LUPTĂ, CA SĂ IZBÂNDEȘTI!

 „Necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruința aduce… nădejdea.” (Romani 5:3-4)

     Michael Phelps a câștigat aurul la Olimpiada de la Beijing din 2008 și s-a întors acasă cu un record de opt medalii de aur. Însă ne vom aduce aminte nu numai de numărul medaliilor, ci și de spiritul său invincibil, manifestat când situația s-a întors împotriva lui, în proba de 200 m fluture. Când a atins primul peretele, câștigând cursa, nimeni nu știa prin ce trecuse pentru a ieși învingător. Când Michael și-a dat jos ochelarii de înot, toată lumea s-a uitat la el cu mirare, căci din ei a curs apă. Înotase 200 de metri aproape orb, o experiență de care înotătorii se tem. Numărând loviturile și căutând cu disperare marcajele de pe fundul bazinului, în cele din urmă a atins peretele de sosire, fiind un cuceritor olimpic în toată puterea cuvântului. Phelps și-a folosit frustrarea pentru a-și spori rezistența la oboseală și hotărârea de a câștiga. Pavel a spus (Romani 5:3-5): „Ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înşală…” Ce listă de beneficii uimitoare pe care ni le oferă Dumnezeu când ne confruntăm cu probleme! Răbdare: angajamentul de a ne sprijini pe harul Său și de a merge înainte indiferent de circumstanțe. Biruința în încercare: tăria lăuntrică bazată pe integritate personală. Nădejdea plină de încredere: o convingere profundă că orice s-ar întâmpla, în cele din urmă vom reuși. Pentru a încununa toate acestea, avem garanția că vom reuși în misiunea pe care ne-a dat-o Dumnezeu, pentru că „nădejdea aceasta nu înșală!” Când (ca Michael Phelps) nu vezi clar ce urmează, dă-ți toate silințele; linia de sosire este chiar în fața ta! Deci, străduiește-te, și vei izbândi!

RĂSPUNDE CU BUNĂTATE

„Creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului…” (2 Petru 3:18)

     Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.” (Ioan 13:14-15). Ale cui picioare le-a spălat El? Ale lui Petru, care s-a lepădat de El; ale lui Toma, care s-a îndoit de El; ale lui Iuda, care l-a trădat; ale tuturor celorlalți, care urmau să-L părăsească. Cu alte cuvinte, „arătați harul care v-a fost arătat.” Asta nu înseamnă că aprobi faptele celui ce ți-a greșit, dacă faci lucrul acesta. Domnul Isus nu ți-a aprobat păcatele prin faptul că te-a iertat! Harul nu-i cere copilului să accepte abuzurile părintelui, nici celui oprimat să treacă cu vederea nedreptatea. Persoana condusă de har îi trimite pe hoți la închisoare și așteaptă ca fostul soț sau fosta soție să plătească pensie alimentară pentru copii. Harul nu este orb. El îi vede pe cei răniți foarte bine. Dar harul alege să vadă mai degrabă și mai mult iertarea lui Dumnezeu. Refuză să lase suferințele să otrăvească sufletul. Biblia spune: „Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.” (Evrei 12:15). Acolo unde lipsește harul, amărăciunea abundă. Unde abundă harul, crește iertarea. Petru scrie: „Creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului.” Să crești în cunoașterea Bibliei este mult mai ușor decât să crești în har față de cei care te-au rănit. Prima necesită o bună memorie; cea de-a doua necesită un caracter ca al lui Hristos. Așadar, cum poți „crește” în har? Practicându-l cu fiecare persoană cu care te întâlnești, în fiecare situație în care te găsești!

