MODURI DIFERITE DE-A NE RUGA (4)

 „Când Mă va chema, îi voi răspunde” (Psalmul 91:15)

     Când încercăm să petrecem mai mult timp în rugăciune, mințile noastre au tendința să zboare în altă parte. Când se întâmplă lucrul acesta, oare se supără Dumnezeu? Nu, când mintea ta o ia razna – Duhul lui Dumnezeu este în continuare cu tine. Uneori gândurile tale hoinare te pot conduce de fapt în rugăciune. Un autor a scris: „Încep să mă rog și apoi îmi imaginez că am un succes extraordinar într-un anumit lucru. Sau reiau o conversație cu o persoană pe care sunt supărat. Sau încerc să-mi dau seama cum pot rezolva o situație care mă îngrijorează. Obișnuiam să cred că aceste gânduri sunt obstacole în calea rugăciunii, dar acum le consider rugăciuni care așteaptă să fie înălțate. Poate motivul pentru care îmi răsar în minte nu este capacitatea mea redusă de a mă concentra, ci mai degrabă reprezintă lucrurile de care mintea mea este într-adevăr preocupată. Așa că nu mai încerca să suprimi aceste gânduri, ci mai bine vorbește cu Dumnezeu despre ele. Și uite așa, mă întorc la rugăciune. Firește, suntem liberi să ne rugăm în așa fel încât să fim pe deplin conștienți de prezența lui Dumnezeu!” Evident, lucruri precum frizura pe care vrei să ți-o faci, sau repararea mașinii – sunt distrageri ale atenției. Când apar astfel de gânduri, scrie-le pe o hârtie și spune: „De acestea mă voi ocupa mai târziu”, apoi întoarce-te la rugăciune. Dezvoltarea unei vieți profunde de rugăciune nu este ceva ce se întâmplă peste noapte; trebuie să depui efort. Dar răsplata va justifica pe deplin efortul. Nu ești singurul, toată lumea se luptă cu distrageri ale atenției de la rugăciune. Cei ce reușesc sunt cei ce învață să le gestioneze.

MODURI DIFERITE DE-A NE RUGA (3)

 „M-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului” (Deuteronomul 9:25)

     Găsește un stil de rugăciune care ți se potrivește. În Scriptură, oamenii se roagă stând în picioare, plecați pe genunchi, culcați pe pământ, stând pe scaun, cu mâinile întinse, cu fața ridicată spre cer sau cu fața la pământ. Găsește metoda care funcționează cel mai bine pentru tine și folosește-o. Unii se roagă mai bine când se mișcă. Dacă ești unul dintre ei, fă o plimbare, mergi cu mașina sau aleargă. Ești liber să-ți folosești corpul și poziția în așa fel încât să te ajute să te întorci cu mintea și inima spre Dumnezeu. Când îți recunoști păcatele, poate ți se pare util să-ți pleci capul și să îngenunchezi; lucrul acesta te va ajuta să-ți aduci aminte și să experimentezi smerenia momentului. În închinare, probabil ai vrea să-ți ridici ochii către cer. Când ceri călăuzire, ți se va părea util să stai cu palmele ridicate în sus ca o modalitate de exprimare a trupului: „Doamne, facă-se cum dorești Tu!” Când te rogi pentru cineva, să zicem într-un restaurant, poate ai vrea să te uiți în ochii acelei persoane în timp ce vorbești cu Dumnezeu și să spui: „Tată, sunt foarte recunoscător pentru această persoană. Tu știi care îi sunt nevoile. Te rog Doamne să-i dai ceea ce-ți cere, dacă e voia Ta!” Când Îl lauzi pe Dumnezeu, poți să-I și cânți! Ideea este că trebuie să te apropii de Dumnezeu cu bucuria, cu entuziasmul, cu naturalețea și simplitatea cu care un copil aleargă în brațele unui părinte iubitor. La fel cum nu ai amprentele altcuiva, tu nu ai nici temperamentul altcuiva! Așa că, apropie-te de Dumnezeu într-un mod natural, spontan și confortabil pentru tine.

