UNII OAMENI NU POT FI AJUTAȚI (2)

„Ei n-au vrut să ia aminte… și și-au astupat urechile” (Zaharia 7:11-12)

     Trebuie să acceptăm cu toții acest adevăr: există destui oameni care nu sunt pregătiți să se schimbe! Ei îți vor cere timpul și energia ta, dar când treci la subiect, ei nu vor vrea să plătească prețul schimbării. Cine sunt ei? 1) Oamenii care vor să vorbească, dar nu să asculte. Iacov vorbește despre două categorii de oameni: cei ce ascultă și cei ce fac. „Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri” (Iacov 1:22). În loc să te zbați la nesfârșit să împlinești nevoile altora, încearcă să-i pui în legătură cu Cel care poate. Ei ar trebui să depindă de El, nu de tine. 2) Oamenii care cred că nu ești pregătit să-i ajuți. Domnul Isus nu a fost respectat în orașul Său natal, totuși El a fost exact persoana de care ei aveau nevoie (vezi Ioan 1:11-12). Oportunitățile nu bat întotdeauna la ușă; uneori ele stau deoparte, așteptând să fie descoperite! Când oamenii nu sunt dispuși să-ți accepte ajutorul și sfatul, probabil nu sunt pregătiți să crească și să-și rezolve problemele. 3) Oamenii care își doresc să aibă ceea ce ai tu, dar nu și să fie ceea ce ești tu. Aceștia vor să fie salvați, dar nu învățați; confruntați, dar nu corectați. Și când îi scoți mereu din încurcătură, dar nu-i înveți cum să trăiască, de fapt nu le ești de niciun ajutor. Psalmistul recunoaște: „Este spre binele meu că m-ai smerit, ca să învăț orânduirile Tale.” (Psalmul 119:71). Deseori, oamenii trebuie să experimenteze suferința răului, înainte de a aprecia înțelepciunea binelui. Așadar, când vorbim despre a-i ajuta pe alții – fii plin de discernământ!

UNII OAMENI NU POT FI AJUTAȚI (1)

„I-am învățat, i-am învățat întruna, dar n-au ascultat…”  (Ieremia 32:33)

     Există oameni pe care nu-i poți ajuta – cel puțin nu în momentul acesta. Să observăm ce a spus Dumnezeu despre poporul iudeu: „Mi-au întors spatele, nu s-au uitat la Mine, i-am învățat, i-am învățat întruna, dar n-au ascultat și nu s-au învățat.” Dacă Însuși Dumnezeu nu-i poate ajuta, cine altcineva poate avea vreo șansă? Să ne uităm cine sunt acești oameni care nu pot fi ajutați: 1) Oamenii care caută mereu scuze. Scuzele sunt un sprijin pentru lipsa dedicării și un nor de fum pentru auto-justificare. Nu poți ajuta pe cineva până nu este dispus să-și asume răspunderea pentru viața sa și să aplice soluțiile din Scriptură. Gândește-te: dacă nu dorește să asculte de Dumnezeu, ce schimbare va aduce părerea ta? 2) Oamenii care își petrec timpul în cercuri nepotrivite. Biblia spune: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune.” (1 Corinteni 15:33). Există oameni care pur și simplu nu au ce căuta în viața ta și nu poți merge înainte până nu rupi legătura care vă unește. 3) Oamenii care dau vina pe Dumnezeu pentru problemele lor. Când apare necazul, ei întreabă: „De ce a îngăduit Dumnezeu să mi se întâmple lucrul acesta?” În realitate, nu-L vei vedea pe Dumnezeu ca pe soluția ta, până nu încetezi să-L vezi ca pe problema ta! Dumnezeu a spus-o clar și răspicat poporului Său: „ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Alege viața…” (Deuteronomul 30:19). Dacă dorești să ții la distanță descurajarea, iubește-i pe oameni și roagă-te pentru ei, dar petrece timp cu cei care sunt doritori să fie ajutați!

AI ȘI TU ACEASTĂ BUCURIE?

