LUPTĂ-TE PENTRU INTEGRITATE!

„Să mă ocrotească nevinovăţia şi neprihănirea” (Psalmul 25:21)

     Bobby Jones este considerat unul dintre cei mai mari jucători de golf din istorie. Dar mai mult decât toate victoriile sale de pe terenul de golf, el este celebru pentru ce s-a întâmplat la turneul U.S. Open din 1925. El a atins mingea și și-a atribuit singur lovitură de penalitate, chiar dacă nimeni altcineva nu-l văzuse atingând mingea. Însă el n-a putut trece peste conștiința sa. Și prin această penalitate auto-atribuită, el a pierdut turneul. Când oficialii turneului au încercat să-l complimenteze pentru integritatea lui, Jones a spus simplu: „Ați putea la fel de bine să mă lăudați că nu am jefuit o bancă. Există un singur mod de a juca acest joc!” Bobby Jones a jucat după reguli. Făcând astfel, el a onorat integritatea jocului. Un comentator sportiv scrie: „În opinia multora, dintre toți marii atleți, Bobby Jones s-a apropiat cel mai mult de ceea ce noi numim un mare om.” Jones ar fi putut câștiga turneul, dar și-ar fi pierdut integritatea. Acesta este un exemplu puternic despre ceea ce înseamnă integritatea și e un lucru care merită sărbătorit, însă noi facem pe dos. Trăim într-o cultură care apreciază mai mult talentul. Talentul se depreciază în timp. La fel și intelectul și înfățișarea. În cele din urmă îți vei pierde puterea și înfățișarea plăcută. E posibil să-ți pierzi memoria, dar nu trebuie să-ți pierzi integritatea. Integritatea este singurul lucru care nu se depreciază cu timpul. Nimic nu necesită mai mult timp decât zidirea unei reputații de om credincios, care se poate distruge rapid printr-o singură lovitură a păcatului. De aceea integritatea ta trebuie sărbătorită și ocrotită mai presus de orice.

O POȚI LUA DE LA CAPĂT

„Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte, şi nu vă mai uitaţi la cele vechi!” (Isaia 43:18)

     Deși este adevărat că toți greșim, iată ceva ce merită să ții minte: eșecul te poate face mai puternic. Cum? Învățând din greșeli și devenind mai puternic și mai înțelept prin ele. Când lași viitorul în seama trecutului, înseamnă că te îneci în remușcare și în deznădejde. Dar dacă practici „eșecul și înaintarea”, poți experimenta succesul viitor. Așadar, admite că ai greșit, cere curățirea prin sângele lui Hristos, nu te mai gândi la dezamăgirile produse de tine însuți, ridică-te și încearcă din nou. La un moment dat în viața sa, Ilie ajunsese atât de deprimat, încât s-a rugat să moară: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinţii mei.” (1 Împărați 19:4). Mai târziu, când a fost întărit de harul lui Dumnezeu, el a ieșit din descurajare, fiind un om nou și având o nouă misiune în viață (vezi v. 15-16). După ce s-a lepădat de Hristos pe față, Petru a fost iertat. În ciuda slăbiciunii sale, el a fost restaurat și a devenit apostolul care „i-a întărit pe frații săi” și care a zidit biserica Noului Testament (vezi Luca 22:31-32). Aici nu este vorba de cât de tare ai greșit sau cât de des, ci de ceea ce poate face Dumnezeu să fii, când accepți harul Său, te ridici și Îl lași să-ți dea puterea de-a face mai bine data viitoare. Petru este dovada că Dumnezeu ne ridică atunci când suntem slabi și vorbește și acționează prin noi, pe căi care Îi aduc slavă doar Lui (vezi 1 Corinteni 1:28). Te va mustra Dumnezeu uneori? Da, El este un părinte bun, dar El nu te va lepăda. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: o poți lua de la capăt.

