AI GRIJĂ CE VORBEȘTI!

 „Limba este şi ea un foc” (Iacov 3:6)

     Într-o zi de martie cu vânt a anului 1997, un tată și un fiu au vizitat Parcul Național Istoric Valley Forge, unde George Washington a cantonat Armata revoluționară în timpul iernii grele din 1777-1778. Însă tatăl și fiul aveau planuri mai puțin istorice în minte, ei doreau să lanseze o rachetă. La început, au încercat să folosească cabluri cu aprindere electrică pentru a aprinde fitilul, dar fără nici un efect. Așa că au încercat să aprindă fitilul cu o petardă obișnuită, ca cea care se poate vedea deseori la sărbătorile anuale. Atunci a început necazul. Scânteile au aprins iarba, iar vântul a răspândit rapid flacăra, incendiind câmpia unde s-au antrenat soldații în timpul Războiul revoluționar și ajungând la jumătate de kilometru de sediul lui George Washington. Valoarea celor expuse riscului a fost inestimabilă. A fost nevoie de treizeci de unități de la douăsprezece departamente de pompieri și de aproximativ o oră pentru a aduce incendiul sub control. În final, aproximativ 12 hectare de teren au fost pârjolite iar omul cu petarda a fost acuzat de distrugere a proprietății guvernului și utilizare necorespunzătoare a artificiilor. Biblia spune: „Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde! Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri” și poate produce daune majore. „Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul” (v. 5-6). „Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele, şi păzeşte uşa buzelor mele!” (Psalmul 141:3). „Cine iubeşte viaţa, şi vrea să vadă zile bune, să-şi înfrâneze limba de la rău” (1 Petru 3:10). „Buzele celui neprihănit ştiu să vorbească lucruri plăcute” (Proverbe 10:32). Așadar, asigură-te că vorbele tale sunt de ajutor, nu rănesc; că zidesc, nu doboară. Cu alte cuvinte, ai grijă ce spui!

ÎNCREDE-TE ÎN SUSȚINĂTORUL TĂU, NU ÎN PÂRÂȘUL TĂU (2)

„Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu?” (Romani 8:33)

     Pavel scrie: „Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi! Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!” (v.33-34). Acuzațiile lui Satan se risipesc și cad ca un balon spart. Atunci de ce, te rog să-mi spui, de ce le mai auzim încă? De ce noi, creștinii, ne simțim în continuare vinovați? Nu orice învinovățire e rea. Dumnezeu folosește doze potrivite de învinovățire pentru a ne trezi din păcat. Știm că întristarea vine de la Dumnezeu atunci când provoacă „frământare … dezvinovățire … mânie … frică … râvnă … pedeapsă” (2 Corinteni 7:11). Vinovăția arătată de Dumnezeu aduce destulă părere de rău ca să ne facă să ne schimbăm. Vinovăția arătată de Satan, pe de altă parte, aduce destulă părere de rău ca să ne înrobească. Nu-l lăsa să te încătușeze! Nu uita: „viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.” (Coloseni 3:3). Când Dumnezeu se uită la tine, El îl vede mai întâi pe Hristos. În limba chineză, cuvântul pentru neprihănire este o combinație dintre două caractere: imaginea unui miel și o persoană. Mielul este deasupra, acoperind persoana. De fiecare dată când Dumnezeu se uită la tine din ceruri, asta vede: Mielul fără cusur al lui Dumnezeu care te acoperă. Numai o dată este menționat în Scriptură faptul că Isus a scris ceva. Și a scris pe nisip, spunându-i unei păcătoase acuzate că a iertat-o: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti” (vezi Ioan 8:10-11). Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Ai încredere în susținătorul tău, nu în pârâșul tău!  

