CUM SĂ EXPERIMENTEZI PACEA LUI DUMNEZEU

„Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni… pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile” (Filipeni 4:6-7)

     Pacea lui Dumnezeu este un lucru minunat, și destule persoane din jurul tău au nevoie de ea chiar astăzi. Pacea vine atunci când îți încredințezi viața lui Hristos și trăiești după principiile expuse pe paginile Scripturii. Când „încredințezi” ceva Domnului, transferi totul în mâna Lui. (vezi Psalmul 37:5). Apostolul Petru scrie: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5:7). Ce privilegiu! Te-ai folosit de el în ultimul timp? „Cum arunc asupra Lui îngrijorările mele?” întrebi tu. Prin rugăciune! De îndată ce devii conștient că te îngrijorezi și că îți pierzi pacea, adu lucrul acela la Dumnezeu numaidecât, și lasă-i-l Lui! Nu-i da timp diavolului să te atace. Cu cât aștepți mai mult, cu atât strânsoarea lui asupra ta devine mai puternică. „Dar nu mă pot abține să nu mă gândesc la asta!” spui tu. „Ce pot face?” Cel puțin următoarele două lucruri: 1) Dă-I problema ta lui Dumnezeu, și apoi începe să te concentrezi pe alte lucruri. Este un răspuns probat, unul pe care trebuie să-l practici zilnic. Apostolul Pavel scrie: „tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” (Filipeni 4:8). Cu alte cuvinte, reorientează-ți gândurile! Și 2) Descoperă ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său despre situația ta. Apoi aliniază-ți gândurile, vorbele și faptele la acest Cuvânt. Când faci lucrul acesta, „pacea lui Dumnezeu… îți va păzi inima şi gândurile…” (Filipeni 4:7)

SCOPURI CLARE ÎN VIAȚĂ

„Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu” (Filipeni 3:14)

     În 1972, revista Life a publicat o istorioară despre aventurile nemaipomenite ale lui John Goddard. Când el avea cincisprezece ani, bunica lui a făcut o afirmație: „Ce bine ar fi fost dacă aș fi făcut acest lucru când eram tânără!” Hotărât să nu ajungă să facă și el aceeași afirmație, la sfârșitul vieții sale, John și-a scris 127 de obiective. A scris numele a trei fluvii pe care dorea să le exploreze și a șaptesprezece munți pe care dorea să-i urce. Și-a stabilit obiectivul de a deveni cercetaș, explorator, călător prin toată lumea și pilot. Pe lista sa se afla și călăritul unui cal la parada Rose Bowl, scufundări într-un submarin, călătoria pe urmele lui Marco Polo, citirea Bibliei de la un capăt la altul și citirea Enciclopediei Britannica în întregime. De asemenea a plănuit să citească în întregime operele lui Shakespeare, Platon, Dickens, Socrate, Aristotel și a multor altor clasici. Și-a dorit să învețe să cânte la flaut și la vioară, să se căsătorească, să aibă copii (a avut cinci), să aibă o carieră în medicină și să slujească ca misionar în biserica sa. Ți se pare imposibil? La vârsta de patruzeci și șapte de ani, realizase 103 din cele 127 de obiective! Așadar, e bine să ai o listă de obiective! Apoi, poate că lista ta nu e la fel de extinsă ca a lui, dar dacă nu ai câteva obiective mari pentru viața ta, vei avea o motivație scăzută să te ridici dimineața din pat, și puțină satisfacție când îți pui capul pe pernă seara. Și dacă nu încerci ceva ce depășește capacitățile pe care le ai, nu vei crește. În concluzie, stabilește-ți obiectivele în rugăciune, și – cu ajutorul lui Dumnezeu – lucrează în fiecare zi ca să le împlinești!

