CU HOTĂRÂRE ȘI CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU, VEI CÂȘTIGA

„Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.” (Psalmul 18:32)

     În autobiografia sa, cântăreața Dolly Parton povestea: „Liceul la care am învățat eu nu era mare, așa că la absolvire fiecare dintre noi a avut ocazia să se ridice și să-și anunțe planurile de viitor. „Merg la facultate”, a spus premiantul. „Mă căsătoresc și mă mut în Maryville,” a spus la rândul ei o absolventă. Când mi-a venit mie rândul, am spus: „Eu merg la Nashville ca să devin vedetă!” Toată asistența a izbucnit în râs. Am fost uimită. Totuși, într-un fel, râsetele acelea mi-au insuflat o hotărâre și mai mare de a-mi realiza visul. M-aș fi putut prăvăli sub povara necazurilor care aveau să vină, dacă nu ar fi existat reacția mulțimii din acea zi. Uneori e amuzant cum ne găsim inspirația!” Toți eroii din Scriptură, fără excepție, au învins obstacole și împotriviri. Împăratul David scrie: „Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu. El m-a scos la loc larg, şi m-a scăpat, pentru că mă iubeşte. Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit. Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, Cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El. Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă. Tu mă încingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.” (Psalmul 18:18-19, 29-30, 32, 39). Deci, cu hotărâre și cu ajutorul lui Dumnezeu, și tu poți câștiga!

ADEVĂRATA SMERENIE

„Dumnezeu… celor smeriţi le dă har.” (1 Petru 5:5)

     În Sfânta Scriptură se menționează două feluri de smerenie: 1) Falsa smerenie. Apostolul Pavel scrie: „Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi printr-o smerenie…” (Coloseni 2:18). Fie că este vorba de modul în care te îmbraci, vorbești sau te comporți, tot ceea ce atrage atenția asupra ta, și nu asupra lui Hristos, nu este pe placul lui Dumnezeu. 2) Adevărata smerenie. Oamenii cu adevărat smeriți nu se supără ușor și nu se răzbună; ei întorc și celălalt obraz. Și atenție: adevărata smerenie nu este un semn de lașitate, de fapt adevărata smerenie cere curaj. Ea te face să fii dispus să accepți un loc inferior față de cel pe care-l meriți, să păstrezi tăcerea cu privire la meritele tale și să suporți disprețul, insultele și acuzațiile false de dragul unui scop mai înalt. Adevărata smerenie nu te face atât să ai o părere mai joasă despre tine, cât te face să te gândești la tine mai puțin. Apostolul Petru vorbește despre acest subiect în felul următor: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.” Smeriţi-vă, deci, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.” (1 Petru 5:5-6). Se spune că la un concurs „Cel mai smerit”, persoana declarată câștigătoare a primit o medalie de onoare, pe care și-a pus-o la gât… și i s-a retras premiul! Serios vorbind, mândria te descalifică și te împiedică să te bucuri de bunătatea lui Dumnezeu. De aceea trebuie să-ți amintești cu regularitate: „Tot ceea ce sunt Îi datorez lui Dumnezeu; tot ceea ce am, vine de la Dumnezeu. A Lui să fie toată slava!” Amin?!

AI FOST TRATAT RĂU?

„Tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii.” (Luca 6:23)

     Când ai fost tratat rău de către cineva, pune-ți această întrebare de fiecare dată: „Ce pot învăța din această experiență? Cum pot răspunde într-un mod care să semene mai mult cu Hristos? Sunt oare dispus să-mi recunosc greșelile? Cum pot deveni mai înțelept și să gestionez mai bine situațiile similare din viitor?” Când totul a fost spus și făcut, răspunsul la neînțelegere este iertarea. Acum iertarea nu înseamnă neapărat să fii de acord sau să-ți dorești o relație apropiată cu persoana care s-a purtat urât cu tine. Dar înseamnă să renunți la resentimente și răzbunare. Când îngropi securea, nu lăsa mânerul la vedere! Cu alte cuvinte, nu numai să ierți, ci alege și să uiți! Ralph Waldo Emerson a spus: „Omul măreț este menit să rămână neînțeles.” Iar o afirmație și mai potrivită ar fi: „A fi remarcabil înseamnă a-l ierta pe cel care s-a purtat urât cu tine.” Apostolul Pavel se referă la viața creștină ca la „chemarea înaltă de la Dumnezeu” (Filipeni 3:14). Așadar, alege calea cea mai corectă! Cum arată ea? Domnul Isus ne spune: „Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî, şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! Bucuraţi-vă în ziua aceea, şi săltaţi de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii.” (Luca 6:22-23). Când trăiești astfel, îți recapeți puterea prin faptul că refuzi să lași ca altcineva să-ți dicteze starea de spirit și părerea, și îți păstrezi bucuria.