ÎNCREDE-TE ÎN SUSȚINĂTORUL TĂU, NU ÎN PÂRÂȘUL TĂU (1)

„Pârâșul … a fost aruncat jos.” (Apocalipsa 12:10)

     Apostolul Ioan a scris: „Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru, şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâșul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.” (v. 10) Satan are o singură țintă: „să fure, să junghie şi să prăpădească” (Ioan 10:10). El îți va fura pacea, îți va ucide visele și îți va distruge viitorul. Și el a delegat o legiune de demoni foarte convingători ca să-l ajute. El înrolează oameni care să-i împrăștie otrava. Prietenii îți dezgroapă trecutul. Preoții scot în evidență vinovăția și nu harul. Și unii părinți o distribuie douăzeci și patru de ore pe zi. Chiar și acum la maturitate încă le auzi vocea: „De ce nu te maturizezi?” „Când o să mă faci mândru de tine?” Deci care este răspunsul? Isus! El „stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!” (Romani 8:34). Gândește-te puțin la această scenă. În prezența lui Dumnezeu, sfidându-l pe Satan, Isus Hristos se ridică în apărarea ta îmbrăcat cu haina de preot. „Fiindcă avem un Mare preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău, şi cu trupul spălat cu o apă curată.” (Evrei 10:21-22). O conștiință curată, un trecut curat, o inimă curată, liber, fără pată și nu doar pentru greșelile noastre din trecut, dar și pentru cele viitoare. „De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei.” (Evrei 7:25). Așadar, nu asculta pârâșul – încrede-te în Cel ce te susține și trăiește-ți viața în acord cu voia Lui! 

CÂNTĂ!

„Voi însă veţi cânta ca în noaptea când se prăznuiește sărbătoarea…” (Isaia 30:29)

     De ce spune Biblia: „este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru” (Psalmul 147:1)? Pentru că atunci când exprimi promisiunile din Cuvântul lui Dumnezeu prin cântarea de laudă, credința ta este întărită. Marea recesiune din anii 1930 a lovit extrem de puternic un om de afaceri pe nume J. C. Penney, punându-i în pericol chiar sănătatea. Speriat și disperat din cauza marilor pierderi financiare, Penney s-a afundat atât de tare, încât a simțit că nu i-a mai rămas nimic pentru care să trăiască. Chiar și familia și prietenii l-au respins. Ajuns în spital, într-o noapte, a devenit atât de demoralizat încât se aștepta ca până dimineața să moară! Atunci a auzit un cântec venind din capela spitalului. Cuvintele sunau așa: „Orice-ar veni să nu te temi, Domnul te va păzi. Pavăza Lui te va scuti, Domnul te va păzi.” Intrând în capelă, a ascultat cântecul, citirea Scripturii și rugăciunea. El a scris: „Dintr-odată – ceva s-a întâmplat. Nu pot explica. Nu pot decât s-o numesc minune. Am simțit ca și cum am fost ridicat din întunericul unei închisori și adus la lumina caldă, strălucitoare a soarelui.” Din acea zi, J.C. Penney nu a mai fost bolnav de îngrijorare. El a descris acele clipe petrecute în capelă ca fiind „cele mai dramatice și mai glorioase douăzeci de minute din viața mea.” Când a murit, la vârsta de nouăzeci și cinci de ani, el a lăsat în urma sa 1660 de magazine care îi purtau numele. Când nimic altceva nu mai funcționează, laudele Domnului puse pe muzică te pot ridica dintr-o spaimă de natură spirituală. De aceea Biblia spune: „este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru.” Încearcă și vei vedea singur. Funcționează! 

