ÎNTĂREȘTE-ȚI CREDINȚA (1)

„Pentru că prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie” (Evrei 11:2)

     Biblia spune: „Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. Pentru că prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie.” (v. 1-2). Eroii credinței enumerați în Evrei capitolul unsprezece erau departe de a fi perfecți. Noe L-a crezut pe Dumnezeu, a construit arca și și-a salvat familia, dar când a coborât din arcă, s-a îmbătat. Avraam a fost cunoscut drept „prietenul lui Dumnezeu” și cu toate acestea, el a mințit pentru a-și salva propria piele și a ajuns să pună în pericol siguranța soției sale. Când Dumnezeu i-a spus Sarei că va da naștere unui copil la vârsta de nouăzeci de ani, ea a râs – și probabil și tu ai fi făcut la fel. Dar Iosif? El a fost rob și a ajuns să fie al doilea ca rang la cârma Egiptului. Apoi o avem pe prostituata Rahav; noi nu am lăsa-o să cânte în corul bisericii și cu toate acestea Dumnezeu a inclus-o pe lista titanilor credinței. Dar Iacov, care și-a înșelat fratele și l-a dezamăgit pe socrul său în domeniul afacerilor pentru a se îmbogăți? Tu ai face afaceri cu el? Apoi regele David, al cărui comportament afemeiat l-a dus la crimă și la păcat. Chiar și Ghedeon și Samuel, doi giganți spirituali, au crescut copii care s-au abătut de la cale din punct de vedere spiritual. Fiecare dintre aceștia a fost la fel de uman precum suntem și noi. Au șovăit, au orbecăit și au avut momentele lor de eșec. Singura justificare a faimei lor este că au crezut în Dumnezeu, iar El le-a onorat credința – și El va face la fel pentru tine de fiecare dată când îți pui încrederea în El.

NU-I UITA PE CEI CARE TE-AU AJUTAT!

„Căci mi-aţi trimis în Tesalonic, odată, şi chiar de două ori, ceva pentru nevoile mele” (Filipeni 4:16)

     Charles Swindoll ne spune povestea copacului darnic: „Când băiatul era mic, obișnuia să se legene de crengile copacului, să mănânce mere din el și să doarmă la umbra lui. Dar pe măsură ce creștea, petrecea tot mai puțin timp cu copacul. „Haide să ne jucăm”, spunea copacul, dar tânărul era preocupat doar de bani. „Atunci ia-mi toate merele și vinde-le, i-a zis copacul. Tânărul așa a făcut și copacul a fost fericit. Bărbatul nu s-a reîntors o lungă perioadă de timp, dar copacul a zâmbit când într-o zi a venit la el. „Haide să ne jucăm!” Dar bărbatul, înaintat în vârstă și sătul de toate, a vrut să scape de toate. „Taie-mă! Ia-mi trunchiul, fă din el o barcă și apoi poți merge departe”, i-a zis copacul. Omul așa a făcut și copacul a fost fericit. Au trecut multe anotimpuri – și copacul a așteptat. În cele din urmă, omul s-a întors, prea bătrân ca să se mai joace, să mai alerge după avuții sau să mai străbată mările. „Mai am aici un ciot destul de trainic. Vino să te așezi și să-ți tragi sufletul”, a spus copacul. Omul așa a făcut și copacul a fost fericit.” Swindoll continuă: „M-am uitat îndelung la foc, privind în urmă la viața mea, regăsindu-mă în această poveste a copacului și a băiatului. M-am identificat cu amândoi – și m-a durut. Câți copaci darnici au existat în viața mea? Câți oameni s-au dăruit pe ei înșiși pentru ca eu să pot crește, să-mi pot împlini idealurile și să pot găsi împlinire și mulțumire? Îți mulțumesc, Doamne, pentru fiecare. În acea noapte m-am rugat, am plâns, am zâmbit, am fost fericit că Domnul m-a ajutat să fiu un om smerit și am fost mulțumitor că am putut reflecta la acest lucru. Pavel și-a adus aminte de cei care l-au ajutat – la fel trebuie să faci și tu.

