FII PLIN DE COMPASIUNE CHIAR ACUM!

„Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele” (Matei 9:36)

     Noua Concordanță exhaustivă a lui Strong definește „compasiunea” drept „a fi mișcat  până în stomac” (stomacul era considerat lăcașul dragostei și al milei). Acest cuvânt are o  rădăcină comună cu splanchnologia, studiul părților viscerale ale corpului. Compasiunea,  deci, este reacția din lăuntrul nostru – o lovitură în măruntaie, dacă vreți. Poate de aceea  mutăm canalul televizorului când vedem știri despre copii care mor de foame în tabere de  refugiați și când auzim că 1,7 miliarde de oameni trăiesc cu mai puțin de un dolar pe zi și se  culcă flămânzi în fiecare seară. E prea mult pentru noi – mai ales când percepem nevoia ca  fiind atât de copleșitoare încât nu am putea s-o împlinim. Dar dacă am putea totuși? Dacă am  putea face ca viața să fie mai bună pentru o persoană care suferă? „Atunci Petru i-a zis:  „Argint şi aur, n-am; dar ce am, îţi dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi  umblă!” L-a apucat de mâna dreaptă, şi l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile şi  gleznele” (Faptele Apostolilor 3:6-7). Dacă Petru ar fi zis: „Argint și aur n-am, așa că îmi văd  de treabă și merg mai departe?” Dar el nu a făcut așa și prin urmare, un olog care stătea la  cerșit de treizeci și opt de ani s-a ridicat și a pășit într-o viață nouă. Tu spui: „Dar eu nu am o  astfel de putere!” Nu, dar Dumnezeu are! Și când vezi nevoia cuiva și îți întinzi mână ca s-o  împlinești – Dumnezeu Își va elibera puterea! Compasiunea ta e cea care declanșează totul.  Așadar, astăzi dă dovadă de compasiune.

RUGĂCIUNI DE TIP S.O.S.

„Dumnezeu este … un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi. De aceea nu ne  temem” (Psalmul 46:1-2)

     Într-o zi, o femeie mergea cu mașina pe un drum de țară când a văzut că se apropie o  tornadă, așa că s-a ascuns în spatele mașinii și a privit cum tornada a demolat o casă din  apropiere. Alergând spre ceea ce acum era o gaură în pământ, a văzut un bărbat stând  ghemuit, cu ochii închiși. „Ați pățit ceva? Mai e cineva cu dumneavoastră?” a întrebat ea. „Nu,  a răspuns el, numai eu și Dumnezeu, cu care am o conversație urgentă!” Nimic nu stimulează  mai mult rugăciunea decât o nevoie urgentă; într-o criză, chiar și necredincioșii se vor ruga.  Există anumite probleme în viață pe care pur și simplu nu le putem rezolva singuri, de aceea  psalmistul a scris: „Te chem, în ziua necazului meu, căci m-asculţi” (Psalmul 86:7). Uneori,  rugăciunile noastre sunt doar strigăte după ajutor și sunt îndreptate numai spre urechile lui  Dumnezeu. Când nu mai ai nici o variantă, credința ta se dezvoltă rapid și urgențele devin  oportunități de a experimenta harul și puterea lui Dumnezeu într-un mod mai măreț. Așadar,  dacă astăzi te găsești într-o situație disperată, iată o rugăciune la care Dumnezeu va  răspunde: „Tată, simt că mă găsesc într-o situație imposibilă din care nu mai am scăpare.  Vreau să simt prezența Ta și încurajarea Duhului Sfânt care să-mi aducă aminte că la Tine,  toate lucrurile sunt cu putință pentru cei ce cred. Trimite răspunsul Tău din ceruri pentru  situația mea pământească. Unde mă aflu eu acum, lucrurile par fără speranță. Dar Tu ești  Dumnezeul care a creat pământul din nimic, Tu ai despărțit Marea Roșie așa încât copiii Tăi  s-o poată trece nevătămați. Tu le-ai redat vederea orbilor, i-ai făcut pe ologi să umble și pe  surzi să audă. Astăzi îți mulțumesc că ești Dumnezeul meu și că „nu lipsești niciodată în  vreme de nevoi.”