ROAGĂ-TE PENTRU „ÎNȚELEPCIUNEA DE SUS”

„Înţelepciunea care vine de sus este… pașnică…” (Iacov 3:17)

     Există o categorie de oameni cărora pare că le merge bine (și chiar prosperă!) trăind o viață conflictuală. Mereu se iau de ceilalți, se ceartă, au doar opinii contrare și se simt tare bine când se mai iscă vreo neînțelegere! Se ceartă doar de dragul de a se certa, și nu pentru că ar avea o convingere fermă în chestiune. Sar imediat la harță și își consumă energia ducând lupta altcuiva, chiar dacă ei nu au nimic de câștigat. Acești oameni par plini de încredere, dar iau decizii greșite, așa că ceilalți învață să-i ignore și nu-i prea iau în serios. Ei trebuie să „câștige tot timpul” pentru a se simți bine cu propria lor persoană. Când vine vorba de relațiile tale cu alții, ai nevoie de „înțelepciune de sus.” Când ai dobândit-o, nu-i vei mai pune pe ceilalți la zid doar ca să arăți cât ești de puternic sau de deștept. Adevărata încredere în sine, inclusiv încrederea în abilitatea de a lua hotărâri bune, vine din interior! „Înţelepciunea care vine de sus, este, întâi, curată, apoi pacinică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.” (Iacov 3:17-18). Când acționezi conform acestor principii biblice, vei ști dacă o luptă este demnă sau nu de atenția ta. Prin urmare, vei lua hotărâri mai bune cu privire la viața ta, precum și la relațiile tale.

„TATA M-A PRINS!”

„Nimeni nu le va smulge din mâna Mea” (Ioan 10:28)

     Într-o după-amiază fierbinte, în Florida, un băiețel care înota în lacul din spatele casei nu a văzut aligatorul care îl urmărea. Tatăl său, care se ocupa cu grădinăritul, l-a văzut și i-a strigat fiului său să se întoarcă. Prea târziu! Când băiatul a ajuns la tatăl său, aligatorul l-a prins pe băiat. Într-o luptă incredibilă, tatăl a apucat brațele fiului său în timp ce aligatorul i-a înhățat picioarele. Aligatorul era hotărât, dar tatăl era prea înflăcărat ca să renunțe. Un fermier care trecea pe acolo cu mașina a auzit țipetele, a sărit din camion și a împușcat reptila. În mod surprinzător băiatul a supraviețuit și după câteva săptămâni de stat în spital, a fost intervievat de un ziarist. Băiatul i-a arătat reporterului teribilele cicatrici de pe picioare, iar apoi, cu mândrie vădită a adăugat: „Am cicatrici și pe brațe pentru că tata m-a prins și nu a vrut să-mi dea drumul!” Domnul Isus a zis: „În veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.” Nu că dușmanul nu va încerca… El te va face să crezi că ești atât de departe de Dumnezeu, încât nu mai e cale de întoarcere spre casă. El va încerca să te atace prin descurajare și învinovățire. Te va ispiti să te îndepărtezi de Dumnezeu. Poate vei face chiar alegeri greșite, care îți vor cauza cicatrici spirituale și emoționale… dar când Îi aparții lui Dumnezeu, numai al Lui ești! Nimeni și nimic nu te poate îndepărta sau despărți de dragostea lui Dumnezeu (vezi Romani 8:38). Nicio consecință nu te poate fura din mâna Tatălui tău. „Tatăl tău te-a prins!” Fie ca aceste cuvinte puternice, care inspiră siguranță, să-ți dea pacea, astăzi!

VEI SCĂPA ȘI DIN ACEASTĂ ÎNCERCARE

„Furtuna era aşa de puternică, încât la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare.” (Faptele Apostolilor 27:20)

