ELIBERAT DE ROBIA RELIGIOASĂ

„Hristos ne-a izbăvit ca să fim slobozi… Rămâneți, deci, tari…” (Galateni 4:31, 5:1)

      Unora dintre noi li se pare greu să-și acorde permisiunea de a gândi, de a spune sau de a se bucura de anumite lucruri, pentru că le este teamă că ceilalți îi vor dezaproba. Deci ajungem să trăim după convingerile lor, în loc să trăim după ale noastre. Nu există nicio altă robie ca robia religioasă! Un autor creștin scria: „Biserica în care am crescut ne-a învățat că nu avem voie să mergem la film sau la un meci de fotbal (să ne amestecăm cu lumea) și că femeile nu au voie să-și vopsească părul. Răspunsul nostru standard la majoritatea chestiunilor de felul acesta era: ‘Noi așa am fost învățați!’” Aceasta este conduita unei conștiințe formate în școala tradiției. Pavel i-a mustrat aspru pe galateni pentru că încercau să supravegheze viețile oamenilor obligându-i să trăiască după tradițiile iudaice și nu după Evanghelia harului. El a scris: „Rămâneți, deci, tari, și nu vă plecați iarăși sub jugul robiei.” (Galateni 5:1) Antrenează-te să te îngrijorezi mai puțin pentru ceea ce cred oamenii, și mai mult pentru ceea ce crede Dumnezeu. În realitate, ceea ce îi supără pe unii oameni religioși este că tu poți face anumite lucruri din încredințare, pe când ei nu le pot face – pentru că nu-și pot îngădui permisiunea de a se bucura de libertatea lor în Hristos (vezi Galateni 2:4). Nu, nu scuzăm păcatul sau practicile nebiblice! Dar dacă nu te miști în acord cu lumina Scripturii, ci în conformitate cu părerile oamenilor, îți vei petrece toată viața așteptând „momentul potrivit” sau „un moment în care oamenii vor înțelege”, înainte de a merge mai departe. Și îți vei încheia viața privind în urmă cu regret. Nu îngădui să ți se întâmple așa ceva! „Hristos ne-a izbăvit ca să fim slobozi. Rămâneți deci tari.” Amin?

BINELE TĂU ȘI SLAVA SA

„Dacă suferiți cu răbdare, când ați făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu.” (1 Petru 2:20)

     Mulți dintre oamenii din Scriptură pe care îi admirăm au fost tratați cu asprime, și Dumnezeu a permis să se întâmple lucrul acesta. Să ne gândim la Daniel care a fost aruncat în groapa cu lei, și la Iosif care a fost aruncat în închisoare. Ei nu au făcut nimic și n-au meritat așa ceva. Biblia spune: „dacă suferiți cu răbdare, când ați făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Și la aceasta ați fost chemați; fiindcă și Hristos a suferit pentru voi, și v-a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui.” (1 Petru 2:20-21). Să remarcăm că am fost „chemați” să învingem dificultățile. Există un scop în toată suferința noastră, și nimic nu ne poate atinge fără ca mai întâi să fi trecut prin mâinile iubitoare ale Tatălui ceresc. El a anticipat toate acestea și situația prin care treci acum te pregătește ca să-L slujești mai eficient. Pavel a zis: „La întâiul meu răspuns de apărare, nimeni n-a fost cu mine, ci toți m-au părăsit… Însă Domnul a stat lângă mine, și m-a întărit, pentru ca propovăduirea să fie vestită pe deplin prin mine” (2 Timotei 4:16-17). Pavel nu a considerat toate acestea ca pe ceva ce trebuia să îndure, ci ca pe o avansare! Așa că simte-te încurajat; crește în harul și în cunoștința Domnului (vezi 2 Petru 3:18). Te afli în procesul pregătirii. „Dar nu înțeleg”, spui tu. Atunci ascultă ce spune Joni Erickson Tada: „Dacă mintea lui Dumnezeu ar fi fost suficient de mică pentru ca eu s-o înțeleg, nu ar mai fi Dumnezeu. Uneori nu suport să stau în acest scaun cu rotile, dar aici harul lui Dumnezeu preia controlul. Chiar și în handicapul meu Dumnezeu are un plan și un scop pentru viața mea.” Fie că Dumnezeu te scoate dintr-o situație, fie că te trece prin ea, încrede-te în El. Dumnezeu lucrează pentru binele tău și pentru slava Sa!

