ÎNVIEREA DOMNULUI ISUS HRISTOS (2)

„Isus i-a zis: „Eu sunt învierea şi viaţa” (Ioan 11:25)

     De ce este unică Învierea lui Isus Hristos? 1) Pentru că El este singurul care nu a mai murit după înviere. În Scriptură, toți ceilalți care au înviat din morți au murit din nou. Isus a fost excepția glorioasă. Prin urmare, El a fost făcut Preot „nu prin legea unei porunci pământeşti, ci prin puterea unei vieţi nepieritoare.” (Evrei 7:16). Mărturia Lui rămâne: „Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor” (Apocalipsa 1:18). 2) Numai El S-a înălțat la cer pentru a mijloci pentru noi înaintea lui Dumnezeu. Ceilalți preoți au murit și au încetat să mai slujească. Dar despre Domnul Isus citim: „Tu eşti preot în veac…” (Evrei 7:17) Și El nu stă degeaba, așteptându-Și a doua venire, ci mijlocește pentru noi înaintea lui Dumnezeu. „Hristos… a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.” (Romani 8:34). 3) El are puterea de a te învia atunci când mori. Domnul Isus Și-a mângâiat ucenicii cu această promisiune extraordinară: „Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi.” (Ioan 14:19). Și această promisiune ți se aplică și ție! „Căci Însuşi Domnul… Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” (1 Tesaloniceni 4:16-17). Ce glorioasă va fi ziua aceea! Dar până atunci, bucură-te că Isus e viu!

ÎNVIEREA DOMNULUI ISUS HRISTOS (1)

„Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor” (Apocalipsa 1:18)

Nu faptul că a înviat din morți Îl face unic pe Domnul Isus Hristos. Biblia pomenește alte vreo șapte învieri (învierea fiului văduvei din Sarepta, învierea fiului Sunamitei, învierea fiicei lui Iair, învierea fiului văduvei din Nain, învierea lui Lazăr, învierea Tabitei și învierea lui Eutih), Domnul Isus reprezentând învierea numărul opt (numărul biblic pentru noile începuturi). Din două puncte de vedere, uimitoare, Învierea Sa nu a semănat cu nici una dintre ele; să vedem care sunt acestea: 1) Învierea Sa a fost singura înviere care a fost profețită dinainte. David a profețit despre Domnul Isus: „Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea” (Psalmul 16:10). Și Isaia a prezis Învierea Sa după răstignire: „după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat… va trăi multe zile” (Isaia 53:10). Domnul Isus a prezis și El Învierea Sa din morți: „Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim… că are să fie omorât, şi că a treia zi are să învieze.” (Matei 16:21). 2) Numai Domnul Isus S-a ridicat singur din mormânt! Dușmanii Lui L-au socotit o victimă neajutorată a eforturilor lor susținute de a-L eradica pe El și misiunea Sa. Dar ei au greșit pe toate planurile! El a afirmat despre viața Sa: „Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, şi am putere s-o iau iarăşi” (Ioan 10:18). Nici puterea Romei și nici ura persecutorilor iudei nu L-au putut elimina pe Domnul Isus și nu I-au putut anula cauza. El nu a avut nevoie de ajutor. În moartea și în Învierea Sa, El a fost mereu la cârmă. „Stricaţi Templul acesta (trupul Său) şi în trei zile îl voi ridica.” (Ioan 2:19). Și așa a făcut! El este viu în vecii vecilor! Hristos a înviat!

ADEVĂRUL DESPRE CALVARUL CARE SCHIMBĂ VIEȚI (4)

„Isus… a zis: „S-a isprăvit!” Apoi Și-a plecat capul, şi Şi-a dat duhul.” (Ioan 19:30)

     Calvarul a fost victorios! Crucea poate părea triumful răului asupra binelui, a celui puternic asupra celui lipsit de putere, dar numai pentru aceia care nu înțeleg misiunea lui Hristos. Niciodată nu a fost un curaj mai mare sau o putere mai tare. Când El a strigat: „S-a isprăvit!” (unele traduceri spun „s-a desăvârșit”), El nu a vrut să spună: „Sunt terminat, cauza mea s-a năruit.” Domnul Isus nu a fost zdrobit la Calvar ci a triumfat în trei moduri: 1) Și-a învins dorința firească de a evita nespusa suferință: „A căzut cu faţa la pământ, şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.” (Matei 26:39). 2) A biruit forțele demonice ale întunericului. „A dezbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.” (Coloseni 2:15). 3) A triumfat asupra Legii. „Hristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El, să poată căpăta neprihănirea” (Romani 10:4). La Calvar, dragostea a triumfat asupra legii, eliberându-ne pentru totdeauna, pe noi care n-am fost în stare niciodată să ascultăm de legea lui Dumnezeu. „S-a isprăvit!” a fost strigătul unui învingător, nu al unei victime! Mulțimea și ucenicii Săi care erau devastați nu au înțeles lucrul acesta. Dar L-au înțeles trei zile mai târziu când mormântul gol a dovedit că Isus a câștigat victoria asupra morții. Totul se poate reduce la următorul verset: „Dacă mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.” (Romani 10:9).