UN NOU ÎNCEPUT

„Cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică…” (Proverbele 24:16)

     În noaptea de 9 decembrie 1914, compania Edison Industries a fost distrusă de un incendiu. Pierderile au depășit suma de două milioane de dolari, plus cea mai mare parte a muncii lui Thomas Edison. Era asigurat pentru numai 238 de dolari, deoarece clădirile erau construite din beton, care era considerat rezistent la foc. La vârsta de șaizeci și șapte de ani, marele inventator și-a văzut munca de-o viață mistuită de flăcări. În dimineața următoare, după ce pompierii au reușit să aducă infernul sub control, și-a examinat visele carbonizate și speranțele distruse. În timp ce se uita la acea scenă, Edison a declarat: „Există o mare valoare în acest dezastru: toate greșelile noastre au ars! Îi mulțumim lui Dumnezeu că o putem lua de la capăt!” La trei săptămâni după incendiu, Edison a produs una din cele mai mari invenții ale sale: primul fonograf. Încearcă să-ți imaginezi lumea muzicii și a divertismentului fără el! Biblia spune: „Cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică, dar cei răi se prăbuşesc în nenorocire.” Cu Dumnezeu de partea noastră, o putem lua de la capăt, deoarece puterea de-a o face se află în noi, și vine de la El! E aceeași putere care L-a înviat pe Hristos din morți (vezi Romani 8:11). Apostolul Pavel s-a rugat pentru credincioșii din Efes: „potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru” (Efeseni 3:16). Unde este puterea ta? „În omul dinăuntru.” El continuă: „Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi…” (Efeseni 3:20). Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Și tu o poți lua de la capăt!

CÂND TE ÎNCHINI, ÎL SLUJEȘTI PE DUMNEZEU

„Binecuvântaţi pe Domnul, toţi robii Domnului” (Psalmul 134:1)

     Ultimul verset din ultimul psalm din Biblie spune așa: „Tot ce are suflare, să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!” (Psalmul 150:6). Asta înseamnă că atât cât vei trăi pe pământul acesta, tu ești chemat să te închini lui Dumnezeu. Dar unii dintre noi sunt mai doritori să fie închinători în biserică, în timp ce alții vor mai mult să fie lucrători. Deși toți suntem chemați să ne închinăm lui Dumnezeu, unii dintre noi sunt mai înclinați s-o facă prin fapte, în timp ce alții sunt mai înclinați s-o facă prin cântare. Dumnezeu le consideră pe ambele acte de slujire. Psalmistul a spus: „Binecuvântaţi pe Domnul, toţi robii Domnului, care staţi noaptea în Casa Domnului! Ridicaţi-vă mâinile spre sfântul locaş, şi binecuvântaţi pe Domnul!” (Psalmul 134:1-2). Să remarcăm cuvintele „robii Domnului”… Cum Îl slujeau ei pe Domnul? Prin închinare. Mărturisirea de credință de la Westminster afirmă: „Scopul suprem al omului este să-L glorifice pe Dumnezeu.” Și există numeroase modalități de-a o face: „Cine aduce mulţumiri, ca jertfă, acela Mă proslăveşte” (Psalmul 50:23). Închinarea este ca un termostat; ea creează un climat în care putem experimenta prezența lui Dumnezeu și ne putem bucura de ea. David a spus: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel Sfânt! Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!” (Psalmul 103:1-2). Ce pachet de beneficii! Iertare, vindecare, scăpare și protecție. Cum le primim pe toate acestea? Prin închinare. Când Îl binecuvântăm pe Domnul, El ne binecuvântează pe noi. Așadar, când ne închinăm, noi Îl slujim pe Dumnezeu!

ROAGĂ-TE ȘI PUNE O STRAJĂ!

