DARURILE UNICE ALE FIECĂRUIA DINTRE NOI (1)

„Avem felurite daruri” (Romani 12:6)

     În lucrarea spirituală, ca în oricare alt domeniu, trebuie să înțelegem procesul individual care vine cu înzestrarea fiecărei persoane. Karen Williams, președintele companiei Strategic Media Solutions, scrie: „O lucrarea se compune din mai multe persoane înzestrate cu daruri, conduse de o viziune comună, pusă de Dumnezeu în liderul ei. Aceste persoane pot fi grupate în trei categorii: 1) vizionari; 2) orientați spre proces; 3) orientați spre sarcini. Există un răspuns emoțional din partea fiecărei persoane, în domeniul pentru care este înzestrată, întrucât are legătură cu nașterea și concretizarea cu succes a viziunii. Vizionarul atinge „o stare de extaz” când viziunea devine clară. Când o va prezenta celor responsabili cu „înfăptuirea” viziunii, el crede că cei care participă vor fi la fel de „extaziați” precum a fost și el în momentul în care a primit această viziune extrem de clară și care va schimba lumea. Pentru vizionar, când viziunea este perfect clară, este îndeplinită 100%. De aceea, el poate continua și poate primi alte viziuni cu mult înainte ca prima să fie cu adevărat înfăptuită. Dar pentru persoana orientată spre proces, viziunea care a fost prezentată este „în așteptare” până când poate fi transpusă în faptă. Pentru persoana orientată spre proces „extazul” emoțional survine atunci când procesele sunt definite și documentate clar și când simte că va susține cu succes înfăptuirea viziunii. Așadar, „extazul” său nu se produce decât după ce viziunea a fost prezentată. Pentru persoana orientată spre sarcini, viziunea care a fost prezentată este tot „în așteptare,” întrucât nu i s-a trasat nici o sarcină de efectuat. „Extazul” său emoțional apare odată cu îndeplinirea sarcinilor, deoarece aceste lucruri le poate tăia de pe lista lui ca sarcini îndeplinite. Astfel, „extazul” său nu se produce decât la sfârșitul îndeplinirii sarcinilor care au fost trasate în cadrul proceselor.” Iată deci de ce este atât de necesar să-ți înțelegi darul și înzestrarea ta unică!

NU-I LĂSA BALTĂ!

„Fiii tăi vin (acasă) de departe” (Isaia 60:4)

     Una dintre învățăturile pe care ni le-a dat Domnul Isus, în pilda fiului risipitor, este următoarea: Nu renunța la cineva, indiferent cât de rele sunt lucrurile din viața acelei persoane. Noi renunțăm prea repede, deoarece: 1) Vedem doar purtarea acelei persoane… dar nu cunoaștem experiențele prin care a trecut și care au făcut-o ceea ce este în prezent. Uneori, oamenii „reacționează” din durerea pricinuită de rănile nevindecate și din cauza problemelor nerezolvate pe care le duc cu ei în inima lor. Uneori mânia lor maschează teama lor profundă. Alteori, ei se poartă ca părinții disfuncționali care i-au crescut, întrucât acestea au fost uneltele care le-au fost date pentru a lucra. Și până când nu văd la alții o altă cale mai bună de a gestiona viața, vor rămâne blocați. 2) Nu știm cu ce se luptă oamenii. Nu lăsa aparențele să te păcălească! Se poate să locuiești într-o casă frumoasă, să conduci o mașină drăguță spre un loc de muncă profitabil… și cu toate acestea să ai o căsnicie care se clatină, copii care se răzvrătesc, iar mintea ta s-o ia razna. Astfel de oameni au nevoie de compasiunea ta. În loc să-i cataloghezi drept o cauză pierdută, roagă-te lui Dumnezeu să-ți dea cuvinte pline de înțelepciune. Prorocul Isaia a spus: „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare. El Îmi trezeşte, în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici.” (Isaia 50:4). Dacă vei continua să te rogi pentru astfel de oameni și vei încerca să-i ajuți, Dumnezeu te va face un „paramedic” al harului și al milei Sale pentru ei. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Nu renunța la ei – căci nici Dumnezeu nu a renunțat!

VINO CU PROBLEMA TA LA DOMNUL ISUS!