„Calea cea nouă și vie pe care ne-a deschis-o El…” (Evrei 10:20)

     În Vechiul Testament, existau așa de multe legi (peste șase sute!), încât nimeni nu le putea ține pe toate. De fiecare dată când păcătuiau, ei trebuiau să aducă un animal ca jertfă de ispășire. Aceasta a dus la situații în care oamenii încercau și nu reușeau; se simțeau vinovați și se străduiau mai mult; cădeau din nou și aduceau și mai multe jertfe. Era un ciclu fără sfârșit. Apoi… a venit Domnul Isus Hristos, și a deschis „calea cea nouă și vie” prin care putem avea o relație cu Dumnezeu. Această cale include iertarea păcatelor și înlocuirea jertfelor cu credința în El. Pentru mulți a fost prea frumos ca să fie adevărat, așa că au continuat să se străduiască și să încerce să Îl impresioneze pe Dumnezeu cu bunătatea lor. Faci și tu același lucru? Un autor creștin scria: „Eu am trăit în felul acesta ani de zile. Asta a însemnat că tot ce făceam trebuia să fie perfect; altfel aveam necazuri cu Dumnezeu! Pentru că era un standard imposibil de atins, mi-au dispărut pacea și bucuria. Deși încercam să trăiesc în dragoste, nu eram o persoană prea iubitoare. Nu le puteam oferi altora ceea ce nu știam să primesc eu însumi! Nu primeam mila lui Dumnezeu pentru greșelile mele; de aceea nu o puteam oferi altora. Am încercat să respect toate regulile, multe dintre ele nu erau nici măcar biblice – erau doar lucruri care mă făceau să mă simt vinovat. Dar Îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu mai trebuie să trăiesc așa! Acum nu mă mai străduiesc ca să fiu mântuit, mă străduiesc pentru că sunt mântuit! Mântuirea mea nu are la bază ceea ce fac eu, ci numai ceea ce a făcut Isus pentru mine!” Când înțelegi acest adevăr, relația ta cu Dumnezeu nu mai este o datorie, ci o bucurie!

CE VOM FACE CÂND VOM AJUNGE ÎN CER

„Să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine” (Filipeni 1:23)

     Imaginează-ți că te-ai îmbarcat într-un avion cu destinația „vacanța de vis”… când deodată pilotul anunță: „Bun venit la bord. După decolare, vom lua o masă minunată și vom face tot ce ne stă în putință ca să aveți un zbor plăcut. Totuși, sunt nevoit să vă spun ceva – nu avem nicio destinație! Vom continua să zburăm până când rămânem fără combustibil, și apoi vom cădea în ocean!” Indiferent cât de extraordinară este călătoria, ce rost are, dacă nu există nicio destinație?! Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii!” (1 Corinteni 15:19). Slavă lui Dumnezeu că este mai mult de atât! Avem o destinație care se numește „cer”… Unde este „cu mult mai bine” decât orice am experimentat în această viață! Dacă te întrebi ce vei face când ajungi acolo, Biblia spune că Îl vom sluji pe Domnul (vezi Apocalipsa 22:3). Nu vei primi o aureolă, o robă albă și lungă și o harpă, și nu ți se va repartiza un norișor pe care să stai tolănit și să cânți întreaga veșnicie. Nu, fiecare dintre noi Îl vom sluji pe Domnul după diferitele înzestrări pe care le avem. Gândiți-vă puțin: fără criza vârstei de mijloc, fără reduceri de personal și fără epuizare! Pe pământ avem parte de eșec, obosim, suntem frustrați și avem motivații amestecate. Nu și acolo! Îți poți imagina cum e să-L slujești pe Cel pe care Îl iubești cel mai mult și s-o faci într-un trup care are energie veșnică? Asta înseamnă cerul! Și fericirea supremă va fi să-L vezi pe Isus față în față. „Dar eu… voi vedea Fața Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.” (Psalmul 17:15). Deci, pregătește-te ca să ajungi acolo!