MODURI DIFERITE DE-A NE RUGA (2)

„Ezechia a luat scrisoarea… a întins-o înaintea Domnului” (Isaia 37:14)

     Ezechia, regele lui Israel, primise o scrisoare amenințătoare de la un monarh mult mai puternic, regele Asiriei. Acesta îi cerea nimic mai puțin decât predare totală și necondiționată, și i-a spus lui Ezechia să nu se încreadă în Dumnezeu. Scrisoarea a fost una concisă, și-i avertiza că în cazul în care se vor opune, Iudeii aveau „să-şi mănânce balega şi să-şi bea udul” (2 Împărați 18:27). Așa că Ezechia s-a dus la Templu și „a întins-o înaintea Domnului.” Apoi s-a rugat: „Dumnezeul lui Israel, care şezi pe heruvimi! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pământului! Tu ai făcut cerurile şi pământ” (Isaia 37:16-17). Ezechia de fapt a spus: „Doamne, te rog să citești această scrisoare, și apoi fă ceva în această privință!” Și Dumnezeu a făcut! Firește, ceea ce a făcut El a fost impresionant. „Îngerul Domnului a ieşit, şi a ucis în tabăra Asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Şi când s-au sculat dimineaţa, iată că toţi aceştia erau nişte trupuri moarte.” (Isaia 37:36). Așadar, tu ce scrisoare ai vrea să întinzi înaintea Domnului? Un extras de cont care te copleșește? Hotărârea de divorț? Un diagnostic medical? Un e-mail plin de mânie? Orice bucată de hârtie care îți provoacă stres poate fi o invitație la rugăciune și un motiv care să fie înfățișat înaintea Domnului. Dacă pentru tine este important, și pentru El este important. Tu spui: „Nu am mai făcut așa ceva până acum!” Încearcă! Pune problema ta în mâna lui Dumnezeu, încrede-te în El… și vei vedea cum El rezolvă lucrurile pentru tine!

MODURI DIFERITE DE-A NE RUGA (1)

 „El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu” (Romani 8:27)

     Cineva care se pricepe mai bine decât tine la rugăciune deja lucrează în locul tău: „Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.” (Romani 8:26-27). Să remarcăm faptul că Duhul Sfânt „mijlocește pentru sfinți după voia lui Dumnezeu.” Uneori este dificil să fim „deplin prezenți în rugăciune.” Știm cât e de greu să vorbești cu o persoană dacă mintea ei este la mii de kilometri depărtare. Care este soluția? Încearcă să-ți notezi ceea ce se întâmplă în timp ce te rogi. Două dintre cele mai obișnuite piedici în calea rugăciunii sunt: a) mintea – distrasă cu ușurință de alte gânduri; b) oboseala. Când autorul John Ortberg a împărtășit aceste două frustrări unui prieten, acesta i-a sugerat lui John să iasă din casă singur și pur și simplu să-L invite pe Domnul Isus să meargă cu el. Ortberg scrie: „În următoarea zi, m-am dus la ocean, m-am descălțat, am început să alerg și L-am invitat pe Domnul Isus să vină cu mine. Am descoperit cel mai ciudat lucru. Când mă gândeam că trebuie să vorbesc cu El, mi se părea că este un lucru dificil care necesita efort. Acum, când tot ceea ce trebuia să fac era doar să-L invit, nu mă puteam abține să nu mă gândesc la El. Mintea mea a continuat să reflecteze la faptul că El este cu mine. M-am trezit că vreau să Îi arăt pelicanii și valurile. Mintea mea era asaltată de oameni și îngrijorări, iar eu m-am pomenit că Îi povestesc despre ei. Totul s-a schimbat!” Așadar, invită-L pe Domnul Isus să vină cu tine astăzi și împărtășește-I fiecare lucru pe care îl faci.

ROAGĂ-TE DIN INIMĂ!

„Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii…” (Matei 6:5)

     Domnul Isus le-a spus fariseilor că transformaseră rugăciunea într-o „reprezentație teatrală” și că Dumnezeu nu era impresionat de lucrul acesta (într-o versiunea a Bibliei în limba engleză, versetul din Matei este în felul următor: „Când veniți înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, nu transformați rugăciunea într-o reprezentație teatrală.” – n.tr.). Autorul John Ortberg a scos în evidență cinci lucruri despre farisei: „1) Rugăciunile lor au devenit un exercițiu superficial, în loc să fie unul de zidire a unei relații profunde. 2) Rugăciunile erau ritualuri, în loc să fie expresii autentice ale unei inimi pline de dragoste. 3) Rugăciunile erau lungi și conțineau cuvinte multe, menite să-i impresioneze pe ceilalți. 4) Rugăciunile erau presărate cu clișee lipsite de semnificație. 5) Rugăciunile erau un motiv de mândrie, în loc să fie ocazia de a-și exprima umila dependență de Dumnezeu.” Îți poți imagina cum ar fi ca propriul tău copil să te abordeze cu o sumedenie de expresii religioase despre tine și ceea ce ai tu? Cum te-ai simți? Când vorbim de rugăciune, Domnul Isus a zis: „…când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ți uşa, şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. Când vă rugaţi, să nu bolborosiți aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi.” (Matei 6:6-8). Te poți ruga oriunde, oricând: în mașină, în baie, stând culcat în pat, în timp ce faci sport sau la serviciu… Tot ceea ce-ți cere Dumnezeu este să fii spontan, personal și sincer. Cu alte cuvinte, să te rogi din inimă!

ÎMPĂRTĂȘEȘTE ȘI ALTORA DESPRE HRISTOS!

„Oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete” (Ioan 4:14)

     Într-o zi, fariseii l-au întrebat pe Domnul Isus: „Pentru ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?” (Luca 5:30). Cât dispreț!… și încă din partea celor care ar fi trebuit să fie primii care să arate dragoste și compasiune! Domnul Isus i-a iubit pe oameni! Iată cum S-a comportat cu femeia samariteancă de la fântâna din Sihar: mai întâi, El a încălcat legea. Evreii nu se amestecau cu neamurile și cu siguranță nu se întovărășeau cu asemenea persoane. (Ea trecuse prin cinci divorțuri!) Domnul Isus mersese kilometri buni pentru a Se întâlni cu femeia aceasta. El a intrat în lumea ei, pentru a o duce în a Sa! A stat de vorbă cu ea nu ca să profite de ea sau ca să devină ca ea, ci pentru a-i da Vestea Bună, pentru a o răscumpăra și pentru a o restaura. De aceea El este numit „prietenul… păcătoșilor” (Matei 11:19). S-ar putea spune același lucru despre tine? În al doilea rând, El a făcut primul pas. Domnul Isus a discutat despre ceea ce o interesa pe ea: apa. Trebuie să începi din locul sau momentul unde se află fiecare, nu de unde crezi tu că ar trebui să fie. Trebuie să folosești cuvinte pe care ei le înțeleg. Și să treci peste teama de respingere. Poate îți vei știrbi reputația dacă vor spune „nu”, dar gândește-te la ceea ce vor pierde dacă nu vor avea niciodată șansa de a spune „da” Evangheliei! În al treilea rând, i-a împărtășit vestea. I-a oferit apa vie în locul unei religii moarte! Cum poți spune că iubești pe cineva și nu-i împărtășești cel mai extraordinar lucru pe care l-ai găsit vreodată – mântuirea? Orice persoană cu care te întâlnești, fie este blocată în trecut, fie se teme de viitor, fie are nevoie de un prieten adevărat. Odată ce afli care este ușa în spatele căreia se găsesc, intră cu dragoste și sensibilitate. Ei sunt însetați după „apa vie”. Împărtășește-le-o!

PETRECE MAI MULT TIMP ÎN RUGĂCIUNE!