CELE TREI HAINE ALE LUI IOSIF (3)

„Faraon… l-a îmbrăcat cu haine din in subțire…” (Geneza 41:42)

     Cea de-a treia haină pe care a purtat-o Iosif a fost „haina destinului”. Întrucât Iosif L-a onorat pe Dumnezeu în cele mai grele împrejurări, el a fost așezat în fruntea Egiptului, fiind îmbrăcat cu haina de domnie și împlinindu-și destinul. În Psalmul 105:17-21 scrie că Dumnezeu „le-a trimis înainte pe un om; Iosif a fost vândut ca rob. I-au strâns picioarele în lanțuri, l-au pus în fiare, până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el, și până când l-a încercat Cuvântul Domnului. Atunci împăratul a trimis să-i scoată lanțurile, și stăpânitorul popoarelor l-a izbăvit. L-a pus domn peste casa lui, și dregătorul tuturor averilor lui.” Încercările și ispitele cu care te confrunți, te pregătesc pentru viitorul tău și pentru destinul tău! Toată viața ta poate consta în pregătirea pentru un singur anotimp ori pentru o singură misiune. Cu cât e mai mare misiunea, cu atât mai mare va fi atacul care va veni împotriva ta. De cinci ori în capitolul 39 din Geneza, Biblia spune: „Domnul a fost cu Iosif.” Dar asta nu l-a scutit de trădare din partea familiei sale; ori de ispite repetate din partea soției șefului său; sau de defăimare și închisoare pe nedrept; sau de dezamăgire din partea pitarului cu care s-a împrietenit în închisoare. Cu toate acestea, privind în urmă, Iosif și-a dat seama că toate aceste experiențe au fost o „pregătire pentru domnie.” Când a fost întrebat de ce folosește lemn numai de la copacii care au rezistat celor mai năprasnice furtuni pentru a-și face viorile, Stradivarius a răspuns: „Lemnul bătut de vreme face muzica cea mai dulce.” Deci, perseverează, încrede-te în continuare în Dumnezeu… și vei cânta cântarea biruinței la fel ca Iosif!

CELE TREI HAINE ALE LUI IOSIF (2)

„El i-a lăsat haina în mână și a fugit…” (Geneza 39:12)

     Cea de-a doua haină pe care a purtat-o Iosif a fost „haina ispitei”. Biblia spune: „…pe când intrase în casă ca să-și facă lucrul… ea l-a apucat de haină, zicând: „Culcă-te cu mine!” El i-a lăsat haina în mână și a fugit afară din casă.” (Geneza 39:11-12). Iosif era tânăr, chipeș, singur, departe de casă și confruntat cu ispite repetate din partea soției șefului său. Cu toate acestea, el a rezistat avansurilor ei și a spus: „Cum aș putea să fac eu un rău atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” (v. 9). Prima lui grijă nu a fost că nu va putea ține ascunsă fapta, ci că nu va mai putea trăi cu el însuși dacă ar fi acceptat. Amintirea dragostei, ocrotirii și binecuvântării lui Dumnezeu peste el, a pus frână inclinațiilor și impulsurilor carnale pe care le-ar fi putut avea. Nu la fel a fost cu David. După păcatul săvârșit cu Batșeba, el a scris aceste cuvinte în rugăciunea sa de pocăință din Psalmul 51: „Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit și am făcut ce este rău înaintea Ta” (v. 4). Împotriva cui păcătuiești tu? Împotriva lui Dumnezeu. Cine vede ceea ce faci? Dumnezeu – Cel care Și-a dovedit dragostea pentru tine la Calvar. L-a iertat Dumnezeu pe David? Da, și te va ierta și pe tine! Însă istoria lui David dovedește că uneori trebuie să trăim cu consecințele faptelor noastre și ele ne pot devasta nu numai pe noi, dar și pe cei care așteaptă călăuzire de la noi. Pavel, cel mai mare dintre apostoli, a recunoscut acest adevăr (1 Corinteni 9:27): „mă port aspru cu trupul meu, și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.”

