DUMNEZEU LUCREAZĂ PENTRU BINELE NOSTRU

„Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu”  (Romani 8:28)

     Pavel începe acest verset cu o afirmație care pare emfatică: „Știm…” Sunt atâtea lucruri în viață pe care nu le știm! Nu știm dacă economia se va prăbuși, sau ce se va alege de copiii noștri. Nu știm nici măcar „cum trebuie să ne rugăm” (Romani 8:26). Dar putem ști următoarele patru lucruri: 1) „Dumnezeu lucrează.” Chiar dacă nu-L putem vedea, El are de lucru în spatele scenei. El nu a plecat și nici nu S-a mutat în altă parte. El este de neoprit, neobosit și nu se oprește niciodată din lucrarea Lui. 2) „Dumnezeu lucrează spre bine.” Nu pentru confortul nostru, pentru plăcerea sau distracția noastră, ci pentru binele nostru suprem. Dar apoi, din nou, El este binele nostru suprem, așa că te poți aștepta la altceva? 3) „Dumnezeu lucrează pentru binele celor ce-L iubesc.” Iată beneficiul iubirii de Dumnezeu! Fă din planurile Sale planurile tale și atunci povestea ta va avea un final fericit. Garantat! 4) Dumnezeu lucrează prin „toate lucrurile.” Dumnezeu lucrează, nu doar prin câteva lucruri, prin lucrurile bune, prin lucrurile cele mai bune sau prin lucrurile ușoare. El lucrează prin „toate lucrurile.” Și El nu face planul pe măsură ce avansează în lucrarea Sa. Biblia ne spune: „În El am fost… rânduiți mai dinainte, după hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voii Sale” (Efeseni 1:11). Partea cea mai bună este că hotărârea lui Dumnezeu te include și pe tine! Așa că nu te mai chinui, nu te mai stresa și nu mai sta nedormit! Încredințează-te în mâna Sa și ai convingerea că El lucrează în și prin „toate lucrurile”, spre binele tău și spre slava Sa!

PERICOLELE GRIJII PĂRINTEȘTI EXCESIVE

„Cel ce dă naștere unui înțelept se bucură. Să se bucure tatăl tău și mama ta” (Proverbele 23:24-25)

     Scopul tău ca părinte nu ar trebui să fie acela de a crește niște copii perfecți, ci de a le transmite înțelepciunea necesară pentru a avea o viață reușită. Lucrul acesta ridică două provocări: neglijența parentală și obsesia parentală. Cea de-a doua este răspândită printre părinții care devin obsedați de copiii lor, nelăsându-le timp pentru recreere, dragoste sau odihnă. S-ar putea ca acești părinți să nu o considere potrivită și calificată pentru a fi bona copiilor nici chiar pe maica Tereza! Motivele părinților obsesivi ar putea fi bune, dar preocuparea lor poate duce la trei probleme serioase: 1) A face din copii piesa centrală a vieții tale nu este spre folosul lor. Dacă îi transformi pe copii în centrul universului tău, ei vor avea parte de o trezire crudă la realitate când vor intra în lumea adevărată. 2) Oboseala emoțională și fizică produce ceea ce este cunoscut drept „epuizarea parentală.” Așa cum o baterie nu poate fi folosită la nesfârșit, tu ai nevoie să te încarci pe plan fizic, emoțional și spiritual. Când nu se întâmplă asta, ești iritat și toată lumea din jurul tău va simți efectele negative. 3) „Grija părintească” excesivă poate fi distrugătoare pentru o căsnicie, mai ales când mama are această înclinație. Tatăl poate ajunge să nu-și mai sufere copiii apreciind că i-au luat soția de lângă el… sau ea poate crede că soțul ei este egoist pentru că nu se conformează dedicării ei față de copii. În oricare din aceste situații, apare un zid între ei, care ar putea distruge familia. Biblia spune: „Blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii” (Filipeni 4:5). Moderația sau echilibrul este cheia unei vieți, de familie, sănătoase și fericite.

NU CEDA ÎN FAȚA FRICII!

„Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic” (Psalmul 118:6)

     Frica trebuie confruntată întotdeauna, într-un fel sau altul. Fricile tale vor fi diferite în funcție de etapele vieții tale. Odată ce accepți lucrul acesta, poți face progrese. De exemplu, Iulius Cezar a cucerit lumea, dar era îngrozit de tunet. Petru cel Mare al Rusiei plângea ca un copil când trebuia să treacă peste un pod. Faimosul scriitor britanic Dr. Samuel Johnson nu intra într-o cameră cu piciorul stâng în față. Dacă-și dădea seama că din greșeală a făcut asta, se întorcea și intra iarăși, cu dreptul… Vorbim aici și despre a începe toate lucrurile cu dreptul, nu-i așa? Dacă o lași să te controleze, frica te va împiedica să-ți trăiești viața din belșug. Frica aduce lipsa de acțiune, lipsa de acțiune aduce lipsa experienței, lipsa experienței aduce neștiință și neștiința aduce teamă. E un ciclu, iar dacă te-ai pomenit prins în el, iată câteva versete care te vor ajuta: 1) „Celui cu inima tare, Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” (Isaia 26:3) 2) „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” (Ioan 14:27) 3) „Când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar și pe vrăjmașii lui.” (Proverbele 16:7) 4) „Mă încred în Dumnezeu, și nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă niște oameni?” (Psalmul 56:4). 5) „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință.” (2 Timotei 1:7). Personalizează aceste versete în rugăciune, bazează-te pe ele și nu ceda în fața fricii!

PERSPECTIVA CREDINȚEI

„Aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu… cu mulțumiri.” (Filipeni 4:6)

     Se întâmplă așa de ușor să te îngrijorezi, mai ales în compania persoanelor nepotrivite. Fără să-ți dai seama, ajungi să critici și să te plângi, iar atmosfera devine negativă. Asta pentru că vorbele sunt asemeni norilor sau strălucirii soarelui: ele creează un climat. Tu zici: „Spun asta doar pentru că sunt atât de îngrijorat!” Atunci citește următoarele: „Nu vă îngrijorați de nimic; ci în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:6-7). Te ridici deasupra neliniștii prin faptul că aduci mulțumiri, nu prin văicăreli. Nu lăsa ca gradul de mulțumire pe care îl ai să fie determinat de situația ta, deoarece Dumnezeu este mai mare decât situația prin care treci. Deci cum îți poți învinge înclinația pe care o ai de a fi negativist și în schimb, să dezvolți o perspectivă pozitivă plină de credință? 1) Hotărăște-te să fii așa! Abraham Lincoln a spus adevărul când a afirmat că: „Oamenii sunt fericiți în măsura în care se hotărăsc să fie astfel.” Refuză să-ți mai petreci vreo clipă criticând și văicărindu-te. 2) Începe acum! Schimbarea nu se produce ușor, dar dacă nu are un început, nu se va produce deloc! Încearcă să fii mai conștient de ceea ce spui. Surprinde-te asupra faptei! Când primele tale fraze sunt negative, corectează-te și direcționează conversația spre ce este pozitiv. Hotărăște-te ca de-acum înainte, când nu poți spune ceva util, să te abții să mai spui ceva. 3) Caută ceea ce este bine! „Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, și orice laudă, aceea să vă însuflețească.” (Filipeni 4:8). Fă din următoarea rugăciune și rugăciunea ta, azi: „Doamne, te rog să-mi dai o perspectivă pozitivă și plină de credință în fiecare zi. Amin!”

ARATĂ DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU (2)

„Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc… ce lucru neobișnuit faceți?” (Matei 5:46-47)

     Jon Walker a scris: „’Trimiteți o poză și eu vă răspund’ – iată un mesaj obișnuit în reclamele personale, și e de înțeles (în zilele în care trăim) să fim precauți. Dar când vine vorba despre a-i iubi pe alții, oare nu te trezești spunând: ’Trimiteți mai întâi poza’? Toți spunem lucrul acesta în moduri diferite. „Trebuie să văd dacă ești suficient de bun… Nu sunt sigur că meriți dragostea mea… Trebuie să te comporți așa cum mă aștept, înainte să te iubesc.” E timpul să „nu mai cunoaștem pe nimeni în felul lumii” (2 Corinteni 5:16). În Predica de pe Munte, Domnul Isus a zis: „El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni, și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți. Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai așteptați? Nu fac așa și vameșii? Și dacă îmbrățișați cu dragoste numai pe frații voștri, ce lucru neobișnuit faceți? Oare păgânii nu fac la fel? Voi fiți, deci, desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.” (Matei 5:45-48). Dragostea lui Dumnezeu față de noi este „desăvârșită” pentru că este necondiționată, fără prejudecăți și vine fără clauze adiționale. Biblia spune că pe când eram vrăjmașii Săi, Dumnezeu și-a arătat „dragostea față de noi prin faptul că… Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8). Așadar, este cineva în viața ta care te-a rănit, și acum îți este greu să-l iubești? Atunci roagă-te: „Tată, mă lupt să iubesc pe (scrie un nume). Ajută-mă să nu mai judec și să nu mai caut vinovatul și să încep să iubesc (pe cutare) așa cum mă iubești și Tu pe mine!” Amin!