ÎNCHEIEREA TUTUROR ÎNVĂȚĂTURILOR

„Să ascultăm, deci, încheierea tuturor învăţăturilor” (Eclesiastul 12:13)

     În cartea Eclesiastul, Solomon vorbește despre toate lucrurile pe care le-a încercat în viață și pe care le-a găsit dezamăgitoare. În ultimul capitol din Eclesiastul, el concluzionează: „totul este deşertăciune” (v. 8). Cu alte cuvinte: „Am trecut pe acolo, am făcut și eu lucrurile acestea – și toate lucrurile sunt la fel.” Scriindu-și ultimele gânduri de inspirație divină, el își concentrează mesajul vieții sale în aceste cuvinte: „Să ascultăm, deci, încheierea tuturor învăţăturilor.” E un lucru important! Solomon se pregătește să ne ofere evaluarea sa finală a unei vieți trăite cu înțelepciune. Care este aceasta? „Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată” (v. 13-14). Cuvintele „teme-te de Dumnezeu” înseamnă să te pleci înaintea Lui, să-L iubești, să-L slujești și să-ți trăiești viața în conformitate cu preceptele scrise în Cuvântul Său. Compozitorul o spune în felul următor: „Încrede-te și ascultă, căci nu există altă cale prin care poți fi fericit în Hristos decât să te încrezi și să asculți.” Autorul John Mason scrie: „Mai mulți bani, un statut mai înalt sau mai multă influență, sunt scopurile tale în viață? Acestea nu sunt scopuri, ele sunt produse secundare ale adevăratului scop. Nu căuta succesul, ci adevărul și le vei găsi pe amândouă. Muncește pentru a deveni, nu pentru a dobândi. Măsoară-ți averea prin lucrurile pe care le ai și pe care nu le-ai schimba pentru bani.” Când te trezești în fiecare dimineață, rostește această rugăciune simplă: „Doamne, mai presus de orice, ajută-mă să petrec această zi iubindu-te și îndeplinind voia Ta. Amin.”  

IAEBEȚ (4)

„Dacă mâna Ta va fi cu mine” (1 Cronici 4:10)

     Iaebeț nu doar că a avut mari năzuințe, dar el a avut o credință mare și o încredere profundă în Dumnezeu. El a avut suficientă credință pentru a se ruga și pentru a aștepta un răspuns. El a fost la fel ca misionarul pionier William Carey, care a spus: „Așteaptă mari lucruri de la Dumnezeu și încearcă mari lucruri pentru Dumnezeu.” Nu există nici o precizare că Iaebeț ar fi avut vreo educație sau vreun talent deosebit. Biblia nu ne spune dacă era bogat sau învățat. El a fost pur și simplu un om obișnuit cu o credință neobișnuită. Nu te îngrijora de lucrurile pe care nu le ai – dacă ai credință! Dumnezeu îți va da ce-ți lipsește dacă crezi. Lui Dumnezeu îi place să folosească oameni obișnuiți care sunt gata să se încreadă în El și să vadă cum izbândesc. Mulți oameni super-talentați stau deoparte, în timp ce oameni obișnuiți se avântă prin credință și câștigă. Și tu poți fi unul dintre ei. Un alt lucru interesant despre Iaebeț este că se pare că avea un fel de dizabilitate pentru că în limba ebraică, „Iaebeț” înseamnă „el întristează.” Iaebeț i-a provocat mamei sale o suferință atât de mare la naștere, încât aceasta l-a numit Trist. Ți-ar plăcea să treci prin viață purtând acest nume? Poate nu a fost dorit sau iubit dar el a fost mai puternic decât acest inconvenient, iar credința l-a ajutat să meargă înainte. El nu s-a uitat la trecut, ci la viitor. El a crezut că dacă Dumnezeu îl binecuvântează, viitorul său va fi mai mare decât trecutul său. Care este handicapul tău? E de natură fizică? E de natură spirituală? E o copilărie nefericită? Un loc de muncă ce nu te împlinește sau o căsnicie frântă? Orice ar fi, Domnul Isus a spus: „Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” (Marcu 9:23). 