„Căutaţi pe Domnul şi sprijinul Lui, căutaţi necurmat Faţa Lui!” (1 Cronici 16:11)

     În cartea semnată Catherine Marshall „A Closer Walk” (O umblare mai aproape – n.tr.), soțul autoarei, Leonard LeSourd descrie începuturile căsniciei lor: „Catherine a avut de făcut schimbări uriașe. Și-a vândut casa visurilor din Washington pentru a se muta în Chappaqua, ca eu să-mi pot continua naveta la locul de muncă de la Guideposts (în New York). Copiii: Linda, de zece ani; Chester, de șase ani și Jeffrey, de trei ani, au trecut prin vreo doi ani tulburători, fiind nevoiți să se adapteze la o serie de menajere. Aveau sentimente amestecate cu privire la mutarea într-o casă nouă și mai ales cu privire la „noua bonă pe care avea s-o aducă tati acasă.” Peter, care avea nouăsprezece ani, trecea printr-o perioadă de rebeliune, ca student la Yale. Catherine și cu mine aveam atâtea lucruri pentru care să ne rugăm încât ne trezeam cu o oră mai devreme în fiecare dimineață pentru a citi Biblia și pentru a căuta răspunsuri împreună. Jurnalul ei stătea deschis lângă noi în acele momente de rugăciune dinaintea răsăritului, și notam nevoile noastre în schimbare, dar și credincioșia Lui neclintită.” Pe măsură ce presiunile vieții cresc, trebuie să te rogi mai mult, nu mai puțin! Domnul Isus Se trezea înainte de răsăritul soarelui pentru a Se ruga. Uneori Se ruga toată noaptea. Alteori Se retrăgea din mulțimea de oameni pentru a Se ruga. De ce? Pentru că puterea, pacea, bucuria și eficiența au legătură directă cu timpul pe care îl petreci în rugăciune. Atunci, de ce nu ne rugăm zilnic? Din același motiv pentru care lumea merge la sala de sport în ianuarie, iar din februarie renunță. Rugăciunea necesită disciplină și numai tu o poți pune în practică. Dar ea aduce mari răsplătiri! Compozitoarea de imnuri Fanny Crosby a scris: „O, ce oră de-ncântare, Lângă tronul Tău găsesc, Când în tainica-nchinare, Cu Tine, Doamne, eu vorbesc, Precum cu-un prieten pământesc.” Așa că, fă-ți timp pentru rugăciune!

STĂRUIEȘTE ÎN HARUL LUI DUMNEZEU!

„Îi îndemnau să stăruiască în harul lui Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 13:43)

     În zilele dinaintea declanșării celui de-al Doilea Război Mondial, guvernul britanic a comandat mai multe postere. Ideea era ca sloganuri încurajatoare să fie distribuite pe întreg teritoriul țării. S-au folosit litere mari de tipar cu un font anume, și s-a ales un format simplu, în două culori. Singura grafică era coroana regelui George al VI-lea. Primul poster a fost lansat în septembrie 1939: CURAJUL VOSTRU, BUCURIA VOASTRĂ, HOTĂRÂREA VOASTRĂ NE VOR ADUCE VICTORIA. La scurt timp după aceea, a fost distribuit al doilea poster: LIBERTATEA ESTE ÎN PERICOL. APĂRAȚI-O CU TOATĂ PUTEREA VOASTRĂ. Aceste două postere au apărut pe peroanele gărilor, în baruri, magazine și restaurante. A fost creat și un al treilea poster, care nu a fost însă oferit populației niciodată. S-au tipărit peste 2,5 milioane de exemplare, dar cu toate acestea nu au fost văzute decât după aproape șaizeci de ani, când proprietarul unei librării din nord-estul Angliei a descoperit câteva în niște cutii, printre cărțile vechi cumpărate la o licitație. Pe poster scria: PĂSTRAȚI-VĂ CALMUL ȘI MERGEȚI MAI DEPARTE. Avea imprimată aceeași coroană și era în același stil ca și celelalte două postere. Nu au fost niciodată distribuite, dar au fost păstrate ca rezervă pentru o criză extremă, cum ar fi fost invazia germană. Proprietarul librăriei a pus în ramă un asemenea poster și l-a atârnat pe perete. A devenit atât de popular, încât librăria a început să producă imagini identice cu modelul original și să-l imprime pe cești de cafea, felicitări și postere. E același mesaj pe care apostolul Pavel și Barnaba l-au dus primilor creștini din Antiohia: „stăruiți în harul lui Dumnezeu.” Deci, ești în har – păstrează-ți calmul și mergi mai departe!