UNDE LOCUIEȘTI TU ÎN PREZENT?

„Iar a Celui ce … poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, … să fie
slava … în vecii vecilor!” (Efeseni 3:20-21)

     Călătoria poporului Israel din Egipt înspre Țara promisă ilustrează trei locuri în care poți alege să trăiești: 1) Locul unde nu-i îndeajuns sau suficient. Ca robi ai Egiptului, ei au fost obligați să depindă întru totul de faraon. Atunci când trebuie să depinzi de oricine, dar nu de Dumnezeu, nu ești cu adevărat liber. Până nu înțelegi că Dumnezeu este Cel care îți poartă de grijă, vei trăi cu mentalitatea că nu ai destul. Ilie se afla pe malul unui râu în toiul foametei și corbii i-au adus carne în fiecare zi. Apoi, într-o zi, corbii nu au mai venit, iar râulețul a secat. De ce? Dumnezeu a secat un izvor temporar pentru a-l readuce pe Ilie la adevăratul izvor. Să pricepem un lucru: indiferent care este persoana sau lucrul pe care Dumnezeu îl folosește Dumnezeu este sursa ta. El este numit ”Iehova Jireh”, care înseamnă „Domnul va purta de grijă.” 2) Locul suficienței. În pustie, Israelul avea mană suficientă pentru o singură zi. Nu e distractiv să te zbați pentru supraviețuire. Dar apreciem lucrul pentru care ne zbatem și învățăm să ne încredem mai mult în Dumnezeu. În plus, după ce treci prin astfel de perioade, în noi se formează tenacitatea de a merge înainte spre lucruri mai bune. 3) Locul abundenței Planul lui Dumnezeu pentru Israel a fost „o ţară … unde nu vei duce lipsă de nimic.” (Deuteronom 8:9). Și scopul Său pentru tine este să duci o viață din abundență în toate domeniile ei (2 Corinteni 9:8). Oare lucrul acesta se întâmplă pentru a agonisi? Nu, ci pentru a-i binecuvânta pe alții și a-ți duce la îndeplinire misiunea vieții. Așa că ia în considerare acest verset: „Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava.” Amin?

CUM SĂ FACI FAȚĂ ATACURILOR DE PANICĂ

„Nu te teme nici de spaimă năpraznică” (Proverbe 3:25)

     În Biblie, atacurile de panică sunt denumite „spaimă năprasnică.” Nu poți respira, palmele îți transpiră, pieptul ți se umflă și te simți slăbit. Dacă ai experimentat vreodată un atac de panică, vei recunoaște aceste simptome. Doctorii estimează că în lumea noastră contaminată de stres, cam o treime dintre noi experimentează cel puțin un atac de panică pe an. Dacă te numeri printre ei, iată câteva lucruri pe care le poți face pentru a te ajuta singur: 1) Respiră adânc. Panica te face să respiri în reprize scurte și superficiale, în timp ce respirația adâncă te ajută să te calmezi și să te relaxezi. Așadar, când începi să te simți copleșit, oprește te și rostește numele lui Isus. Încearcă; funcționează! 2) Vorbește cu tine însuți. Spune: „Harul Meu îţi este de ajuns” (vezi 2 Corinteni 12:9). Dacă răspunzi cu și mai multă panică, vei ajunge să ai un necaz dublu. Poate la început ți se va părea dificil să îți permiți să simți panica fără să reacționezi, dar lucrul acesta te va ajuta să rupi cercul și să preiei controlul asupra gândirii tale. 3) Fă lucruri care să te calmeze. Poate este ultimul lucru pe care l-ai face, pentru că atacurile de panică te fac să ai fără să vrei gânduri care îți alimentează teama. Așadar, stai o clipă și rostește o rugăciune, spune un verset, ascultă muzică inspirațională sau vorbește cu un prieten. Dacă atacurile tale de panică continuă, nu este o rușine să primești ajutor profesional. La urma urmelor, Dumnezeu este cel care dă doctorilor competența și abilitatea de a interveni. Iată un verset pe care ar trebui să-l scrii și pe care să-l ai la îndemână: „Când te vei culca, vei fi fără teamă, şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce. Nu te teme nici de spaimă năprasnică … căci Domnul va fi nădejdea ta, şi El îţi va păzi piciorul de cădere.” (Proverbe 3:24-26).

