CĂLĂUZIREA DIVINĂ

„Înţelegeam că Domnul ne cheamă…” (Faptele Apostolilor 16:10)

     Biblia spune: „Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia, au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei. Ajunşi lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie. Au trecut atunci prin Misia şi s-au pogorât la Troa. Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia sta în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: „Treci în Macedonia, şi ajută-ne!” După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia.” (Fapte 16:6-10). Dumnezeu are o metodă a ușii deschise. Când deschide El o ușă, tu trebuie să intri pe ea. Cu toate acestea, trebuie să remarcăm că atunci când Dumnezeu l-a împiedicat pe Pavel să meargă în Asia, el nu a întrebat: „De ce, Doamne?”, ci și-a continuat călătoria. Pentru Pavel, faptul că a încercat ceva și nu a funcționat nu a fost mare lucru. El a crezut că darul său pentru Dumnezeu era inima lui deschisă și disponibilitatea de a călători, iar darul lui Dumnezeu pentru el era că îl va călăuzi mereu spre locurile în care trebuia să ajungă. Lucrul pe care Dumnezeu îl împiedică poate fi la fel de bine „călăuzire divină” precum lucrul pe care El îl îngăduie. Fiecare ușă ce nu s-a deschis, fiecare ocazie de care n-ai profitat, fiecare telefon pe care nu l-ai dat sau primit – au fost poate și acestea călăuziri din partea lui Dumnezeu, la fel ca acelea care s-au întâmplat. Așadar, faptul că știi că nu poți rămâne unde ești acum poate fi punctul de pornire al călăuzirilor lui Dumnezeu în viața ta. Și călăuzirea Lui poate începe deseori cu o neliniște, cu un neastâmpăr profund în sufletul tău. Deci, spre ce te îndeamnă Domnul astăzi?

OCROTIȚI DE SÂNGELE DOMNULUI ISUS

„Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor” (Apocalipsa 12:11)

     Irene Park a devenit o creștină devotată. Povestea ei este cu totul ieșită din comun. Cândva a fost o mare vrăjitoare în statul Florida, racolând fete și băieți pentru practici oculte. Ea a declarat că nu avea niciodată putere asupra copiilor ai căror părinți îi protejau prin rugăciunea în Numele Domnului Isus, pe baza meritelor sângelui răscumpărător al lui Hristos. În zilele noastre, ocultismul și-a croit drum în sistemele de școli publice sub masca „pluralismului” și a „libertății de exprimare.” Dacă ești părinte, trebuie să fii îngrijorat! E normal să-i dai copilului tău un telefon mobil ca să poți păstra legătura cu el. Dar cea mai puternică apărare pe care i-o poți oferi este să te rogi pentru el în Numele Domnului Isus, bazându-te pe meritele sângelui Său vărsat. Domnul Isus l-a învins pe Satan la cruce. Astăzi, Domnul Isus îți spune: „Victoria Mea este și a ta, iar autoritatea Mea este și a ta – folosește-le!” Trebuie să fii conștient de existența diavolului, dar nu trebuie să te temi de el, pentru că „Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume” (1 Ioan 4:4). Faptul că negi existența lui Satan sau că îi subestimezi puterea, îi conferă avantaj asupra ta. Însă Dumnezeu ți-a dat cheia prin care poți învinge puterea lui Satan în viața ta: „Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor.” Începând de astăzi, declară în mod solemn ce a făcut sângele Domnului Isus pentru tine. Făcând astfel, vei avea o viață plină de izbândă!

SĂ FIM PLINI DE ROD, CA ȘI CEILALȚI SĂ VADĂ!

„Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte” (Matei 7:20)

     Când vorbim despre „rodul Duhului”, ne referim la nouă trăsături de caracter: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândețea, înfrânarea poftelor” (Galateni 5:22-23). Aceste roduri nu sunt pentru a fi arătate, ci pentru a fi împărțite cu ceilalți; altfel, ele nu sunt mai mult decât niște fructe care nu au crescut deloc. Să zicem că te duci la piață, ca să cumperi legume proaspete. Vezi roșii, dovlecei, castraveți, mai multe feluri de ardei – tot ce-ți dorești să ai pe masă. Când începi să-ți alegi produsele, fermierul de la tarabă spune: „Îmi pare rău, produsele acestea nu sunt de vânzare. Mie îmi place să le cultiv și să mă uit la ele până se strică. Apoi le arunc…” Poftim?! Probabil până acum nu te-ai aflat într-o situație atât de absurdă, și sper să nici nu fi vreodată… Asta pentru că fermierii și cumpărătorii știu că legumele sunt pentru a fi consumate. Firește, îți place să le privești, însă folosul lor dat de Dumnezeu este ca oamenii să se hrănească cu ele, să-și potolească foamea într-un mod sănătos… Similar, dacă noi nu facem altceva decât să mergem la biserică și să predicăm despre rodire, s-o analizăm și să cuantificăm rodurile fiecăruia, suntem un eșec total. Nu este suficient să fii roditor, ceilalți trebuie să fie părtașii acestei rodiri, ca să fie binecuvântați și să fie atrași în Împărăția lui Dumnezeu. Pavel scrie că: „…noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele” (Efeseni 2:10). Rodirea și împărtășirea rodurilor cu ceilalți sunt două fațete ale aceleiași monede.