     Există clipe în viața noastră când Dumnezeu pare a fi departe. Ne rugăm, dar ne simțim abandonați, la mila împrejurărilor, fricoși și neajutorați. Apostolul Pavel nu a făcut excepție. El a tânjit să aibă ocazia de a predica la Roma, și se afla pe drum spre această cetate… când o furtună a lovit corabia, aruncându-i pe toți în disperare. Pavel a prevestit pierderea corabiei, a echipajului, a încărcăturii, și a propriei sale vieți (vers. 10). Avertizarea sa a fost trecută cu vederea de căpitan, de cârmaci și de sutașul care era responsabil pentru el. Prin urmare, apostolul Pavel și ceilalți 275 de pasageri au ajuns într-o criză care le periclita viața și el nu putea face nimic în această privință. Resemnați, el și tovarășii săi recunosc că „pierdusem orice nădejde de scăpare.” După paisprezece zile pe mare, fără soare sau stele care să-i ghideze și când furtuna era mai năpraznică, Dumnezeu a trimis un înger la Pavel: „Nu te teme, Pavele; tu trebuie să stai înaintea Cezarului; şi iată că Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine.” (vers. 24). Le era frig, erau uzi și flămânzi – când corabia lor a ajuns în sfârșit pe o insulă din sudul Italiei. Fiecare circumstanță indica spre o tragedie și spre spulberarea visului lui Pavel de a predica la Roma. Cu toate acestea, când a răsărit soarele pe insula Malta în următoarea dimineață, a devenit clar că Dumnezeu îi condusese prin furtună exact spre destinația pe care o avea în plan pentru ei. Iar Pavel a ajuns să proclame Cuvântul lui Dumnezeu înaintea lui Cezar la Roma. Așa că, simte-te încurajat: vei trece și tu cu bine peste încercarea ta!

ROAGĂ-TE CA DUMNEZEU SĂ LE DESCHIDĂ INIMA

„…Era o femeie… şi asculta. Domnul i-a deschis inima…” (Faptele Apostolilor 16:14)

     Unii dintre noi cred că oamenii de succes sunt greu de câștigat pentru Hristos, pentru că nu au aceleași nevoi ca ceilalți. Dar ei au aceleași nevoi! Toți oamenii au un gol înlăuntrul lor, pe care numai Dumnezeu îl poate umple, și El dorește să te folosească pe tine pentru aceasta! Gândește-te la istoria Lidiei: „Una din ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură… asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel. După ce a fost botezată, ea şi casa ei, ne-a rugat şi ne-a zis: „Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămâneţi în casa mea.” Şi ne-a silit să intrăm.” (Faptele Apostolilor 16:14-15). Lidia nu numai că și-a deschis inima și a răspuns la Evanghelie, ci și-a deschis și casa pentru ca și alții să vină și s-o audă. În multe cazuri este mai ușor să-i evanghelizezi pe cei bogați. De ce? Pentru că ei știu că pentru a avea succes trebuie să fii deschis la idei și concepte noi. Și ei înțeleg că, pentru a te bucura de un succes continuu, trebuie să fii deschis la schimbare. Nu lăsa ca faptul că cineva nu face parte din clasa ta socială să te împiedice să-i spui despre Domnul Isus. Să remarcăm ce se spune despre Lidia: „…asculta. Domnul i-a deschis inima…” E datoria ta să le spui, așa cum este treaba lui Dumnezeu să le deschidă inima! Așadar, seamănă sămânța Cuvântului Său în viețile lor, când ai ocazia, și fii convins că „Domnul secerișului” va face restul!

SPUNE ȘI ALTORA DESPRE CREDINȚA TA

 „A venit o femeie din Samaria să scoată apă” (Ioan 4:7)

     Într-o zi, Domnul Isus S-a întâlnit cu o femeie care a venit să scoată apă dintr-o fântână. După cinci căsnicii eșuate, încrederea ei în bărbați era inexistentă – iar stima de sine era sub zero! Însă după întâlnirea cu Hristos, ea a plecat de la fântână schimbată radical. Când vorbim despre împărtășirea credinței, învățăm trei lecții importante din istoria acestei femei: 1) Domnul Isus vede ce e mai bun în toți oamenii. „Fariseii… cârteau şi ziceau: „Omul acesta primeşte pe păcătoşi…” (Luca 15:2). Referitor la femeia de la fântână, ei aveau dreptate. Trecuse prin cinci divorțuri și era subiectul de bârfă al întregului oraș, pentru că trăia cu un alt bărbat. Cu toate acestea, ea a fost prima persoană căreia Domnul Isus i S-a prezentat ca Mesia. De ce nu a făcut lucrul acesta când i-a ales pe ucenici? Sau când a făcut prima minune? Sau când a stat de vorbă cu Nicodim? Pentru că Domnul Isus nu ne măsoară prin prisma trecutului sau a familiei din care provenim, ci după potențialul pe care îl avem. 2) Domnul Isus ne schimbă, apoi ne folosește pentru a-i schimba pe alții. Această femeia a fost prima persoană care a răspândit Evanghelia în Samaria și „mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii” (Ioan 4:39). Dintr-o viață zdrobită, Dumnezeu ne poate ridica și folosi pentru a-i restaura pe alții. 3) Domnul Isus nu are nevoie de tine ca să Se explice, ci doar ca să Se prezinte. El vorbește pentru Sine. Biblia spune: „Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine, şi ştim că acesta este într-adevăr Hristosul” (Ioan 4:41-42). Așadar, astăzi, spune și tu altora despre credința ta!

