CONTINUĂ-ȚI PERFECȚIONAREA

„Ca nu cumva … eu însumi să fiu lepădat” (1 Corinteni 9:27)

     Pavel scrie: „Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, deci, în aşa fel ca să căpătaţi premiul! Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate vesteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate vesteji. Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat” (v. 24-27). Dacă nu preiei controlul asupra vieții tale, vei trăi mereu fără să știi că nu îți aparții. Cu alte cuvinte, aparții lucrului sau persoanei care te controlează. Pentru a te dezvolta, trebuie să ai mereu înaintea ochilor aceste trei lucruri: 1) Lectura. David a zis: „cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea” (Psalmul 119:27). Disciplinează-te să citești ceva în fiecare zi, ceva care să te ajute spiritual, emoțional, relațional și profesional. Și pune Biblia în capul listei de cărți de citit. 2) Răsplata. Autorul Mike Delaney a remarcat: „Orice afacere sau industrie care oferă beneficii egale celor ce pierd vremea și celor ce sunt plini de entuziasm mai devreme sau mai târziu va ajunge să aibă mai multe persoane care pierd vremea decât care au entuziasm. Răsplata pe care o dai, bună sau rea, ție sau altora, aceea vei primi din belșug.” 3) Rezultatele. Data viitoare când ai ceva de făcut și te gândești să faci ceea ce e convenabil în loc să plătești prețul, schimbă-ți perspectiva. Numără beneficiile pe care le ai atunci când faci ceea ce trebuie și dă-i bătaie. În loc să te concentrezi asupra „muncii”, concentrează-te asupra „răsplății.”  

ABORDAREA CORECTĂ

„Cine îşi înfrânează vorbele, cunoaşte ştiinţa” (Proverbe 17:27)

     Nu este suficient să ai răspunsul corect; trebuie să ai și abordarea corectă. Ideile bune și sfaturile sănătoase sunt irosite când folosești o abordare prin care impui ceva cu de-a sila. Înțelepciunea înseamnă să spui lucrul potrivit, la timpul potrivit, în modul potrivit. „Cine îşi înfrânează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput.” Eforturile tale de a ajuta pe cineva să se schimbe vor da greș sau mai rău, îl va îndepărta dacă nu te apropii de acea persoană cu dragoste și smerenie. Majoritatea oamenilor știu deja care este problema lor. E posibil să se lupte cu ea de mai mult timp și în adâncul lor ar vrea să se descurce mai bine. Dacă nu ești pregătit să primești răspunsul „cine ești tu să-mi spui”, trebuie să te apropii de ei pe calea potrivită. „Cuvintele prietenoase sunt ca un fagur de miere, dulci pentru suflet, şi sănătoase pentru oase” (Proverbe 16:24). Domnul Isus a spus: „veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:32). Deci, dacă oamenii nu vor primi adevărul așa cum îl spui tu, poate că parțial problema îți aparține. Fostul președinte al senatului american Richard Halverson scrie: „Le poți oferi oamenilor ideile tale sub formă de gloanțe sau sub formă de semințe. Le poți împușca sau le poți semăna. Ideile folosite ca gloanțe ucid inspirația și motivația. Ideile folosite ca semințe prind rădăcină, cresc și aduc rod în viața în care sunt semănate. Dar există un risc: odată ce devin parte din cei în care le-ai semănat, probabil că nu vei primi nici o laudă că de la tine a pornit ideea. Dar dacă ești dispus să trăiești și fără merite, vei avea parte de o recoltă bogată.” Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Adoptă abordarea corectă.  

NU FI LENEȘ! (4)

„Am trecut pe lângă ogorul unui leneş” (Proverbe 24:30)