„O femeie, care avea o scurgere de sânge, s-a atins de poala hainei lui Isus” (Luca 8:43-44)

     Biblia spune: „era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge; ea îşi cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul. Ea s-a apropiat pe dinapoi, şi s-a atins de poala hainei lui Isus. Îndată, scurgerea de sânge s-a oprit. Şi Isus a zis: „Cine s-a atins de Mine?” Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru şi cei ce erau cu El, au zis: „Învăţătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: „Cine s-a atins de Mine?” Dar Isus a răspuns: „S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere.” Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos înaintea Lui, şi a spus în faţa întregului norod, din ce pricină se atinsese de El, şi cum fusese vindecată numaidecât. Isus i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mântuit” (v. 43-48). Această femeie avea o problemă care o secătuia de viață, o problemă pe care niciun doctor n-o putuse vindeca. Așa că, ea a făcut ceea ce trebuie să faci și tu: a mers cu problema ei la Domnul Isus, s-a atins de El prin credință și a fost vindecată. Gândește-te câte obstacole a trebuit să doboare… Doisprezece ani de suferință! Un sentiment de neajutorare și de disperare pentru că „îşi cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul.” Și-apoi, mai era și mulțimea care Îl înghesuia pe Isus și care îi stătea în cale! Cu toate acestea, în clipa în care în credința ei s-a atins de Domnul Isus, a fost vindecată. Deci, care este problema ta cea mai mare astăzi? Este una pe termen lung? Acasă sau la locul de muncă? E o problemă de sănătate sau un obicei îndărătnic? Nu te opri până nu ajungi cu problema ta la Domnul Isus!… chiar dacă asta înseamnă să te pleci pe genunchi în rugăciune și să dobori toate obstacolele care îți stau în cale. Atinge-te de Domnul Isus, prin credință – așa poți fi vindecat!

ÎNVINGE TEAMA DE LIPSURI!

„Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic” (Psalmul 23:1)

     Oare de ce sunt credincioșii comparați în Biblie cu oile? Probabil pentru că ele sunt cele mai dependente creaturi de pe pământ; ele trebuie să aibă încredere în păstor pentru toate nevoile lor. Și așa dorește Dumnezeu să trăiești și tu: în dependență de El. Când trăiești în mod constant cu teama de a nu duce lipsă, nu te încrezi suficient în Dumnezeu. Această teamă fundamentală determină multe dintre fricile noastre, inclusiv teama de a nu deveni o persoană cu dizabilități sau teama de bătrânețe, teama de a investi sau teama de a fi pensionar sărac. În forma sa extremă, teama de a nu duce lipsă poate duce la anxietate. Totodată este una dintre rădăcinile care cauzează lăcomia. Poți deveni atât de obsedat ca să agonisești, încât vei strânge mai mult decât ai nevoie. Lucrul acesta te poate face să devii un dependent de muncă, dorind ca nici tu, nici copiii tăi să nu mai experimenteze vreodată disconfort, neplăceri și lipsuri. Și, ca toate fricile, ea are la bază o convingere eronată despre Dumnezeu și despre capacitatea și disponibilitatea Sa de a avea grijă de tine. „Domnul este Păstorul meu (ca să mă hrănească, să mă călăuzească și să mă ocrotească): nu voi duce lipsă de nimic.” Nu mai trăi ca și cum nu crezi ceea ce ți-a promis Dumnezeu! O bună strategie pentru tine ar fi să înveți promisiunile, să le înțelegi pe cele care sunt condiționate, să întrunești condițiile și să te odihnești în dragostea și în credincioșia Sa. Asta nu înseamnă că trebuie să stai cu mâinile în sân. și să aștepți ca Dumnezeu să facă lucrul pentru care te-a înzestrat și te-a desemnat pe tine să-l faci… Tu trebuie să faci lucrurile naturale… și să te încrezi în El pentru cele supranaturale!

ÎNDRĂZNEALA DE A CERE

„Nu aveţi, pentru  că nu cereţi…” (Iacov 4:2)

     Cât de mare este îndrăzneala ta de „a cere”, când vorbim de rugăciune? Când Ilie l-a întrebat pe Elisei: „Cere ce vrei să-ţi fac, înainte ca să fiu răpit de la tine.” Elisei a răspuns: „Te rog să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!” (2 Împărați 2:9). Poate că unii dintre noi am fost șocați de răspunsul lui, l-am catalogat drept arogant și i-am fi replicat: „Ar trebui să te smerești și să fii mulțumitor pentru privilegiul de a-i fi slujit unui mare profet ca Ilie, și pentru că Dumnezeu îți îngăduie să-i duci mai departe lucrarea!” Elisei însă nu era timid, iar Ilie nu s-a simțit ofensat. Prin urmare, cum s-a încheiat totul? Elisei și-a primit „îndoita măsură” și a ajuns să facă… de două ori mai multe minuni decât Ilie! Când te rogi, Dumnezeu nu-ți spune: „Ai grijă ca cererea ta să fie rezonabilă și practică.” El dorește ca tu să ceri astfel încât să primești „cu mână largă și fără mustrare” (vezi Iacov 1:5). Cum ți se pare această mare promisiune: „Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pământului în stăpânire!” (Psalmul 2:8). Nu-l mai limita pe Dumnezeu! Gândește-te puțin: dacă El este dispus să-ți dea „neamuri ca moștenire,” El îi va salva negreșit pe cei dragi ai tăi, pentru care te rogi, îți va vindeca trupul, îți va da acel loc de muncă sau acea relație pentru care te rogi. Domnul Isus a zis: „orice veţi cere în Numele Meu, voi face” (Ioan 14:13). Doar de două ori citim în Scriptură despre cineva care a spus ceva ce L-a determinat pe Domnul Isus să se minuneze. În ambele ocazii, a fost o demonstrație a unei credințe plină de îndrăzneală a cuiva care făcea parte dintre neamuri și despre care oamenii religioși credeau că nu are niciun drept la promisiunile minunate ale lui Dumnezeu. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Îndrăznește să ceri în rugăciune, cu credință, astfel de lucruri mari!

