ÎNDURAREA LUI DUMNEZEU FAȚĂ DE TINE

„Tu Te vei scula, și vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.” (Psalmul 102:13)

     Toată viața ta poate fi o pregătire pentru un singur moment, pentru o singură misiune, pentru un singur scop. Tu poți decide numărul de ani necesari pentru a absolvi o facultate… Poți cunoaște efortul și timpul necesar  pentru a te realiza pe plan profesional… Dar când vorbim despre experimentarea îndurării lui Dumnezeu, El stabilește timpul. „Dar Tu, Doamne, Tu împărățești pe vecie, și pomenirea Ta ține din neam în neam. Tu Te vei scula, și vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.” (Psalmul 102:12-13) O clipă de îndurare din partea lui Dumnezeu va însemna mai mult decât o viață întreagă de eforturi! În cartea sa „Still Standing: 8 Winning Strategies for Facing Tough Times” (Liniștea sufletească: 8 strategii câștigătoare în confruntarea cu necazul – n.tr.), Dr. James Merritt scrie: „Într-o întâlnire care a durat mai puțin de douăzeci de minute, Faraon l-a făcut pe Iosif prim-ministru al întregii țări, al doilea ca autoritate după el! Decizia lui Faraon l-a catapultat pe Iosif din închisoare în palat. Dumnezeu lucrează, fără să-L vedem, prin întorsături uimitoare de situații. Modalitatea prin care Dumnezeu l-a adus pe Iosif la palat a fost o groapă și o închisoare. Ca în cazul lui Iosif, ceea ce noi considerăm a fi „pietre de încercare” sunt de fapt trepte pe care Dumnezeu le folosește pentru a-Și împlini planul și a-Și atinge scopul în viețile noastre.” Ascultarea ta față de Dumnezeu este cea care aduce îndurarea Sa și credincioșia Sa în vremuri grele. „La bine și la greu, în bogăție sau în sărăcie, în sănătate sau în boală…” (vă amintiți?!) Așa că, fii credincios și mergi înainte! Dumnezeu a stabilit deja când și cum Își va arăta îndurarea față de tine!

FOLOSEȘTE STRATEGIA LAUDEI!

„Laudele lui Dumnezeul să fie în gura lor, și sabia cu două tăișuri în mâna lor.” (Psalmul 149:6)

     Viața de creștin este un câmp de luptă împotriva unui dușman care dorește să ne învingă în fiecare zi. Însă Dumnezeu ne-a oferit strategii prin care putem ieși învingători – iar lauda este una dintre ele! Când armata lui Israel mergea la război, seminția lui Iuda mergea în față. Numele „Iuda” înseamnă „lauda Domnului”. Deci, când mergi la luptă, du-te cu „lauda lui Dumnezeu” în gura ta, și El va merge înaintea ta! Aceasta este strategia laudei care a răsturnat zidurile Ierihonului în fața lui Iosua și care i-a făcut pe dușmanii lui Iosafat să se ucidă unii pe alții, înainte ca lupta să înceapă măcar (vezi 2 Cronici 20:21-22). Ia decizia să-L lauzi pe Dumnezeu când te confrunți cu o situație căreia nu-i poți face față; să-ți îndrepți privirea spre El și nu spre problema ta. Poate nu te simți demn – dar El este! Poate nu te simți în stare – dar El este! Amintește-I lui Dumnezeu de promisiunile Sale. Nimic nu-L impresionează mai tare decât să-Și vadă copiii lăudându-I Numele și invocând promisiunile Sale în fața necazului. Domnul Isus a zis: „Îți voi da cheile Împărăției cerurilor, și orice vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, și orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri.” (Matei 16:19). Lauda Îl invită pe Dumnezeu să intervină, așa că folosește-o! Și găsește pe cineva care să ți se alăture în laudă (vezi Matei 18:19). Sporește-ți astfel impactul înaintea tronului lui Dumnezeu! Biblia spune: „Pe la miezul nopții, Pavel și Sila se rugau, și cântau cântări de laudă lui Dumnezeu… Deodată… s-au deschis toate ușile…” (Faptele Apostolilor 16:25-26). Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acest îndemn: Folosește strategia laudei!

