PERSPECTIVA CREDINȚEI

„Aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu… cu mulțumiri.” (Filipeni 4:6)

     Se întâmplă așa de ușor să te îngrijorezi, mai ales în compania persoanelor nepotrivite. Fără să-ți dai seama, ajungi să critici și să te plângi, iar atmosfera devine negativă. Asta pentru că vorbele sunt asemeni norilor sau strălucirii soarelui: ele creează un climat. Tu zici: „Spun asta doar pentru că sunt atât de îngrijorat!” Atunci citește următoarele: „Nu vă îngrijorați de nimic; ci în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:6-7). Te ridici deasupra neliniștii prin faptul că aduci mulțumiri, nu prin văicăreli. Nu lăsa ca gradul de mulțumire pe care îl ai să fie determinat de situația ta, deoarece Dumnezeu este mai mare decât situația prin care treci. Deci cum îți poți învinge înclinația pe care o ai de a fi negativist și în schimb, să dezvolți o perspectivă pozitivă plină de credință? 1) Hotărăște-te să fii așa! Abraham Lincoln a spus adevărul când a afirmat că: „Oamenii sunt fericiți în măsura în care se hotărăsc să fie astfel.” Refuză să-ți mai petreci vreo clipă criticând și văicărindu-te. 2) Începe acum! Schimbarea nu se produce ușor, dar dacă nu are un început, nu se va produce deloc! Încearcă să fii mai conștient de ceea ce spui. Surprinde-te asupra faptei! Când primele tale fraze sunt negative, corectează-te și direcționează conversația spre ce este pozitiv. Hotărăște-te ca de-acum înainte, când nu poți spune ceva util, să te abții să mai spui ceva. 3) Caută ceea ce este bine! „Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, și orice laudă, aceea să vă însuflețească.” (Filipeni 4:8). Fă din următoarea rugăciune și rugăciunea ta, azi: „Doamne, te rog să-mi dai o perspectivă pozitivă și plină de credință în fiecare zi. Amin!”

ARATĂ DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU (2)

„Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc… ce lucru neobișnuit faceți?” (Matei 5:46-47)

     Jon Walker a scris: „’Trimiteți o poză și eu vă răspund’ – iată un mesaj obișnuit în reclamele personale, și e de înțeles (în zilele în care trăim) să fim precauți. Dar când vine vorba despre a-i iubi pe alții, oare nu te trezești spunând: ’Trimiteți mai întâi poza’? Toți spunem lucrul acesta în moduri diferite. „Trebuie să văd dacă ești suficient de bun… Nu sunt sigur că meriți dragostea mea… Trebuie să te comporți așa cum mă aștept, înainte să te iubesc.” E timpul să „nu mai cunoaștem pe nimeni în felul lumii” (2 Corinteni 5:16). În Predica de pe Munte, Domnul Isus a zis: „El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni, și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți. Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai așteptați? Nu fac așa și vameșii? Și dacă îmbrățișați cu dragoste numai pe frații voștri, ce lucru neobișnuit faceți? Oare păgânii nu fac la fel? Voi fiți, deci, desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.” (Matei 5:45-48). Dragostea lui Dumnezeu față de noi este „desăvârșită” pentru că este necondiționată, fără prejudecăți și vine fără clauze adiționale. Biblia spune că pe când eram vrăjmașii Săi, Dumnezeu și-a arătat „dragostea față de noi prin faptul că… Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8). Așadar, este cineva în viața ta care te-a rănit, și acum îți este greu să-l iubești? Atunci roagă-te: „Tată, mă lupt să iubesc pe (scrie un nume). Ajută-mă să nu mai judec și să nu mai caut vinovatul și să încep să iubesc (pe cutare) așa cum mă iubești și Tu pe mine!” Amin!

ARATĂ DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU (1)

„Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8)

     Dragostea omenească spune: „Te iubesc – atâta timp cât îmi împlinești așteptările, cât ești de acord cu politica mea, cât mergi la aceeași biserică la care merg și eu, sau cât te potrivești cercului meu social.” Dumnezeu nu lucrează în felul acesta. El nu a așteptat ca noi să merităm, ca El să facă primul pas. „Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.” Și atunci când a făcut acest lucru, El a schimbat toate regulile. Domnul Isus a zis: „Vă dau o poruncă nouă… cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții.” (Ioan 13:34). „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” (Matei 22:39). „Iubiți… fără să nădăjduiți ceva în schimb” (Luca 6:35). Un pastor spunea: „Când îmi iau responsabilitatea de a iubi, de obicei ajung să dăruiesc, și nu să primesc… Dragostea mă costă inevitabil cele mai prețioase trei lucruri din viața mea: timpul meu, energia mea și banii mei. Când ești preocupat de binele altora, de obicei trebuie să sacrifici.” Iar un autor creștin a adăugat: „O vreme, am fost supărat pe dragoste – nu era ceea ce se spunea că este. Nu dura. Nu merita. Cu cât era mai profundă, cu atât durea mai tare. Dragostea era irațională, complicată, alunecoasă și nestatornică. Și am crezut că terminat-o cu ea! Încetul cu încetul, Domnul mi-a vindecat inima. Supărarea mea a început să se estompeze. Acum înțeleg că umanitatea este cea care rănește și înăbușă dragostea. „Dragostea este de la Dumnezeu” (1 Ioan 4:7) și ea merită, indiferent care ar fi prețul. Oricât de mare suferință s-a produs în numele dragostei, noi suntem incompleți fără dragoste.”