VIAȚA E AȘA CUM ȚI-O FACI

„Cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat.” (Proverbe 15:15)

     Se spune că un bătrân înțelept stătea în fiecare zi împreună cu nepoata sa pe un balansoar, la intrarea în stația de combustibil, salutând turiștii care treceau prin micul lor oraș.  Într-o zi, un bărbat înalt, care părea a fi turist, a început să se uite în jur, ca și cum se interesa  să găsească o zonă în care să trăiască. „Ce fel de oraș e ăsta până la urmă?” a întrebat el.  Bătrânul a răspuns: „Ei bine, din ce fel de oraș proveniți?” Bărbatul a răspuns: „Dintr-un oraș  în care oamenii se critică unii pe alții. E un loc foarte neplăcut pentru a-ți duce viața.” Bătrânul  a spus: „Știți, și orașul acesta este la fel.” Mai târziu, o familie aflată în trecere s-a oprit să  alimenteze mașina. Tatăl a coborât și l-a întrebat pe bătrân: „E plăcut să locuiești în acest oraș?” „Dar orașul din care veniți cum este?” a răspuns el. Bărbatul a zis: „În orașul din care  vin eu toate lumea se cunoaște și sunt întotdeauna gata să-ți dea o mână de ajutor. Îmi pare  rău că trebuie să părăsesc acest oraș!” Bătrânul a zâmbit și a spus: „Știți ceva, cam tot așa  este și orășelul nostru.” După ce a plecat această familie, nepoata bătrânului s-a uitat în sus  și a zis: „Bunicule, cum se face că primului bărbat i-ai spus că orașul nostru este un loc  îngrozitor, iar când a întrebat acea familie, le-ai spus că este un loc minunat de trăit?”  Bătrânul s-a uitat în ochii ei mari, albaștri și i-a zis: „Draga mea, indiferent unde te duci, porți  cu tine atitudinea ta – și asta face ca locul să fie îngrozitor sau minunat.” Da, viața e așa cum  o faci! Acesta este motivul pentru care Biblia spune: „Cel cu inima mulţumită are un ospăţ  necurmat.”

CUM SĂ-I AJUȚI PE OAMENI (4)

„Când a văzut pe Petru şi pe Ioan … le-a cerut milostenie” (Faptele Apostolilor 3:3)

     Petru și Ioan l-au lăsat pe ologul de la Templu să le întrerupă planurile și poate să-i facă  să întârzie la „ora de rugăciune” – fapt care ridică o întrebare importantă. Este posibil să fii  atât de ocupat cu activități religioase încât să nu-ți faci timp pentru cei ce suferă? Egoismul  este unul din păcatele cele mai ușor de comis, întrucât atunci când ești ocupat, nu îți dai  seama că îl comiți. Pavel îl descrie pe Domnul Isus ca pe „Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit  şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.” (Galateni 2:20). Poate părea contrar înțelegerii  obișnuite, dar Domnul Isus ne-a învățat că suntem mai binecuvântați când dăruim decât când  primim. Dărnicia ne dă energie; nu e un lucru întotdeauna ușor, mai ales în situații stresante.  Vorbitoarea motivațională Trudy Metzger, care a avut parte de o copilărie nefericită, a devenit  o persoană darnică la maturitate. Cu toate acestea, i se pare încă greu să-și păstreze  mentalitatea de om darnic când are de-a face cu persoane din trecutul ei. Ea recunoaște că  intră în defensivă și că încearcă să controleze situația dacă se simte vulnerabilă. Când se  întâmplă lucrul acesta, ea trece de la postura de om darnic la cea de om care primește. Ea  scrie: „În timp ce dărnicia necesită energie, trebuie să spun că situațiile în care primesc mă  lasă cu lăuntrul complet gol și neîmplinit. Când ești darnic, primești viață – e ca și cum ai uda  o plantă care crește – dar când primești e ca și cum ai absoarbe apa și nutrienții din sol,  lăsând și planta și solul secătuite și nefolositoare.” Când ești darnic, ai de câștigat. Practicând  dărnicia de orice fel, oamenii sunt ajutați iar tu ești împlinit și plin de bucurie.