INTRĂ CÂTĂ VREME UȘA E DESCHISĂ!

„Dar toți… au început să se dezvinovățească” (Luca 14:18)

     Domnul Isus a spus pilda unui om care a plănuit să dea un ospăț, la care a invitat mai multe persoane. Ia ascultă câteva dintre scuzele celor care nu au putut să participe. „Am cumpărat un ogor.” „Am cumpărat niște boi.” „Tocmai m-am căsătorit.” Atunci gazda a zis: „niciunul din cei poftiți nu va gusta din cina mea.” (Luca 14:24) Poate crezi că tu ești altfel, că ai un motiv întemeiat să Îi spui „nu” lui Dumnezeu. Dar crezi că merită să-ți ratezi veșnicia pentru această scuză? Când Dumnezeu îți vorbește, acesta e momentul adevărului! Atunci, fie îți iei un angajament, fie găsești o scuză. Acolo și atunci îți hotărăști soarta! Ce îți cere Dumnezeu să faci? Ce te face să eziți? Teama de eșec? Teama de a fi criticat? De obicei, teama apare sub straiele unei scuze. Și de fiecare dată când eziți sau faci un pas înapoi, mai adaugi o cărămidă la zidul care în cele din urmă te va împiedica să-ți împlinești destinul dat de Dumnezeu. Autorul John Mason spunea: „Oportunitatea se pierde deseori în deliberări.” Așa că, dacă Dumnezeu îți spune să faci ceva, apucă-L de mână și mergi înainte prin credință! Nu poți controla direcția vântului, dar prin harul lui Dumnezeu îți poți ajusta poziția pânzelor, astfel încât vântul să te ducă acolo unde trebuie să ajungi. Marele învățat și om de știință George Washington Carver a spus: „99% din eșecuri li se întâmplă omenilor care au obiceiul de a căuta scuze.” Ține minte, oportunitatea e un musafir: nu presupune că va veni și mâine. Acum e momentul – intră câtă vreme ușa e deschisă!

CUM SĂ-I RIDICI PE CEI CĂZUȚI (4)

„Căuta să vadă care este Isus…” (Luca 19:3)

     Biblia ne vorbește despre „un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameșilor, căuta să vadă care este Isus… A alergat înainte, și s-a suit într-un dud ca să-L vadă; pentru că pe drumul acela avea să treacă.” (Luca 19:2-4). Istoria lui Zacheu ne învață faptul că bogăția nu ne protejează împotriva imoralității. Felul în care unii oameni înstăriți s-au compromis este povestea modului în care s-au îmbogățit. Când îți calci pe conștiință, e greu să-ți mai încapi în propria piele. Când îți vinzi valorile esențiale pentru bani, succesul tău poate fi lipsit de valoare, iar sentimentul vinovăției – apăsător. Zacheu s-a luptat cu aceste lucruri: „Doamne… dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.” (vers. 8). Dacă așa te simți și tu astăzi, Domnul Isus îți spune să faci cele trei lucruri pe care le-a făcut și Zacheu: 1) „Aleargă.” Nu mai amâna mântuirea nici măcar cu o zi! În fiecare clipă, ești la fel de aproape de veșnicie ca și cum ritmul cardiac ți-ar fi defect, sau celulele maligne. Nu te juca cu sufletul tău; împacă-te cu Dumnezeu cât mai poți! 2) „Dă-te jos.” Smerește-te! Îngenunchează la picioarele Celui care te iubește și care Și-a dat viața ca să te răscumpere. Nu contează cât de tare ai greșit: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9). 3) „Primește-L pe Hristos în casa ta.” (Luca 19:5). Cuvântul „a rămâne” înseamnă „a locui.” Refuză să mai trăiești o zi măcar fără siguranța că Isus trăiește în inima ta, că îți călăuzește pașii… și că veghează asupra tuturor grijilor tale!