SCOPUL SUPREM AL RUGĂCIUNII

 „…Să fie asemenea chipului Fiului Său” (Romani 8:29)

     Biblia spune: „pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său…” Când citim versetele precedente din acest capitol (Romani 8), descoperim că Dumnezeu face asta prin rugăciune. Lucrul acesta ar trebui să ne încurajeze să ne rugăm. De multe ori nu ne rugăm deoarece nu credem că se va întâmpla ceva. Dar cu Dumnezeu, ceva se întâmplă întotdeauna! Noi ne întrebăm: „Oare când va lucra?” Ceea ce nu reușim să înțelegem este faptul că El lucrează mereu. Când vorbim despre rugăciune, El fie ne răspunde așa cum am sperat noi, fie ne schimbă inima prin mijlocirea Duhului Sfânt, care va face ca rugăciunea noastră să fie în armonie cu voia Sa. Tu spui: „Dar nu văd că se întâmplă ceva!” Când plantezi o sămânță, nu vii a doua zi așteptând să vezi crenguțe și frunze verzi. Asta înseamnă oare că nimic nu se întâmplă? Nu, ci o grămadă de procese necesare au loc sub pământ, acolo unde tu nu le poți vedea. Să nu facem greșeala de a crede că dacă nu vedem dovada, nimic nu se întâmplă! Doar că încă nu a sosit vremea secerișului. Una din modalitățile prin care Dumnezeu ne face mai asemănători cu Domnul Isus este ajutându-ne să ne rugăm așa cum S-a rugat și Domnul Isus: „Facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” (Luca 22:42). Asta înseamnă că atunci când rugăciunea ta este după voia Sa, El lucrează deja la răspuns, chiar dacă tu nu vezi lucrul acesta. Iar dacă rugăciunea ta nu este în acord cu voia Sa, El lucrează ca să-ți schimbe cererea, schimbându-te pe tine. Rugăciunile fără răspuns pot fi o binecuvântare la fel de mare, ca și cele care primesc răspuns, atunci când ne împiedică să încălcăm voia lui Dumnezeu. Și care este voia lui Dumnezeu? Să ne facă să semănăm tot mai mult cu Domnul Isus!

O RUGĂCIUNE PENTRU COPIII TĂI

„Fiii sunt o moştenire de la Domnul…” (Psalmul 127:3)

     Când cineva îți poartă o dragoste suficient de mare pentru a-ți lăsa o moștenire, trebuie s-o prețuiești și s-o tratezi în așa fel încât să onorezi acea persoană. Biblia spune că „fiii sunt o moștenire de la Domnul”; așadar, iată o rugăciune pe care o poți rosti pentru ei: „Doamne, nu am cuvinte să-ți spun cât sunt de binecuvântat și de mulțumitor pentru copiii mei. Recunosc faptul că fiecare este un dar extraordinar de la Tine. Mi i-ai dăruit ca să-i iubesc și să am grijă de ei, să mă bucur de ei și să-i sărbătoresc, să mă desfătez prin ei și să-i cresc în așa fel încât să ajungă să Te recunoască pe Tine ca fiind cea mai mare moștenire a lor. Îți mulțumesc că nimeni, nici măcar eu, nu poate fi la fel de bun pentru ei cum ești Tu. Pentru că mi-ai oferit privilegiul și responsabilitatea de a-i aduce la Tine, învață-mă și ajută-mă să-i aduc în rugăciune înaintea Ta în fiecare zi. Ține-i în centrul dragostei Tale și a scopului pentru care i-ai creat. Binecuvântează-i cu cunoașterea a ceea ce ești Tu. Învață-i să-și pună încrederea în Tine și să rămână pe cărarea vieții pe care ai pregătit-o pentru ei. Ajută-i să recunoască darurile și chemarea pe care ai pus-o în ei și să Te urmeze pe măsură ce-i ajuți să se dezvolte, și îi folosești pentru slava Ta. Fă să strălucească fața Ta peste ei, fie ca harul Tău să-i însoțească, și dragostea Ta să fie din belșug în ei. În Numele Domnului Isus Te rog, Amin.” Copiii tăi Îl slujesc pe Dumnezeu? Dacă nu, bazează-te pe această promisiune din Biblie (Ieremia 31:17): „Este nădejde pentru urmaşii tăi, zice Domnul; copiii tăi se vor întoarce în ţinutul lor (principiile pe care le-au învățat)!”