ADEVĂRUL DESPRE CALVARUL CARE SCHIMBĂ VIEȚI (3)

„Fără vărsare de sânge, nu este iertare.” (Evrei 9:22)

     În al treilea rând, Calvarul a fost vital! Cât de vital mai exact? La fel de fundamental ca viața sau moartea, speranța sau disperarea, raiul sau iadul. Golgota este singura noastră cale de mântuire! „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.” (Faptele Apostolilor 4:12). Fără moartea lui Hristos, păcatele noastre ne-ar fi despărțit de Dumnezeu pentru totdeauna. Dacă nu ar fi fost moartea Sa, am fi căzut sub pedeapsa legii lui Dumnezeu, am fi fost declarați vinovați pentru fiecare păcat pe care l-am fi comis vreodată și astfel, păcătoși condamnați, am fi fost pierduți pentru totdeauna. Apostolul Pavel scrie: „Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.” (Romani 3:19). Fără excepție – „toată lumea”, inclusiv tu – toți eram vinovați înaintea lui Dumnezeu. Dar pentru că Domnul Isus a împlinit în locul nostru tot ceea ce prevedea Legea lui Dumnezeu, am fost iertați și declarați neprihăniți. Această informație este vitală. Referitor la Domnul Isus, tu ai numai două opțiuni: să-L accepți sau să-L respingi! El a spus: „Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit” (Marcu 16:16). Jertfa Domnului Isus a rezolvat problema păcatului; acum depinde de tine să dai un răspuns la problema Fiului: „Dar ce să fac cu Isus, care se numeşte Hristos?” (Matei 27:22). Răspunsul este simplu: Crede în El și vei fi mântuit!

ADEVĂRUL DESPRE CALVARUL CARE SCHIMBĂ VIEȚI (2)

„El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn” (1 Petru 2:24)

     În al doilea rând, Calvarul a fost un substitut, ceea ce înseamnă „un act săvârșit de cineva în locul altcuiva”. Văzută prin lentilele sentimentelor sau a superstiției, crucea ne poate afecta emoțiile, dar nu ne poate mântui sufletul. Dar văzută ca substitut, jertfa de la cruce poate mântui orice suflet! Apostolul Petru scrie: „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire.” Dacă Domnul Isus ar fi refuzat Calvarul, Dumnezeu ar fi fost obligat să ne trimită la moarte pentru păcatele noastre. În schimb, ca un substitut, Domnul Isus a suferit pedeapsa pe care noi am fi meritat-o pe drept, eliberându-ne și oferindu-ne viață veșnică. Substituirea a fost din punct de vedere istoric, planul lui Dumnezeu de a-și scăpa poporul de pedeapsa pentru păcat. Când Adam și Eva au păcătuit, Dumnezeu a sacrificat un animal care să acopere fărădelegea lor, a acceptat jertfa lui Abel „din oile întâi-născute ale turmei lui” (Geneza 4:4) și berbecul lui Avraam „încurcat într-un tufiș” ca schimb pentru viața lui Isaac (vezi Geneza 22:13). Dar fără îndoială că lucrarea cea mai măreață a lui Dumnezeu, aceea de mântuire a sufletului – substituirea – a fost demonstrată odată pentru totdeauna când Domnul Isus S-a dat pe Sine la Calvar. Deplin mulțumit de moartea ispășitoare a lui Hristos, Dumnezeu ne-a șters păcatul și ne-a declarat nevinovați în ochii Săi! „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El (Dumnezeu) L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5:21). Pe cruce, Domnul Isus a devenit ceea ce noi eram – păcat – pentru ca noi să putem deveni ceea ce El era – neprihănire! Tot ce a fost și a făcut Domnul Isus: nașterea Sa din fecioară, o viață fără păcat, moartea ispășitoare, învierea miraculoasă, înălțarea glorioasă, misiunea Sa de Mare Preot sus în cer, toate astea El le-a făcut ca înlocuitor/ispășitor și Mântuitor. Slăvit să fii Tu, Doamne!