ȚEPUȘUL LUI PAVEL ȘI ȚEPUȘUL TĂU (3)

„Puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită” (2 Corinteni 12:9)

     Apostolul Pavel scrie: „De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare” (v. 8-10). Pavel a primit răspunsul pe care îl căuta – când a încetat să se mai roage pentru țepușul său și a început să asculte! Uneori suntem atât de ocupați să-I spunem lui Dumnezeu ce ar trebui să facă pentru noi, încât nu-L auzim spunându-ne ce dorește El să facă în noi. Dacă problema din viața ta rezistă cu încăpățânare, poate a sosit timpul să te oprești din vorbit și să începi să asculți. Dumnezeu l-a învățat pe Pavel lecții în cel mai potrivit moment în care le putea învăța – în necazuri. Așa că, la urma urmelor, vestea rea a vremurilor dificile se dovedește a fi vestea bună. Noi învățăm mai multe despre Dumnezeu în vale, decât atunci când suntem pe culme. Iată cum descria C.S. Lewis modul în care Dumnezeu folosește durerea pentru a comunica cu noi: „Dumnezeu ne șoptește în bucuriile vieții, vorbește cu noi în conștiința noastră, dar strigă la noi în durerile noastre.” Tot ce își dorea apostolul Pavel era rezolvarea problemei. Dar după ce i-a vorbit Dumnezeu, el și-a dat seama că în problema sa era ceva mai bun și mai măreț – o putere supranaturală care este rezervată pentru vremuri grele. În asemenea situații ne dăm seama că prezența lui Dumnezeu este mai mare decât problemele noastre, și că planul Său este mai mare decât durerea noastră!

ȚEPUȘUL LUI PAVEL ȘI ȚEPUȘUL TĂU (2)

„Ca să nu mă umflu de mândrie” (2 Corinteni 12:7)

     Biblia nu ne spune care a fost țepușul din carnea apostolului, dar Pavel ne spune de ce l-a îngăduit Dumnezeu: „ca să nu mă umflu de mândrie…” Realizările și succesele extraordinare ne pot crește mândria și independența noastră în raport cu Dumnezeu. Ai observat că atunci când totul merge bine în viață, este dificil să rămâi aproape de Dumnezeu? Avem tendința să credem că Dumnezeu este atât de bun cu noi, pentru că noi suntem atât de buni cu El! Trebuie să fim mereu atenți și să ne ferim de o astfel de gândire. Dumnezeu poate folosi orice lucru spre binele nostru și spre slava Sa. În înțelepciunea și în răbdarea Sa, El îngăduie ceva ce noi credem că mai degrabă ne rănește, însă El întoarce situația și o folosește pentru a ne ajuta. Iată ce face El: pune în balanță binecuvântări și poveri. Psalmistul a spus: „Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara” (Psalmul 68:19). Dacă Dumnezeu ne-ar umple mâinile numai cu binecuvântări, în cele din urmă am cădea sub povara lor. Uneori prea multe binecuvântări pot fi o povară! Și dacă ne-ar încărca necontenit spatele cu greutăți, am „da bir cu fugiții”. Noi ajungem să fim atât de absorbiți de bucuriile cerului, încât neglijăm chemarea noastră de a fi sare și lumină aici pe pământ. Ne implicăm atât de mult în lucrarea Domnului, încât nu mai reușim să petrecem timp cu Domnul lucrării. Ne implicăm atât de tare în biserică, încât ne privăm familiile de dragostea și de atenția de care au nevoie. Așa că, Dumnezeu ne readuce la echilibru, dându-ne… un țepuș! Să nu cârtim, să nu-l respingem: e lucrarea Lui!

