IAEBEȚ (4)

„Dacă mâna Ta va fi cu mine” (1 Cronici 4:10)

     Iaebeț nu doar că a avut mari năzuințe, dar el a avut o credință mare și o încredere profundă în Dumnezeu. El a avut suficientă credință pentru a se ruga și pentru a aștepta un răspuns. El a fost la fel ca misionarul pionier William Carey, care a spus: „Așteaptă mari lucruri de la Dumnezeu și încearcă mari lucruri pentru Dumnezeu.” Nu există nici o precizare că Iaebeț ar fi avut vreo educație sau vreun talent deosebit. Biblia nu ne spune dacă era bogat sau învățat. El a fost pur și simplu un om obișnuit cu o credință neobișnuită. Nu te îngrijora de lucrurile pe care nu le ai – dacă ai credință! Dumnezeu îți va da ce-ți lipsește dacă crezi. Lui Dumnezeu îi place să folosească oameni obișnuiți care sunt gata să se încreadă în El și să vadă cum izbândesc. Mulți oameni super-talentați stau deoparte, în timp ce oameni obișnuiți se avântă prin credință și câștigă. Și tu poți fi unul dintre ei. Un alt lucru interesant despre Iaebeț este că se pare că avea un fel de dizabilitate pentru că în limba ebraică, „Iaebeț” înseamnă „el întristează.” Iaebeț i-a provocat mamei sale o suferință atât de mare la naștere, încât aceasta l-a numit Trist. Ți-ar plăcea să treci prin viață purtând acest nume? Poate nu a fost dorit sau iubit dar el a fost mai puternic decât acest inconvenient, iar credința l-a ajutat să meargă înainte. El nu s-a uitat la trecut, ci la viitor. El a crezut că dacă Dumnezeu îl binecuvântează, viitorul său va fi mai mare decât trecutul său. Care este handicapul tău? E de natură fizică? E de natură spirituală? E o copilărie nefericită? Un loc de muncă ce nu te împlinește sau o căsnicie frântă? Orice ar fi, Domnul Isus a spus: „Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” (Marcu 9:23).  

IAEBEȚ (3)

„Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse” (1 Cronici 4:10)

     Când Iaebeț s-a rugat „Dacă … îmi vei întinde hotarele”, el a spus: „Vreau mai mult decât am și te rog să-mi dai!” Acest om a avut năzuințe mari și Dumnezeu le-a binecuvântat. Există trei concepții greșite care ne pot împiedica să avem năzuințe mari: 1) Confundăm teama cu smerenia. Noi spunem: „O, nu aș putea face niciodată așa ceva” și credem că suntem smeriți. Dar asta nu înseamnă smerenie. Ci e teamă și lipsă de credință. O persoană cu adevărat smerită ar spune: „Cu ajutorul lui Dumnezeu, pot. Prin binecuvântarea lui Dumnezeu, voi putea face. Poate singur nu sunt în stare, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, pot.” Asta înseamnă smerenie. 2) Avem tendința să confundăm lenea cu mulțumirea. Noi îl cităm pe Pavel: „M-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc.” (Filipeni 4:11). Asta nu înseamnă că nu trebuie să ai idealuri. Pavel nu spunea: „Nu am ambiții sau planuri de viitor.” Ci, de fapt, chiar opusul! El vorbea despre „a te arunca spre ce este înainte” (Filipeni 3:13). Dacă nu ai un vis sau un scop, cere-I lui Dumnezeu unul. 3) Confundăm gândirea limitată cu spiritualitatea. Unii spun: „Eu îl slujesc pe Dumnezeu atât cât pot.” De ce nu începi să-L slujești pe Dumnezeu într-un mod mai important? De ce nu-L lași să te folosească mai mult? Alții spun: „Sunt bine așa cum sunt. Așa m-a creat Dumnezeu.” E greșit să dai vina pe Dumnezeu pentru lipsa ta de creștere, pentru că El ți-a pus la dispoziție toate uneltele și toate ideile de care ai nevoie pentru a crește. Concluzie: Îi stai lui Dumnezeu în cale când nu ai năzuințe mărețe. Deci, roagă-te ca și Iaebeț!  