CONVINGERE ȘI CREDIBILITATE (2)

„Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea” (Proverbele 11:3)

     După convingere – despre care am vorbit ieri – cea de-a doua calitate pe care trebuie s-o manifești când ai de-a face cu alții este credibilitatea. Când oamenii au încredere în tine, ei te vor asculta. În primele stadii ale relației, ei îți vor acorda avantajul îndoielii atâta timp cât ai recomandări bune. Însă pentru a le păstra încrederea, trebuie să dai dovadă de credibilitate (responsabilitate, integritate, sinceritate). Se zice că profesorul mediocru spune, profesorul bun explică, iar profesorul adevărat demonstrează. La urma urmelor, fiecare dintre noi trebuie să ne străduim să demonstrăm. În primele șase luni ale unei relații, ne concentrăm asupra abilității de comunicare a unei persoane pentru a putea face judecăți despre el (sau ea). De exemplu, când avem un șef nou care vorbește bine și care lansează o viziune convingătoare, îl credem. Când avem o relație bună cu un vecin sau cu un coleg de muncă nou, avem impresia că avem un nou prieten. Când întâlnim persoana cu care ajungem să ne căsătorim, credem că totul va fi minunat mereu. Și pentru majoritatea oamenilor, luna de miere este minunată! Dar după luna de miere vine căsnicia! De multe ori și căsnicia este minunată, dar uneori nu. Ce face diferența? Credibilitatea! Iată cum merg lucrurile într-o relație: în primele șase luni comunicarea este mai presus de credibilitate. Când o persoană este credibilă, îți face plăcere să-i stai alături de-a lungul vieții. Dar lângă o persoană lipsită de credibilitate, cu greu i-ar putea sta cineva alături. Credibilitatea seamănă cu banii: dacă îi ai ești rezolvat, dacă nu-i ai ești falimentar. De fapt, cu trecerea timpului, modul în care trăiești depășește cu mult cuvintele pe care le folosești. 

CONVINGERE ȘI CREDIBILITATE (1)

„Să vă uitaţi la mine, şi să faceţi ca mine… să faceţi ce voi face eu” (Judecători 7:17)

     În seara dinaintea victoriei sale spectaculoase asupra madianiților, Ghedeon le-a spus celor trei sute de oameni din armata sa: „Să vă uitaţi la mine, şi să faceţi ca mine… să faceţi ce voi face eu.” Ce s-ar întâmpla dacă ai spune lucrul acesta celor pe care îi cunoști? Ar trebui să faci anumite precizări, și să spui: „Urmați-mă în afaceri, dar nu în viața de familie”? Sau „Urmați sfatul meu profesional, dar nu stilul meu personal de viață”? Pentru a câștiga respectul și pentru a fi demn să fii urmat de alții, ai nevoie de două calități care contează cu adevărat. Prima calitate este convingerea. Convingerea este o credință fermă după care trăiești și pe care refuzi s-o compromiți. O persoană pragmatică își adaptează convingerile și faptele după împrejurări pentru a nu face vâlvă, sau pentru a fi agreat și apreciat. Cineva care are o convingere nu va face asta. David Hume, filosof scoțian și sceptic religios, a fost oprit – pe când se grăbea la o întâlnire cu evanghelistul George Whitefield – și întrebat dacă crede cu adevărat ceea ce afirmă marele evanghelist. Hume a răspuns: „Firește că nu! Dar el crede, și vreau să-ntâlnesc și eu un om care crede cu adevărat ceea ce spune!” Autorul Larry Phillips a spus: „Există o diferență remarcabilă între oțel și tinichea, mai ales când sunt lovite. Convingerile profunde ale inimii apar ca niște „cuvinte de oțel” și se remarcă prin fermitatea vocii. Trebuie să nu uităm că nu putem mima convingerile! Oamenii vor vedea întotdeauna diferența dintre cuvintele de oțel și sunetul tinichelei, indiferent cât de tare este lovită tinicheaua!” Oamenii văd diferența dintre valorile tale de căpătâi și concepțiile tale intelectuale. Dacă nu ai o convingere profundă cu privire la ceea ce spui, ei de ce ar avea?

ARUNCĂ-TE SPRE CE ESTE ÎNAINTE!

