PĂCATELE TIPICE (8)

„Iubiți-vă unii pe alții cu o dragoste frățească.” (Romani 12:10)

     Analiza tipurilor de personalitate a trecut în revistă primele șase categorii: reformatori, slujitori, cîștigători, artiști, cugetători și loiali. Al șaptelea tip sunt entuziaștii: Entuziaștii sunt viața și sufletul oricărei reuniuni. Ei au darul de a spune povești și le place să vorbească despre propria lor persoană. Dacă încerci să discuți cu ei despre problemele pe care le au, poate la început te vor asculta, dar apoi devin ca teflonul: nu se mai lipește nimic de ei. Autorul John Ortberg povestește că se afla într-un restaurant cu un prieten și de fiecare dată când comandau ceva, chelnerița spunea: „Superb!” ori „Excelentă alegere!” sau „Minunat!” Când Ortberg a întrebat-o: „Nu spui niciodată „nu v-o recomand!” sau „o să aibă un gust îngrozitor?” Ea a răspuns: „Nu, în portofoliu avem o listă de afirmații, iar când cineva face o comandă, trebuie să-i spunem una din acele afirmații.” Ei bine, entuziaștii nu au nevoie de nicio listă de afirmații, deoarece ei spun mereu lucruri precum: „nemaipomenit”, „fantastic”, „fabulos” sau „extraordinar”. Uneori ei pot trăi ani de zile fără să vadă durerea și întunericul, nici din ceilalți, și nici din ei înșiși… Ei sunt tentați să facă totul pentru ca viața să se învârtă în jurul goanei lor după sentimente pozitive, după dorința lor de mulțumire… și pot fi nefericiți când nu primesc suficientă atenție. Așadar, care este răspunsul dacă faci parte din categoria entuziaștilor? 1) Răspunde nevoii tale de a fi în centrul atenției cu învățătura Scripturii. „Iubiți-vă unii pe alții cu o dragoste frățească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” 2) Declară-ți reținerea de a înfrunta durerea sau situațiile neplăcute. Este o trăsătură ce poate duce la izolare și dependență. „Încolo, fraților, întăriți-vă în Domnul și în puterea tăriei Lui.” (Efeseni 6:10).

PĂCATELE TIPICE (7)

„Nu te teme, căci Eu sunt cu tine…” (Isaia 41:10)

     Cei loiali reprezintă al șaselea tip de personalitate la care ne uităm în aceste zile. Loialii adoră să facă parte dintr-o echipă. În caz de forță majoră, poți conta pe ei. Ei își doresc fierbinte o cauză pentru care să se dăruiască și vor să facă parte dintr-un grup în care să creadă. La modul ideal, loialii îi ajută pe toți ceilalți să devină mai buni. De obicei sunt ageri la minte și conciși, deși uneori nu-și exprimă în mod voluntar gândurile. Pot deveni cinici când se simt dezamăgiți – fapt care este din când în când inevitabil. De aceea Biblia are atâtea de spus despre comportamentul plin de har și despre „iertați-vă unii pe alții.” Când consilierii spirituali ai celor ce se recuperează în urma unei dependențe folosesc expresia „Dumnezeul înțelegerii tale”, ei se referă la percepția personală asupra lui Dumnezeu. Loialii îl percep deseori pe Dumnezeu ca fiind greu de mulțumit, așa că păcatul care îi paște pe ei este teama. Domnul Isus a spus pilda celor trei slujitori care au primit fiecare o sumă de bani pe care s-o investească. Primii doi au investit înțelept, aducându-i stăpânului lor profit și mulțumindu-l. Al treilea însă, fiindu-i teamă să nu greșească și să-și atragă nemulțumirea stăpânului, și-a îngropat talantul în pământ (vezi Matei 25:14-30). Învățătura din pilda lui Hristos este că Dumnezeu rezervă cea mai dură judecată nu celor care au încercat și au greșit, ci acelora care nu încearcă pentru că cedează în fața fricii de eșec. Cineva a estimat că există 365 de „nu te teme” în Scriptură; asta înseamnă câte un asemenea îndemn pentru fiecare zi a anului. Dacă Dumnezeu ar crea un autocolant de protecție, pe el ar scrie: „Nu te teme!” Deci „nu te teme, căci El este cu tine!” astăzi.

