CUM SĂ RECUNOȘTI LUCRAREA LUI SATAN

„Multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui” (Faptele Apostolilor 8:11)

     La fel cum apostolii au făcut minuni uimitoare prin puterea lui Dumnezeu, Simon vrăjitorul putea să facă lucruri nemaivăzute prin puterea celui rău. Ce au făcut apostolii ca să rezolve situația? Au trecut-o cu vederea? Au coexistat în pace? Au spus că nu e mare lucru? Nu, Petru l-a confruntat pe Simon, spunându-i: „Pocăieşte-te… şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gândul acesta al inimii tale.” (Fapte 8:22). Și astăzi, forțele răului sunt reale și trebuie să știi cum să le ții piept. Domnul Isus a zis: „Iată că v-am dat putere… peste toată puterea vrăjmaşului” (Luca 10:19). Biblia ne spune două lucruri importante despre omul posedat de diavol, din Gadara, pe care l-a vindecat Hristos: 1) Forțele răului care îl posedau s-au prezentat drept „Legiune… pentru că suntem mulți” (Marcu 5:9). Legiunea reprezenta o divizie de câteva mii de oameni,  bine antrenați și complet echipați, din armata romană, care primea ordine direct de la Cezar. 2) Ei „Îl rugau stăruitor să nu-i trimită afară din ţinutul acela” (Marcu 5:10). Asta pentru că își stabiliseră în el o întăritură. Să înțelegem un lucru: Nu poți câștiga bătălii spirituale cu arme naturale. E adevărat că învinovățirea lui Satan pentru toate problemele tale poate fi numai o scuză, însă atunci când nu-l vezi la treabă, el va avea avantaj de fiecare dată. Trebuie să fii înțelept și să știi când te confrunți cu probleme normale, omenești sau psihologice. Însă trebuie să ai și discernământ când ai de-a face cu „domnii, cu stăpânitori ai întunericului acestui veac… cu duhuri ale răutăţii care sunt în locurile cereşti” (Efeseni 6:12). Cum le poți învinge? Îmbrăcându-te (cum spune același Pavel mai departe, în Efeseni 6:13) cu „toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea.”

CUM SĂ AI O VIAȚĂ ECHILIBRATĂ

„Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” (Marcu 6:31)

     Biblia spune: „Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani” (Psalmul 90:10). Dacă ești binecuvântat să trăiești chiar atât de mult, îți vei petrece, în medie, douăzeci și patru de ani dormind, douăzeci de ani muncind, zece ani în biserică și în vacanță (mai mult în vacanță), șapte ani mâncând, șase ani călătorind, patru ani fiind bolnav și doi ani îmbrăcându-te. Kierkegaard a spus: „Presiunea lucrurilor care trebuie făcute este ca un miraj, încearcă să pună gheara pe victime tinere ca să nu mai aibă timp pentru Dumnezeu și pentru zidirea în ei a unui caracter cristic.” E o greșeală să credem că dacă trecem în grabă prin viață avem mai mult timp. Nu e așa! În afară de faptul că se pompează mai multă adrenalină care probabil te va face să te simți și să pari important, o agendă încărcată poate fi inamicul sufletului. Îți poate fura creșterea spirituală, împiedicându-te să reflectezi și să-ți analizezi inima. Nu vorbim aici de lucrurile pe care reușești să le duci la capăt în fiecare zi, ci de calitatea produsului vieții tale. Poți fi ocupat, și cu toate acestea să fii echilibrat. Un duhovnic spunea: „Singurătatea este laboratorul transformării.” Există trei tipuri de solitudine: 1) Intervalele scurte, pe care le trăim zilnic. 2) Intervalele mai lungi, care implică câteva sau mai multe zile departe de toți. În ciuda programului Său încărcat, Domnul Isus Își făcuse obiceiul de a se retrage departe de cerințele mulțimii pentru a petrece timp cu Tatăl Său. (Știa El oare ceva ce noi nu știm?) El le-a zis și ucenicilor Săi: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” 3) Solitudinea forțată. „El… mă duce la ape de odihnă” (Psalmul 23:2). Nu aștepta ca Dumnezeu să te facă să te liniștești. Străduiește-te să trăiești o viață echilibrată!