CUM SĂ-I AJUȚI PE OAMENI (3)

„El se uita la ei cu luare aminte, şi aştepta să capete ceva de la ei.”  (Faptele Apostolilor 3:5)

     Nu poți ajuta pe cineva decât atunci când este pregătit. Pentru asta trebuie să faci diferența dintre cei ce caută soluții și cei ce caută doar simpatie. Înainte ca ologul de la  Templu să primească vindecare, „el se uita la ei cu luare aminte, şi aştepta să capete ceva  de la ei.” Să observăm două cuvinte importante: 1) „Luare aminte.” Ai avut parte de atenția  celeilalte persoane? Aude ea cu adevărat ceea ce spui sau este orbită atât de tare de  împrejurări și de emoție încât nu vede nici o cale de scăpare, chiar dacă i le spui clar?  2) „Aștepta.” Cel mai eficient lucru pe care îl poți face pentru a ajuta pe cineva este să-i zidești  credința, iar asta necesită răbdare. Un lider scrie deschis despre problema pe care o avea cu  lipsa răbdării când lucra cu ceilalți: „La începutul carierei mele, doream să fac lucrurile cât mai  repede posibil și să merg mai departe, la următorul lucru. Dacă cineva nu dorea să se miște  cu viteza mea, treceam pe lângă el. Însă acest stil de lidership mi-a ținut pe loc abilitatea de  a avea relații cu oamenii, iar cele pe care le aveam au avut de suferit. Vestea bună e că  m-am mișcat repede. Vestea mai puțin bună e că deseori mă mișcam singur. Poate fi obositor  să te miști cu viteza altcuiva. Firește, e nevoie de energie să ții pasul cu cineva care se mișcă  mai repede decât tine. Dar nu e la fel de obositor să te miști într-un ritm mai lent decât  dorești? Găsesc că este foarte frustrant. Răbdarea mea este pusă la încercare. Cu toate  acestea, dacă doresc să mă conectez cu oamenii, trebuie să fiu dispus să încetinesc și să  merg în ritmul celeilalte persoane.” Așadar, pentru a-i ajuta pe oameni, trebuie să fii și tu  dispus să faci la fel.

CUM SĂ-I AJUȚI PE OAMENI (2)

„Ce am, îţi dau” (Faptele Apostolilor 3:6)  

     Să luăm aminte la două aspecte ale cestei povestiri. Primul aspect: Este important să  știi ce ai și ce nu ai. „Argint şi aur, n-am; dar ce am, îţi dau.” Trebuie să fii plin de Duhul lui  Dumnezeu și să te simți încrezător în chemarea ta. Pavel scrie: „Deoarece avem felurite  daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul proorociei, să-l întrebuinţeze după măsura  credinţei lui. Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii, să se  ţină de învăţătură. Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare. Cine dă, să dea cu  inimă largă. Cine cârmuieşte, să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie, s-o facă cu  bucurie. Dragostea să fie fără prefăcătorie” (Romani 12:6-9). Al doilea aspect: Învață să  recunoști diferența dintre ceea ce doresc oamenii și ceea ce le lipsește cu adevărat. Uneori  au nevoie să fie întăriți; alteori au nevoie să fie solicitați. Uneori au nevoie de mângâiere, nu  de mustrare; alteori au nevoie de mustrare, nu de mângâiere. Acest olog nu a avut nevoie de  o mână de ajutor – ci de o mână care să-l ridice. Exact asta i-a dat Petru. „L-a apucat de  mâna dreaptă, şi l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile şi gleznele” (Faptele Apostolilor  3:7). Așadar, pentru a-i ajuta pe oameni, trebuie să-i iubești, să îți dai seama ce le lipsește,  să știi ce ai de oferit și să ai o relație cu ei. 