ÎNCEPUTUL VINDECĂRII

„Doamne, Dumnezeule, eu am strigat către Tine, și Tu m-ai vindecat.” (Psalmul 30:2)

     Vorbim cu atâta ușurință despre lucruri care nu contează. Dar când se ivește prilejul să vorbim despre fricile noastre, despre singurătatea noastră, despre vina noastră sau despre nevoia noastră de a fi iubiți, ne închidem ca niște scoici. Uneori, ne purtăm de parcă nici nu auzim, când în realitate nu ne place ce auzim. Ți-ai auzit soția sau soțul spunând că are nevoie de atenția și de timpul tău sau l-ai auzit pe copilul tău spunând: „Te iubesc!”… Și i-ai auzit și când au suspinat că nu ai răspuns nimic! Ai fugit și te-ai ascuns, pentru că fie nu știi cum să le oferi ceea ce ei îți cer, fie nu vrei să plătești prețul. Cu toții avem ascunzătorile noastre, cum ar fi: locul de muncă, obiceiurile sau relațiile care nu pretind onestitate emoțională. Și în consecință, ne simțim stânjeniți. Dar toate mecanismele noastre de scăpare ne țin și mai mult încătușați în ciclul tăcerii. Dumnezeu te-a creat cu nevoia de a simți, de a atinge, de a-ți exprima emoțiile. Cât ai de gând să te mai ascunzi în spatele măștii și să-ți negi nevoile neîmplinite și fricile neexprimate? Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur” (Geneza 2:18). Dacă îți negi în continuare emoțiile, nu vei experimenta niciodată bucuria unei relații frumoase. Lui David nu i-a fost teamă să recunoască înaintea lui Dumnezeu că se simte slab, trist, mânios sau că are nevoie de dragoste. El a spus: „…strig către Tine cu inima mâhnită…” (Psalmul 61:2). Dacă nu te poți exprima față de alții, începe prin a vorbi cu Dumnezeu. Ceea ce a făcut pentru David, El poate face și pentru tine. Așa că, întoarce-te astăzi la El și lasă ca vindecarea să înceapă!

RĂZBUNAREA E A LUI DUMNEZEU, NU A TA

„Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti…” (Romani 12:19)

     Răzbunarea este a lui Dumnezeu, nu a ta! El va răsplăti – fie în Ziua Judecății, fie în această viață. El poate să-l disciplineze pe șeful tău abuziv, să-ți tempereze părintele nervos, să aducă înapoi în genunchi fostul soț sau fosta soție, ori să-i facă să-și vină în fire. Iertarea nu diminuează dreptatea, ci o lasă în seama lui Dumnezeu. El garantează cantitatea potrivită a retribuției. Noi răsplătim cu prea mult sau cu prea puțin, dar El deține rețeta exactă. Și spre deosebire de noi, El nu abandonează niciodată pe nimeni. (Și trebuie să ne bucurăm pentru asta!) Chiar și când noi deja am trecut peste problemă, Dumnezeu a rămas tot acolo – ca să ne cerceteze conștiința, să ne miște convingerea, să ne orchestreze răscumpărarea. Să-i corectăm pe dușmani? E treaba lui Dumnezeu. Să-i iertăm? Aici ne aducem noi contribuția. Romani 12:17-21: „Nu întoarceți nimănui rău pentru rău. Urmăriți ce este bine, înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putință, întrucât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii. Prea iubiților, nu vă răzbunați singuri… „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti” zice Domnul. Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinși pe capul lui.” Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine.” Autorul Max Lucado scria: „Răzbunarea zidește o casă goală, îngustă, cu spațiu pentru o singură persoană. Viețile locatarilor sunt reduse la un singur scop: a face pe cineva nefericit. Și asta și fac: se fac nefericiți pe ei înșiși!” Nu e de mirare că Dumnezeu insistă (Evrei 12:15): „Luați seama bine… ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune…”

EȘTI O PERSOANĂ SPECIALĂ

„Te laud că sunt o făptură așa de minunată” (Psalmul 139:14)