PATRU CATEGORII DE DORINȚE (4)

„Trupul vostru este Templul Duhului Sfânt” (1 Corinteni 6:19)

     După dorințele materiale, de realizare și de relaționare, un al patrulea tip de dorințe omenești sunt dorințele fizice. Biblia ne spune să ne bucurăm, să mâncăm, să ne odihnim, să avem sărbători, să cântăm, să plângem, să strigăm, să facem sport – toate aceste lucruri le facem cu trupurile noastre. Aceste pofte, dorințe și desfătări pot de fapt să devină un mod de a ne aminti cât de bun este Dumnezeul nostru. Partea fizică nu este separată de cea spirituală; într-adevăr, Duhul lui Dumnezeu este cel care face ca trupurile noastre să capete viață. Biblia nu ne condamnă că dorim să fim atrăgători din punct de vedere fizic, însă trebuie să ținem cont de următorul lucru: „Femeia frumoasă şi fără minte este ca un inel din aur pus în râtul unui porc” (Proverbe 11:22). Stați liniștiți, același principiu se aplică și bărbaților! Dumnezeu a creat trupurile noastre. Deci ce trebuie să facem? Dumnezeu ne-a creat sensibili la frumusețe. Câțiva frizeri au început ceea ce ei numesc „lucrarea frizerilor”. (Poate îți sună ciudat. La urma urmelor, singurul frizer pomenit în Biblie este Dalila… și când Samson s-a dus la ea, nu a fost prea bine pentru el. Însă a-i sluji pe oameni aranjându-le părul – poate fi un lucru bun. Oamenii le împărtășesc frizerilor probleme pe care nu le împărtășesc cu alții. Așadar putem înțelege cum aceasta poate fi o lucrare adevărată.) Acest grup a făcut tunsori unor oameni pe care i-au schimbat apoi fizic și mental. Ei au plecat în Costa Rica pentru a sluji femeile tinere care încercau să scape de prostituție; au aranjat și au slujit gratuit acele femei… care nu numai că nu mai fuseseră slujite astfel vreodată, dar fuseseră și transformate în obiecte. Ce vreau să spun este că ar trebui să avem o nouă concepție, o concepție biblică despre ceea ce este cu adevărat „spiritual.”

PATRU CATEGORII DE DORINȚE (3)

„Prietenul adevărat iubește oricând și în nenorocire ajunge ca un frate.” (Proverbele 17:17)

     O a treia dorință omenească fundamentală: 3. Dorința de relaționare. Ionatan, fiul lui Saul, era moștenitor la tron, dar a renunțat de bună voie pentru că știa că David a fost ales de Dumnezeu să fie rege. Cât de des întâlnești așa ceva? Ionatan nu a devenit prietenul lui David pentru că urmărea disciplina prieteniei spirituale. Pur și simplu îl simpatiza pe David, și acea prietenie a schimbat cursul istoriei poporului Israel. Cu toții avem dorințe în materie de prietenii, pe care nu le urmărim… Dacă nu ne pică din cer o relație profundă, plină de semnificații, ne dăm bătuți. Cu toate acestea, prieteniile de felul acesta nu se întâmplă pur și simplu; Ioanatan a trebuit să dea la o parte bariere inimaginabile pentru a zidi o prietenie cu David. Uneori va trebui să faci la fel, și Dumnezeu te va ajuta. John Ortberg scria: „Prietenul meu Chuck are darul spiritual de-a încuraja oamenii când ia micul dejun. Se întâlnește cu oameni într-un local numit Waffle House (Casa napolitanelor). Chelneriței îi face plăcere să-l aștepte, pentru că primește bacșiș generos și pentru că Chuck îi bine-dispune pe toți. E foarte amuzant și extrem de deschis referitor la zdrobirea sa, ceea ce-i face pe ceilalți să se deschidă față de el, asemenea lalelelor în bătaia soarelui. El simte cel mai puternic prezența lui Dumnezeu atunci când stă la masă în Casa napolitanelor și i se dă posibilitatea să vadă sufletul cuiva. Nu cafeaua îi aduce pe oameni la el, ci râurile de apă vie care curg din el.” Dacă prin natura ta ești o persoană timidă, iată un sfat: e posibil ca persoana cu care dorești să fii prieten să fie și ea timidă. Mergi înainte, stabilește legătura și așteaptă să vezi ce se întâmplă. Cine știe? Ai putea fi răspunsul ei la singurătate, și ea ar putea fi răspunsul pentru tine!