CUM SĂ-I AJUȚI PE OAMENI (1)

„Petru şi Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii”  (Faptele Apostolilor 3:1)

     Biblia spune: „Petru şi Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul  al nouălea. Acolo era un om olog din naştere, care era dus şi pus în toate zilele la poarta  Templului … ca să ceară de milă de la cei ce intrau în Templu. Omul acesta, când a văzut pe  Petru şi pe Ioan … le-a cerut milostenie. Petru, ca şi Ioan, s-a uitat ţintă la el şi a zis:  „Uită-te la noi!” Şi el se uita la ei cu luare aminte, şi aştepta să capete ceva de la ei. Atunci  Petru i-a zis: „Argint şi aur, n-am; dar ce am, îţi dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret,  scoală-te şi umblă!” L-a apucat de mâna dreaptă, şi l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit  tălpile şi gleznele” (v. 1-7). Să remarcăm două lucruri: 1) Minunile au loc în momente  obișnuite. Acest om nu era un străin pentru Petru și Ioan; treceau pe lângă el în fiecare zi.  Însă această zi a fost diferită. Petru a spus: „Uită-te la noi! Avem răspunsul de care ai nevoie.”  Credința în puterea vindecătoare a lui Isus a crescut în inima lui Petru, dându-i oportunitatea  de-a-i da slavă lui Dumnezeu și el a profitat de ea. 2) Trebuie să fii pregătit când vine  momentul tău. Nu poți da ceea ce nu ai. Nu poți spune ceea ce nu știi. Nu poți împărtăși ceea  ce nu simți. Nu poți dărui dacă ești gol. În realitate, nimic măreț nu este creat dintr-odată; e  nevoie de timp. Trei ani și jumătate de umblare cu Hristos, ascultându-i mesajele și  văzându-i minunile i-au pregătit pe apostoli pentru acest moment. La fel și cele zece zile pe  care le-au petrecut în camera de sus când au fost umpluți de Duhul Sfânt. Așadar, Cuvântul  pentru tine astăzi este acesta: Dacă vrei să-i ajuți pe oameni, trebuie să fii pregătit!

DĂ DOVADĂ DE HAR, CĂCI ȘI TU AI NEVOIE DE EL

„Dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos” (Galateni 2:21)

     Deși harul nu-i dă nimănui dreptul de a trăi după bunul său plac, judecata care vine în  urma pretenției ca ceilalți să trăiască după standardele noastre a provocat daune imense.  Chuck Swindoll scrie: „Legalismul răspândește un venin care paralizează, ne orbește, ne face  mai insensibili și trezește în sufletul nostru mândria. Dragostea este umbrită de un panou  mental, pe care apare o lungă listă care le pretinde celorlalți să se ridice la un anumit nivel.  În scurt timp prietenia este fracturată de o atitudine de judecată și de o privire critică. Și  înainte să tragi concluzia că ești nevinovat, analizează-ți reacția atunci când te întâlnești cu  un credincios care nu crede, nu se poartă sau nu se îmbracă în același fel ca și tine. Chiar și atunci când ai impresia că ești destul de abil ca să-ți ascunzi adevăratele sentimente, ele apar  în „privirea ta înpietrită și în atitudinea „sunt mai sfânt decât tine.” Domnul Isus a zis: „Nu  judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiți, şi nu veţi fi osândiți; iertaţi, şi vi se va ierta” (Luca  6:37). Un creștin care judecă se poartă ca și cum, dacă stinge lumina cuiva, lumina lui va  străluci mai puternic. Dar nu este așa. Pavel scrie: „Dacă neprihănirea se capătă prin Lege,  degeaba a murit Hristos.” Tu spui: „Dar dacă cineva cade de pe cale sau păcătuiește  intenționat?” Biblia spune: „chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşală, voi, care  sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţei. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii  ispitit şi tu” (Galateni 6:1). Când îți iei singur dreptul de a-i condamna pe alții – le refuzi același  har de care s-ar putea să ai nevoie și tu înainte ca ziua să se sfârșească.