PĂCATELE TIPICE (6)

„Mă gândesc la căile mele și îmi îndrept picioarele spre învățăturile Tale.” (Psalmul 119:59)

     Trecerea în revistă a tipurilor de personalitate și a păcatelor tipice i-a evidențiat până acum pe reformatori, slujitori, câștigători și artiști. Al cincilea tip sunt cugetătorii sau gânditorii: acestora le place să cunoască – totul. Ei sunt investigatorii, oamenii de știință și inventatorii din mijlocul nostru. Le place să descopere adevăruri pe care nu le-a descoperit nimeni și au cunoștințe, capacități și pasiuni proprii. Au o memorie de invidiat când vine vorba de memorarea informațiilor despre ceea ce-i interesează. Gânditorii pot fi persoane introvertite; le place să aibă propriul lor spațiu. Prin urmare, care este păcatul „care îi înfășoară lesne” pe gânditori? 1) Insensibilitatea față de ceilalți. Uneori, gânditorii agreează mai mult dreptatea lor decât să-i agreeze și să-i iubească pe cei din jur. Și nu întotdeauna se simt în largul lor când trebuie să-și exprime emoțiile sau afecțiunea. Sunt înclinați să-și exprime sentimentele indirect sau prin gesturi, așa că ai impresia că nu dăruiesc, ci primesc. Nu le place să piardă nicio dezbatere și nici să fie întrerupți. Le face plăcere solitudinea timp de ore în șir, chiar și zile. Asta nu înseamnă că ei sunt mai spirituali decât majoritatea dintre noi; ci că au o nevoie mai scăzută de a se afla în comunitate sau de a avea relații. Problema este că noi nu am fost creați să trăim singuri. Poți crește spiritual numai când ești dispus să dăruiești și să primești de la ceilalți. Domnul Isus a zis: „Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.” (Ioan 13:35). 1) Gânditorii se luptă adesea cu conceptul de „credință.” Asta nu-i face să fie oameni răi; majoritatea sunt ezitanți cinstiți. Credința și rațiunea nu sunt neapărat opuse, dar când rațiunea nu mai vrea să facă niciun pas, credința în Dumnezeu te face să mergi înainte. Viața te va pune în fața unor situații în care rațiunea singură nu va putea aduce rezolvare – și atunci ai nevoie de credința în Dumnezeu

PĂCATELE TIPICE (5)

„Mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire…” (1 Corinteni 9:27)

     Al patrulea tip uman de care ne ocupăm sunt artiștii sau personalitățile romantice. Artiștilor le place frumusețea, și ei nu doar că o văd în locuri în care ceilalți nu o văd, dar au și darul unic de a o crea. Ei își exprimă individualitatea pe căi îndrăznețe care ne îmbogățesc pe toți. Ei aduc culoare și noutate într-o lume care altfel ar fi mohorâtă. Dar pentru că niciunul dintre noi nu poate trăi în lumea perfectă a imaginației, artiștii sunt uneori slab echipați pentru a trăi în lumea reală cu problemele și presiunile ei. Aceeași sensibilitate care îi face creativi, îi face și robii instabilității emoționale, ajungând să distrugă artistul din ei. De la Ernest Hemingway la Elvis Presley, cărțile de istorie ne spun aceeași poveste. Regele David a fost un artist. A fost un poet talentat, și autorul multor psalmi. Dar incapacitatea lui de a-și controla propriile impulsuri carnale a culminat cu o aventură, care l-a condus la crimă și a atras distrugerea propriei sale familii. Să înțelegem un lucru: fiecare virtute pe care ți-o dă Dumnezeu are un cusur care trebuie identificat și înfruntat în mod corect. Cu cât ești mai talentat, cu atât trebuie să fii mai disciplinat. Pavel a fost destul de înțelept să-și recunoască propriile înclinații: „mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” Ultimele decenii au dovedit că nici aceia care au fost înzestrați de Dumnezeu să zidească biserici mari și să conducă lucrări importante nu sunt imuni la ispită. Acolo unde talentul este mare – ispita este și mai mare. Unde-și află oile cea mai mare siguranță? Lângă păstorul lor. Stai și tu lângă Marele Păstor, și vei fi în siguranță!