„Ne-am rugat Dumnezeului nostru, şi am pus o strajă” (Neemia 4:9)

     Suveranitatea lui Dumnezeu nu-ți neagă responsabilitatea. Este exact invers: îți dă putere! Când ne încredem în Dumnezeu, gândim mai clar și reacționăm mai hotărât. Asemenea lui Neemia, care a zis: „Ne-am rugat Dumnezeului nostru, şi am pus o strajă zi şi noapte ca să ne apere împotriva loviturilor lor.” Să remarcăm cuvintele: „Ne-am rugat… și am pus o strajă…” Neemia a făcut două lucruri: s-a încrezut în Dumnezeu în ceea ce privește izbânda și a acționat potrivit cu ceea ce i-a zis Dumnezeu să facă. Rugăciunea îl invită pe Dumnezeu să facă ceea ce tu nu poți. Apostolul Pavel a scris: „Rugaţi-vă neîncetat.” (1 Tesaloniceni 5:17). De ce? Pentru că Dumnezeu intervine atunci când este invitat s-o facă. Până nu ai căutat călăuzirea lui Dumnezeu, ești la mila propriilor tale gânduri și ale altora. Când nu știi ce nu știi, ești într-un loc periculos. De ce să te limitezi la cunoașterea umană, când poți avea parte de perspectiva divină? Dumnezeu spune: „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunoşti.” (Ieremia 33:3). Și când Dumnezeu îți descoperă voia Sa, nu amâna și nu comenta – împlinește-o! Înainte ca Dumnezeu să-ți dea următorul set de instrucțiuni, El dorește să știe că ai urmat setul de instrucțiuni pe care ți l-a dat deja. De ce? Pentru că nu te poate binecuvânta, dacă nu vrei să asculți. Așa că, oprește-te și fă-ți un inventar; dacă ai făcut ceva greșit, pocăiește-te, corectează-te și revino la calea cea bună, cât mai curând posibil! „Ci iată porunca pe care le-am dat-o: „Ascultaţi glasul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veţi fi poporul Meu; umblaţi pe toate căile pe care vi le-am poruncit, ca să fiţi fericiţi.” (Ieremia 7:23)

DOREȘTI SĂ AI ÎNTÂIETATE?

„În smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.” (Filipeni 2:3)

     Dacă ești o persoană care dorește să aibă întâietate, iată câteva versete din Scriptură menite să te coboare cu picioarele pe pământ, și în genunchi la rugăciune! „Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora. Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus…” (Filipeni 2:3-5). Domnul Isus așa S-a purtat cu oamenii, iar tu trebuie să faci la fel. Este lucrul acesta ușor sau comod? Nu, ci este contrar firii noastre egoiste. Și faptul că ieri ai dat dovadă de bunătate nu este o garanție că și astăzi te vei purta la fel. Bunătatea este ca o îmbrăcăminte, trebuie s-o îmbraci în fiecare dimineață și s-o porți toată ziua. „Cum pot trăi astfel?” întrebi tu. Inspirându-te zilnic din bunătatea lui Dumnezeu, hotărându-te să-i pui pe ceilalți pe primul plan, și căutând modalități de a-i susține și de a-i încuraja. Fiecare om duce o luptă de un fel sau altul, și poate că tu vei fi acea persoană de care au nevoie să le iasă în cale și să le spună o vorbă încurajatoare (vezi Proverbele 16:24). Nu-i dezamăgi! Smerenia este o atitudine pe care ți-o stabilești dinainte: „Îmi pasă de cei din jurul meu. Nu trebuie să fiu eu întotdeauna pe primul loc. Voi ajuta pe altcineva să fie biruitor.” Smerenia se roagă: „Doamne, învață-mă să-mi strunesc firea mea competitivă, și să folosesc acea energie pentru a-i iubi și a-i ridica pe alții! Amintește-mi exemplul Tău, și ajută-mă să-l urmez. Amin!”