CU DUMNEZEU LA LOCUL DE MUNCĂ

„Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu” (1 Corinteni 3:9)

     Cea mai mare forță motrice care îți poate aduce un avantaj la locul de muncă este Dumnezeu. Cuvântul lui ne ridică la rangul de „împreună-lucrători cu Dumnezeu”. Să nu trecem ușor peste aceste cuvinte pline de putere: „împreună lucrători cu Dumnezeu”. Un chirurg dintr-un mare spital avea obiceiul de a sta singur câteva minute înainte de operație. Avea o reputație uimitoare și unul dintre medicii tineri care lucra cu el s-a întrebat dacă nu cumva există o legătură între acest obicei de a petrece timp singur și succesul său. L-a întrebat pe chirurg despre asta, iar acesta i-a răspuns: „Da, înainte de fiecare operație Îl rog pe Medicul Suprem să-mi ghideze mâinile în lucrarea Sa. Au existat momente în care nu am știut care e pasul următor în operație, și imediat am primit călăuzire și puterea de a continua – despre care am știut că vin de la Dumnezeu. Nu m-aș gândi să fac vreo operație fără să-I cer ajutor!” Vorbele chirurgului s-au răspândit rapid în spital și apoi în întreaga țară. Într-o zi, un tată și-a adus fiica la spital, spunând că singurul medic pe care îl lasă să se atingă de fiica sa este „cel care lucrează cu Dumnezeu.” Biblia spune: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta! Recunoaște-L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările.” (Proverbele 3:5-6). Putem observa că nu ni se spune să nu ne „folosim” înțelepciunea – ci să nu ne bazăm pe ea. În schimb, să ne bizuim pe Dumnezeu. „Recunoaște-L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările.” Dacă vrei să reușești la locul de muncă, aceasta este formula sigură pentru succes!

INTUIȚIA SPIRITUALĂ

„Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeți pe el!”  (Isaia 30:21)

     De câte ori ți s-a întâmplat să primești un îndemn din lăuntrul tău să faci un anumit lucru, dar tu ai lăsat ca vocea din mintea ta să reducă la tăcere vocea din sufletul tău?! Acea voce lăuntrică este intuiția ta spirituală, partea din tine căreia îi vorbește Dumnezeu. Biblia spune: „Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeți pe el!” Apostolul Ioan a spus-o astfel: „voi ați primit ungerea din partea Celui Sfânt și știți orice lucru.” (1 Ioan 2:20). Învață să te încrezi în această „ungere”, pentru că așa vei ști: a) ce trebuie să faci; b) când trebuie să acționezi; c) în ce direcție s-o iei; d) ce schimbări trebuie să faci. Ce dar! Și cu toate acestea îl folosim atât de rar! Cineva a zis: „Prea multă analiză poate duce la paralizie.” Ne gândim că nu e posibil să facem ceva fără să ne gândim bine mai întâi… sau, pentru că pare prea evident, spunem: „Nu se poate să fie așa! Nu pot face așa ceva!” Ne certăm pentru limitările noastre… și, în consecință, ele devin… limitările noastre! Învață să recunoști și să ai încredere în intuiția ta spirituală! E legătura ta cu cea mai măreață sursă de înțelepciune din Univers – înțelepciunea lui Dumnezeu! Și nu te mira când ceea ce auzi în duhul tău sună la fel cu ceea ce ai gândit de atâtea ori, dar nu ai dat atenție. Biblia spune: „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea” (Filipeni 2:13). Așa că, data viitoare când intuiția ta spirituală îți spune ceva și este potrivit Scripturii, nu te teme și pune în practică!