PATRU CATEGORII DE DORINȚE (2)

„El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima” (Psalmul 37:4)

     Altă dorință specific umană: 2. Dorința de realizare: Primul lucru pe care i l-a spus Dumnezeu lui Adam a fost acesta: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l” (Geneza 1:28). Motivul pentru care ai o dorință atât de puternică de a realiza ceva în viață este pentru că Dumnezeu te-a creat „să faci ceva”. Nu cunosc mulți oameni mai motivați de realizare decât apostolul Pavel, care declara: „eu nu ţin numaidecât la viaţa mea… ci vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus” (Faptele Apostolilor 20:24). Dumnezeu nu a înlăturat dorința de realizare a lui Pavel, ci a valorificat-o, în așa fel încât Pavel a putut împlini voia lui Dumnezeu. O înclinație spre o carieră puternică, asociată cu dorința de a învăța și de a realiza ceva, pot fi lucruri bune – dacă nu duc la dependența de muncă, la neglijarea rugăciunii sau la manipularea oamenilor și împrejurărilor. Dacă se întâmplă astfel de lucruri, trebuie să-ți reevaluezi motivația. Dar dacă nu e cazul, și ajungi să crești în Dumnezeu având un foc lăuntric de a realiza ceva – mergi înainte și realizează ce ți-ai propus. Folosește-ți abilitățile pentru a face lucruri bune pentru alții. Astfel, fie că îți aduci contribuția la o întâlnire, fie că aduci valoare într-o echipă sau că formulezi idei, vei ști că nu ești doar tu. Când îți dezvolți capacitatea de a avea relații și legături cu clienți sau cu asociați, tu poți în același timp să te rogi pentru ei și să-i binecuvântezi. Când practici bucuria în realizările tale, viața ta este plăcută înaintea lui Dumnezeu. Iată un sfat: din când în când, adu-ți aminte să te oprești și să-I mulțumești lui Dumnezeu că poți face ceva ce îți place!

PATRU CATEGORII DE DORINȚE (1)

 „O dorinţă împlinită este un pom de viaţă.” (Proverbele 13:12)

     În câteva meditații succesive, ne vom uita la câteva dintre cele mai comune dorințe; 1. Dorințele materiale. Lidia era o femeie de afaceri care se ocupa de textile (vezi Faptele Apostolilor 16:14). Ea a fost printre cei dintâi convertiți europeni ai lui Pavel la creștinism. Îți poți imagina ce a însemnat pentru o femeie să aibă succes în afaceri într-o societate dominată atât de pregnant de bărbați? A avut atât de mare succes, încât avea propria ei casă… care a fost destul de spațioasă încât să devină loc de întâlnire pentru una din primele biserici creștine din Europa. Multe edificii religioase s-au construit de-a lungul secolelor – Notre Dame, Westminster Abbey, Capela Sixtină – dar biserica primară a început în casa unei femei de afaceri. Dacă dorința ta de a face bani îți sufocă generozitatea, te face să trăiești din datorii sau îți creează o nemulțumire cronică – a sosit timpul să-ți reevaluezi acțiunile; a câștiga bani, a crea produse bune și a avea angajați sunt lucruri care – făcute cinstit – Îl glorifică pe Dumnezeu. „El îţi va da putere să le câştigi” (Deuteronomul 8:18). Te-ai întrebat vreodată de ce îți place să meșterești la motoare sau să lucrezi cu mâinile? Pentru că ai fost creat după chipul unui Dumnezeu creativ, care a meșterit această incredibilă mașinărie cosmică a Universului, cu forțe și energii atât de complicate, încât oamenii se dedică unor cariere științifice strălucite pentru a înțelege doar fărâme din ea! Fie că ești o persoană orientată spre mecanică, fie spre știință sau artă, ești creația Lui – și lucrul acesta e cel mai important! Biblia spune: „Domnul… vrea pacea robului Său!” (Psalmul 35:27). Când dorința ta după succes material are la bază glorificarea lui Dumnezeu și binecuvântarea oamenilor, El te va ajuta să reușești, și vei avea și pace!