     Sarah Hupp a scris: „Știai că la început ai fost o singură celulă în interiorul căreia a existat suficient ADN încât să se păstreze în el 1.000 de volume de schițe codificate? Sau că ADN-ul din acea unică celulă ți-a determinat culoarea părului și a ochilor, forma nasului și lungimea degetului tău inelar? Știai că nimeni nu are amprentele tale, strălucirea ta din ochi, același râs, și nu privește lucrurile așa cum o faci tu? Ești o ființă cu totul originală, și lucrul acesta nu s-a întâmplat printr-un accident! Dumnezeu ți-a conceput ADN-ul. El te-a creat așa cum a dorit El să fii. El ți-a dăruit vocea, zâmbetul, pistruii, părul creț, toate acele lucruri care te fac ceea ce ești. Și pentru că Dumnezeu te-a creat, ești special pentru El și pentru ceilalți… de fapt, lumea nu ar fi completă fără tine!” Nu e de mirare că psalmistul a declarat: „Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” Poate te gândești: „Da, dar tu nu cunoști limitările mele! Și dacă vorbim de imaginea mea de sine, mă lupt în fiecare zi să simt că mă ridic la standardul dorit!” Pastorul Jim Penner spunea: „Am discutat și m-am rugat pentru multe persoane care se confruntă cu probleme fizice: diabet, cancer, suferințe musculare sau boli autoimune, probleme cu greutatea. Limitările cu care se confruntă specia umană zi de zi sunt… nelimitate. Cu toate acestea, în Efeseni 2:10 citim: „Căci noi suntem lucrarea Lui, și am fost zidiți în Hristos Isus.” Dumnezeu a știut cu precizie ce face, atunci când te-a creat. Tu ești unic în toată lumea. Și asta te face o persoană specială!”

CUM SĂ TRECI PESTE EȘEC

„Carnea și inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele” (Psalmul 73:26)

     În alergarea spre destinul tău, e firesc să dai de gropi, să te rătăcești sau să uiți să verifici rezervorul de combustibil și să rămâi în pană. Adevărul este că singura modalitate de a evita eșecul este să nu-ți părăsești drumul! Scriitorul William Saroyan aprecia: „Oamenii buni sunt buni pentru că au ajuns la înțelepciune prin eșec.” Adevărata problemă în viață nu este dacă vei avea parte de eșec sau nu, ci dacă vei învăța din experiență și dacă o vei transforma în înțelepciunea necesară pentru a avea succes. Într-un studiu realizat pe un eșantion de oameni de succes, nici măcar unul dintre ei nu și-a văzut greșelile drept eșecuri. Le-au considerat drept „experiențe de învățare”, „prețul plătit” sau „oportunități de creștere”. Aceasta e atitudinea învingătorului! Henry Ward Beecher a spus: „Înfrângerea e ceea ce transformă osul în piatră, slăbiciunea în mușchi și îi face pe oameni invincibili. Nu te teme deci de înfrângere! Nu ești niciodată mai aproape de victorie ca atunci când ești învins într-o cauză bună.” Așadar, data viitoare când ai parte de un eșec, oprește-te și întreabă-te: „Ce am învățat? Sunt eu mulțumitor pentru această experiență? Cum o pot eu transforma în succes? Încotro o voi lua, de aici încolo? Cine a mai avut un eșec asemănător și cum mă poate ajuta? Cum îi pot ajuta pe alții prin experiența mea? Chiar am greșit, sau am ratat un ideal prea înalt? Unde am avut parte și de succes și de eșec?” Apoi, mergi un pas mai departe și cere-I lui Dumnezeu o înțelegere mai profundă. Astfel (după cum scrie și-n Iacov 1:5), vei crește în putere și în înțelepciune, datorită experienței prin care ai trecut.

RĂMÂI ÎN CAR!

„Nimeni nu va putea să stea împotriva ta” (Iosua 1:5)

     Aflându-se la granița Țării Promise, Iosua și-a dat seama că avea de cucerit șapte popoare și patruzeci de regi, înainte s-o ia în stăpânire. Așa că Dumnezeu i-a zis: „Nimeni nu va putea să stea împotriva ta, cât vei trăi. Eu voi fi cu tine… nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.” Când duci o viață de ascultare față de Dumnezeu, forțele și resursele cerului se află în spatele tău, și asta înseamnă că vei câștiga! Asta nu înseamnă că nu va mai trebui să lupți, ci că vei ieși învingător! Filmul Ben Hur a fost unul dintre cele mai premiate și de succes filme din istoria cinematografiei. Charlton Heston, actorul care a interpretat rolul principal titular, trebuia să conducă un car de război. El trebuia să câștige cursa de care, în punctul culminant al filmului… dar exista o problemă: nu reușea să învețe să conducă carul! S-a dus la regizorul William Wyler și i-a zis: „Domnule Wyler, abia reușesc să stau în picioare în car. Nu pot câștiga cursa.” Wyler s-a uitat la Heston și i-a zis: „Fiule, datoria ta e să rămâi în car, iar treaba mea e să mă asigur că vei câștiga.” De fiecare dată când te îndrepți spre serviciu, când participi la o ședință stresantă sau la un interviu pentru locul de muncă, încrede-te în Dumnezeu. Rămâi în car! Nu renunța la Dumnezeu și nu înceta să te încrezi în El. Datoria ta este să asculți; misiunea Sa este să Se asigure că vei câștiga. Și când îți faci partea, poți fi sigur că El și-o va face pe a Sa!