ARATĂ DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU (1)

„Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8)

     Dragostea omenească spune: „Te iubesc – atâta timp cât îmi împlinești așteptările, cât ești de acord cu politica mea, cât mergi la aceeași biserică la care merg și eu, sau cât te potrivești cercului meu social.” Dumnezeu nu lucrează în felul acesta. El nu a așteptat ca noi să merităm, ca El să facă primul pas. „Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.” Și atunci când a făcut acest lucru, El a schimbat toate regulile. Domnul Isus a zis: „Vă dau o poruncă nouă… cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții.” (Ioan 13:34). „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” (Matei 22:39). „Iubiți… fără să nădăjduiți ceva în schimb” (Luca 6:35). Un pastor spunea: „Când îmi iau responsabilitatea de a iubi, de obicei ajung să dăruiesc, și nu să primesc… Dragostea mă costă inevitabil cele mai prețioase trei lucruri din viața mea: timpul meu, energia mea și banii mei. Când ești preocupat de binele altora, de obicei trebuie să sacrifici.” Iar un autor creștin a adăugat: „O vreme, am fost supărat pe dragoste – nu era ceea ce se spunea că este. Nu dura. Nu merita. Cu cât era mai profundă, cu atât durea mai tare. Dragostea era irațională, complicată, alunecoasă și nestatornică. Și am crezut că terminat-o cu ea! Încetul cu încetul, Domnul mi-a vindecat inima. Supărarea mea a început să se estompeze. Acum înțeleg că umanitatea este cea care rănește și înăbușă dragostea. „Dragostea este de la Dumnezeu” (1 Ioan 4:7) și ea merită, indiferent care ar fi prețul. Oricât de mare suferință s-a produs în numele dragostei, noi suntem incompleți fără dragoste.”

ÎNCEPUTUL VINDECĂRII

„Doamne, Dumnezeule, eu am strigat către Tine, și Tu m-ai vindecat.” (Psalmul 30:2)

     Vorbim cu atâta ușurință despre lucruri care nu contează. Dar când se ivește prilejul să vorbim despre fricile noastre, despre singurătatea noastră, despre vina noastră sau despre nevoia noastră de a fi iubiți, ne închidem ca niște scoici. Uneori, ne purtăm de parcă nici nu auzim, când în realitate nu ne place ce auzim. Ți-ai auzit soția sau soțul spunând că are nevoie de atenția și de timpul tău sau l-ai auzit pe copilul tău spunând: „Te iubesc!”… Și i-ai auzit și când au suspinat că nu ai răspuns nimic! Ai fugit și te-ai ascuns, pentru că fie nu știi cum să le oferi ceea ce ei îți cer, fie nu vrei să plătești prețul. Cu toții avem ascunzătorile noastre, cum ar fi: locul de muncă, obiceiurile sau relațiile care nu pretind onestitate emoțională. Și în consecință, ne simțim stânjeniți. Dar toate mecanismele noastre de scăpare ne țin și mai mult încătușați în ciclul tăcerii. Dumnezeu te-a creat cu nevoia de a simți, de a atinge, de a-ți exprima emoțiile. Cât ai de gând să te mai ascunzi în spatele măștii și să-ți negi nevoile neîmplinite și fricile neexprimate? Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur” (Geneza 2:18). Dacă îți negi în continuare emoțiile, nu vei experimenta niciodată bucuria unei relații frumoase. Lui David nu i-a fost teamă să recunoască înaintea lui Dumnezeu că se simte slab, trist, mânios sau că are nevoie de dragoste. El a spus: „…strig către Tine cu inima mâhnită…” (Psalmul 61:2). Dacă nu te poți exprima față de alții, începe prin a vorbi cu Dumnezeu. Ceea ce a făcut pentru David, El poate face și pentru tine. Așa că, întoarce-te astăzi la El și lasă ca vindecarea să înceapă!

RĂZBUNAREA E A LUI DUMNEZEU, NU A TA

„Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti…” (Romani 12:19)

     Răzbunarea este a lui Dumnezeu, nu a ta! El va răsplăti – fie în Ziua Judecății, fie în această viață. El poate să-l disciplineze pe șeful tău abuziv, să-ți tempereze părintele nervos, să aducă înapoi în genunchi fostul soț sau fosta soție, ori să-i facă să-și vină în fire. Iertarea nu diminuează dreptatea, ci o lasă în seama lui Dumnezeu. El garantează cantitatea potrivită a retribuției. Noi răsplătim cu prea mult sau cu prea puțin, dar El deține rețeta exactă. Și spre deosebire de noi, El nu abandonează niciodată pe nimeni. (Și trebuie să ne bucurăm pentru asta!) Chiar și când noi deja am trecut peste problemă, Dumnezeu a rămas tot acolo – ca să ne cerceteze conștiința, să ne miște convingerea, să ne orchestreze răscumpărarea. Să-i corectăm pe dușmani? E treaba lui Dumnezeu. Să-i iertăm? Aici ne aducem noi contribuția. Romani 12:17-21: „Nu întoarceți nimănui rău pentru rău. Urmăriți ce este bine, înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putință, întrucât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii. Prea iubiților, nu vă răzbunați singuri… „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti” zice Domnul. Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinși pe capul lui.” Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine.” Autorul Max Lucado scria: „Răzbunarea zidește o casă goală, îngustă, cu spațiu pentru o singură persoană. Viețile locatarilor sunt reduse la un singur scop: a face pe cineva nefericit. Și asta și fac: se fac nefericiți pe ei înșiși!” Nu e de mirare că Dumnezeu insistă (Evrei 12:15): „Luați seama bine… ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune…”