SPUNE-I DA LUI DUMNEZEU!

„Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” (Isaia 6:8)

     William Carey este cunoscut ca fiind „părintele misiunilor moderne.” Însă numărul realizărilor sale din India a fost aproape egal cu numărul obstacolelor pe care le-a depășit pentru a ajunge acolo. Un grup de misionari i-a spus: „Dacă Dumnezeu vrea să-i mântuiască pe păgâni, tinere, El o va face fără ajutorul tău sau al nostru!” Carey nu a fost misionar de profesie. El era un tânăr englez cu sănătatea șubredă, soția lui fiind însărcinată și având deja copii mici. Era la fel ca noi toți – încerca să-și câștige pâinea și să supraviețuiască. Dar mai avea ceva, o întrebare arzătoare care nu-i dădea pace: „Cine va merge la cei pierduți din India, dacă nu merg eu?” Mai târziu, privind în urmă, Carey a înțeles că provocările pe care le-a învins în locul natal au fost exact ceea ce l-a pregătit pentru succesul misiunii pe care i-a încredințat-o Dumnezeu în străinătate. Același lucru i s-a întâmplat proorocului Isaia: „Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit, şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia…” (Isaia 6:8-9). Însă înainte ca Isaia să fie pregătit să meargă, a avut nevoie de o întâlnire cu Dumnezeu care să-i schimbe viața. „Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. Mi-a atins gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!” (Isaia 6:6-7). Simți că Dumnezeu te pregătește ca să te trimită? Dacă este așa, spune da chemării lui Dumnezeu!

CĂLĂUZIREA LUI DUMNEZEU

„…Umblăm prin credinţă, nu prin vedere.” (2 Corinteni 5:7)

     Liderii înțelepți îți vor spune că vor veni momente în care și ei își vor pierde siguranța; momente în care nu vor ști tot ce le-ar plăcea să știe. Dacă acești lideri sunt persoane sincere, vor recunoaște: „Mă bucur că cei pe care trebuie să-i conduc nu știu cât de multe nu știu eu!” Fie că ești lider, fie că ești învățăcel, Biblia ne spune că „umblăm prin credinţă, nu prin vedere.” Dar să fim cinstiți: uneori știm ce dorește Dumnezeu să facem, însă nu ne place. Așa că ne rugăm în speranța că Se va răzgândi și că va da curs dorințelor și cererilor noastre. Dar lucrul acesta mai degrabă nu se va întâmpla! Dumnezeu nu poate binecuvânta faptele tale de neascultare. În epistola către Evrei citim: „Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moştenire, a ascultat, şi a plecat fără să ştie unde se duce” (Evrei 11:8). Când Îl urmezi pe Dumnezeu, de cele mai multe ori nu vei ști tot ce ți-ai dori. Consilierii, grupurile de studiu, manualele despre cheia succesului, comitetele, planurile de afaceri și planurile de viitor ne pot fi de ajutor. Dar vine o vreme când va trebui să-ți părăsești confortul și să mergi în direcția pe care ți-o indică Dumnezeu. Vei avea oare răspunsuri la toate întrebările tale, și ți se vor limpezi toate îngrijorările? Nu. La fel cum farurile unei mașini îți luminează drumul înainte, tot așa Dumnezeu îți va da instrucțiuni numai atunci când ai nevoie. Numai așa poți trăi! Îți vei păstra dependența de El, vei ține minte cine este în control și cine merită toată lauda pentru reușitele tale. Și apropo: e nevoie de o viață întreagă ca să înțelegi călăuzirea lui Dumnezeu… așa că nu te lăsa descurajat!

