprietarul tău. Atunci când ai o casă o aranjezi după cum dorești. Tot astfel, Hristos se mută în inima ta și îți comandă mâinile și picioarele, îți revendică mintea și inima. Astăzi ai impresia că lucrurile sunt rearanjate în viața ta? Acest lucru se datorează lui „Hristos care este în tine”. Eugene Peterson parafrazează astfel cuvintele lui Pavel (Romani 8:29): „El a hotărât ca de la început să modeleze viețile celor care îl iubesc în același fel cu viața Fiului Său”. Ai auzit vreodată acest proverb: „Fă o poșetă de mătase din urechea unui porc”? Asta face Domnul Isus când locuiește în inima ta. El are un plan pentru viața ta și El îți dă și puterea de a-l împlini. Dar care este contribuția ta? Să te predai și să cooperezi în întregime cu El!

HRISTOS ESTE ÎN TINE (1)

„Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou” (Ezechiel 36:26)

     Când Dumnezeu a zis: „Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou”, lucrul acesta s-ar putea numi „transplant de inimă spirituală.” Tara Storch a trăit un asemenea miracol. În 2010, fetița ei Taylor și-a pierdut viața într-un accident de schi, la vârsta de treisprezece ani. Ceea ce a urmat pentru Tara și pentru soțul ei Todd a fost coșmarul fiecărui părinte: priveghiul, înmormântarea și un potop de întrebări și de lacrimi. S-au hotărât să doneze organele fiicei lor pacienților în nevoie. Și cea mai mare nevoie de-a primi o inimă nouă a fost Patricia Winners. De cinci ani, inima ei era așa de bolnavă, slăbind-o atât de tare, încât nu putea face altceva decât să doarmă. Inima lui Taylor i-a dat Patriciei un nou început în viață. Mama lui Taylor a avut o singură dorință: să audă bătând din nou inima fiicei ei. Împreună cu soțul ei a mers cu avionul din Dallas la Phoenix, până acasă la Patricia, unde cele două mame s-au îmbrățișat îndelung. Apoi Patricia i-a oferit Tarei și lui Todd un stetoscop. Întrebarea care se ridică este următoarea: Oare a cui inimă o auzeau? Nu cumva auzeau inima fiicei lor care mai bătea? Inima aceea sălășluia acum într-un alt trup, dar era tot a fiicei lor. Când Dumnezeu îți ascultă inima, nu cumva El aude inima care încă mai bate – a Fiului Său?! Pavel a spus: „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine” (Galateni 2:20). Pavel a simțit înlăuntrul său nu doar învățătura, idealurile și influența lui Hristos, ci persoana lui Hristos Însuși. Hristos S-a mutat în inima lui – și El încă mai face lucrul acesta. Cum scrie în Coloseni 1:27: „Hristos în voi, nădejdea slavei”!