CELE TREI HAINE ALE LUI IOSIF (1)

„Israel îl iubea pe Iosif… și i-a făcut o haină pestriță.” (Geneza 37:3)

     Vă invit să ne uităm împreună la cele trei haine diferite pe care le-a purtat Iosif, întrucât ele reprezintă imaginea vieții noastre de creștin. Prima, „haina mântuirii”. Trebuie să remarcăm că a fost un „dar” de la tatăl său; Iosif nu a plătit niciun ban pentru ea, nu a făcut nicio cusătură și nu a contribuit cu niciun metru de pânză. Aceasta este istoria mântuirii noastre, nu-i așa? Biblia spune: „Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” (Efeseni 2:8-9). Măcinați de gelozie și de resentiment, frații lui Iosif l-au aruncat într-o groapă și i-au înmuiat haina în sângele unui țap pentru a-l convinge pe tatăl lor că a fost devorat de animale sălbatice. Înțelegi imaginea? „Sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăță de orice păcat.” (1 Ioan 1:7). În vremurile Vechiului Testament, când cineva păcătuia, trebuia să aducă la altar un miel de jertfă, iar preotul îi vărsa sângele ca plată pentru păcate. Însă preotul nu analiza persoana, el analiza mielul. Dacă mielul era „vrednic,” persoana era acceptată și păcatele erau ispășite. Așadar, în clipa în care îți recunoști păcatele și te rogi: „Tată, vin în numele Domnului Isus, Mielul lui Dumnezeu,” ești iertat pe deplin și acceptat… datorită Mielului, nu datorită ție sau rugăciunii în sine. „Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, ca să fim ajutați la vreme de nevoie.” (Evrei 4:16).

VOIA LUI DUMNEZEU ÎNSEAMNĂ PUTERE!

„A binevoit să ne descopere taina voiei Sale…” (Efeseni 1:9)

     Ce mare bucurie avem să știm că voia lui Dumnezeu nu mai este o taină, pentru că „ne-a fost descoperită.” Dintr-odată perspectiva se schimbă, ai o altă atitudine, iar teama nu-ți mai joacă feste. Acum cunoști… iar cunoașterea înseamnă tărie! „Aceia din popor, care vor cunoaște pe Dumnezeul lor, vor rămâne tari, și vor face mari isprăvi.” (Daniel 11:32). Există momente în care înțelegi lucruri în duhul tău, dar nu le poți explica cu mintea ta. Și asta te poate face să fii înțeles greșit. Poți avea în duhul tău cunoașterea unei descoperiri sau a unei binecuvântări cu mult timp înainte de a se întâmpla. Biblia spune: „Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său” (1 Corinteni 2:10). Când Dumnezeu toarnă peste tine înțelepciune, El te pregătește ca să reușești. Ce îl separă pe președintele unei bănci de un îngrijitor? Ceea ce cunoaște! Poate în toate celelalte aspecte sunt egali, dar unul a plătit prețul învățării unor lucruri care îl așează într-o poziție diferită și care îi aduce anumite beneficii. „Noi știm lucrurile acestea” – vei spune… dar Dumnezeu te poate face să știi ceva ce îți va schimba cursul vieții. El îți poate descoperi ceva în timpul nopții, și acel ceva va schimba modul în care te vei simți dimineața. În prezența Sa, primești revelații care îți dau scop, speranță, demnitate, direcție și putere ca să te ridici și să lupți pentru ceea ce Dumnezeu a promis în Cuvântul Său. Așadar, intră în prezența Sa astăzi – și rămâi acolo până când îți va descoperi voia Sa în situația în care te afli.