CUM SĂ-I RIDICI PE CEI CĂZUȚI (3)

„Trebuia să treacă prin Samaria…” (Ioan 4:4)

     Oare de ce spune Biblia că Domnul Isus „trebuia să treacă prin Samaria”? Pentru a o răscumpăra pe femeia căzută care avea menirea să ducă Evanghelia în Samaria pentru prima oară. Să ne gândim la situația cu care Se confrunta Domnul Isus: căldura era arzătoare, călătoria era lungă și trebuia să meargă pe jos… El știa că nu va fi bine primit acolo din cauza animozității îndelungate dintre iudei și samariteni. În zilele acelea, femeile își acopereau fața și nu aveau voie să vorbească cu bărbații din afara propriilor lor familii. Această femeie era deja subiect de discuție în cetate, deoarece avea la activ cinci divorțuri. Și atunci, de ce va fi simțit Domnul Isus că „trebuia să treacă prin Samaria”? Deoarece o vedea ca pe un diamant în stare brută. El S-a uitat dincolo de problema femeii și i-a văzut potențialul pentru Împărăția Sa. Biblia spune: „Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii” (Ioan 4:39). Care este învățătura pentru noi, de aici? Isus nu S-a lăsat controlat de un orar; voia lui Dumnezeu și nevoile celor aflați în suferință Îl ghidau! El a fost dispus să Se abată de la drumul Său, să schimbe tradiția și să desțelenească un pământ nou pentru aceasta. Să observăm ce le-a spus Isus ucenicilor Săi după aceea: „Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: Ridicați-vă ochii, și priviți holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriș. Cine seceră, primește o plată, și strânge roadă pentru viața veșnică; pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure în același timp.” (Ioan 4:35-36). Deci, tu ești dispus să faci ceva pentru cei căzuți?

CUM SĂ-I RIDICI PE CEI CĂZUȚI (2)

„Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși dintre care cel dintâi sunt eu.” (1 Timotei 1:15)

     Apostolul Pavel recunoaște: „prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu, și făceam prăpăd în ea” (Galateni 1:13). Pavel avea cazier. Avea pe mâini sângele unor femei și bărbați nevinovați. Cu toate acestea, Dumnezeu l-a folosit ca să scrie jumătate din Noul Testament, să pună bazele Bisericii și să ducă Numele lui Isus la curtea Cezarului. Dar tu ai fi avut încredere ca să fie conducătorul denominației tale, sau ți l-ai fi imaginat în calitate de învățător al Scripturii, prezentându-ți descoperirile pe care le-a primit din ceruri? Biblia ne spune: „Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile și de chemarea făcută” (Romani 11:29). Dumnezeu nu anulează niciodată chemarea pe care ne-a făcut-o și nu-Și retrage niciodată darurile spirituale pe care ni le oferă. Și dacă El nu ni le ia, nici noi nu trebuie s-o facem! Cum ar trebui să ne purtăm noi cu un frate sau cu o soră în Hristos, care a căzut în păcat? Cu blândețe! „Chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteți duhovnicești, să-l ridicați cu duhul blândeții. Și ia seama la tine însuți, ca să nu fii ispitit și tu. Purtați-vă sarcinile unii altora, și veți împlini astfel Legea lui Hristos.” (Galateni 6:1-2). Este acest proces neplăcut, uneori? O, da! Este ușor? Nu! Apostolul Pavel spune că este o „povară”, mai ales atunci când această persoană a adus rușine familiei răscumpărate a lui Dumnezeu. Dar asta e ideea: ea face parte în continuare din familia noastră spirituală! Și lumea se uită să vadă cum ne purtăm cu ea! Dacă îi dăm deoparte pe cei care se împiedică, de ce ar crede ceilalți oameni că nu vom face la fel și cu ei? Gândește-te la asta! Dacă nu găsești har în familia lui Dumnezeu, unde în altă parte îl poți găsi? Deci, arată-ți blândețea față de cei căzuți!