SĂRBĂTOAREA SCHIMBĂRII

„Să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre…” (Romani 12:2)

     Schimbarea de durată nu se produce prin eforturi omenești, frustrare, ură față de sine, învinovățire sau blamare pentru propriile eșecuri. Ea se produce prin înnoirea zilnică a minții prin Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă ești un cititor constant al Bibliei, vei crește spiritual! Pe măsură ce Îl cunoști pe Dumnezeu și crezi ce spune El în Cuvântul Său, începi să te schimbi treptat. Se întâmplă pur și simplu! Începi să gândești diferit, să vorbești diferit și să te comporți diferit. Dar trebuie să ai răbdare, pentru că este vorba de un proces care se desfășoară în etape. Și trebuie să înveți să te bucuri de viață, în timp ce treci prin acest proces. Mulți dintre noi arată de parcă ar umbla pe o muchie de cuțit, nu pe un drum plin de pace. Bucură-te de stadiul la care ai ajuns, pe calea pe care o ai de parcurs! Nu irosi „timpul prezent” în încercarea de a te grăbi spre viitor! Domnul Isus a zis că ziua de mâine va avea propriile ei provocări (vezi Matei 6:34). Poate că-ți spui: „Dacă n-aș avea această problemă, aș fi fericit!” Care este lupta pe care o duci? Te lupți cu o poftă ieșită din comun? Cu resentimentul? Cu teama? Poate spui: „Dacă aș reuși să țin în frâu acest obicei, aș fi bine!” La fel cum poporul Israel a cucerit Țara Promisă cetate cu cetate, și tu îți vei învinge slăbiciunile una după alta, și-n fiecare zi tot mai mult. Apostolul Pavel a zis: „vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea și slujba…” (Faptele Apostolilor 20:24) Pavel a dorit să fie exact cum dorea Dumnezeu să fie! Și și-a dorit și să se bucure de acest proces! Prin urmare, în loc să te descurajezi din cauza drumului pe care îl mai ai de parcurs, învață să sărbătorești progresul pe care l-ai făcut până acum!

ARATĂ CĂ AI „CLASĂ”

„Toți, chiar și Adevărul, mărturisesc bine despre Dimitrie” (3 Ioan 12)

     Când oamenii te vorbesc de bine, înseamnă că ai parte de acceptarea lor. Dar când Adevărul te vorbește de bine, înseamnă că ai „clasă”! Așa a fost acest Dimitrie. Tu cum ești? „Fii o pildă pentru credincioși: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție… îndeletnicește-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toți.” (1 Timotei 4:12-15). M-am gândit că e util să vă reamintim aceste gânduri despre „clasă” (în sens de „valoare superioară”), scrise de editorul Ann Landers: „Clasă înseamnă încredere îmbrăcată în straiele smereniei. Ea se ține de cuvânt, este temperată și își păstrează prietenii. Analizează lucrurile atent, își păstrează cumpătul, își înfrânează limba și are obiceiuri sănătoase. Tace când nu are nimic de spus, este atentă când emite judecăți și e prima care se revanșează atunci când a greșit. Când ai clasă, nu fugi ca un fricos. Pășești apăsat, angajat și rezolvi toate situațiile care se ivesc. Când ai clasă, ai simțul umorului. Știi că un hohot de râs este adesea cel mai bun lubrifiant al relațiilor interumane. Nu cauți niciodată scuze. Accepți situațiile neplăcute, înveți din greșeli și te faci mai înțelept. Știi că politețea și bunele maniere nu sunt nimic altceva decât o serie de mici sacrificii. Dovedești că aristocrația nu depinde de strămoși sau de bani. Clasa le poate lipsi cu desăvârșire celor ce au „sânge albastru”, în timp ce fiul unui miner o poate emana prin toți porii! Poți merge alături de regi și totuși să-și păstreze virtutea; poți vorbi cu mulțimile și cu toate acestea să-ți păstrezi bunul simț. Toți se simt bine în prezența cuiva care are clasă – pentru că această persoană se simte împăcată cu ea însăși!” Astăzi, arată că ai „clasă”!