PĂCATELE TIPICE (4)

„Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus…” (Filipeni 2:5)

     După reformatori și slujitori, al treilea tip de personalitate la care privim sunt câștigătorii; acestora le place să înfrunte provocări, să facă lucruri pentru alții, sunt pragmatici și orientați spre succes. În cele mai bune condiții, ei sunt motivați să crească, să depună eforturi și să învețe. Ei îi inspiră și îi mișcă pe oameni și le face plăcere să stea în fața mulțimilor. Faptul că trebuie să vorbească în public le dă energie. Fără șansa de a se dezvolta și de a se face remarcați, își pierd motivația. Câștigătorii vor să aibă un impact, pot fi tentați să trăiască pentru imaginea pe care o reprezintă și ajung să idolatrizeze propriile lor realizări. Sunt capabili să măsoare succesul în termenii aplauzelor și recunoașterii. Când Ioan Botezătorul a spus despre Domnul Isus: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez” (Ioan 3:30), el a dat dovadă de acea renunțare de sine care este dificilă pentru un câștigător. Simon vrăjitorul a crezut că poate cumpăra o lucrare spirituală ca a lui Petru și i-a oferit acestuia bani în schimbul abilității de a distribui altora Duhul Sfânt (vezi Faptele Apostolilor 8:18-22). Tot astfel, un câștigător nerăscumpărat poate transforma ceea ce pare a fi slujirea lui Dumnezeu în slujirea propriei sale persoane. Pentru mulți dintre noi „păcatul care ne înfășoară așa de lesne” (Evrei 12:1) este mândria. În timp ce câștigătorii au abilitatea de a realiza lucruri mărețe și de a îmbogăți viețile altora, ei pot deveni în același timp preocupați de propria lor imagine și de propriul lor succes. Ce-i de făcut? Pavel spune (Filipeni 2:3-5): „Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora. Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus”.

PĂCATELE TIPICE (3)

„Slujiți-le cu bucurie, ca Domnului…” (Efeseni 6:7)

     Spuneam ieri că primul tip de personalitate sunt reformatorii. Al doilea tip sunt slujitorii: lor le place să fie de ajutor și să li se simtă lipsa. Ei îți poartă de grijă în mod natural și îți aspiră casa chiar dacă nu este nevoie de așa ceva! Își aduc aminte de zile de naștere și de aniversări și deseori sunt primii care se ridică de la masă și spală vasele. Slujitorii lucrează deseori în domenii sociale, unde îi sprijină pe oameni. Se simt cel mai bine atunci când au ceva de făcut. Dar în timp ce se simt atrași să-i ajute pe oameni, acest ajutor reflectă adesea propria lor nevoie. Ceea ce se ascunde după serviabilitatea lor este de multe ori o stimă de sine scăzută care trebuie alimentată. Și pentru că nu poate fi niciodată satisfăcută pe deplin, ei ajung să-i secătuiască pe ceilalți. Marta este un bun exemplu în acest sens. În timp ce ea era ocupată cu slujirea, Maria, sora ei stătea la picioarele Domnului Isus (vezi Luca 10:39-42). Privindu-le calitățile, să spunem că slujitorii manifestă dragoste în acțiune și se orientează spre ceilalți în mod natural, ceea ce îi face pe oameni să se simtă prețuiți. Iar ca defecte, remarcăm că ei își pot folosi uneori slujirea pentru a-i „manipula” pe alții. Și problema este că atunci când încerci să le ușurezi povara și să le ridici greutatea de pe umeri, se împotrivesc. Teama lor înnăscută de a nu li se simți lipsa face imposibilă stabilirea de limite sănătoase. Așadar, care este răspunsul dacă ești un slujitor? 1) Asigură-te că prioritatea ta este să-L slujești pe Dumnezeu, nu pe oameni. „Slujiți-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor.” 2) Înțelege că răsplata ta vine de la Dumnezeu, nu de la oameni. „Fiecare… va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut” (Efeseni 6:8). 3) Nu te plânge! „Faceți toate lucrurile fără cârtiri și fără șovăieli, ca să fiți fără prihană și curați, copii ai lui Dumnezeu, fără vină” (Filipeni 2:14-15).