DE CE TREBUIE SĂ CITIM BIBLIA?

„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu…” (2 Timotei 3:16)

     Pavel i-a scris lui Timotei: „oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii, şi se vor amăgi şi pe ei înşişi. Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat: din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” (v. 13-17). Iată motivele pentru care trebuie să citești Biblia: 1) Ca să nu te rătăcești. Dumnezeu nu-ți va spune nimic, printr-o altă persoană sau prin propriile tale gânduri, care să nu se alinieze la ceea ce a revelat în mod clar în Cuvântul Său. De aceea trebuie să cunoști Scriptura. 2) Ca să știi că ești pe deplin mântuit. Apostolul Ioan scrie: „V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică.” (1 Ioan 5:13). 3) Ca să-ți identifici chemarea și să te echipezi. Pavel spune (recitesc 2 Timotei 3:17): „pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună”. Biblia este manualul vieții creștine, așa că citește-o în fiecare zi! Azi ai citit?

FII CREATIV!

„Au desfăcut acoperişul casei” (Marcu 2:4)

     Mary Engelbreit și-a dorit mereu să ilustreze cărți pentru copii, însă un consilier școlar i-a spus: „Nu poți face asta. Fii practică. Ia-ți o diplomă și începe să predai.” Mary a început să lucreze la un magazin de artă, a învățat tot ce se putea în domeniu și a ajuns să cunoască artiști care își câștigau existența făcând ce le place. Având sprijinul părinților, și-a zis: „Poți deveni artist. Dacă ai imaginație, vei reuși.” Prin faptul că a refuzat ca obstacolele de pe drumul convențional spre succes s-o oprească, Engelbreit a devenit o artistă recunoscută pe plan național și și-a lansat propria revistă. Un autor francez a spus: „Adevărata călătorie spre descoperire constă nu în a căuta peisaje noi, ci în a le privi cu alți ochi!” Învață să ai o minte deschisă, și nu uita: inspirație obții prin transpirație! Așteaptă-te să apară probleme, și nu lăsa ca ele să-ți slăbească hotărârea. Patru bărbați care nu au putut să-și ducă prietenul paralizat la Isus, din cauza mulțimii, „au desfăcut acoperişul casei… au pogorât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul.” Domnul Isus a văzut credința lor în acțiune și a răsplătit-o, vindecându-l pe bolnav. Poți găsi o soluție aproape pentru orice, atunci când petreci timp cu Dumnezeu în rugăciune și când perseverezi. Rebecca Barlow Jordan spunea: „Adevărata creativitate nu se oprește la stadiul inspirației. Mulți aspiranți au încercat și au eșuat pentru că nu au reușit să învingă obstacolele. Adevăratul artist vede imaginea finală prin credință. Toți suntem artiști și Dumnezeu are ce să ne dea de lucru. El ne încurajează să ne bucurăm de rodul muncii noastre. Însă adevărata binecuvântare vine nu doar când știm că am învins, ci atunci când creativitatea validează originea ei divină și aduce slavă lui Dumnezeu.”