IAEBEȚ (2)

„Dacă mă vei binecuvânta” (1 Cronici 4:10)

     Iaebeț s-a rugat ca Dumnezeu să-l binecuvânteze în trei feluri specifice: 1) „Dacă îmi vei întinde hotarele.” El visa să aibă în stăpânire mai mult pământ și L-a rugat pe Dumnezeu să binecuvânteze acel vis al său. Când nu mai visezi, îți pierzi direcția. Când nu mai ai idealuri, încetezi să mai crești. Trebuie să ai ceva care să te împingă înainte. Câtă vreme orizontul tău se lărgește, vei fi sănătos spiritual și emoțional. 2) „Dacă mâna Ta va fi cu mine.” Mâna lui Dumnezeu reprezintă puterea Sa. Iaebeț și-a dat seama că dacă hotarele sale s-au lărgit înseamnă că are mai multe responsabilități. Urma să aibă mai multe îndatoriri și mai multă presiune și că va avea nevoie de ajutorul lui Dumnezeu în viața sa. Așa că i-a cerut lui Dumnezeu să fie cu el. Când ceri prezența lui Dumnezeu în viața ta, poți fi sigur că îți va răspunde. 3) „Dacă mă vei feri de nenorocire, aşa încât să nu fiu în suferinţă.” Iaebeț a cerut protecția lui Dumnezeu. De ce? Pentru că în acele vremuri cu cât aveai mai mult pământ, cu atât aveai mai multă influență și erai mai cunoscut. Și lucrul acesta te făcea o țintă mai mare. Și astăzi este la fel. Cu cât ai mai mult succes, cu atât mai mulți critici vei avea. Cu cât teritoriul tău este mai mare, cu atât vei avea mai mulți dușmani. Cu cât te apropii mai mult de Dumnezeu și cu cât devii un creștin mai puternic, cu atât mai mult te va hărțui diavolul deoarece el nu vrea ca tu să crești. Dar poți fi sigur, așa cum a fost și Iaebeț, că prin protecția lui Dumnezeu nu trebuie să te mai temi de nimeni și de nimic. Vrei să scapi de mediocritate? Atunci roagă-te rugăciunea pe care a rostit-o Iaebeț.

IAEBEȚ (1)

„Iaebeţ a chemat pe Dumnezeul lui Israel” (1 Cronici 4:10)

     În prima carte a Cronicilor, Biblia ne relatează despre un om pe nume Iaebeț. Primele nouă capitole conțin genealogii, enumerând peste șase sute de nume. Și chiar în mijlocul acelor nume, Dumnezeu evidențiază un singur om pentru merite speciale și numele său este Iaebeț. În întreaga Biblie există numai două versete despre acest bărbat și cu toate acestea i se face o deosebită onoare să fie pomenit mai presus de alți șase sute de oameni care apar în acest capitol. De ce l-a scos Dumnezeu în evidență? Ce a făcut Iaebeț pentru ca numele lui să se păstreze peste patru mii de ani? Ce l-a ridicat deasupra oamenilor de rând? În următoarele câteva zile vom vedea ce putem învăța de la el. „Iaebeţ era mai cu vază decât fraţii săi” (v. 9). Așadar, ce l-a pus deoparte? El a îndrăznit să ceară și să creadă că Dumnezeu poate face lucruri mărețe: „Iaebeţ a chemat pe Dumnezeul lui Israel şi a zis: „Dacă mă vei binecuvânta şi-mi vei întinde hotarele, dacă mâna Ta va fi cu mine, şi dacă mă vei feri de nenorocire, aşa încât să nu fiu în suferinţă!…” Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse.” Dumnezeu dorește să îi ceri lucruri mari! El i-a spus lui Ieremia: „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunoşti.” (Ieremia 33:3). Pavel ne spune că Dumnezeu „prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3:20). Nu se poate să-I ceri prea mult lui Dumnezeu sau să ai vise prea îndrăzneţe și El să nu le poată onora. Așa că, cere-I ceea ce dorești – și crede că El îți va da!

BINECUVÂNTAT LA LOCUL DE MUNCĂ

„Domnul va face ca binecuvântarea să fie … în toate lucrurile pe care vei pune mâna.” (Deuteronom 28:8)

     Cuvântul vocație vine de la cuvântul latin vocare, care semnifică o „chemare spirituală.” Orice vocație, indiferent care ar fi, este o chemare de la Dumnezeu. Și odată ce începi să-ți vezi locul de muncă în această lumină, ți se va părea mai ușor să crezi că Dumnezeu dorește să te binecuvânteze la locul de muncă. Având lucrul acesta în minte, iată ce trebuie să faci: 1) Urmărește o activitate compatibilă cu darurile tale. „Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu: pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos” (1 Petru 4:11). 2) Învață tot ce este de învățat despre locul de muncă. „Să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa” (Proverbe 1:5). 3) Recunoaște-L pe Dumnezeu ca pe adevăratul tău angajator. „Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.” (Efeseni 6:7-8). 4) Consideră munca un dar de la Dumnezeu, nu o pedeapsă. „Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva avere și bogății și i-a îngăduit să mănânce din ele, să-și ia partea lui din ele și să se bucure în mijlocul muncii lui: acesta este un dar de la Dumnezeu.” (Eclesiastul 5:19). 5) Folosește critica în avantajul tău. De fapt, fă-o să funcționeze pentru tine. Cere sugestii și corectări. „Sărăcia şi ruşinea sunt partea celui ce leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste.” (Proverbe 13:18). 6) Fă mai mult decât se așteaptă de la tine. „Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două” (Matei 5:41). 7) Consideră-L pe Domnul colegul tău de muncă. Gândește-te la Isus pe tot parcursul zilei în timp ce-ți îndeplinești sarcinile de serviciu și „Domnul va face ca binecuvântarea să fie cu tine în grînarele tale şi în toate lucrurile pe care vei pune mâna.”  