ȘAPTE SECUNDE (3)

„Eu sunt Păstorul cel Bun” (Ioan 10:11)

     Nu vei avea parte de o a doua șansă în ceea ce privește impresia pe care o lași la început. Poate mesajul tău este minunat și foarte util pentru ascultătorul tău, dar privirea de pe chipul tău îi poate respinge pe oameni înainte de a-ți deschide gura. Ai observat cât de multe persoane au amintiri neplăcute ale faptului că au crescut în biserică? Ei își amintesc de oameni încruntați, duri și ciudați care condamnau lumea în ansamblul ei. Ce deserviciu i-au făcut lui Dumnezeu! Odată, o fetiță a văzut un catâr privind peste gard la ei în curte. Mângâindu-l pe cap, i-a spus: „Este în regulă, te înțeleg, mătușa mea este și ea religioasă!” Domnul Isus a spus: „Eu sunt Păstorul cel Bun.” Cuvântul „bun” vine de la cuvântul grecesc kelos, care înseamnă „care cucerește” (atrăgător, plăcut, angajat). Atitudinea Domnului Isus i-a câștigat pe oameni de fiecare dată! Ceea ce spunem noi explică 7% din ceea ce cred oamenii. Modul în care o spunem explică 38%. Ceea ce văd ceilalți explică 55%. În mod uimitor, peste 90% din indiciile nonverbale pe care le emitem nu au nimic de-a face cu ceea ce spunem de fapt! Așadar, dacă ești de părere că mijlocul de comunicare se reduce doar la cuvinte, pierzi ideea esențială și este posibil să stabilești greu relații cu ceilalți. Un membru al cabinetului l-a rugat odată pe Abraham Lincoln să-i ofere un loc de muncă unui prieten de-al său. După ce l-a chemat la interviu, Lincoln l-a refuzat. Întrebat de ce, el a răspuns: „Pentru că nu mi-a plăcut privirea din ochii lui.” Membrul de la Casa Albă a protestat: „Nu e corect! Nimeni nu este responsabil pentru privirea din ochii săi.” Lincoln a răspuns: „Aici greșești. Toate persoanele peste patruzeci de ani sunt responsabile pentru privirea din ochii lor.” Așadar, fii atent la ceea ce transmiți oamenilor prin expresia de pe chipul tău.

ȘAPTE SECUNDE (2)

„Cine dintre voi este înţelept … să-şi arate … faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii!” (Iacov 3:13)

     În primele șapte secunde, oamenii hotărăsc deseori dacă vor sau nu să audă ce ai de spus. Poate nu e corect – dar asta este realitatea. În cartea sa: „Cum să vorbim ca ceilalți să ne asculte”, experta în comunicare Sonya Hamlin spune că atunci când vorbim de auz și văz, simțul cel mai important și mai puternic este văzul. Ea scrie „Noi ne aducem aminte 85 până la 90% din ceea ce vedem, dar sub 15% din ce auzim. Nenumărați oameni au ratat oportunități de vânzare, au fost catastrofali la interviuri de angajare sau au fost refuzați ca parteneri ai unei întâlniri pentru că înfățișarea lor nu s-a potrivit cu așteptările cuiva. Dacă ești înțelept, îți vei întreba familia și prietenii dacă ești predispus să afișezi semne nonverbale care atrag atenția și care mută concentrarea ascultătorului de pe ceea ce încerci să comunici.” Un pastor spune: „Nu mi-am dat seama niciodată de cât de multe greșeli nonverbale făceam până când m-am văzut într-o înregistrare video. Acum mi-am format obiceiul de a mă urmări pe înregistrare pentru a determina nu numai ce am spus, ci și modul în care am spus-o. Banda video nu minte.” Marii actori pot povesti ceva fără să rostească vreun cuvânt, doar prin folosirea expresiilor faciale. Și, fie că ești sau nu conștient, tu redai un mesaj prin expresia de pe chipul tău. Chiar și cei care se laudă că-și pot păstra o figură inexpresivă și că au abilitatea de-a nu-i lăsa pe ceilalți să știe ce gândesc cu adevărat, redau un mesaj nerostit al detașării. Lucrul acesta face ca legătura cu ceilalți să fie aproape imposibilă. Dacă chipul tău vorbește – și așa este de fapt – asigură-te că vei comunica ceea ce trebuie.