„Nu căutaţi Betelul, nu vă duceţi la Ghilgal, şi nu treceţi la Beer-Şeba… Căutaţi pe Domnul, şi veţi trăi” (Amos 5:5-6)

     Betel este locul în care Iacov a avut visul care i-a schimbat viața și în care i-a făcut un jurământ lui Dumnezeu. Ghilgal este locul în care iudeii au poposit după ce Dumnezeu a despărțit în mod miraculos Iordanul și au intrat în Țara Promisă pentru prima oară. Beer-Șeba este locul în care Isaac a săpat o fântână și a zidit un altar. Toate aceste trei locuri aveau o semnificație specială: erau locuri de referință sacre în călătoria spirituală a lui Israel. Așadar, de ce le-a zis Dumnezeu să nu-L caute acolo? Răspunsul e simplu: nu-L vei găsi pe Dumnezeu în trecut. Numele Său nu este Marele Am Fost, ci Marele Eu Sunt. Psalmistul a spus: „Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi.” (Psalmul 46:1) Când ne agățăm prea strâns de ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi în trecut, deseori ratăm ceea ce dorește El să facă pentru noi în viitor. El lucrează chiar aici, chiar acum. El face mereu ceva nou. Așa că, mergi înainte cu credincioșie și adu-ți aminte de momentele sfinte din trecut, dar scopul lor este să ne aducă aminte de credincioșia lui Dumnezeu, așa încât să avem credință în El și pentru viitor. Când încetăm să mai trăim din imaginație, și începem să trăim doar din amintiri, am început să murim. A fi complet viu înseamnă a fi complet prezent. E obligatoriu să lași trecutul în trecut. De aceea Pavel a scris: „uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” (Filipeni 3:13-14). Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: aruncă-te spre ce este înainte!

RUPE LEGĂTURILE CU TRECUTUL

„A luat o pereche de boi pe care i-a adus jertfă; cu uneltele boilor le-a fiert carnea…” (1 Împărați 19:21)

     Lucrarea lui Elisei a început cu acest verset: „…a luat o pereche de boi pe care i-a adus jertfă; cu uneltele boilor le-a fiert carnea, şi a dat-o oamenilor s-o mănânce. Apoi s-a sculat, a urmat pe Ilie…” Elisei nu se mai putea întoarce la vechiul mod de viață, pentru că a distrus legăturile care l-ar fi putut duce înapoi. A fost sfârșitul lui Elisei-fermierul și începutul lui Elisei-profetul. Fie că încerci să slăbești, să intri la facultate, să scrii o carte, să începi o afacere, o lucrare sau să scapi de datorii, primul pas este întotdeauna cel mai lung și cel mai greu. Nu poți face pur și simplu un pas spre viitor, până nu elimini posibilitatea prin care te-ai putea întoarce înapoi în trecut. Numai așa poți urmări anumite obiective. Numai așa scapi de dependențe. Numai așa aduci reconciliere în relații. Pentru a începe un nou capitol, trebuie să-l închei pe cel vechi. Elisei nu trebuia să ardă uneltele boilor pentru a-l urma pe Ilie, însă lucrul acesta însemna o declarație. Mai precis, o declarație de loialitate. Nu mai exista cale de întoarcere. În nouă cazuri din zece, eșecul înseamnă să recurgi la planul B când planul A devine prea riscant, prea costisitor sau prea dificil. De aceea majoritatea oamenilor trăiesc în planul B. Ei nu și-au ars „uneltele” care îi leagă de trecut. Oamenii care recurg doar la planul A nu au un plan B. E planul A, sau nimic! Ei preferă să fie zdrobiți sau să ardă pe drumul lor înspre visul venit de la Dumnezeu, decât să reușească în altceva. Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: dă foc „uneltelor” ce te țin legat de trecut, și mergi înainte!