POȚI S-O IEI DE LA CAPĂT

„Nu va frânge o trestie ruptă, şi nici nu va stinge un fitil care fumegă” (Matei 12:20)

     Nu-i așa că te bucuri când știi că Dumnezeu vrea să te îndrepte, și nu să te lepede? Pentru El, viețile distruse nu trebuie să fie sfârșitul povestirii. El a fost deseori numit Dumnezeul celei de-a doua șanse. Însă acest nume nu I se potrivește. Dacă am avea numai două șanse, cu toții am fi nefericiți, pierduți și fără speranță. Dimpotrivă, El este Dumnezeul celor „șaptezeci de ori cât șapte”! (vezi Matei 18:22). În limba greacă, șapte reprezintă infinitul. Așadar, El este Dumnezeul harului nemărginit. Câtă vreme îți recunoști eșecul în smerenie și dorești s-o iei de la capăt, El îți va da putere. „Trestia” la care se face referire în versetul de astăzi este fluierul improvizat al păstorului, care s-a uscat, s-a crăpat și a devenit nefolositor. Mucul care fumegă nu mai dă lumină și este considerat inutil. Ambele elemente reprezintă oameni dați la o parte de alții pentru că au devenit paria societății. Însă Domnul Isus repară și vindecă, nu frânge și nu-i elimină pe cei ce au greșit. El dorește să ne ofere un nou început, indiferent de eșecurile noastre. De fapt, toți greșim în multe feluri! Ca urmași ai lui Adam, căderea se ține scai de noi. Avraam a mințit și a împins-o pe Sara într-o situație riscantă. Iacov a fost un artist al înșelătoriei și un falsificator care s-a promovat pe sine însuși. Moise s-a hotărât să acționeze după mintea lui și a ajuns fugar. David a comis adulter și a devenit asasin, trădând un prieten devotat. Petru i-a întors spatele lui Hristos. Cu toate acestea, El s-a folosit de fiecare dintre aceștia pentru a-Și îndeplini planul și voia. El te va folosi și pe tine, pentru că „unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult” (Romani 5:20). Așadar, o poți lua de la capăt chiar de astăzi!

SCAPĂ DE BAGAJUL MENTAL!

„Îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii” (Coloseni 3:14)

Dacă ești genul de persoană care poartă pică și care ține minte greșelile din trecut, chiar și pe cele proprii, atunci știi ce înseamnă să fii împovărat de bagajul mental. Unei relații îi este greu să supraviețuiască dacă niciuna dintre părți nu a procesat ceea ce s-a întâmplat în trecut. Asemenea sentimentului de vinovăție, bagajul mental te ține blocat. De exemplu, dacă ai fost rănit într-o relație din trecut și dacă nu ai reușit să uiți, de fiecare dată când vei face ceva similar, probabil că vei reacționa cu o fervoare necontrolată, ca și cum acea persoană ar fi chiar cea care te-a rănit prima dată. Într-o asemenea situație, partenerul se supără și devine confuz din cauza reacției tale exagerate față de o greșeală minoră, sau care la prima vedere pare a fi nevinovată. La fel cum îți faci curățenie în casă pentru a scăpa de gunoiul fizic, tot așa și casa ta mentală, emoțională și spirituală trebuie păstrată curată și în ordine. Rugăciunea, cititul, consilierea, legătura frățească, meditația, părtășia – toate acestea sunt modalități prin care te poți asigura că problemele din trecut nu interferează cu relațiile tale din prezent. Iar dacă ies la suprafață din când în când, cel mai bine ar fi să discuți cu cei cu care ești în legătură… ori cu cei în cauză! Fă-o însă cu bunătate, în adevăr și în cinste. Vechea zicală „dragostea înseamnă să nu trebuiască să spui niciodată ‘îmi pare rău’” este greșită! Iată un moto scriptural care te ajută să lași bagajul mental și emoțional la tomberon, acolo unde îi este locul: „Să n-apună soarele peste mânia voastră” (Efeseni 4:26). Biblia mai spune în același sens (Coloseni 3:12-14): „Îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi… îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii.”