     Mai bine să nu ai mână de lucru decât să angajezi un leneș; mai bine să nu ai pe nimeni decât să ai un leneș. Evident, Solomon a suferit din pricina câtorva leneși care munceau pentru el: „Cum este oţetul pentru dinţi şi fumul pentru ochi, aşa este leneşul pentru cel ce-l trimite” (Proverbe 10:26). Știm cu toții cât de tare irită oțetul dacă este înghițit ca atare sau cât de dăunător este fumul când îți intră în ochi! La fel de dăunător este leneșul pentru cel care îl angajează. Orice face va dura de două ori mai mult pentru a fi terminat și fie va trebui refăcut, fie va trebui aruncat – cu un cost dublu. Prezența lui la locul de muncă este mai rea decât absența sa. El își irosește propriile resurse dar și pe ale altora. În Proverbe 24:30-31 ni se zugrăvește un tablou tragic: „Am trecut pe lângă ogorul unui leneş, şi pe lângă via unui om fără minte. Şi era numai spini, acoperit de mărăcini, şi zidul din piatră era prăbuşit.” Acum să o spunem clar: Trebuie să arătăm compasiune față de cei nevoiași din motive legitime, însă ei au nevoie de mai mult decât de o mână de ajutor; ei au nevoie de cineva care să-i ridice! Ei au nevoie de mai mult decât de mâncare și îmbrăcăminte; ei au nevoie de scop, de demnitate și de stimă de sine. Și asta dorește Dumnezeu să le ofere. Abraham Lincoln nu a fost renumit pentru că s-a născut într-o colibă; el a fost renumit pentru că a ieșit din ea. Poate nu vei ajunge la Casa Albă, dar dacă nu vrei să ajungi la casa săracilor, nu fi leneș! Cere-I lui Dumnezeu să-ți dea o motivație proaspătă la locul de muncă și nu-ți căuta scuze ca să renunți.  

NU FI LENEȘ! (3)

„Toamna, leneşul nu ară” (Proverbe 20:4)

     Leneșul vede un obstacol în orice oportunitate. Deși nu poate sta la un loc de muncă prea mult, mereu găsește o scuză bună. Programul e prea lung, salariul e prea mic, munca e prea grea, oamenii sunt prea pretențioși iar șeful insuportabil. Și nu-ți fă griji, dacă nu te încântă nici una din aceste scuze, leneșul are mult mai multe. Ai auzit de scuza cu leul? Solomon scrie: „Leneşul zice: „Afară este un leu, care m-ar putea ucide pe uliţă!” (Proverbe 22:13). Thomas Edison, întruchiparea omului muncitor și antiteza leneșului, a spus: „Oportunitățile sunt ratate de majoritatea oamenilor pentru că apar îmbrăcate în salopetă și seamănă cu munca.” Leneșul nu rămâne niciodată fără scuze. Întotdeauna e prea cald sau prea frig, prea umed sau prea uscat pentru a munci. „Toamna, leneşul nu ară.” Dacă leneșii și-ar face rău numai lor înșiși nu ar fi nimic, dar ei le fac rău și celorlalți. „ Cine se leneveşte în lucrul lui este frate cu cel ce nimiceşte” (Proverbe 18:9). Chuck Swindoll spune: „Acest cuvânt „a nimici” pulsează de responsabilitate. Un angajat leneș nu ține pe loc organizația; el îi distruge motivația și pornirea. Un jucător leneș nu numai că slăbește echipa; îi distruge spiritul și îi diminuează dorința de a câștiga. Un pastor leneș nu numai că își limitează biserica, dar îi nimicește entuziasmul, pasiunea de a câștiga suflete și de a împlini nevoi. Nu va trece mult și ceilalți vor fi nevoiți să facă mai mult pentru a compensa influența negativă a leneșului.” Așadar, din nou, cuvântul pentru tine astăzi este: Nu fi leneș!  

NU FI LENEȘ! (2)

„Până când vei sta culcat, leneşule?” (Proverbe 6:9)

     Leneșul nu face niciodată astăzi ceea ce poate amâna pe mâine și nu face niciodată mâine ceea ce poate amâna pentru totdeauna. Ziua lui preferată de muncă este mâine. De aceea Dumnezeu întreabă: „Până când vei sta culcat, leneşule?” Când cineva este apt de muncă și există locuri de muncă, probabil vorbești cu un leneș dacă trebuie să-l întrebi mereu: „Cât timp mai stai până te reangajezi?” Sau: „Când îți cauți un alt loc de muncă?” Se spune că un student încerca să se hotărască dacă să studieze sau nu. A luat o monedă, a aruncat-o și înainte să cadă a zis: „Dacă e cap, merg la film. Dacă e pajură, o să mă uit la televizor. Și dacă va sta pe muchie – voi învăța!” În paranteză fie spus, unii leneși sunt prea leneși să arunce moneda! Leneșul este persoana care ocolește mereu treaba, dar care nu se hotărăște niciodată să ia o decizie. Părinților, învățați-i pe copiii voștri că este la fel de important să începi un lucru cum este să-l termini. Răspunsul preferat al copiilor la o rugăminte este deseori: „imediat.” Nu cumva să crezi lucrul acesta, căci altfel vei plăti de fiecare dată. Învață-i pe copii că „acum” înseamnă acum și că „oprește” înseamnă nu te uiți la televizor până nu ai terminat treaba. Acesta e un adevăr important pentru că, după cum a spus un lider: „Când faci ceea ce trebuie și când trebuie, ajungi să faci ce vrei să faci atunci când vrei să faci.”  