SĂ TRĂIȚI ȘI SĂ LUCRAȚI ÎMPREUNĂ

„Fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat.” (Efeseni 5:33)

     O femeia a plecat la o conferință într-un weekend prelungit. Pe la jumătatea unei sesiuni de dimineață, a sărit în picioare brusc și a părăsit încăperea. Îngrijorată, o prietenă s-a dus după ea pentru a vedea ce a determinat-o să părăsească întâlnirea atât de brusc. A găsit-o în hol cu telefonul în mână. „S-a întâmplat ceva?” a întrebat ea îngrijorată. „O, nu, a răspuns femeia timid. N-am vrut să te alarmez, dar mi-am adus aminte că e dimineața în care ducem gunoiul.” Prietena ei a reluat: „Ziua în care scoateți gunoiul la poartă? Soțul tău nu este acasă?” „Ba da, a răspuns femeia, dar e nevoie de două persoane ca să-l scoatem afară. Eu nu-l pot duce singură, iar soțul meu nu-și aduce aminte!” Secretul unei căsnicii fericite este să învățați să trăiți și să lucrați împreună. Iată zece sugestii care să te ajute să atingi acest obiectiv: 1) Fiți de acord să vă rugați împreună în fiecare dimineață. 2) Găsiți ceva frumos să vă spuneți în fiecare zi. 3) Nu uitați să vă strângeți în brațe. 4) Considerați-vă o echipă, nu doar un cuplu. 5) Respectați-vă diferențele. 6) Mâncați împreună cel puțin o masă pe zi. 7) Dați-i neînțelegerile voastre lui Dumnezeu, El știe cum să le rezolve. 8) Dezvoltați un puternic simț al umorului. 9) Identificați „locul vostru special” și „cântecul vostru special.” 10) Depănați amintirile comune. În mod ironic, motivul numărul unu pentru divorț în ziua de azi este „incompatibilitatea.” Cum se poate așa ceva? Ar trebui să știm toți că suntem diferiți! Când doi oameni cu daruri diferite se hotărăsc să se iubească unul pe celălalt și să asculte unul de altul, diferențele dintre ei pot deveni o sursă de tărie, și nu una de slăbiciune! Deci, secretul unei căsnicii fericite este să învățați să trăiți și să lucrați împreună.

IAIR (4)

„A nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea” (2 Timotei 1:10)

     Nu trebuie să ne mire faptul că Dumnezeu are inimă pentru părinții care suferă. La urma urmelor, Dumnezeu Însuși este Tată. Nu există emoții părintești pe care să nu le fi simțit și El! Ești separat de copilul tău? Și Dumnezeu a fost. Cineva se poartă urât cu copilul tău? Lumea și-a bătut joc și a râs de Fiul Lui. Unii profită de copilul tău? Fiul lui Dumnezeu a căzut în cursa unor mărturii false și a fost trădat de un urmaș de-al Său lacom. Copilul tău suferă sub ochii tăi? El Și-a privit Fiul pe cruce. Dorești să-ți scutești copilul de tot răul din lume? Și Dumnezeu a dorit. Dar datorită dragostei Lui imense pentru noi, „n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8:32). Să remarcăm expresia „toate lucrurile”. Nu există niciun lucru pe care să nu-l poate face Dumnezeu ca răspuns la rugăciune! Poate te-ai rugat, dar copilul tău a murit. Nicio durere nu se compară cu pierderea unui copil. Poate ai spus: „Isus a înviat-o pe fiica lui Iair, de ce nu l-a salvat și pe fiul meu?” Dumnezeu îți înțelege întrebarea. Și El Și-a îngropat Fiul. Iar El urăște moartea mai mult decât o urăști tu. De aceea „a nimicit moartea și a adus la lumină viața și neputrezirea.” Pentru cei ce se încred în Hristos, moartea nu este altceva decât o trecere spre cer. Poate copilul tău nu este în brațele tale astăzi, dar el este în siguranță în brațele Lui. După ce și-a pierdut fiul abia născut, David a privit înainte cu nădejde și a spus: „Eu mă voi duce la el…” (2 Samuel 12:23). La fel și tu!