PĂCATELE TIPICE (2)

„Fiți buni unii cu alții, miloși, și iertați-vă unul pe altul…” (Efeseni 4:32)

     Datorită felului în care suntem concepuți, ne simțim atrași, adesea, de anumite păcate. Prin urmare, domeniile în care avem slăbiciuni sunt de obicei constante și previzibile. E ca și cum ai avea un „profil al păcatului.” În cartea sa „Păcatele cu semnătură: cum să ne îmblânzim inima îndărătnică”, dr. Michael W. Mangis identifică nouă asemenea tipuri, folosind modelul Enneagramelor. Acest sistem definește nouă tipuri de personalități și este folosit în managementul afacerilor, pentru a obține cunoștințe despre dinamica interpersonală la locul de muncă. Este folosit și în mediile creștine ca mijloc de informare referitor la conștientizarea de sine, înțelegerea de sine și dezvoltarea de sine, mai ales că se consideră că acest sistem își are originea în cele șapte păcate de moarte și în roada Duhului Sfânt. Iar Biblia spune: „…cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun.” (1 Tes.5:21) Pentru a te ajuta să devii mai conștient de tine însuți și pentru a construi un zid de apărare împotriva domeniilor în care ești vulnerabil, ne vom concentra și în următoarele nouă zile pe analiza acestor păcate tipice și a oamenilor cei mai predispuși să se lupte cu acestea. Primul tip sunt reformatorii. Reformatorii sunt senini, integri și atrași de perfecțiune. Ei au un standard înalt de excelență și cea mai mare teamă a lor este vulnerabilitatea. (Ei devin chirurgi competenți – și excelenți manageri.). Când sunt în formă, sunt revoluționari, protectori și idealiști. Dar pentru că se luptă cu perfecționismul și neprihănirea prin forțe proprii, ei au tendința de a-i judeca pe cei ale căror standarde nu sunt la fel de înalte. Profetul Amos este un bun exemplu; el a scris despre „o cumpănă” care arată cât de jos sunt oamenii față de standardele lui Dumnezeu (vezi Amos 7:7-8). Scriind pentru reformatori, Pavel a spus: „Fiți buni unii cu alții, miloși, și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos.” Ca reformator, cea mai mare provocare a ta va fi să dai dovadă de dragoste, răbdare și har în interacțiunile tale cu ceilalți. Și cu ajutorul lui Dumnezeu, vei reuși!

PĂCATELE TIPICE (1)

„…Păcatul care ne înfășoară așa de lesne…” (Evrei 12:1)

     În cartea sa „Eu așa cum aș vrea să fiu”, John Ortberg arată că „păcatul tipic” este cel de care ești atras de obicei. Asta nu înseamnă că nimeni altcineva nu-l mai comite în afară de tine, ci că tu ești vulnerabil în acel domeniu. De obicei tiparul gândirii tale este legat de tiparul darurilor tale. Darurile și pasiunile tale pot indica domeniile tale de vulnerabilitate. De exemplu, extrovertiții care au abilitatea de a-i inspira și de a-i încuraja pe alții sunt uneori înclinați spre bârfă. Oamenii cărora le place să-i învețe pe alții pot fi tentați să se simtă superiori și să-i privească pe ceilalți de sus. Oamenii care sunt spontani și au un mare apetit pentru viață se luptă deseori cu impulsul de a controla… iar cei ce știu să asculte pot deveni facilitatori pasivi. Optimiștii sunt deseori predispuși la negare. Mitologia greacă vorbește despre Nemesis („cea de care nimeni nu poate scăpa”). „Nemesisul” tău este ca tine în aproape toate aspectele, cu excepția faptului că este versiunea ta ruinată. Pentru că există o relație între cea mai bună și cea mai rea versiune a ta, în multe domenii ale vieții îți ești propriul tău dușman. Iar ceea ce au în comun cele două versiuni este faptul că ambele fac parte din tine. De ce ne ajută să știm lucrul acesta? Deoarece conștientizarea și sensibilitatea față de propriile tale păcate tipice sunt primii pași spre construirea unei apărări. Avem o capacitate uimitoare de a ne autoamăgi și de-a ne autojustifica. Adresându-se credincioșilor indiferenți și cu inimă rece ai Bisericii de pe urmă, Domnul Isus le-a spus că au nevoie de „doctorie pentru ochi, ca să-și ungă ochii, și să vadă.” (Apocalipsa 3:18). Concluzie: Roagă-te pentru eliberare, și Dumnezeu o va aduce!