PRIETENI LA NEVOIE

„Ionatan… s-a dus la David în pădure. El i-a întărit încrederea în Dumnezeu…” (1 Samuel 23:16)

     Primul afro-american care a jucat în liga principală de baseball din SUA a fost Jackie Robinson. În timp ce se lupta din răsputeri să înlăture bariera rasială din baseball, el s-a confruntat cu insulte și abuzuri pe fiecare stadion unde juca. Într-o zi, juca pe stadionul de acasă, din Brooklyn, și a făcut o greșeală, iar fanii s-au răzbunat imediat pe el. În timp ce-l huiduiau, Robinson stătea pur și simplu la a doua bază, umilit. În acel moment, Pee Wee Reese a alergat la el, a stat lângă el, l-a luat cu brațul pe după umeri și împreună au înfruntat mulțimea. În câteva secunde, fanii s-au liniștit. Ani mai târziu, când Robinson a fost ales să facă parte din Baseball Hall of Fame, el a declarat: „Brațul lui Reese pe umărul meu mi-a salvat cariera în acea zi!” Domnul Isus știa că Petru „o va lua la goană” și se va lepăda de El, și cu toate acestea i-a arătat harul Său chiar înainte ca această lepădare să aibă loc. Iată ce i-a spus: „după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi” (Luca 22:32). Când Dumnezeu te ridică, vei dori să mergi și la alții cu dragostea Lui. Ți se va părea la fel de natural ca respirația. Vei trăi conform acestui verset: „Întăriţi mâinile slăbănogite, şi întăriţi genunchii care se clatină. Spuneţi celor slabi de inimă: „Fiţi tari… Iată Dumnezeul vostru… va veni, şi vă va mântui.” (Isaia 35:3-4). Din Scriptură aflăm că „Ionatan… s-a dus la David în pădure. El i-a întărit încrederea în Dumnezeu.” Când te simți pierdut „în pădure”, ai nevoie de un Ionatan. Atunci se adeverește proverbul: „În prosperitate ne cunosc prietenii noștri, dar în adversitățile vieții îi cunoaștem noi pe ei.” Ei sunt oamenii spre care ne întoarcem în vremuri grele. Deci, dacă crezi că vei avea vreodată nevoie de un astfel de prieten, fii tu unul!

CUM SĂ RĂSPUNZI LA BÂRFĂ (2)

„Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba… îşi înşală inima…” (Iacov 1:26)

     Când cineva te bârfește, ține cont de următorul lucru: Oamenii au tendința să acuze în alții ceea ce scuză la ei înșiși. Se spune că un soț își suspecta soția de pierderea auzului. Într-o seară, el s-a poziționat în celălalt capăt al încăperii, în timp ce soția stătea în scaunul ei preferat, cu spatele la el. Foarte încet, el a spus: „Mă auzi?” Când a văzut că nu răspunde, s-a mutat mai aproape și a repetat foarte încet: „Mă auzi?” Tot niciun răspuns. Apoi a venit mai aproape și a spus: „Mă auzi?” Tot niciun răspuns. În cele din urmă, s-a dus în spatele scaunului și i-a spus exact la ureche: „Mă auzi?” Ea l-a privit în ochi și i-a zis: „A patra oară îți spun, da!” Psihologii numesc lucrul acesta „proiectare”: noi avem tendința de a ne proiecta temerile, sentimentele și problemele în alții. Dar nu trebuie să-i lași pe alții să facă așa cu tine. Lady Astor, membră a parlamentului, era un „spin” constant în coasta lui Winston Churchill, criticându-l mereu. Într-o zi, cei doi s-au angajat într-o conversație aprinsă și ea a spus: „Winston, nu-mi place politica ta, și nu-mi place mustața ta.” El s-a uitat la ea și i-a spus: „Doamnă, nu văd niciun motiv pământesc pentru care ar trebui să intri în contact cu vreuna din ele!” Criticii Domnului Isus L-au acuzat că este posedat de diavol. Cei care l-au criticat pe apostolul Pavel l-au făcut nebun, prost și bâlbâit. Nici tu nu trebuie să te aștepți la un comportament diferit din partea unor astfel de oameni. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Concentrează-te pe ce contează, și nu te lăsa distras!