NU FI LENEȘ! (1)

„Du-te la furnică, leneşule” (Proverbe 6:6)

     Ce înseamnă mai exact să fii leneș? Robert Hicks spune: „Sentimentul că avem dreptul la lucruri fără să fim dispuși să depunem munca necesară pentru a le obține ne face o societate de leneși.” Nu vom putea niciodată să-l convingem pe leneș de următorul lucru: că este leneș. „Leneşul se crede mai înţelept decât şapte oameni care răspund cu judecată” (Proverbe 26:16). Chiar dacă șapte înțelepți îi spun că este leneș, el nu va recunoaște – chiar dacă raportul numeric este de șapte la unu. Îi poți spune că este leneș, dar nu-i poți spune prea mult. „Poftele leneşului îl omoară, pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile” (Proverbe 21:25). Două cuvinte preferate ale leneșului sunt „într-o zi.” Îl putem auzi: „Într-o zi, o să dau lovitura.” Sau: „Într-o zi voi avea propria mea afacere.” Sau: „Într-o zi, o să… (completează tu spațiul liber). Leneșul găsește întotdeauna o scuză pentru care nu poate munci. Acesta este sensul afirmației lui Solomon: „Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită” (Proverbe 15:19). Când leneșul se uită prin ușa propriei sale vieți, el nu vede un drum netezit de oportunități, el vede doar un mare hățiș. Benjamin Franklin a avut dreptate când a zis: „Nu am cunoscut niciodată pe cineva care se pricepea să-și caute scuze dar care se pricepea și la altceva.” Concluzie: Leneșul preferă să-și caute o scuză decât să-și câștige pâinea. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Nu fi leneș!  

EȘTI TU MAI PLIN DE HAR?

„Creşteţi în har” (2 Petru 3:18)

     În fiecare zi a vieții tale te vei întâlni cu oportunități de a „crește în har.” Trebuie să fii mereu deschis și receptiv la ele. O bunică ce sărbătorea cincizeci de ani de la căsătorie a împărtășit secretul îndelungatei și fericitei ei relații: „În ziua nunții, m-am hotărât să fac o listă cu zece dintre defectele soțului meu, pe care, de dragul căsniciei, aveam să le trec cu vederea. Nu am ajuns niciodată să fac acea listă. De fiecare dată când făcea ceva ce nu-mi plăcea, îmi spuneam: „Are noroc că e unul din acele zece lucruri!” Iată, deci, o femeie înțeleaptă! Intimitatea fizică ne poate apropia unul de celălalt, dar creșterea în har ne va ține împreună. Așadar, când cineva te supără, în loc să răspunzi cu vorbe pline de mânie sau cu o mânie tăcută, adu-ți aminte că Dumnezeu îți oferă încă o oportunitate de a „crește în har.” Și dacă nu te descurci prea bine cu oportunitățile pe care El le trimite, nu te îngrijora, El îți va trimite și altele, până când înțelegi! Resentimentul este unul din cele mai scumpe luxuri în care te poți adânci. O dușmănie adânc înrădăcinată îți roade pacea minții ca un cancer care distruge un organ vital. De fapt, sunt puține lucruri la fel de triste ca și o persoană care a nutrit o dușmănie ani de zile. Fără iertare, viața devine un ciclu nesfârșit de resentimente și răzbunare. Unul din secretele unei vieți lungi și rodnice este să ierți pe toți și totul în fiecare seară înainte de a merge la culcare. E cheia păcii personale. Așadar, pune în practică îndemnul din Biblie: „creșteți în har.”  