CUM SĂ-I RIDICI PE CEI CĂZUȚI (1)

„Fraților, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteți duhovnicești, să-l ridicați cu duhul blândeței.” (Galateni 6:1)

            Noi ne grăbim în a-i critica pe oameni din cauza situațiilor prin care au trecut în viață. În unele cazuri, criticăm ceea ce au făcut ei altora, în alte cazuri criticăm ceea ce alții le-au făcut lor. Dacă ai fost într-un magazin second-hand, știi că acolo găsești produse bune la prețuri mici; trebuie doar să știi ce cauți. Domnul Isus știe întotdeauna! În ochii Săi, persoanele căzute și excluse, sunt căzute – dar nu excluse! Părerea de rău a lui Petru privind lepădarea sa de Domnul Isus a fost atât de profundă, încât s-a hotărât să se întoarcă la vechea lui meserie de pescar. Îți poți imagina toate zvonurile care circulau în port? „El este cel care I-a întors spatele lui Isus!” Însă Petru a ajuns să fie capul Bisericii Noului Testament! Dar să fim cinstiți: tu l-ai fi votat ca pastor sau ai fi fost dispus să asculți un singur cuvânt din ce avea el de spus? Cu toate acestea, prima persoană pe care a căutat-o Domnul Isus după ce a înviat din morți a fost Petru. De ce? Pentru că El Se uită dincolo de problema imediată și vede potențialul nostru pe termen lung. Domnul Isus Și-a adus aminte de cuvintele pe care le-a spus lui Petru: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta; și după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi.” (Luca 22:31-32). Principiul fundamental atunci când practici medicina este următorul: „Întâi de toate, să nu faci rău!” Când cineva este căzut, nu-l apăsa și mai tare! Iubește-l, roagă-te pentru el și caută să-l ridici!

NU POȚI ÎMPLINI AȘTEPTĂRILE TUTUROR

„Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat” (Romani 12:6)

     Când oameni diferiți așteaptă lucruri diferite de la noi, și când toți trag de noi în toate părțile, acele așteptări se adună asemenea unui munte și ne îngroapă. Oare te simți și tu astăzi îngropat sub maldărul așteptărilor tuturor? Dacă da, iată la ce ne îndeamnă Pavel: „să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simțiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credință pe care a împărțit-o Dumnezeu fiecăruia. Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, și mădularele n-au toate aceeași slujbă, tot așa, și noi… alcătuim un singur trup în Hristos…” (Romani 12:3-5). Toți ne dorim ca ceilalți să fie mulțumiți de noi, dar în același timp trebuie să înțelegem că adeseori ei au așteptări nerealiste de la noi, uneori chiar egoiste. Și atunci, de ce nu spunem pur și simplu „nu”? 1) Pentru că ne e teamă de oameni. Vrem să fim iubiți și ne temem să nu fim respinși. 2) Din mândrie. Dacă Dumnezeu ți-ar fi dat un singur dar, El nu ți-ar da o misiune care necesită două daruri. Nu lăsa ca mândria să te facă să iei asupra ta mai mult decât poți duce, doar pentru a avea aprobarea oamenilor. 3) Pentru că nu cunoști voia lui Dumnezeu pentru viața ta. Domnul Isus a zis: „nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.” (Ioan 5:30). Trebuie să cunoști voia lui Dumnezeu și să fii dedicat, altfel oamenii își vor impune voia și planurile lor în viața ta. 4) Pentru că încerci să semeni cu altcineva. Dar noi „avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat…” (Romani 12:6). Dacă Dumnezeu nu ți-a dat darul de a face un anumit lucru, fie vei greși, fie vei cădea sub povara lui. Înțelege că nu ești chemat să împlinești așteptările tuturor!