NU DAȚI PRILEJ DIAVOLULUI!

„Să nu dați prilej diavolului” (Efeseni 4:27)

     Biblia spune: „Să n-apună soarele peste mânia voastră, și să nu dați prilej diavolului.” (Efes. 4:26-27). Cuvântul tradus cu „prilej” este cuvântul „topos” din limba greacă, termen din care derivă și substantivul „topografie”. El înseamnă teritoriu sau teren, deci ideea e că mânia îi cedează teritoriu diavolului. Amărăciunea îl invită să ocupe un loc în inima ta. Și atunci, el se va muta cu totul și va strica locul cu lucruri precum bârfa, defăimarea, izbucnirile de mânie… De fiecare dată când observi aceste lucruri în viața ta, i-ai dat prilej lui Satan. Ce trebuie să faci? Dă-l afară! Nu-i da răgaz nici măcar o zi. În Numele Domnului Isus, spune-i să-și facă bagajele și s-o ia din loc. Inițiază procesul iertării. Nu ține evidența lucrurilor rele. Roagă-te pentru împotrivitorii tăi și nu complota împotriva lor. Urăște răul, fără să urăști făcătorii de rele! Întoarce-ți privirea de la ceea ce ți-au făcut și rămâi la ceea ce a făcut Domnul Isus pentru tine. Oricât de revoltător ar părea, El a murit și pentru ei. Și dacă El consideră că sunt vrednici să fie iertați, atunci așa este. Asta înseamnă că e ușor să ierți? Nu! Iertarea vine treptat, și are zilele ei bune și zilele ei rele. Vor fi zile în care vei crede că vechea rană s-a vindecat și că ai trecut peste asta, dar vor fi și zile în care crusta va fi dată la o parte și durerea se va întoarce. Nu e nimic, continuă! Când vorbim de iertare, toți suntem începători. Câtă vreme vei încerca și te vei strădui să ierți, vei ierta. Dar când nici nu mai încerci să ierți, nu faci altceva decât să-i dai prilej diavolului. Deci, nu-i da prilej!

PREDĂ-TE LUI DUMNEZEU (5)

„Facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voiești Tu!” (Marcu 14:36)

     Întrucât predarea este strâns legată de voința noastră, deseori ea vine cu un preț. Poate simți că ești devotat lui Dumnezeu și cu toate acestea, când vine momentul să treci la fapte, descoperi că predarea ta este numai la suprafață. Anticipând lucrul acesta, Domnul Isus a identificat domeniul specific în care era nevoie de predare în viața cuiva. Femeii prinse în preacurvie, El i-a spus: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, și să nu mai păcătuiești.” (Ioan 8:11). Asta înseamnă că trebuie să predai pornirile tale carnale și dorințele tale lui Dumnezeu. De multe ori, predarea se referă la bani, deoarece banii au legătură cu încrederea și controlul. Unui om bogat care voia să-L urmeze, Isus i-a zis: „du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci” (Marcu 10:21). Dar omul nu a fost dispus să facă lucrul acesta. Câteodată predarea presupune mărturisirea unei invidii, a unei atitudini, a unui obicei sau a unui păcat. Când stai cu un prieten de nădejde, Dumnezeu te poate atenționa că trebuie să vorbești despre un domeniu cu care te-ai luptat sau în care ai dat greș. Nu fi surprins dacă răspunsul imediat va fi: „Nu se poate!” Alteori, poate ești cu o persoană și simți nevoia să o confrunți într-o anumită privință, și lucrul acesta te face să te simți stingher… Și atunci se pune întrebarea: Te vei preda, chiar dacă predarea înseamnă să faci ceva care te incomodează? Dacă ar fi ceva ușor, nu ar mai fi predare! Exemplul suprem de predare este Hristos când S-a rugat în grădina Ghetsimani: „Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” (Luca 22:42). A fost cea mai grea rugăciune pe care a rostit-o vreodată, dar și cea care L-a propulsat spre destinul Său! În mod uimitor, rugăciunea care aduce puterea lui Dumnezeu este rugăciunea de predare!