ADEVĂRUL DESPRE CALVARUL CARE SCHIMBĂ VIEȚI (1)

„Când au ajuns la locul, numit „Căpăţâna” L-au răstignit acolo” (Luca 23:33)

     Cuvântul „Calvar” provine din calvarius cuvântul latinesc pentru „craniu”, și nu apare în Noul Testament (în limba română), dar ceea ce  s-a întâmplat acolo ne-a schimbat destinul. În ciuda miturilor și a neînțelegerilor, adevărul este clar și are puterea de a schimba vieți. Să ne uităm la acest adevăr. Mai întâi, Calvarul a fost voluntar. Cei care au asistat la evenimentele de la Calvar (Golgota) au crezut că Isus este o victimă a circumstanțelor pe care nu le-a putut controla: ura evreilor și puterea romană. Ce greșeală! Domnul Isus a respins apărarea bine-intenționată, dar canalizată greșit, a lui Petru, spunându-i: „Crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?” (Matei 26:53). Domnul Isus ar fi putut alege să ducă o viață fără necazuri, fără durere sau moarte. Nimeni nu L-a constrâns să meargă la cruce. El a spus: „Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, şi am putere s-o iau iarăşi” (Ioan 10:18). Calvarul a fost cu certitudine ceva nedrept și necinstit. Dar nu a fost asasinare, a fost ispășire voluntară! Dușmanii Domnului Isus au dorit ca la Calvar să pună capăt vieții Sale, însă El a dorit să ne salveze de o veșnicie pierdută. Și după ce ei au făcut ce au știut ei mai rău, și nu au reușit să-L oprească, Petru i-a confruntat în ziua Cincizecimii cu acest adevăr victorios: „după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege” (Faptele Apostolilor 2:23). Nici măcar Tatăl nu L-a obligat. Domnul Isus „S-a dat pe Sine Însuşi, ca preţ de răscumpărare pentru toţi” (1 Timotei 2:6) – inclusiv pentru tine!

MULȚUMEȘTE-TE NUMAI CU EXCELENȚA!

„Cântați-I o cântare nouă!” (Psalmul 33:3)

     „A cânta o cântare nouă” înseamnă că trebuie s-o înveți, s-o cânți bine și să te zbați să atingi excelența când e vorba de talentele cu care te-a înzestrat Dumnezeu. Un autor explică astfel: „Există o diferență remarcabilă între dedicarea 99% și dedicarea 100%. La 100% tu îți vezi problemele pe tot parcursul lor, dar împreună cu soluțiile. La 99%, tu încă mai poți găsi o modalitate de a urma calea minimei rezistențe. Noi trăim într-o cultură în care excelența este o excepție, dar Cuvântul lui Dumnezeu spune: „să vă lăsați transformați, prin înnoirea minţii voastre” (Romani 12:2). Trebuie să fii dispus să plătești prețul și iată care este acesta: „noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate veșteji.” (1 Corinteni 9:25). Lumea îți va măsura caracterul după înălțimea idealurilor tale, după lărgimea compasiunii tale, după profunzimea convingerilor tale și după lungimea perseverenței tale. Abordează fiecare sarcină gândindu-te cum poți s-o faci mai bine!” Dacă te pricepi la cifre, excelează în meseria de contabil. Dacă ești bun la comunicare, fii cel mai bun dascăl. Dacă ești un vizionar care îi poate inspira pe alții, fii cel mai bun lider. Un fost președinte al Universității Yale evidențiază faptul că Hamlet nu s-ar fi putut scrie de către un comitet, Mona Lisa nu ar fi fost posibil să fie pictată de către membrii unui club, iar Noul Testament nu s-ar fi putut redacta într-o conferință. Ideile creative vin de obicei de la indivizi. Și lucrul extraordinar despre viață este că dacă refuzi să te mulțumești cu mai puțin decât cu excelența, de obicei aceea primești!

FII REALIST CU PRIVIRE LA ABILITĂȚILE TALE!

„Să aibă simţiri cumpătate despre sine” (Romani 12:3)

     Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Eu te voi trimite la Faraon şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu” (Exodul 3:10). Dar în loc să se gândească: „Ce onoare!” Moise a răspuns: „Cine sunt eu… să scot din Egipt pe copiii lui Israel?” (Exodul 3:11). Creșterea lui Moise ca nepot adoptat al lui Faraon îl pregătise pentru această lucrare, dar acum el se afla în exil, din cauză că ucisese un egiptean. E ușor să critici ezitarea lui Moise, dar cum observa Mark Roberts: „Liderii înțelepți au o oarecare reticență care vine din smerenia personală și din faptul că iau în serios responsabilitatea conducerii.” La urma urmelor, Dumnezeu l-a ales pe Moise știind bine că va fi reticent. Dumnezeu ar fi putut chema pe cineva cu mai multă încredere în sine, dar nu a făcut-o. Să ne imaginăm cât de diferită ar fi fost scena dacă Moise ar fi răspuns: „Nici o problemă, Doamne, eu sunt persoana pe care o cauți!… Am acumulat ani de experiență la curtea lui Faraon!” Oare o persoană cu o așa mare încredere în sine ar fi fost potrivită pentru această misiune? Mă îndoiesc. Dacă reticența noastră de a fi lideri provine dintr-un simț realist al limitărilor noastre și dintr-o recunoaștere autentică a marii responsabilități, ne găsim în postura perfectă de a ne bucura de o încredere sănătoasă ca lider. În loc să enumere abilitățile și realizările lui Moise, Dumnezeu a spus doar atât: „Eu voi fi negreşit cu tine” (Exodul 3:12). Cu alte cuvinte: „Știu că nu poți face asta singur, dar Eu voi fi cu tine, și asta contează de fapt!” Apostolul Pavel scrie: „eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.” (Romani 12:3). Nu contează câte știi sau câți oameni te urmează, destoinicia ta ca lider derivă din încrederea ta în tăria lui Dumnezeu și nu în tăria ta. „Căci Împărăția lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere” (1 Corinteni 4:20).