ZIDIREA OAMENILOR (3)

„Suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi” (Romani 15:1)

     Dacă ai impresia că nu ai nimic valoros de oferit altora, gândește-te la cuvintele unui poet anonim: „Cântarea poate lumina o clipă, și floarea poate trezi o năzuință. Copacul poate deveni pădure, iar pasărea poate vesti primăvara. Un zâmbet încheagă o prietenie, o strângere de mână îl ridică pe cel căzut. O stea ghidează corabia, iar un cuvânt exprimă un scop. Un vot schimbă națiunea, și raza de soare luminează încăperea. Lumânarea spulberă întunericul, și râsetul împrăștie tristețea. Călătoria începe cu un pas, iar rugăciunea cu un cuvânt. Speranța înalță sufletul, iar mângâierea arată că îți pasă. Înțelepciunea prin vorbă se arată, și inima poate ști ce este adevărat. Viața cuiva poate aduce schimbarea… totul depinde de tine!” Un alt autor, Jon Walker, spunea: „Încurajarea face parte din natura lui Dumnezeu. Cuvântul folosit pentru încurajare în Noul Testament este același pe care l-a folosit Domnul Isus pentru Duhul Sfânt care este cu noi: Mijlocitor… Mângâietor permanent… Învățător și Memorator… Ajutor divin… Încurajator… O altă cale prin care ne încurajează Dumnezeu este atunci când alți credincioși merg alături de noi, ca agenți ai încurajării. Încurajatorii oferă susținere și întărire celor care văd mâna lui Dumnezeu lucrând în viețile lor (vezi 1 Tesaloniceni 2:4); îndemn și mângâiere pentru cei ce trec prin încercări și necazuri (vezi 1 Tesaloniceni 5:14); și ridicare și restaurare pentru cei care s-au rătăcit (vezi Galateni 6:1). Deși există multe căi prin care putem scoate la iveală ce-i mai bun în ceilalți, în realitate una singură este îndeajuns: disponibilitatea de a răbda slăbiciunile celor slabi şi de a nu ne plăcea pe noi înşine.” Asta se numește „zidirea oamenilor”, și așa le întărim credința!

ZIDIREA OAMENILOR (2)

„Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora” (Romani 15:2)

     Doi bărbați care împărțeau același salon de spital au devenit prieteni. Unul dintre ei avea voie să stea ridicat o oră în fiecare zi. Avea patul lângă singura fereastră existentă. Celălalt își ducea zilele întins pe spate. În fiecare zi, bărbatul de la fereastră îi descria celulalt activitatea și culorile lumii din exterior: parcul din jurul unui lac, rațele care înotau, copiii care se jucau, cuplurile care se plimbau ținându-se de mână, linia orizontului din depărtare… Prietenul său, care nu putea vedea nimic din toate astea, zâmbea și își imagina totul prin ochii minții. Într-o zi, bărbatul de la fereastră a murit, și colegul de salon a trecut în locul său. S-a ridicat în coate să se uite afară… și a văzut cu uimire un zid dărăpănat de cărămidă! Nedumerit, a întrebat-o pe asistentă cum de prietenul său i-a descris peisajul în imagini atât de strălucitoare. Ea a răspuns: „De fapt, el era orb și nu putea să vadă nici măcar zidul. Dorea doar să te încurajeze!” Pavel a spus: „Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora.” Ai parte de o mare satisfacție când îi încurajezi pe oameni, mai ales când propria ta situație nu este mai fericită. Un autor a scris: „Când îi spui unei persoane că este frumoasă, schimbi modul în care se vede pe sine. O tânără îndrăgostită crede că este cea mai frumoasă fată din lume pentru că un tânăr i-a spus așa. Când un profesor îi spune elevului că este deștept, acesta învață mai mult și are realizări mai mari. Când un părinte îi spune unui copil că-l iubește, acel copil are convingerea că poate ajunge până la stele. Pe de altă parte, doctorul care îi spune verde-n față pacientului că este în fază terminală poate grăbi procesul morții.” Cuvintele sunt puternice; folosește-le azi ca să-i zidești pe oameni!

ZIDIREA OAMENILOR (1)

„Fivi… s-a arătat de ajutor multora” (Romani 16:1-2)

     Biserica ta are nevoie de membri devotați lucrării de sprijinire și de încurajare a celorlalți. De oameni ca Fivi, despre care Pavel spune că „s-a arătat de ajutor multora.” Expresia „a fi de ajutor” în greacă se aplica antrenorilor care îi pregăteau pe atleți și se asigurau că sunt antrenați și echipați ca să câștige. Teologul H.F. Moule a descris-o pe Fivi drept „campioana care i-a susținut pe alții, prietenă curajoasă și devotată celor convertiți aflați în încercare, ducând lupte de protest în timpul cărora a avut parte de împotrivire și pledând pentru cauza celor săraci.” E o misiune foarte grea! Și în generația egocentrică în care trăim, nu mulți sunt dispuși să-și asume această misiune. De fapt, nu există o investiție mai mare decât cea în oameni! Când te investești pe tine însuți într-o persoană, îți faci singur un cadou, pentru că nu poți lumina cărarea cuiva fără să ți-o luminezi pe a ta, iar răsplata divină depășește orice răsplată de pe pământ: „fiecare… va primi răsplată de la Domnul, după binele… pe care-l va fi făcut…” (Efeseni 6:8). Iar un pastor adaugă: „Ai ceva ce nimeni altcineva nu poate oferi. Gândește-te cum poți ușura viața cuiva… pe cine poți sprijini și întări… Cineva are nevoie de încurajarea ta astăzi, cineva vrea să știe că ai încredere în el, că îl susții, că ai convingerea că are ce-i trebuie pentru a reuși. Privind în urmă, probabil cineva a jucat un rol important în viața ta și te-a ajutat să devii ceea ce ești astăzi. Un părinte sau un profesor care a avut încredere în tine, un șef care te-a promovat atunci când nu te simțeai calificat, cineva care a văzut în tine mai mult decât ai văzut tu însuți…” Acum este rândul tău să fii de ajutor!