DIVERSITATEA TE MODELEAZĂ

„Toți sunteți una în Hristos Isus.” (Galateni 3:28)

     Dacă te limitezi doar la cei care gândesc ca tine, nu vei crește și nu vei împlini ceea ce a plănuit Dumnezeu pentru tine. Ai nevoie de oameni cu un câmp vizual foarte larg, acolo unde tu nu vezi nimic… Modalitatea prin care poți echilibra domeniile în care tu ești slab este să lucrezi cu cei care sunt tari exact în acele domenii. În loc să-i cauți pe aceia care se conformează opiniilor tale, tu ai nevoie de cineva care te iubește suficient de mult ca să te provoace din când în când în părerile tale. De ce? Pentru că mai ai multe de învățat și mai trebuie să crești! Gândește-te la oamenii pe care i-a ales Domnul Isus. Luca era medic, iar Petru și Ioan erau pescari. Dacă ții la imaginea ta, tu pe cine ai fi ales? Dar Domnul Isus a avut nevoie de toți aceștia pentru a-și împlini lucrarea. El a știut că avem nevoie de oameni care să ne completeze, nu care să ne dubleze. Se estimează că și dacă am avea geniul lui Einstein, tot am cunoaște sub 1% din toate lucrurile care există! Și dacă am fi mega-talentați, tot am fi capabili să realizăm mai puțin de 1% din toate lucrurile care se pot realiza. Da, avem nevoie de armonie. Dar e o diferență între armonie, care derivă din două sau mai multe note diferite care se întrepătrund, și unison, adică aceeași melodie cântată de mai multe persoane în același timp. Armonia este mult mai plăcută pentru ureche decât unisonul! Deci relațiile noastre ar trebui să fie armonioase, fără să fie la unison. Să ne gândim puțin: fiecare este unic în comparație cu ceilalți. Deci, dacă dorim ca ceilalți să ne iubească și să ne accepte, trebuie să-i iubim și să-i acceptăm și noi. Cea mai mare înțelepciune se găsește în diversitate, nu în uniformitate!

ÎNCURAJARE PENTRU PĂRINȚII SINGURI

„Scoală-te, ia copilul și ține-l de mână; căci voi face din el un neam mare.” (Geneza 21:18)

     Când citim istoria lui Agar și a fiului ei Ismael, ne dăm seama cât de mult Îi pasă lui Dumnezeu de părinții singuri. Deși Avraam era tatăl lui Ismael, el și-a alungat fiul și pe mama lui, fără a le oferi vreun sprijin. „A luat pâine și un burduf cu apă pe care l-a dat Agarei şi i l-a pus pe umăr; i-a dat și copilul și i-a dat drumul. Ea a plecat și a rătăcit prin pustia Beer-Şeba.” (Geneza 21:14). În multe aspecte, Agar îi reprezintă pe cei care umblă prin pustiul greșelilor din trecut, al rușinii, al abandonului și al fricii de-a o lua de la capăt. Și citim mai departe: „Când s-a isprăvit apa din burduf, a aruncat copilul sub un tufiș și s-a dus de a șezut în fața lui la o mică depărtare de el, ca la o aruncătură de arc; căci zicea ea: „Să nu văd moartea copilului!”… și a început să plângă.” (vers. 15-16). Dacă ești un părinte singur, poate ai obosit și te simți epuizat. Omenește vorbind, ai făcut tot ce ți-a stat în putință și nu mai ai ce să dăruiești. Dar resursele divine ale lui Dumnezeu sunt inepuizabile! „El dă tărie celui obosit, și mărește puterea celui ce cade în leșin.” (Isaia 40:29). Ne întoarcem în Geneza 21, și citim în versetele 17-19: „Dumnezeu a auzit glasul copilului; și Îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer pe Agar şi i-a zis: „…Scoală-te, ia copilul și ține-l de mână; căci voi face din el un neam mare.” Și Dumnezeu i-a deschis ochii și ea a văzut un izvor de apă.” Dumnezeu îți iubește copilul chiar mai mult decât îl iubești tu, și când te întorci la Dumnezeu, El îți va arăta resurse despre care nici nu știai că există! El are planuri pentru copiii tăi, așa că încurajează-i și ridică-i! Dumnezeul care l-a făcut „mare” pe fiul lui Agar poate face același lucru și pentru copiii tăi!