EȘTI O PERSOANĂ SPECIALĂ

„Te laud că sunt o făptură așa de minunată” (Psalmul 139:14)

     Sarah Hupp a scris: „Știai că la început ai fost o singură celulă în interiorul căreia a existat suficient ADN încât să se păstreze în el 1.000 de volume de schițe codificate? Sau că ADN-ul din acea unică celulă ți-a determinat culoarea părului și a ochilor, forma nasului și lungimea degetului tău inelar? Știai că nimeni nu are amprentele tale, strălucirea ta din ochi, același râs, și nu privește lucrurile așa cum o faci tu? Ești o ființă cu totul originală, și lucrul acesta nu s-a întâmplat printr-un accident! Dumnezeu ți-a conceput ADN-ul. El te-a creat așa cum a dorit El să fii. El ți-a dăruit vocea, zâmbetul, pistruii, părul creț, toate acele lucruri care te fac ceea ce ești. Și pentru că Dumnezeu te-a creat, ești special pentru El și pentru ceilalți… de fapt, lumea nu ar fi completă fără tine!” Nu e de mirare că psalmistul a declarat: „Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” Poate te gândești: „Da, dar tu nu cunoști limitările mele! Și dacă vorbim de imaginea mea de sine, mă lupt în fiecare zi să simt că mă ridic la standardul dorit!” Pastorul Jim Penner spunea: „Am discutat și m-am rugat pentru multe persoane care se confruntă cu probleme fizice: diabet, cancer, suferințe musculare sau boli autoimune, probleme cu greutatea. Limitările cu care se confruntă specia umană zi de zi sunt… nelimitate. Cu toate acestea, în Efeseni 2:10 citim: „Căci noi suntem lucrarea Lui, și am fost zidiți în Hristos Isus.” Dumnezeu a știut cu precizie ce face, atunci când te-a creat. Tu ești unic în toată lumea. Și asta te face o persoană specială!”

CUM SĂ TRECI PESTE EȘEC

„Carnea și inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele” (Psalmul 73:26)

     În alergarea spre destinul tău, e firesc să dai de gropi, să te rătăcești sau să uiți să verifici rezervorul de combustibil și să rămâi în pană. Adevărul este că singura modalitate de a evita eșecul este să nu-ți părăsești drumul! Scriitorul William Saroyan aprecia: „Oamenii buni sunt buni pentru că au ajuns la înțelepciune prin eșec.” Adevărata problemă în viață nu este dacă vei avea parte de eșec sau nu, ci dacă vei învăța din experiență și dacă o vei transforma în înțelepciunea necesară pentru a avea succes. Într-un studiu realizat pe un eșantion de oameni de succes, nici măcar unul dintre ei nu și-a văzut greșelile drept eșecuri. Le-au considerat drept „experiențe de învățare”, „prețul plătit” sau „oportunități de creștere”. Aceasta e atitudinea învingătorului! Henry Ward Beecher a spus: „Înfrângerea e ceea ce transformă osul în piatră, slăbiciunea în mușchi și îi face pe oameni invincibili. Nu te teme deci de înfrângere! Nu ești niciodată mai aproape de victorie ca atunci când ești învins într-o cauză bună.” Așadar, data viitoare când ai parte de un eșec, oprește-te și întreabă-te: „Ce am învățat? Sunt eu mulțumitor pentru această experiență? Cum o pot eu transforma în succes? Încotro o voi lua, de aici încolo? Cine a mai avut un eșec asemănător și cum mă poate ajuta? Cum îi pot ajuta pe alții prin experiența mea? Chiar am greșit, sau am ratat un ideal prea înalt? Unde am avut parte și de succes și de eșec?” Apoi, mergi un pas mai departe și cere-I lui Dumnezeu o înțelegere mai profundă. Astfel (după cum scrie și-n Iacov 1:5), vei crește în putere și în înțelepciune, datorită experienței prin care ai trecut.