ANTRENAMENT PENTRU ASCULTARE

„Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Psalmul 40:8) 

     Ruth, soția lui Billy Graham, a scris: „Astăzi stau pe verandă, iar câinele nostru ciobănesc   german stă la picioarele mele. În zare se aud tunete. Pe măsură ce furtuna se apropie,   câinele o rupe la fugă spre partea din față a curții pentru a o întâmpina, zbătându-se și lătrând   furios. După ce a trecut, se întoarce pe verandă, convins că el a gonit-o. E câine german de   pază, dresat atent pentru căutări și salvări, pentru atac și ascultare. Căutarea și salvarea în   această zonă muntoasă pot fi de mare folos. Nu-mi imaginez vreo situație în care i-aș porunci   să atace. Însă un câine bine dresat poate simți ostilitatea sau poate detecta o armă (chiar și   un obiect ce seamănă cu o armă), situație în care procedezi înțelept dacă stai la locul tău.  Însă ceea ce aduce o adevărată bucurie este dresajul pentru ascultare. Stai, șezi, culcă-te,   du-te, caută, stai pe loc, ridică-te. Un câine neascultător nu e numai o pacoste, ci poate fi și   o răspundere. Ascultarea poate face dintr-un câine o bucurie. Oare nu e tot așa și cu   Dumnezeu și copiii Săi? Cunosc unii oameni care au fost antrenați pentru atac. Nu o să le pomenesc numele – poate pe câțiva îi cunoști dar sunt foarte talentați la așa ceva. Apoi,   mai sunt unii care sunt antrenați pentru căutare și salvare. (îi pun în acest grup pe cei din   Armata Salvării). Și mai sunt și cei care au fost antrenați să fie ascultători. Eu cred că în faptul   acesta, mai mult decât în oricare altul, își găsește Domnul Isus plăcere. Simpla ascultare;   ascultarea cu bucurie, ascultarea sinceră și care nu pune întrebări. Cred că a fi în stare să   spui împreună cu psalmistul: „Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!” ar fi culmea pregătirii   pentru creștini. Căci în asta își găsește Dumnezeu cea mai mare plăcere.”

LEAC ÎMPOTRIVA ÎNGRIJORĂRII

„Aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu” (Filipeni 4:6)  

     Biblia spune: „aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri,   cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi   gândurile în Hristos Isus” (v. 6-7). Când te rogi mai mult, te îngrijorezi mai puțin. Asta   înseamnă că ai de ales: fie să te rogi, fie să te îngrijorezi. Prin rugăciune, îi dai problema lui   Dumnezeu, de aceea experimentezi mai multă pace a minții. Asta înseamnă că nu te vei mai   îngrijora deloc? Nu, înseamnă că te vei îngrijora mai puțin. Când scopul tău este să   încredințezi problema în mâinile lui Dumnezeu și să nu te îngrijorezi deloc, vei ajunge la   stadiul acesta pas cu pas. Dumnezeu nu-ți cere să trăiești într-o stare de negare. Expresia   „don’t worry – be happy” (expresie consacrată „nu te îngrijora – fii fericit!” – n.tr.) nu reușește   să facă aprecierea corectă a îngrijorărilor pe care le ai. Dumnezeu nu se așteaptă ca brusc   să nu-ți mai pese, ci El îți oferă o alternativă pentru obiceiul inutil și obositor al îngrijorării. „Rugați-vă neîncetat” (1 Tesaloniceni 5:17). Asta înseamnă că o rugăciune de treizeci de   secunde te va scăpa de anxietate? Nu, ci înseamnă să-ți începi ziua cu rugăciune și să   continui să te rogi de-a lungul întregii zile. Roagă-te când conduci. Roagă-te la locul de   muncă. Roagă-te înaintea mesei de prânz. Roagă-te când primești acel telefon dificil.   Roagă-te când ceva te dezamăgește. Roagă-te când apar surprize. Roagă-te când ai o   reușită. Roagă-te în mijlocul știrilor dureroase. Roagă-te neîncetat – efectiv. Tatăl tău Ceresc,   fiindcă este profund impresionat de zbaterile tale, adoră să vii la El și să-i ceri ajutorul. El este   pregătit și bucuros să intervină. Nu trebuie decât să-L inviți și El este gata să te ajute!