CONTINUĂ-ȚI PERFECȚIONAREA

„Ca nu cumva … eu însumi să fiu lepădat” (1 Corinteni 9:27)

     Pavel scrie: „Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, deci, în aşa fel ca să căpătaţi premiul! Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate vesteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate vesteji. Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat” (v. 24-27). Dacă nu preiei controlul asupra vieții tale, vei trăi mereu fără să știi că nu îți aparții. Cu alte cuvinte, aparții lucrului sau persoanei care te controlează. Pentru a te dezvolta, trebuie să ai mereu înaintea ochilor aceste trei lucruri: 1) Lectura. David a zis: „cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea” (Psalmul 119:27). Disciplinează-te să citești ceva în fiecare zi, ceva care să te ajute spiritual, emoțional, relațional și profesional. Și pune Biblia în capul listei de cărți de citit. 2) Răsplata. Autorul Mike Delaney a remarcat: „Orice afacere sau industrie care oferă beneficii egale celor ce pierd vremea și celor ce sunt plini de entuziasm mai devreme sau mai târziu va ajunge să aibă mai multe persoane care pierd vremea decât care au entuziasm. Răsplata pe care o dai, bună sau rea, ție sau altora, aceea vei primi din belșug.” 3) Rezultatele. Data viitoare când ai ceva de făcut și te gândești să faci ceea ce e convenabil în loc să plătești prețul, schimbă-ți perspectiva. Numără beneficiile pe care le ai atunci când faci ceea ce trebuie și dă-i bătaie. În loc să te concentrezi asupra „muncii”, concentrează-te asupra „răsplății.”  

ABORDAREA CORECTĂ

„Cine îşi înfrânează vorbele, cunoaşte ştiinţa” (Proverbe 17:27)

     Nu este suficient să ai răspunsul corect; trebuie să ai și abordarea corectă. Ideile bune și sfaturile sănătoase sunt irosite când folosești o abordare prin care impui ceva cu de-a sila. Înțelepciunea înseamnă să spui lucrul potrivit, la timpul potrivit, în modul potrivit. „Cine îşi înfrânează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput.” Eforturile tale de a ajuta pe cineva să se schimbe vor da greș sau mai rău, îl va îndepărta dacă nu te apropii de acea persoană cu dragoste și smerenie. Majoritatea oamenilor știu deja care este problema lor. E posibil să se lupte cu ea de mai mult timp și în adâncul lor ar vrea să se descurce mai bine. Dacă nu ești pregătit să primești răspunsul „cine ești tu să-mi spui”, trebuie să te apropii de ei pe calea potrivită. „Cuvintele prietenoase sunt ca un fagur de miere, dulci pentru suflet, şi sănătoase pentru oase” (Proverbe 16:24). Domnul Isus a spus: „veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:32). Deci, dacă oamenii nu vor primi adevărul așa cum îl spui tu, poate că parțial problema îți aparține. Fostul președinte al senatului american Richard Halverson scrie: „Le poți oferi oamenilor ideile tale sub formă de gloanțe sau sub formă de semințe. Le poți împușca sau le poți semăna. Ideile folosite ca gloanțe ucid inspirația și motivația. Ideile folosite ca semințe prind rădăcină, cresc și aduc rod în viața în care sunt semănate. Dar există un risc: odată ce devin parte din cei în care le-ai semănat, probabil că nu vei primi nici o laudă că de la tine a pornit ideea. Dar dacă ești dispus să trăiești și fără merite, vei avea parte de o recoltă bogată.” Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Adoptă abordarea corectă.  

NU FI LENEȘ! (4)

„Am trecut pe lângă ogorul unui leneş” (Proverbe 24:30)