IAEBEȚ (3)

„Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse” (1 Cronici 4:10)

     Când Iaebeț s-a rugat „Dacă … îmi vei întinde hotarele”, el a spus: „Vreau mai mult decât am și te rog să-mi dai!” Acest om a avut năzuințe mari și Dumnezeu le-a binecuvântat. Există trei concepții greșite care ne pot împiedica să avem năzuințe mari: 1) Confundăm teama cu smerenia. Noi spunem: „O, nu aș putea face niciodată așa ceva” și credem că suntem smeriți. Dar asta nu înseamnă smerenie. Ci e teamă și lipsă de credință. O persoană cu adevărat smerită ar spune: „Cu ajutorul lui Dumnezeu, pot. Prin binecuvântarea lui Dumnezeu, voi putea face. Poate singur nu sunt în stare, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, pot.” Asta înseamnă smerenie. 2) Avem tendința să confundăm lenea cu mulțumirea. Noi îl cităm pe Pavel: „M-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc.” (Filipeni 4:11). Asta nu înseamnă că nu trebuie să ai idealuri. Pavel nu spunea: „Nu am ambiții sau planuri de viitor.” Ci, de fapt, chiar opusul! El vorbea despre „a te arunca spre ce este înainte” (Filipeni 3:13). Dacă nu ai un vis sau un scop, cere-I lui Dumnezeu unul. 3) Confundăm gândirea limitată cu spiritualitatea. Unii spun: „Eu îl slujesc pe Dumnezeu atât cât pot.” De ce nu începi să-L slujești pe Dumnezeu într-un mod mai important? De ce nu-L lași să te folosească mai mult? Alții spun: „Sunt bine așa cum sunt. Așa m-a creat Dumnezeu.” E greșit să dai vina pe Dumnezeu pentru lipsa ta de creștere, pentru că El ți-a pus la dispoziție toate uneltele și toate ideile de care ai nevoie pentru a crește. Concluzie: Îi stai lui Dumnezeu în cale când nu ai năzuințe mărețe. Deci, roagă-te ca și Iaebeț! 

IAEBEȚ (2)

„Dacă mă vei binecuvânta” (1 Cronici 4:10)

     Iaebeț s-a rugat ca Dumnezeu să-l binecuvânteze în trei feluri specifice: 1) „Dacă îmi vei întinde hotarele.” El visa să aibă în stăpânire mai mult pământ și L-a rugat pe Dumnezeu să binecuvânteze acel vis al său. Când nu mai visezi, îți pierzi direcția. Când nu mai ai idealuri, încetezi să mai crești. Trebuie să ai ceva care să te împingă înainte. Câtă vreme orizontul tău se lărgește, vei fi sănătos spiritual și emoțional. 2) „Dacă mâna Ta va fi cu mine.” Mâna lui Dumnezeu reprezintă puterea Sa. Iaebeț și-a dat seama că dacă hotarele sale s-au lărgit înseamnă că are mai multe responsabilități. Urma să aibă mai multe îndatoriri și mai multă presiune și că va avea nevoie de ajutorul lui Dumnezeu în viața sa. Așa că i-a cerut lui Dumnezeu să fie cu el. Când ceri prezența lui Dumnezeu în viața ta, poți fi sigur că îți va răspunde. 3) „Dacă mă vei feri de nenorocire, aşa încât să nu fiu în suferinţă.” Iaebeț a cerut protecția lui Dumnezeu. De ce? Pentru că în acele vremuri cu cât aveai mai mult pământ, cu atât aveai mai multă influență și erai mai cunoscut. Și lucrul acesta te făcea o țintă mai mare. Și astăzi este la fel. Cu cât ai mai mult succes, cu atât mai mulți critici vei avea. Cu cât teritoriul tău este mai mare, cu atât vei avea mai mulți dușmani. Cu cât te apropii mai mult de Dumnezeu și cu cât devii un creștin mai puternic, cu atât mai mult te va hărțui diavolul deoarece el nu vrea ca tu să crești. Dar poți fi sigur, așa cum a fost și Iaebeț, că prin protecția lui Dumnezeu nu trebuie să te mai temi de nimeni și de nimic. Vrei să scapi de mediocritate? Atunci roagă-te rugăciunea pe care a rostit-o Iaebeț.