UNDE SĂ CAUȚI AJUTORUL

„La Tine, Doamne, îmi înalț sufletul.” (Psalmul 25:1)

     Când ai nevoie de ajutor, întoarce-te la Psalmul 25 și observă ce a făcut David: 1) A știut la Cine să apeleze. „La Tine, Doamne, îmi înalț sufletul.” Nu demult am stat de vorbă cu cineva care a cerut ajutor în rugăciune pentru un membru din familia sa care a fost diagnosticat cu cancer în stadiul patru. Cât de rapid se pot schimba viețile noastre! De unde ne vine ajutorul în astfel de momente? De la Dumnezeu. El este cunoscut sub multe nume în Scriptură și unul dintre ele este Iahveh Rapha – Domnul care ne vindecă. Ce minunat! Cuvântul Lui spune: „El îți vindecă toate bolile tale” (Psalmul 103:3). Cu Dumnezeu, nicio boală nu este incurabilă, ceea ce înseamnă că poți apela astăzi la El cu încredere. 2) Apoi, David a știut în Cine să se încreadă. „În Tine, Dumnezeule, mă încred” (Psalmul 25:2). Un bărbat sau o femeie fără Dumnezeu trebuie să îndeplinească rolul lui Dumnezeu în propria sa viață. Lucrul acesta poate fi ușor în vremuri bune, dar ce faci în caz de celule maligne, tensiune anormală, reduceri de personal la locul de muncă, retrocedarea casei ori telefoane care aduc vești rele în primele ore ale dimineții? În cine te încrezi atunci? „În Tine, Dumnezeule!” 3) David a știut cum să se roage: „Arată-mi… învață-mă… povățuiește-mă…” (Psalmul 25:4-5) „Arată-mi, Doamne, căile Tale, și învață-mă cărările Tale. Povățuiește-mă… căci Tu ești Dumnezeul mântuirii mele.” Richard Foster spunea: „A te ruga înseamnă a te schimba. E aleea centrală pe care o folosește Dumnezeu pentru a ne transforma. Dacă nu suntem dispuși să ne schimbăm, în scurt timp vom abandona rugăciunea.” Așadar, te-ai rugat pentru transformare? Dacă nu, intră în prezența lui Dumnezeu numaidecât. Acolo vei găsi ajutorul de care ai nevoie!

PĂCATELE TIPICE (11)

„Să creștem în toate privințele…” (Efeseni 4:15)

     În oricare tip de personalitate studiat te-ai afla (deci fie că ești reformator, slujitor, câștigător, artist, gânditor, loial, entuziast, comandant sau împăciuitor), e clar că ai de dus o luptă cu păcatul. Și faptul că știm că fiecare categorie are propriile sale ispite ascunse ar trebui să ne facă mai puțin invidioși pe ceilalți când greșim, și mai puțin înclinați să-i judecăm când nu greșim. Când ne recunoaștem păcatele tipice, știm la ce avem de lucrat. De exemplu, dacă ești un reformator, trebuie să fii conștient de înclinația ta spre neprihănire prin forțe proprii. Cu toate acestea, e important să recunoști că ai fost înzestrat de Dumnezeu cu pasiunea pentru dreptate – și e un lucru bun. Firește, vei simți cel mai mult prezența Sa când poți exprima aceste lucruri liber și în dragoste. În cele din urmă, când știi tipicul altor persoane, reușești să empatizezi și să trăiești în armonie cu ele. Când afli de tiparele lor, devii mai răbdător cu cei ale căror păcate sunt diferite de ale tale. De exemplu, poți face ca slujitorii să nu rămână blocați în „slujire”, și îi poți încuraja pe cei „împăciuitori” să vorbească deschis atunci când sunt mânioși. În concluzia acestei serii despre tipuri de personalitate și păcatele tipice aferente, să fim de acord că scopul nostru trebuie să fie să ne debarasăm de masca religiozității, să ne întărim unii pe alții în domeniile în care avem lupte de dat, și să facem asta cu har și fără a judeca. Când ne cunoaștem și ne acceptăm pe noi înșine și unii pe alții, putem umbla împreună în dragoste. „Credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele.” Numai atunci putem ajunge la potențialul nostru maxim – acela ce poartă însăși semnătura lui Dumnezeu!