TREBUIE SĂ AI INTEGRITATE

„Căci căutăm să lucrăm cinstit” (2 Corinteni 8:21)

     Există un desen animat cu niște purceluși care înfulecă, iar fermierul este concentrat să le umple troaca până la refuz. Deasupra lor, pe o pancartă scrie cu litere de-o șchioapă: „Companie de șuncă premium”. Iar unul din purceluși îi întreabă candid pe ceilalți: „V-ați pus vreodată întrebarea de ce fermierul este așa de bun cu noi?” Întrebare: Oare nu cumva oamenii își pun întrebări cu privire la motivațiile tale? Pentru că nu ar trebui să fie așa! Apostolul Pavel definește integritatea în felul următor: „În cinste, fiecare să dea întâietate altuia” (Romani 12:10). Integritatea caută întotdeauna binele celuilalt. Ea crede că dacă un lucru nu este bun pentru ambele părți, nu este bun pentru niciuna! Solomon ne avertizează: „Cine asuprește pe sărac ca să-și mărească avuția va trebui să dea și el altuia mai bogat și va duce lipsă.” (Proverbele 22:16). Dacă vrei să testezi profunzimea integrității tale, gândește-te la aceste întrebări: cât de transparent ești tu față de alții? Cât de frumos te porți cu cei de la care nu ai nimic de câștigat? Ai diferite măști, în funcție de persoana cu care ești? Îi pui pe ceilalți mai presus de agenda ta personală? Îi iubești pe oameni și folosești lucrurile, sau iubești lucrurile și te folosești de oameni? Iei hotărâri dificile, chiar și când asta te costă în plan personal? Când ai de spus ceva despre o persoană, vorbești cu acea persoană, sau vorbești despre ea cu alții? Dai cuiva socoteală sau numai ție însuți? Aceste întrebări sunt importante, așa că fă-ți timp să te gândești la ele într-o atitudine de rugăciune. Și nu uita: poți avea succes pe moment datorită lucrurilor pe care le cunoști sau pe care le faci… dar vei avea succes permanent doar datorită a ceea ce ești!

MATURIZAREA ÎN DESCURAJARE

„Doamne, ce mai pot nădăjdui eu?” (Psalmul 39:7)

      Iată patru sugestii care te pot ajuta să supraviețuiești și să crești prin schimbările majore ale vieții, precum: pierderea locului de muncă, moartea cuiva drag, o căsnicie eșuată sau o problemă gravă de sănătate: 1) Recunoaște-ți starea. Asta nu înseamnă că trebuie să stai cu mâinile încrucișate și să te bălăcești în negativism; ci înseamnă să te încrezi în Dumnezeu atât de mult, încât să recunoști ce simți cu adevărat. Când pretinzi că lucrurile merg bine, când de fapt nu este așa, ți-e mai greu să-ți revii! Cu toții trecem prin perioade dificile. Psalmistul s-a rugat lui Dumnezeu să-l ajute să facă față deznădejdii (Psalmii 42 și 43). Și la un moment dat, Apostolul Pavel se afla sub o presiune atât de mare, încât „nu mai trăgeam nădejde de viață” (2 Corinteni 1:8). 2) Identifică sursa. Descurajarea vine deseori pe fondul unui eșec sau al unei dezamăgiri. Întreabă-te: Planul pe care ți l-ai făcut s-a năruit? Speranțele tale au fost nefondate de la început? Te-a dezamăgit cineva? Descurajarea ta vine dintr-o stare generalizată de epuizare? 3) Discută cu un consilier de încredere. Solomon a zis: „biruința vine prin marele număr de sfetnici.” (Proverbele 11:14). Nu lăsa ca mândria să te împiedice să te deschizi față de cei care te pot asculta cu empatie și care te pot sfătui cu înțelepciune. Faptul de a discuta cu persoanele potrivite îți poate micșora sentimentul izolării și poate pregăti calea ca și cei care suferă să facă la fel. 4) Fii deschis față de Dumnezeu. El, și nicidecum soarta sau vreo împrejurare, va scrie ultimul capitol! Poate că El încearcă să te învețe ceva, sau să-ți recanalizeze energia… David a zis: „Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea.” Când nădejdea ta este Dumnezeu, El înlocuiește descurajarea cu încrederea – pentru ca situația prin care treci să devină o cale spre creșterea ta spirituală!