IAEBEȚ (1)

„Iaebeţ a chemat pe Dumnezeul lui Israel” (1 Cronici 4:10)

     În prima carte a Cronicilor, Biblia ne relatează despre un om pe nume Iaebeț. Primele nouă capitole conțin genealogii, enumerând peste șase sute de nume. Și chiar în mijlocul acelor nume, Dumnezeu evidențiază un singur om pentru merite speciale și numele său este Iaebeț. În întreaga Biblie există numai două versete despre acest bărbat și cu toate acestea i se face o deosebită onoare să fie pomenit mai presus de alți șase sute de oameni care apar în acest capitol. De ce l-a scos Dumnezeu în evidență? Ce a făcut Iaebeț pentru ca numele lui să se păstreze peste patru mii de ani? Ce l-a ridicat deasupra oamenilor de rând? În următoarele câteva zile vom vedea ce putem învăța de la el. „Iaebeţ era mai cu vază decât fraţii săi” (v. 9). Așadar, ce l-a pus deoparte? El a îndrăznit să ceară și să creadă că Dumnezeu poate face lucruri mărețe: „Iaebeţ a chemat pe Dumnezeul lui Israel şi a zis: „Dacă mă vei binecuvânta şi-mi vei întinde hotarele, dacă mâna Ta va fi cu mine, şi dacă mă vei feri de nenorocire, aşa încât să nu fiu în suferinţă!…” Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse.” Dumnezeu dorește să îi ceri lucruri mari! El i-a spus lui Ieremia: „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunoşti.” (Ieremia 33:3). Pavel ne spune că Dumnezeu „prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3:20). Nu se poate să-I ceri prea mult lui Dumnezeu sau să ai vise prea îndrăzneţe și El să nu le poată onora. Așa că, cere-I ceea ce dorești – și crede că El îți va da!

BINECUVÂNTAT LA LOCUL DE MUNCĂ

„Domnul va face ca binecuvântarea să fie … în toate lucrurile pe care vei pune mâna.” (Deuteronom 28:8)

     Cuvântul vocație vine de la cuvântul latin vocare, care semnifică o „chemare spirituală.” Orice vocație, indiferent care ar fi, este o chemare de la Dumnezeu. Și odată ce începi să-ți vezi locul de muncă în această lumină, ți se va părea mai ușor să crezi că Dumnezeu dorește să te binecuvânteze la locul de muncă. Având lucrul acesta în minte, iată ce trebuie să faci: 1) Urmărește o activitate compatibilă cu darurile tale. „Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu: pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos” (1 Petru 4:11). 2) Învață tot ce este de învățat despre locul de muncă. „Să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa” (Proverbe 1:5). 3) Recunoaște-L pe Dumnezeu ca pe adevăratul tău angajator. „Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.” (Efeseni 6:7-8). 4) Consideră munca un dar de la Dumnezeu, nu o pedeapsă. „Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva avere și bogății și i-a îngăduit să mănânce din ele, să-și ia partea lui din ele și să se bucure în mijlocul muncii lui: acesta este un dar de la Dumnezeu.” (Eclesiastul 5:19). 5) Folosește critica în avantajul tău. De fapt, fă-o să funcționeze pentru tine. Cere sugestii și corectări. „Sărăcia şi ruşinea sunt partea celui ce leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste.” (Proverbe 13:18). 6) Fă mai mult decât se așteaptă de la tine. „Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două” (Matei 5:41). 7) Consideră-L pe Domnul colegul tău de muncă. Gândește-te la Isus pe tot parcursul zilei în timp ce-ți îndeplinești sarcinile de serviciu și „Domnul va face ca binecuvântarea să fie cu tine în grînarele tale şi în toate lucrurile pe care vei pune mâna.”