ȘAPTE SECUNDE (1)

„Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor” (Matei 5:16)

     Domnul Isus a spus: „Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” Când stai în întuneric, prima dată vezi lumina și apoi vezi purtătorul luminii, nu-i așa? Vechea zicală: „Prima impresie contează cel mai mult” este adevărată. Un expert în probleme de comunicare spune: „Avem la dispoziție doar șapte secunde pentru a lăsa o impresie corectă. De când ne facem apariția, emitem semnale verbale și nonverbale care determină modul în care ne văd ceilalți. În afaceri, aceste șapte secunde cruciale pot hotărî dacă vom câștiga noul contract sau dacă vom finaliza negocierea cu succes. Te simți încrezător? Te simți în largul tău? Ești sincer? Te bucuri că te afli acolo? În acele prime șapte secunde, noi bombardăm audiența cu „indicii” subtile. Și fie că își dau seama, fie că nu, oamenii reacționează imediat la mimica, gesturile, postura și energia noastră. Ei reacționează la vocea noastră – la tonul ei și la înălțimea ei. Audiența, fie că este formată dintr-o persoană sau dintr-o sută, sesizează instinctiv motivele și atitudinile.” Fie că ții prelegeri, vinzi produse, iei interviuri sau mergi la întâlnire, înfățișarea ta, atitudinea ta și felul în care îți faci apariția pot determina modul în care ești perceput. Oamenii pot spune multe în șapte secunde. Ei pot lua hotărârea să nu dorească să audă nimic din ce ai tu de spus sau pot fi uimiți de cât de atrași se simt de tine. Henry Ward Beecher a spus: „Există persoane atât de luminoase, atât de geniale, atât de blânde și atât de plăcute încât simți în mod instinctiv că doar prezența lor îți produce plăcere iar apariția lor luminează parcă toată încăperea.” Deci, fii o asemenea persoană!

CUM SĂ FACI FAȚĂ DEPRESIEI

„Cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele” (Ieremia 15:16)

     Chiar și oamenii din vremurile biblice sau confruntat cu depresia. Ilie a spus: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul” (1 Împărați 19:4). Iov a spus: „M-am dezgustat de viaţă” (Iov 10:1). David a scris: „Îmi este mâhnit sufletul în mine” (Psalmul 42:6). Când ai depresie clinică trebuie să cauți ajutor de specialitate. Însă depresia despre care vorbim noi aici, este aceea când motivația ta este secătuită, când dorința ta de a-L urma pe Dumnezeu a dispărut, când ai devenit acru în conversații, când ești orb față de binecuvântare, când ai un entuziasm forțat și când ești în ceață în ceea ce privește viitorul. Iată câteva cauze posibile: 1) Păcatul. Păcatul este ca o piatră care ți-a intrat în pantof; nu ai liniște până n-o scoți afară. Nici o vacanță, nici o schimbare a locului de muncă sau a relațiilor și nici un doctor nu îl poate vindeca. Doar sângele Domnului Isus îl poate curăța (vezi 1 Ioan 1:7). 2) Lăcomia. Obsesia regelui Ahab de a pune mâna pe via lui Nabot l-a făcut nefericit și i-a afectat întreaga familie. (vezi 1 Împărați 21:4). 3) Comparațiile. Compararea ta constantă cu ceilalți te va deprima (vezi 2 Corinteni 10:12). 4) Vorbirea negativistă. „Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii” (Proverbe 18:21). 5) Oboseala. Domnul Isus și-a chemat ucenicii la o parte ca să se odihnească. De ce? Pentru că El a știut că atunci când se instalează oboseala, credința te părăsește (vezi Marcu 6:31). 6) Neiertarea. Când refuzi să ierți pe cineva, e ca și cum ai avea o pată pe cuget. Așadar, care este remediul contra depresiei? Rugăciunea și citirea Scripturii. Ieremia, atunci când s-a luptat cu depresia, a scris: „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele.”