PĂCATELE TIPICE (10)

„Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul.” (Efeseni 4:25)

     Al nouălea și ultimul tip de personalitate studiat sunt împăciuitorii, sau mediatorii; ei se dezvoltă când viața este liniștită. Lor le place versetul: „ce plăcut și ce dulce este să locuiască frații împreună!” (Psalmul 133:1). Ei sunt niște terapeuți și niște mediatori extraordinari și pot aduce împăcarea în familie, între vecini și la locul de muncă. Dar uneori sunt înclinați să caute pacea cu orice preț, să-și folosească abilitățile de relaționare ca să participe și ei și să evite luarea inițiativei și asumarea riscului din cauza atașamentului lor exagerat față de confort și siguranță. Ei suferă adesea de „cumsecădenie în fază terminală”, când de fapt curajul este cel cu adevărat necesar. Când Avraam și nepotul său Lot au început să prospere, a izbucnit o revoltă între acești proprietari de vite, deoarece terenul era prea mic pentru toate turmele lor. Dându-și seama că lucrul acesta ar putea dezbina familia, Avraam a luat atitudine, a înfruntat problema și a salvat relația. Pe de altă parte, când împăratul Abimelec a văzut-o pe Sara, soția lui Avraam și a dorit s-o facă parte din haremul său, Avraam, temându-se pentru viața lui, s-a purtat ca un laș și a zis: „Este sora-mea!” (Geneza 20:2). În concluzie, e vital să-ți recunoști păcatele tipice, ca să le poți înfrunta eficient. Domnul Isus i-a avertizat pe cei care caută paiul din ochiul celuilalt și nu reușesc să vadă „bârna” din propriul lor ochi (vezi Matei 7:3). Păcatul tău tipic este atât de ademenitor, încât e cel mai mare pericol pentru tine și e atât de aproape de tine, încât s-ar putea nici să nu-l vezi. David s-a rugat: „Iartă-mi greșelile pe care nu le cunosc! Păzește, de asemenea, pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine!” (Psalmul 19:12-13).

PĂCATELE TIPICE (9)

„Ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru…” (1 Tesaloniceni 2:7)

     Al optulea tip de personalitate la care ne oprim sunt comandanții; ei au fost creați ca să descopere și să exercite autoritatea și leadershipul, să știe cum funcționează și să simtă natural atrași către acestea. Dacă imaginea puterii este importantă pentru tine, faci parte dintre ei! Deci, simți nevoia să conduci. Împotrivirea nu face decât să-ți dea energie. Winston Churchill a fost un comandant care se plictisea rapid de învoieli și ale cărui victorii mărețe au fost inspirate de împotrivire. Ducea continuu lupte… de exemplu, cu Lady Nancy Astor, care i-a spus odată: „Winston, dacă ai fi soțul meu, ți-aș pune otravă în ceai.” La care Winston a dat celebra replică: „Nancy, dacă aș fi soțul tău, l-aș bea!” Când Adolph Hitler a pus mâna pe putere în Germania, Churchill și-a găsit dușmanul formidabil pe care l-a așteptat întreaga viață. Și s-a ridicat la înălțimea acestei provocări. Dar puterea poate deveni un scop în sine și poți ajunge frustrat când lucrurile nu se fac așa cum dorești tu. Firește, poate alții se simt intimidați când ar vrea să ia atitudine pentru că nu sunt de acord cu tine, iar când se întâmplă asta, poate ai parte de ascultare, dar nu ai parte de dragoste, loialitate sau respect. Să-l păzească Dumnezeu pe liderul care nu are niciun lider și pe cei care îl urmează! Responsabilitate fără răspundere produce instabilitate. Numai când te vei înconjura de oameni cu o vedere largă pentru a-ți compensa lacunele, vei înțelege dacă ai tendința de a-i folosi pe oameni și dacă utilizezi frica și intimidarea pentru a-ți impune dorințele. Pavel, care a fost un mare lider, a scris: „ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-și crește cu drag copiii.” Când vine vorba să fii un lider bun, iată două cuvinte care merg mână în mână: „blândețe” și apoi „măreție.” Deci, pune-ți aceste cuvinte pe inimă, și aplică-le!