NU TE LĂSA ÎMPIEDICAT DE TEAMĂ!

„Să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine…” (2 Timotei 1:6)

     Nu lăsa teama să-ți saboteze darurile și abilitățile date de Dumnezeu. Un autor creștin scria: „Dumnezeu se așteaptă să profităm la maximum de ce ne dăruiește El… să păstrăm flacăra vie, să creștem în caracter și personalitate, să ne lărgim experiențele ca să fim din ce în ce mai eficienți. Pavel le-a zis filipenilor: „dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere” (Filipeni 1:9). Și tot Pavel i-a scris lui Timotei: „Nu fi nepăsător de darul care este în tine… pune-ți pe inimă aceste lucruri și îndeletniceşte-te în totul cu ele…” (1 Timotei 4:14-15). „Să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine…” Când nu-ți exersezi mușchii, ei slăbesc și se atrofiază… și la fel se întâmplă când nu-ți folosești darurile pe care ți le-a dat Dumnezeu. Referindu-Se la slujitorul care, din pricina fricii, și-a ascuns talantul în pământ, Domnul Isus a zis: „Luaţi-i, deci, talantul, şi daţi-l celui ce are zece talanţi” (Matei 25:28). Nu te teme! Pune-ți darurile și abilitățile în slujbă, și ele se vor mări și se vor dezvolta prin practică. Nimeni nu ajunge la o dezvoltare deplină dintr-odată. Însă prin studiu, feedback și practică, un profesor bun poate deveni un profesor și mai bun, iar cu timpul, va ajunge să fie un profesor extraordinar. Depune toate eforturile! Învață cât de mult poți! „Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine” (2 Timotei 2:15). Profită de fiecare ocazie pentru a-ți dezvolta și a-ți desăvârși abilitățile. Nu uita: în rai Îl vei sluji pe Dumnezeu pentru totdeauna, și pentru asta ne pregătim aici pe pământ! La fel ca atleții care se pregătesc pentru olimpiadă, și noi ne antrenăm pentru ziua cea mare care va veni, cu siguranță!”

AI FOST CHEMAT LA O LUCRARE SPECIALĂ

„Din El tot trupul… prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea…” (Efeseni 4:16)

     Pasajul întreg din scrisoarea apostolului Pavel spune astfel: „Din El (din Hristos) tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.” Există două tipuri de creștere – o creștere simbiotică și o creștere parazitară. Creșterea simbiotică apare în urma unei relații în care se dăruiește și se primește, iar din aceasta ambele părți au de câștigat. Creșterea parazitară este atunci când una dintre părți o alimentează pe cealaltă, dar nu primește nimic în schimb. Așadar, când ieși din biserică și spui: „Nu am înțeles nimic din predică,” probabil că practici creșterea parazitară. Aceasta se caracterizează prin vorbe precum: „Roagă-te pentru mine! Dă-mi și mie un sfat! Ajută-mă, dar să nu aștepți nimic de la mine!” Creșterea simbiotică se caracterizează prin cuvinte și atitudini de tip: „Da, am nevoi, dar sunt dispus și să dăruiesc, pentru că toată lumea trebuie să aibă un folos!” Trupul tău este făcut din sisteme. Acestea includ sistemul respirator, sistemul circulator, sistemul muscular, sistemul limfatic, sistemul endocrin, osos, imunitar etc. Ele sunt interdependente. Așa că atunci când unul dintre ele se strică, restul trupului suferă și el. În loc să spui: „Mă duc la biserică”, nu uita că tu ești biserica! Pavel scrie: „după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, cu toate că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Hristos… Acum, deci, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El.” (1 Corinteni 12:12,18). Dumnezeu dorește să fii un mădular al bisericii care funcționează pe deplin. Dacă nu ești sigur care este rolul tău, cere-I lui Dumnezeu să-ți arate!