ARATĂ-LE DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU

„Vezi tu pe femeia aceasta?” (Luca 7:44)

     Luca scrie: „iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa Fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor, şi stătea înapoi lângă picioarele lui Isus şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrămile ei, şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult, şi le ungea cu mir. Când a văzut lucrul acesta, Fariseul, care-L poftise, şi-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un prooroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de el: că este o păcătoasă.” (v. 37-39).Această scenă a avut loc acasă la Simon, lider religios care era mai preocupat de „bine și rău” decât de oamenii care suferă. Poate avea dreptate din punct de vedere teologic, dar ducea lipsă de compasiune. Domnul Isus l-a confruntat în această privință! „Vezi femeia aceasta?” Simon o vedea ca pe o păcătoasă și o ratată. Dar nu și Domnul Isus. El a răspuns la darul pe care I l-a adus femeia și la inima plină de dragoste din spatele darului. Pentru a-i stabili viitorul în Împărăția lui Dumnezeu, Domnul Isus nu a ținut cont de trecutul ei sordid și nu a făcut nici o referire la el. Domnul Isus i-a văzut lacrimile, i-a înțeles nevoia și a șocat mulțimea de oameni religioși adunată în acea zi, spunând: „Iertate îţi sunt păcatele!” (v. 48). Ai grijă: când ești în biserică de mai multă vreme și ai uitat cum e să fii afară, poți să ai inima împietrită și să nu manifești dragostea lui Dumnezeu față de cei ce au nevoie de ea. Deci, arată-le dragostea lui Dumnezeu oamenilor.  

FII MULȚUMITOR PENTRU HARUL LUI DUMNEZEU!

„Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta” (Efeseni 3:8)

     Într-o zi, fariseii au prins o femeie în timp ce săvârșea adulter. Legea lui Moise era clară; trebuia să fie ucisă cu pietre. Și fariseii erau gata s-o facă. Această femeie s-a gândit probabil că Domnul Isus, fiind fără păcat, va fi de acord. Nu avea nici un avocat care s-o apere, nici măcar un martor! Dar Domnul Isus s-a aplecat și a început să scrie pe nisip. Unii farisei s-au gândit probabil că scrie păcatele lor, inclusiv data și ora, etc. Când și-a ridicat privirea, acuzatorii femeii dispăruseră. El i-a spus femeii: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.” (Ioan 8:11). În acea zi, Domnul Isus a ridicat-o de la starea de vinovăție evidentă la cea de iertare necondiționată. Nu merita iertarea; nici măcar nu știa că este posibil să fie iertată. Și noi avem aceeași istorie, nu-i așa? Într-o zi, Abraham Lincoln se uita cum un proprietar al unei plantații licita pentru o tânără sclavă. Gândindu-se că urma s-o cumpere și să abuzeze de ea, Lincoln a plătit suma necesară pentru a o elibera. „Asta înseamnă că pot merge oriunde vreau?” a întrebat ea. Lincoln i-a spus: „Da, ești liberă!” Cu lacrimile șiroindu-i pe obraz, ea a răspuns: „Atunci domnule, voi merge cu dumneavoastră.” Cuvântul „har” este atât de important încât Pavel îl pomenește de trei ori mai des decât oricare alt autor. Amintindu-și de viața plină de violență pe care a dus-o, el scrie: „Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta.” Cuvântul „har” vine de la grecescul charis, care înseamnă „bucurie pură.” Deși nu merităm, Dumnezeu consideră mântuirea noastră o „bucurie pură.”   

CINE ȘTIE? DUMNEZEU ȘTIE!

„Lucrurile ascunse sunt ale Domnului” (Deuteronom 29:29)

     Biblia spune: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!” (Proverbe 3:5). E ușor să spunem acest verset, dar e greu să-l trăim, mai ales atunci când tragedia și pierderea ne afectează viețile și nu înțelegem de ce. Vine o vreme în care ne rugăm și Dumnezeu ne dă răspunsuri și vine o vreme când ne rugăm și El ne dă pace. „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:6-7). În vremuri de suferință și de pierdere, iată două versete pe care te poți baza: 1) „Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre.” Când trebuie să înțelegem anumite lucruri – noi avem teritoriul nostru, iar Dumnezeu îl are pe al Său. Al nostru este limitat de ceea ce El decide să ne descopere. Pavel, care a scris jumătate din Noul Testament prin descoperire divină, a recunoscut: „Căci cunoaştem în parte” (1 Corinteni 13:9). În cel mai bun caz, noi vom fi mereu limitați de propria noastră înțelegere. 2) „Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” (Romani 8:28). Uneori Dumnezeu ne dă explicații, iar alteori EL dă verdictul „voi explica mai târziu.” Așadar, când ești tentat să ridici mâinile de disperare și să spui: „Cine știe?” adu-ți aminte: „Dumnezeu știe!” Adu-ți aminte că El rezolvă lucrurile spre binele tău și spre slava Sa.