IMPORTANȚA AUTODISCIPLINEI

„Ca să deosebiţi lucrurile alese” (Filipeni 1:10)

     Pentru a atinge un nivel mai ridicat de autodisciplină, ar trebui să faci următoarele lucruri: 1) Începe fiecare zi făcând mai întâi lucrurile dificile. Și când ți se distrage atenția, silește-te să te aduni și să le termini. De exemplu, fă-ți patul, strânge-ți hainele și spală vasele; nu face lucruri în plus pentru alții. Și nu începe mai multe proiecte în același timp; sentimentul că trebuie să termini ce ai început te va ajuta să crești în ceea ce privește autorespectul și autodisciplina. 2) Ia hotărârea de a fi punctual. Lipsa punctualității este un obicei greu de învins. Pentru a scăpa de el trebuie să fii dispus să-i pui denumirea corectă – un comportament nechibzuit și egoist. 3) Planifică-ți lucrurile dinainte. Lucrurile îți iau mai mult decât crezi, așa că nu aștepta până în ultima clipă și apoi să te grăbești neștiind pe ce să pui mâna. „Viața cu pistolul la tâmplă” îți poate da ulcere, pe când atunci când ai timp în plus, ești sănătos și ai pace în inimă. 4) Acceptă mustrarea celor dragi, fără să te superi și fără să te răzbuni. Până nu ești dispus să accepți mustrarea, nu vei fi calificat să-i mustri pe alții. Biblia spune: „înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile” (Proverbe 13:10), așa că dacă ești înțelept, vei accepta părerea celor dragi și vei căuta sfaturile lor. Gandhi a spus cândva: „Există o limită a autoîngăduinței, dar nu există nici o limită a autoînfrânării.” Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să-ți înfrânezi gândurile, sentimentele, dorințele și manierele nepotrivite. Identifică domeniile din viața ta care sunt greu de gestionat, nu-ți mai găsi scuze, recunoaște adevărul chiar dacă doare și stabilește-ți câteva ținte pe care le poți atinge. Cu alte cuvinte, învață „să deosebești lucrurile alese.”

CARE ÎȚI SUNT DARURILE?

„Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul proorociei, să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.” (Romani 12:6)

     Pavel scrie: „Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa, şi noi, … suntem mădulare unii altora. Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul proorociei, să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.” (v. 4-6). Dr John Maxwell ne recomandă să lucrăm acolo unde suntem cei maibuni 80% din timp, unde învățăm 15% din timp și unde suntem cei mai slabi 5% din timp. Așadar, care sunt darurile tale? Pentru a afla răspunsul la această întrebare, trebuie: 1) Să ai sentimentul siguranței. Dacă lași ca neliniștile tale să-ți fure ce ai mai bun în tine, vei deveni o persoană inflexibilă și reticentă față de schimbări. Și dacă nu te schimbi, nu crești. 2) Să ajungi să te cunoști. Stai și analizează-ți darurile, cere părerile altora și primește-le, dar fii totodată cinstit cu privire la ceea ce nu cunoști despre tine. 3) Să ai încredere în liderii tăi. Dacă nu poți avea încredere în cel pe care îl urmezi, atunci ar trebui să cauți pe cineva care îți inspiră încredere sau în caz contrar, alătură-te unei alte echipe. 4) Să vezi întregul tablou. Locul tău în orice echipă are rost numai în contextul întregului tablou. Dacă singurul tău motiv de a-ți găsi o nișă este câștigul propriu, această motivație greșită îți va fura exact bucuria, împlinirea și succesul pe care ți-l dorești. 5) Să contezi pe experiența pe care ai acumulat-o. Singurul mod în care poți să știi dacă ți-ai descoperit locul potrivit este să încerci lucruri noi, să-ți asumi riscuri, să înveți din greșelile și din succesele tale și să descoperi lucrul pentru care te-a înzestrat Dumnezeu.