CÂND S-A RUGAT DOMNUL ISUS (5)

„A început să Se roage… facă-se nu voia Mea, ci a Ta. (Luca 22:41-42)

     Domnul Isus S-a rugat înainte de a fi confruntat cu cea mai mare criză din viața Sa. Biblia spune: „S-a dus, ca de obicei, în muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El. Când a ajuns la locul acela… S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat, şi a început să Se roage, zicând: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească.” (Luca 22:39-43). Domnul Isus nu a așteptat până în clipa celei mai mari crize a Lui ca să Se roage. Timp de trei ani și jumătate de misiune pe pământ, El Și-a consolidat o viață de rugăciune. Înainte să-l învieze pe Lazăr din morți, citim: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. Ştiam că totdeauna Mă asculţi…” (Ioan 11:41-42). Domnul Isus a avut o relație atât de apropiată cu Tatăl Său, încât în momentele de presiune și durere, El a putut merge la Dumnezeu, încrezător că va avea parte de harul Său puternic. Poți face și tu la fel? Dacă nu procedezi ca Isus, vei fi vulnerabil față de oameni și situații care îți scapă de sub control. Gândește-te la următoarea întrebare: crezi că Domnul Isus S-a rugat atât de mult – pentru că a dorit, sau pentru că a știut că trebuie? Răspunsul este: a dorit! Și dacă dorești să-I calci pe urme și să te bucuri de cele mai bogate binecuvântări ale lui Dumnezeu, trebuie să treci de la „trebuie” la „doresc”. Iată un adevăr pe care cei care se roagă îl cunosc: cu cât te rogi mai puțin, cu atât mai puțin îți dorești să te rogi; și cu cât te rogi mai mult, cu atât îți dorești mai mult să te rogi! Puterea din spatele succesului uimitor al lui Hristos în viață a fost puterea rugăciunii. Începând de-acum, ia-ți angajamentul că te vei ruga în fiecare zi!

CÂND S-A RUGAT DOMNUL ISUS (4)

„Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine” (Luca 22:31-32)

     Domnul Isus S-a rugat atunci când era preocupat de cei pe care îi iubea. El i-a zis lui Petru: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” Iar Petru chiar s-a întors! Ucenicul care s-a lepădat de Domnul lui într-un moment de slăbiciune a stat până la urmă în fața unei mulțimi de mii de oameni și le-a predicat Evanghelia, și trei mii au fost câștigați pentru Hristos! Domnul Isus nu numai că i-a vindecat pe ucenicii Săi, dar i-a și avertizat de păcat. Însă în final, El Și-a dat seama că cel mai măreț lucru pe care îl putea face era să se roage pentru ei. Din nefericire, acesta e un adevăr la care avem tendința să ajungem mai târziu, și nu mai devreme… Promitem, încercăm, ne zbatem – și numai după ce toate eforturile noastre au dat greș, ne rugăm! Rugăciunea nu trebuie să fie ultimul lucru la care recurgi, ci prima ta reacție! Prin rugăciune, situația este mutată din mâinile tale în mâinile lui Dumnezeu. Îți aduci aminte de cei patru bărbați care și-au adus prietenul neputincios și l-au așezat la picioarele Domnului Isus? (vezi Marcu 2:3-5). Asta faci atunci când te rogi pentru cineva. Nu e ușor să duci povara altcuiva și să I-o prezinți lui Dumnezeu în fiecare zi în rugăciune. Însă este cel mai eficient lucru pe care îl poți face pentru acea persoană! Oamenii din vechime obișnuiau să spună: „Rugăciunea mișcă mâna care mișcă lumea.” Și au avut dreptate! Când o persoană dragă te dezamăgește sau te rănește, în loc să te mânii, adu-o înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. Invită-L pe Dumnezeu să ia parte la situație, apoi dă-te la o parte și lasă-L să lucreze!