CUM SĂ RĂSPUNZI LA BÂRFĂ (1)

„În ea era scris:… Gaşmu spune… că tu vei ajunge împăratul lor” (Neemia 6:6)

     Singurul mod prin care poți evita bârfa este să nu spui nimic, să nu faci nimic și să nu reprezinți nimic. Când încerci ceva de valoare sau ceva semnificativ, lumea va începe să vorbească despre tine. Dușmanii lui Neemia au încercat să-l împiedice să reclădească zidurile Ierusalimului folosind bârfa și aluziile răutăcioase: „Se răspândeşte zvonul printre popoare, şi Gaşmu spune că tu şi Iudeii aveţi de gând să vă răsculaţi, şi că în acest scop zideşti zidul. Se zice că tu vei ajunge împăratul lor, şi că ai pus chiar prooroci, ca să te numească la Ierusalim împărat al lui Iuda” (Neem. 6:6-7). Putem observa că nu ni se oferă o sursă sigură și clară pentru acuzațiile împotriva lui Neemia, ci doar: „se răspândește zvonul…” Fii mereu pregătit pentru comunitate. Nu primi niciodată critici de la cineva care le aduce în numele altcuiva, sau de la o persoană care nu dorește să-ți dezvăluie numele bârfitorului ori nu vrea să ți-l spună în față. Nici măcar defăimarea nu l-a putut împiedica pe Neemia să-și continue munca. Să vedem cum a reacționat el: „Am trimis următorul răspuns lui Sanbalat: „Ce ai spus tu în scrisoare nu este; tu de la tine le născoceşti!” (vers. 8). Cu alte cuvinte: „Nu-mi pasă ce crezi, ce spui sau ce-ai vrea. Voi continua să ridic acest zid până când îl voi termina!” Și aceasta trebuie să fie și atitudinea ta. De cele mai multe ori, prietenii tăi nu au nevoie de o explicație, iar dușmanii tăi nici nu ar crede o astfel de explicație, chiar dacă te-ai face luntre și punte în sensul acesta. Așadar, păstrează-ți concentrarea și termină ceea ce ai de făcut.

RUGĂCIUNEA DIN INIMĂ

„Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe” (Matei 6:7)

     Iată ce învățătură ne-a dat Domnul Isus despre rugăciune: „Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi.” Apoi ne-a dat două indicații specifice; prima: „Încuie-ţi uşa, şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns.” (vers. 6); cea de-a doua: „Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi.” (v. 8). Rugăciunea din inimă nu este menită să fie ascultată de urechi omenești. Varianta „The Message” a Bibliei parafrazează aceste cuvinte în felul următor: „Găsește un loc liniștit și izolat, ca să nu fii tentat să interpretezi un rol.” În rugăciunea inimii, Duhul Sfânt aduce la suprafață lucruri pe care le-ai ascuns cu mare atenție de ceilalți, și chiar de tine însuți. Asemenea unei oglinzi, El te confruntă cu adevărul și îți cere să mărturisești „meşteşugirile ruşinoase şi ascunse” (2 Corinteni 4:2). Odată ce ai făcut lucrul acesta, poți ieși dinaintea lui Dumnezeu curățat, corectat, încrezător și cu o ideea clară despre voia Sa. Nimic nu alimentează rugăciunea inimii ca nevoia reală. Aceasta îi face și pe cei faimoși și pe cei neștiuți de nimeni să recunoască următoarele: „Doamne, fără Tine nu pot face nimic. Și tot ce aș putea realiza fără Tine nu ar însemna nimic!” Acesta e locul rugăciunii fără ascunzișuri. Ana era într-un astfel de loc, când a strigat către Dumnezeu să aibă un copil. Ea a fost atât de plină de pasiune, încât Eli, marele preot, a crezut că era beată (vezi 1 Samuel 1:13). Însă Dumnezeu i-a auzit strigătul. În acea zi, Samuel a fost conceput în inima ei… și la scurt timp după aceea, a fost conceput în pântecele ei. Așa că, nu părăsi locul rugăciunii până când nu ia ființă acel „ceva” pentru care te rogi, până când scopul lui Dumnezeu pentru viața ta nu începe să prindă contur în tine, și până când nu dispar toate ascunzișurile. Așa să-ți ajute Dumnezeu!