DUMNEZEU POATE FOLOSI CEEA CE AI

„Ce ai în mână?” (Exodul 4:2)

     Citim primele 3 versete din Exodul 4: „Moise a răspuns și a zis: „Iată că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: „Nu ți S-a arătat Domnul!” Domnul i-a zis: „Ce ai în mână?” El a răspuns: „Un toiag.” Domnul a zis: „Aruncă-l la pământ.” El l-a aruncat la pământ și toiagul s-a prefăcut într-un șarpe.” Pentru noi, care suntem obsedați de control, e înspăimântător și împotriva firii să ne aruncăm toiagul, lucrul de care ne sprijinim. Dar atâta timp cât ne ținem de acel „toiag” și încercăm să-l controlăm, Dumnezeu nu-l poate folosi. În jocul de golf, când un amator dorește să trimită mingea mai departe, el ține de crosă mai strâns, dar efectul este contrar. Cheia unei aruncări lungi este slăbirea mânerului. Toiagul lui Moise a reprezentat identitatea și siguranța lui. Era mijlocul prin care își câștiga existența ca păstor și metoda prin care se apăra și își proteja turma. Așa că atunci când Dumnezeu i-a zis să-l arunce la pământ, i-a cerut practic să renunțe la ceea ce era și la ceea ce avea Moise. Întrebare: Care este lucrul la care nu ești dispus să renunți? Răspuns: Nu tu controlezi ceea ce ai, ci lucrul la care nu vrei să renunți te controlează pe tine. Dacă nu-l lași din mână, toiagul tău rămâne pentru totdeauna un simplu toiag. Însă dacă ai curajul să-l dai lui Dumnezeu, poate deveni o unealtă a puterii Sale miraculoase. Ce ai în mână astăzi? Te poți sprijini pe acel lucru și să vezi ce poți face tu, sau îl poți lăsa din mână și să vezi ce poate face Dumnezeu! Astăzi, lasă-L pe Dumnezeu să folosească ceea ce ai!

ÎNCREDE-TE ÎN DUMNEZEU ȘI MERGI PRIN CREDINȚĂ (2)

„Să nu te uiți înapoi…” (Geneza 19:17)

     Odată, în Indiile Occidentale, cinci nave, dintre care una britanică, erau ancorate în port, când s-a dezlănțuit o furtună năprasnică. Căpitanul britanic a ridicat imediat ancora și a pus vasul în mișcare, navigând în întâmpinarea ei. După două zile, zdruncinat, dar încă teafăr, s-a întors în port și a descoperit că vapoarele care nu ridicaseră ancora de teama furtunii fuseseră toate aruncate pe uscat și distruse. Generic vorbind, în calitate de lider, cea mai bună metodă de a avansa este să înfrunți provocările cu fruntea sus, și „să nu te uiți înapoi.” Autorul Jon Gordon subliniază cinci aspecte importante: 1) Cine ești poate determina o schimbare. Oamenii urmează mai întâi de toate liderul și apoi viziunea lui. 2) Totul se reduce la relații. Un pastor a spus: „Regulile fără relații duc la răzvrătire.” Poți implementa toate regulile din lume, dar dacă nu dezvolți o relație cu cei pe care îi conduci, ei se vor revolta. 3) Nu e important numai ce faci tu, ci și ce îi inspiri, îi încurajezi și îi împuternicești pe ceilalți să facă. Tu aduci la lumină tot ce e mai bun în oameni prin faptul că le împărtășești ce e mai bun din tine. 4) Fii un lider optimist, entuziast și cu energie pozitivă. Ferește-te de negativism și învață-i pe oameni să se concentreze asupra soluțiilor, nu asupra nemulțumirilor. 5) Recunoaște că nu ai toate răspunsurile, și formează o echipă de oameni care fie au răspunsurile, fie le vor găsi. 6) Acceptă faptul că succesul este un proces, nu o destinație. John Wooden, legendarul antrenor de baschet, a recunoscut că victoria este vlăstarul leadershipului, al muncii în echipă, al concentrării, al dedicării și al implementării lucrurilor elementare. Deci, înfruntă provocările și (cum i-a spus îngerul lui Lot) „nu te uita înapoi!”