IAIR (3)

„Duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât… Părinţii ei au rămas uimiţi” (Luca 8:55-56)

     E posibil să dai tot ce ai mai bun pentru copiii tăi, și totuși să ajungi și tu în situația lui Iair. Poți să-i iubești, să-i protejezi și să te rogi pentru ei, și totuși să ajungi în miez de noapte într-un salon la urgență sau într-o clinică de recuperare pentru dependenții de droguri, alternând între cele două voci: disperare sau credință. Cine l-ar fi putut învinovăți pe Iair dacă ar fi renunțat? Când s-a dus prima oară la Isus, fiica lui era în stare critică, dar totuși trăia. Apoi, în timp ce vorbea cu Isus, a primit vestea: „Fiica ta a murit” (v. 49). În acea clipă, Isus s-a uitat la Iair și a zis: „Nu te teme; crede numai, şi va fi tămăduită.” (v. 50). Fie că era vorba de-a opri evoluția bolii, fie de-a o învia din morți, Isus a fost răspunsul la problema lui Iair. El este răspunsul și pentru problema familiei tale! Să remarcăm două lucruri pe care le-a făcut Domnul Isus: 1) I-a dat la o parte pe cei care jeleau, dar care nu aveau nici un pic de credință (vezi Luca 8:51). Ai grijă pe cine lași să se apropie de tine, mai ales în perioadele de criză. 2) I-a întărit pe părinți în credință. „Când a ajuns la casa fruntaşului, n-a lăsat pe nici unul să intre împreună cu El, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl şi mama fetei.” (v. 51). În acel moment, „a apucat-o de mână, şi a strigat cu glas tare: „Fetiţo, scoală-te!” Şi duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât… Părinţii ei au rămas uimiţi” (v. 54-56). Când te rogi și-ți pui credința în Hristos, El poate face în familia ta lucruri care te vor uimi!

  

IAIR (2)

„Scoală-te şi gemi noaptea… înaintea Domnului! Ridică-ţi mâinile spre El pentru viaţa copiilor tăi” (Plângerile lui Ieremia 2:19)

     Istoria lui Iair este istoria unui părinte care se roagă și a unui Mântuitor Atotprezent. Așadar, fă ce-ți spune profetul Ieremia: „Scoală-te şi gemi noaptea… Varsă-ţi inima ca nişte apă, înaintea Domnului! Ridică-ţi mâinile spre El pentru viaţa copiilor tăi.” Părinților, puteți face lucrul acesta. Puteți fi niște susținători loiali și niște mijlocitori credincioși. Puteți aduce fricile voastre de părinți înaintea Domnului Isus. De fapt, dacă nu o veți face, vă veți descărca pe copiii voștri. Frica îi transformă pe unii părinți în gardieni absurzi, gata să sancționeze aspre fiecare minut întârziat, pas greșit sau prietenie nepotrivită. Ei înăbușesc creșterea și transmit neîncredere. Familia în care nu există loc să respiri, îl sufocă pe copil. Pe de altă parte, teama poate crea și părinți permisivi. De teamă ca odrasla lor să nu se simtă prea îngrădită sau prea limitată, ei lărgesc excesiv granițele. Grabnici să îmbrățișeze și înceți la disciplinare, ei nu înțeleg că disciplina corespunzătoare este o expresie a dragostei. Părinți paranoici sau părinți permisivi – cum pot fi evitate aceste extreme? Prin rugăciune! Domnul Isus a spus atât de puține lucruri despre cum e să fii părinte, dar pe de altă parte, faptele Sale pot fi cuprinse în volume întregi pe tema rugăciunii. De fiecare dată când un părinte se roagă, Hristos răspunde. Marele mesaj din versetul de azi este următorul: Când copilul tău trece printr-o criză, întoarce-te la Isus! Dar mai bine, nu aștepta să vină criza! Când îl trimiți la școală, în fiecare zi, fă-o cu o binecuvântare! Când îi spui noapte bună, acoperă-l cu rugăciuni! Când este copleșit de o temă sau materie la care nu se prea descurcă, roagă-te cu el pentru asta! Roagă-te ca pruncul tău să-și afle rostul în această lume, și să-și pregătească un loc și pentru lumea care va veni!