CÂND S-A RUGAT DOMNUL ISUS (3)

„S-a dus în munte, ca să Se roage” (Marcu 6:46)

     Să ne uităm la o altă situație când Domnul Isus S-a rugat: când presiunile și așteptările celorlalți amenințau să înlăture planul lui Dumnezeu din viața Sa. Biblia spune: „…pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit, şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo. Simon şi ceilalţi care erau cu El s-au dus să-L caute; şi când L-au găsit, I-au zis: „Toţi Te caută.” El le-a răspuns: „Haide să mergem în altă parte, prin târgurile şi satele vecine, ca să propovăduiesc şi acolo; căci pentru aceasta am ieşit.” Şi s-a dus să propovăduiască în sinagogi, prin toată Galilea…” (Marcu 1:35-39). Iată ce lecție putem învăța de aici: Dacă nu înțelegi planul lui Dumnezeu și dacă nu îl urmezi, alții vor încerca să facă planuri pentru viața ta. În urma vreunui succes precum al Domnului Isus în fiecare cetate pe care a vizitat-o, mulți predicatori ar fi rămas și ar fi zidit o biserică acolo, pentru a se bucura de aplauzele și răsplata cuvenite în urma lucrării lor. Însă nu și Domnul Isus! El umbla în ascultare de voia Tatălui. Când te uiți în urmă la greșelile pe care le-ai făcut, vei vedea că ai luat decizii ca răspuns la presiuni, nu la rugăciuni. Când nu te rogi, devii indiferent. Dumnezeu are un plan pentru viața ta, și o agendă. Pentru a te sincroniza cu ambele, trebuie să te rogi constant. Domnul Isus Și-a dat seama că are timp să facă numai ceea ce I-a trasat Tatăl Său, și asta L-a ajutat să spună „nu” la toate celelalte… Tu ai fost chemat să-i iubești pe oameni – dar și să fii pe placul lui Dumnezeu. Iar încrederea ta în rugăciune vine (vezi 1 Ioan 3:21-22) atunci când știi că lucrezi în cadrul voii lui Dumnezeu!

CÂND S-A RUGAT DOMNUL ISUS (2)

„S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo.” (Marcu 1:35)

     Când nu te rogi – îți așterni drumul spre eșec. Motivul pentru care Domnul Isus nu a greșit niciodată este că El nu a neglijat niciodată rugăciunea. Să vedem un alt moment când Isus S-a rugat: când a avut sufletul încărcat. În timpul misiunii sale de pe pământ, vărul Său Ioan Botezătorul a fost arestat și decapitat pentru că l-a confruntat pe guvernator cu păcatul său. „Isus, când a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu.” (Matei 14:13) Dezamăgirea, singurătatea, divorțul și moartea vor scrie capitole importante în viețile noastre. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru terapeuți și doctori, dar în ultimă instanță nu există nimeni care poate vindeca o inimă frântă așa cum o face Dumnezeu. „Tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită, şi le leagă rănile. El socoteşte numărul stelelor, şi le dă nume la toate. Mare este Domnul nostru şi puternic prin tăria Lui.” (Psalmul 147:3-5) Fie că vorbim despre vindecarea bolilor sau despre salvarea din păcat, nicio situație nu este prea mare sau prea mică pentru a atrage atenția Dumnezeului nostru plin de dragoste. Pentru a înțelege capacitatea lui Dumnezeu de a vindeca, să ne uităm la viața lui Iov. Nimeni în istorie nu a pierdut mai mult decât el… și cu toate acestea, Dumnezeu l-a scos la liman. În Iov capitolul 11, de la versetul 16 citim: „Îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape care s-au scurs. Zilele tale vor străluci mai tare decât soarele la amiază, întunericul tău va fi ca lumina dimineţii. Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zădarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit. Te vei culca şi nimeni nu te va tulbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.” Ești cumva trist și cu sufletul încărcat? Fă ce a făcut Domnul Isus: fă-ți timp să te rogi!