     Mai bine să nu ai mână de lucru decât să angajezi un leneș; mai bine să nu ai pe nimeni decât să ai un leneș. Evident, Solomon a suferit din pricina câtorva leneși care munceau pentru el: „Cum este oţetul pentru dinţi şi fumul pentru ochi, aşa este leneşul pentru cel ce-l trimite” (Proverbe 10:26). Știm cu toții cât de tare irită oțetul dacă este înghițit ca atare sau cât de dăunător este fumul când îți intră în ochi! La fel de dăunător este leneșul pentru cel care îl angajează. Orice face va dura de două ori mai mult pentru a fi terminat și fie va trebui refăcut, fie va trebui aruncat – cu un cost dublu. Prezența lui la locul de muncă este mai rea decât absența sa. El își irosește propriile resurse dar și pe ale altora. În Proverbe 24:30-31 ni se zugrăvește un tablou tragic: „Am trecut pe lângă ogorul unui leneş, şi pe lângă via unui om fără minte. Şi era numai spini, acoperit de mărăcini, şi zidul din piatră era prăbuşit.” Acum să o spunem clar: Trebuie să arătăm compasiune față de cei nevoiași din motive legitime, însă ei au nevoie de mai mult decât de o mână de ajutor; ei au nevoie de cineva care să-i ridice! Ei au nevoie de mai mult decât de mâncare și îmbrăcăminte; ei au nevoie de scop, de demnitate și de stimă de sine. Și asta dorește Dumnezeu să le ofere. Abraham Lincoln nu a fost renumit pentru că s-a născut într-o colibă; el a fost renumit pentru că a ieșit din ea. Poate nu vei ajunge la Casa Albă, dar dacă nu vrei să ajungi la casa săracilor, nu fi leneș! Cere-I lui Dumnezeu să-ți dea o motivație proaspătă la locul de muncă și nu-ți căuta scuze ca să renunți.  

NU FI LENEȘ! (3)

„Toamna, leneşul nu ară” (Proverbe 20:4)

     Leneșul vede un obstacol în orice oportunitate. Deși nu poate sta la un loc de muncă prea mult, mereu găsește o scuză bună. Programul e prea lung, salariul e prea mic, munca e prea grea, oamenii sunt prea pretențioși iar șeful insuportabil. Și nu-ți fă griji, dacă nu te încântă nici una din aceste scuze, leneșul are mult mai multe. Ai auzit de scuza cu leul? Solomon scrie: „Leneşul zice: „Afară este un leu, care m-ar putea ucide pe uliţă!” (Proverbe 22:13). Thomas Edison, întruchiparea omului muncitor și antiteza leneșului, a spus: „Oportunitățile sunt ratate de majoritatea oamenilor pentru că apar îmbrăcate în salopetă și seamănă cu munca.” Leneșul nu rămâne niciodată fără scuze. Întotdeauna e prea cald sau prea frig, prea umed sau prea uscat pentru a munci. „Toamna, leneşul nu ară.” Dacă leneșii și-ar face rău numai lor înșiși nu ar fi nimic, dar ei le fac rău și celorlalți. „ Cine se leneveşte în lucrul lui este frate cu cel ce nimiceşte” (Proverbe 18:9). Chuck Swindoll spune: „Acest cuvânt „a nimici” pulsează de responsabilitate. Un angajat leneș nu ține pe loc organizația; el îi distruge motivația și pornirea. Un jucător leneș nu numai că slăbește echipa; îi distruge spiritul și îi diminuează dorința de a câștiga. Un pastor leneș nu numai că își limitează biserica, dar îi nimicește entuziasmul, pasiunea de a câștiga suflete și de a împlini nevoi. Nu va trece mult și ceilalți vor fi nevoiți să facă mai mult pentru a compensa influența negativă a leneșului.” Așadar, din nou, cuvântul pentru tine astăzi este: Nu fi leneș!  

NU FI LENEȘ! (2)

„Până când vei sta culcat, leneşule?” (Proverbe 6:9)

     Leneșul nu face niciodată astăzi ceea ce poate amâna pe mâine și nu face niciodată mâine ceea ce poate amâna pentru totdeauna. Ziua lui preferată de muncă este mâine. De aceea Dumnezeu întreabă: „Până când vei sta culcat, leneşule?” Când cineva este apt de muncă și există locuri de muncă, probabil vorbești cu un leneș dacă trebuie să-l întrebi mereu: „Cât timp mai stai până te reangajezi?” Sau: „Când îți cauți un alt loc de muncă?” Se spune că un student încerca să se hotărască dacă să studieze sau nu. A luat o monedă, a aruncat-o și înainte să cadă a zis: „Dacă e cap, merg la film. Dacă e pajură, o să mă uit la televizor. Și dacă va sta pe muchie – voi învăța!” În paranteză fie spus, unii leneși sunt prea leneși să arunce moneda! Leneșul este persoana care ocolește mereu treaba, dar care nu se hotărăște niciodată să ia o decizie. Părinților, învățați-i pe copiii voștri că este la fel de important să începi un lucru cum este să-l termini. Răspunsul preferat al copiilor la o rugăminte este deseori: „imediat.” Nu cumva să crezi lucrul acesta, căci altfel vei plăti de fiecare dată. Învață-i pe copii că „acum” înseamnă acum și că „oprește” înseamnă nu te uiți la televizor până nu ai terminat treaba. Acesta e un adevăr important pentru că, după cum a spus un lider: „Când faci ceea ce trebuie și când trebuie, ajungi să faci ce vrei să faci atunci când vrei să faci.”