CAUTĂ UN PARTENER DE RUGĂCIUNE

„Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.” (Matei 18:19)

     Biblia spune: „Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.” Becky Smith avea optzeci și patru de ani, iar sora ei Christine avea optzeci și doi. Din cauza vârstei, prima dintre ele orbise, iar cea de-a doua era gârbovă, așa că nu puteau merge la biserică. Cu toate acestea, biserica avea nevoie de ele. Locuiau pe Insula Lewis, aproape de coasta Scoției și un întuneric spiritual coborâse peste satul lor, Barvas. Membrii bisericii se împuținau, iar tinerii își băteau joc de credință, vorbind despre convertire ca despre ciumă. În octombrie 1949, prezbiterul Bisericii Libere din Scoția și-a chemat membrii la rugăciune. Dar ce puteau face două bătrâne aproape neputincioase, și legate de casă? – ai zice… „Foarte multe!”, și-au zis ele. Și au transformat modesta lor locuință într-o casă de rugăciune. De la ora 10:00 seara la 4:00 dimineața, două nopți pe săptămână, îl rugau pe Dumnezeu să aibă milă de oraș. După câteva luni, Becky i-a spus Christinei că Dumnezeu i-a vorbit prin următoarele cuvinte: „Voi turna ape peste pământul însetat şi râuri pe pământul uscat” (Isaia 44:3). Ea l-a sfătuit pe pastor să organizeze o evanghelizare și să-l invite pe cunoscutul evanghelist Duncan Campbell să vorbească. Când Campbell a refuzat să vină, ea a insistat: „Dumnezeu spune că va veni peste două săptămâni și va predica aici pe timpul nopții.” Și s-a întâmplat exact așa! Timp de cinci săptămâni, Campbell a predicat în fiecare seară de câte patru ori unei mari mulțimi, de la orele 19, de la 22, la miezul nopții și-apoi de la 3 dimineața! S-au convertit mulți păcătoși, s-au închis baruri din lipsă de mușterii și insula Lewis a gustat prezența lui Dumnezeu… Și asta pentru că două femei s-au rugat cu credință pentru același lucru. Deci, caută-ți și tu un partener de rugăciune!

ROAGĂ-TE CA DUMNEZEU SĂ LE DESCHIDĂ INIMA!

„Domnul i-a deschis inima ca să ia aminte…” (Faptele Apostolilor 16:14)

     Unii dintre noi cred că oamenii de succes sunt greu de cucerit pentru Hristos, pentru că ei nu au aceleași nevoi ca ceilalți. Dar de fapt au! Fiecare dintre noi are în el un gol pe care numai Dumnezeu îl poate umple… și adesea El alege să te folosească pe tine pentru a umple golul din viața altcuiva. Să ne gândim la povestirea despre Lidia (Fapte 16:14-15): „Una din ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu, şi asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel. După ce a fost botezată, ea şi casa ei, ne-a rugat şi ne-a zis:„Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămâneţi în casa mea.” Şi ne-a silit să intrăm.” Lidia nu numai că a răspuns la Evanghelie, dar ea și-a deschis și casa, pentru ca și alții să vină să audă Cuvântul. Deci, uneori e mai ușor ca Evanghelia să ajungă la oamenii de succes. De ce? Pentru că ei știu că pentru a avea succes trebuie să fii deschis la idei și concepte noi. Ei înțeleg că pentru a te bucura de succes continuu trebuie să fii deschis mereu spre schimbare. Faptul că cineva nu aparține clasei tale sociale nu trebuie să te împiedice să-i spui despre Domnul Isus. Să nu trecem ușor peste cuvintele: „…asculta. Domnul i-a deschis inima…” Datoria ta este să le spui, iar „treaba” lui Dumnezeu e să le deschidă inima! Așadar, împrăștie sămânța Cuvântului în viața lor când ți se oferă ocazia… și fii convins că „Domnul secerișului” va face restul!