ÎNVAȚĂ SĂ FII MULȚUMIT!

„M-am deprins să fiu mulţumit…” (Filipeni 4:11)

     Când ținta noastră este creșterea personală și realizările în viață, înseamnă că avem scopuri lăudabile. Când râvnim însă la ceea ce posedă cineva sau când ne dorim să fim ca altcineva, intrăm pe un teritoriu care ne este interzis de Scriptură. Mulțumirea nu înseamnă că trebuie să ne complacem sau să devenim mediocri și să nu ne atingem potențialul pe care l-a pus Dumnezeu în noi. Absolut deloc! Noi trebuie să ne străduim să ne dezvoltăm, și în același timp să ne păstrăm total dependenți de Dumnezeu (vezi 2 Corinteni 3:5). Autosuficiența înseamnă încredere în tine însuți fără a avea nevoie de încredere în ajutorul lui Dumnezeu. Mulțumire, pe de altă parte, înseamnă să știi cu certitudine și convingere fermă că Dumnezeu poate să-ți împlinească toate nevoile (vezi Filipeni 4:19). Când înțelegem acest adevăr, nu mai râvnim funcția nimănui, avuția, bunurile și posesiunile nimănui. De ce? Pentru că avem siguranța că tot ce deținem în prezent și tot ce suntem acum este mai mult decât suficient în mâinile lui Dumnezeu. Tot ceea ce trebuie să facem pentru a împlini voia Sa putem face – nu prin puterea noastră, ci prin tăria și puterea lui Hristos care locuiește în cel mai profund loc al ființei noastre. Invidia apare în mod natural și firesc, dar mulțumirea trebuie învățată. Apostolul Pavel scrie: „M-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. Ştiu să trăiesc smerit, şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:11-13). Lăsați acest cuvânt să vă însuflețească, măcar azi!

LUCRAȚI PENTRU UNITATE!

„Primiţi bine pe cel slab în credinţă” (Romani 14:1)

     În timpul secolului întâi, oameni din diferite culturi, limbi, religii și obiceiuri, erau atrași de orașe precum Roma. Prin urmare, misiunea Bisericii primare de a „face ucenici din toate neamurile” a dus la conflicte și confuzie. De exemplu, unii credincioși continuau să respecte ziua a șaptea de Sabat, în timp ce alții fie nu mâncau deloc carne, fie  nu mâncau anumite feluri de carne… Acesta este motivul pentru care Apostolul Pavel a scris: „Primiţi bine pe cel slab în credinţă, şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice.” Să remarcăm faptul că Pavel nu ne-a spus doar să-i tolerăm sau să-i suportăm, ci să-i „primim bine”, să le urăm bun venit, să-i acceptăm, să-i recunoaștem și să avem îngăduință față de cei care nu ne sunt copii fidele. Chiar dacă problemele cu care ne confruntăm astăzi sunt diferite de cele ale Bisericii primare, e ușor să cazi în latura dezbinării și a spiritului de judecată. Dar nu uita: „fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu. Să nu ne mai judecăm, deci, unii pe alţii. Ci… să nu faceţi nimic, care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire” (Romani 14:12-13). Când apar diferențe legitime privitoare la chestiuni fundamentale, și când nu există cale de negociere, comportă-te asemenea lui Hristos: fără să apelezi la certuri ori la critică, și fără să-i desconsideri pe oameni. Scopul lui Satan este să ne facă să despicăm firul în patru, timp în care Împărăția lui Dumnezeu are de suferit. În schimb, „iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia” (Romani 12:10). Învață să-ți respecți aproapele nu pentru ceea ce este, ci pentru Persoana căreia Îi aparține! Apostolul Pavel a scris: „Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceleaşi simțăminte unii faţă de alţii… pentru ca toţi împreună, cu o inimă şi cu o gură, să slăviţi pe Dumnezeu…” (Romani 15:5-6).