ȘADRAC, MEȘAC ȘI ABED-NEGO (2)

„Împăratul Nebucadneţar a făcut un chip din aur, înalt de şaizeci de coţi” (Daniel 3:1)

     Când cineva își înalță o statuie de șaizeci de coți, e normal să crezi că asta marchează mari merite sau mari biruințe. Dar această statuie a fost personificarea mândriei. Toți avem în noi un mic Nebucadnețar. Nu ne-am face niciodată o statuie de șaizeci de coți înălțime, însă ne cam supărăm dacă oamenii nu fac plecăciuni în fața dorințelor noastre. Nu am arunca niciodată pe nimeni într-un cuptor încins, dar mânia noastră iese la suprafață când nu obținem ceea ce vrem. Exagerăm în CV, îi denigrăm pe alții pe la spate, spunem minciuni (nu doar inofensive) pentru a ascunde domeniile gri din viața noastră. Dacă nu-ți găsești identitatea și siguranța în ceea ce a îndeplinit Hristos pe cruce pentru tine, îți vei ascunde nesiguranțele în spatele ipocriziei. Vei încerca să te împotrivești propriilor tale lupte, să-ți creezi propriile oportunități și să-ți stabilești propria reputație. Două versete definesc căderea regelui Saul: 1) „Saul a zidit un altar Domnului” (1 Samuel 14:35). 2) „Saul… şi-a înălţat un semn de biruinţă” (1 Samuel 15:12). Iar Samuel a văzut și a citit inima lui Saul: „Când erai mic în ochii tăi, n-ai ajuns tu căpetenia seminţiilor lui Israel?” (1 Samuel 15:17). Știi cine construiește monumente pentru propria persoană? Cel ce nu are o părere bună despre el însuși! Cu cât ești mai nesigur, cu atât mai multe monumente trebuie să contruiești. Există o mare diferență între „vie Împărăția Ta” și „vie împărăția mea.” Dacă treci această linie de demarcație, relația ta cu Dumnezeu va fi condiționată de satisfacerea propriilor dorințe. Nu-L slujești pe El, te folosești de El. Nu zidești altare pentru Dumnezeu, construiești monumente pentru tine însuți. Iar asta se numește idolatrie. Deci, zidește altare pentru Dumnezeu!

ȘADRAC, MEȘAC ȘI ABED-NEGO (1)

 „Daniel a rugat pe împărat să dea grija treburilor ţinutului Babilonului în mâna lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego” (Daniel 2:49)

     Ce oameni! Știau că dacă refuză să se închine înaintea statuii înalte de șaizeci de coți a împăratului Nebucadnețar, vor fi executați. Însă Șadrac, Meșac și Abed-Nego au luat hotărârea de-a sta în picioare pentru ceea ce este drept, și de-a nu se pleca în fața a ceea ce este nedrept. Majoritatea dintre noi am fi născocit nenumărate scuze: „Mă închin pe dinafară, dar rămân în picioare în mintea și duhul meu!”, ori „Îmi voi cere iertare imediat ce mă voi ridica în picioare”, sau „La ce i-aș mai folosi lui Dumnezeu dacă aș muri?” Însă deseori tocmai scuzele noastre sunt cele care anulează revelația Lui. Când ne compromitem integritatea, nu mai lăsăm loc intervenției divine. Când luăm lucrurile în propriile noastre mâini, Îl scoatem pe Dumnezeu din ecuație. Când încercăm să manipulăm o situație, pierdem miracolul. Dacă Șadrac, Meșac și Abed-Nego și-ar fi compromis integritatea și s-ar fi închinat înaintea statuii, ar fi fost salvați de cuptorul aprins… însă ar fi fost prin mâna lui Nebucadnețar, nu a lui Dumnezeu! Și ar fi fost salvați de foc, și nu din foc. Ei și-ar fi sacrificat mărturia picând testul… și în timp ce și-ar fi salvat viețile, și-ar fi sacrificat integritatea. Integritatea lor a fost cea care a atras minunea. Integritatea a fost cea care I-a permis lui Dumnezeu să-Și facă simțită prezența și puterea. Iar integritatea lor a fost răsplătită: „Împăratul a înălţat pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego la mare cinste, în ţinutul Babilonului.” (Daniel 3:30). Concluzie: când faci ceea ce-ți cere Dumnezeu să faci, El va face ceea ce trebuie prin și pentru tine!