TREI REGULI BIBLICE PENTRU IZBÂNDĂ (2)

„Cugetă asupra ei zi şi noapte” (Iosua 1:8)

     A doua regulă biblică pentru izbândă este: lasă Cuvântul să te pătrundă. Cuvântul „a cugeta” înseamnă „a cântări, a rumega sau a analiza cu atenție.” Așadar, nu te limita la citirea Scripturii, ci diger-o în întregime. Roagă-te: „Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” (Psalmul 119:18). Poți citi un verset de zeci de ori, și brusc să vezi ceva ce nu ai văzut până atunci. Ideea este să-ți antrenezi mintea să vadă lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu. Mark Twain a spus că două dintre cele mai bune zile din viața cuiva sunt ziua în care s-a născut și ziua în care a descoperit de ce s-a născut. Și singura persoană care îți poate spune lucrul acesta este Cel ce te-a creat. Iar a treia regulă biblică pentru izbândă este: trăiește Cuvântul. „Căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune.” (Iosua 1:8). Da, studiază Biblia, cugetă asupra ei și memoreaz-o. Dar dacă dorești să ai izbândă în viață, trebuie să te supui Bibliei. Trebuie să transpui adevărul în viață. Nimeni nu-ți poate garanta izbânda, în afară de Dumnezeu – și această garanție se găsește în lecturarea, meditarea și împlinirea Cuvântului sfânt. Valoarea și prețul sunt direct legate de scop. O mașină care nu merge este lipsită de valoare. Un stilou care nu scrie este lipsit de utilitate. Tot astfel, dacă dorești să fii ceea ce trebuie să fii, trebuie să-ți găsești scopul în viață și să-l împlinești. La moarte, faima și averea ta nu mai contează. Lucrul care are o valoare eternă va fi răspunsul tău la întrebarea: „Mi-am trăit eu viața în prezența lui Dumnezeu și după planul Său?” C.S. Lewis a spus-o astfel: „Cel care Îl are pe Dumnezeu, are totul!”

TREI REGULI BIBLICE PENTRU IZBÂNDĂ (1)

„Atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune.” (Iosua 1:8)

      Dumnezeu i-a zis lui Iosua: „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune.” (Iosua 1:8). Dumnezeu vede izbânda ca pe un lucru simplu de atins, și la fel de simplu, pentru El, de măsurat. Dacă vrem să avem izbândă în lucruri care contează cu adevărat, trebuie să urmăm instrucțiunile pentru viață care se găsesc în Scriptură. Așadar, iată trei reguli biblice pentru izbândă: Prima, caut-o! „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta.” Cu alte cuvinte: „nu pleca de acasă fără ea!” Izbânda atrage după sine studierea Cuvântului lui Dumnezeu ca o componentă constantă a vieții. Asta ar putea însemna o schimbare radicală pentru tine. Într-un studiu comandat de Biserica Anglicană în 2017, 55% dintre cei care se declară creștini nu au citit niciodată Biblia, 29% nu se roagă niciodată și 33% nu merg niciodată la biserică. Dar numai 6% din adulții din Marea Britanie au spus că ei nu au fost niciodată creștini „practicanți”. Imaginează-ți că mergi la doctor când ești bolnav și primești un tratament care te poate face bine. Dar tu îl iei numai o dată pe săptămână, sau când ai chef, sau deloc… Vei da vina pe doctor pentru că nu te-ai însănătoșit? Unii dintre noi facem lucrul acesta cu Dumnezeu: „Doamne, de ce mi s-a întâmplat mie lucrul acesta? Nu înțeleg!” Vei spune că medicamentul nu are efect? Nu știi, dacă nu-l iei! „Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă” (Osea 4:6). Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Aprofundează Cuvântul lui Dumnezeu… și el va produce schimbarea în tine!