ȚEPUȘUL LUI PAVEL ȘI ȚEPUȘUL TĂU (1)

„Mi-a fost pus un ţepuş în carne” (2 Corinteni 12:7)

     Cercetătorii Bibliei nu au căzut de acord cu privire la ce a reprezentat țepușul apostolului Pavel. Unii cred că avea probleme cu vederea, alții cred că avea impedimente în vorbire și alții cred că avea alte probleme de natură fizică. De ce Biblia nu ne precizează nimic? Ei bine, dacă problema lui Pavel ar fi fost vederea slabă, noi am spune: „Asta nu mă ajută, fiindcă acuitatea mea vizuală este perfectă!” Dacă ar fi avut impedimente în vorbire, cei înzestrați cu darul comunicării nu ar găsi alinare în cuvintele sale. Dacă ar fi fost o provocare de natură fizică, cei ce se găsesc într-o stare bună de sănătate s-ar gândi că lor nu li se potrivește… Motivul pentru care Biblia nu precizează ar putea fi acesta: Indiferent care este lupta ta personală sau necazul tău specific, tu trebuie să știi că același Dumnezeu care i-a dat izbândă lui Pavel asupra țepușului său, îți va da și ție izbândă. Care este persoana din viața ta pe care ai descrie-o ca pe un „țepuș în carne”? Care e situația „țepoasă” cu care te confrunți zi de zi? Poate e vorba de o relație „incomodă” cu cineva care are nevoie de mai multă bunătate, dragoste și rugăciune. De aceea apostolul Petru scrie: „creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului” (2 Petru 3:18). Țepușele noastre sunt diferite, pentru că Dumnezeu le adaptează la nevoia noastră. De ce? Pentru ca noi „să creștem în harul și în cunoștința” Domnului Isus. Dumnezeu este mai interesat de caracterul nostru decât de confortul nostru… deci când ne rugăm pentru poveri mai ușoare, El ne dă un spate mai puternic. Nu asta ne comunică și textul cântării? „El ne dă mai mult har când povara e mai grea, ne dă mai multă putere când sarcinile cresc; de vine necazul, El ne arată milă, iar încercările de-s multe, pacea Sa e mai adâncă.” Dumnezeu lucrează și-ți oferă biruință asupra țepușului tău!

CUM SĂ NE DEZVOLTĂM RĂBDAREA

„Necazul aduce răbdare” (Romani 5:3)

     Ați observat că pe măsură ce înaintăm în vârstă avem tendința de-a deveni mai răbdători, chiar dacă avem tot mai puțin timp la dispoziție?! Nu vi se pare interesant?! Oare de ce? Datorită perspectivei! Problemele noastre nu s-au schimbat chiar atât de mult, dar s-a schimbat perspectiva noastră. Lucruri care mai demult ne supărau așa de tare, acum nu ne mai supără, deoarece am trăit suficient de mult pentru a vedea și înțelege altfel lucrurile, să fim siguri că „harul Său ne este îndeajuns” (vezi 2 Corinteni 12:9). Odată ce am înțeles că nu e mare lucru – și majoritatea nu-s mare lucru! – putem spune: „Am trecut pe acolo, știu ce înseamnă!” În loc să ne măcinăm și să ne văicărim, atitudini care oricum nu dau rezultate și care ne fură bucuria, noi am învățat să-L lăudăm pe Dumnezeu: „Mare este credincioșia Ta, Dumnezeule Tată; la Tine nu există nici o umbră de schimbare; Tu ești neschimbat, mila Ta este la fel; ai fost, vei fi și ești în veci de veci.” Asemenea lui Iosif, putem privi în urmă la momente din viață în care am crezut că n-o vom scoate la capăt, și la situații în care am crezut că nu vom supraviețui, și să spunem: „voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine” (Geneza 50:20). Da, perspectiva produce răbdare: „ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.” (Romani 5:3-5). Deci, lasă-L pe Dumnezeu să-ți dezvolte răbdarea, astăzi – și începând de astăzi!

EȘTI ÎNTR-UN MOMENT DE CUMPĂNĂ?

„O, dacă n-aş fi încredinţat…” (Psalmul 27:13)

     David a ucis un uriaș, a scris psalmi și a fost cel mai popular împărat al lui Israel. Dar atunci când poverile vieții l-au adus într-un moment de cumpănă, el a putut scrie că era „încredinţat că va vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!..” Ești și tu într-un moment de cumpănă, astăzi? Când ajungi să experimentezi astfel de clipe, se întâmplă unul dintre cele două lucruri posibile: fie ești un învins, fie un învingător! Totul depinde de ceea ce faci. David a experimentat biruința pentru că a știut soluția corectă: „Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!” (v. 14). Există o zicală care spune: „Același soare care topește untul întărește lutul.” Când vine necazul, te poți întoarce împotriva lui Dumnezeu deoarece L-ai slujit cu credincioșie și nu înțelegi de ce permite să treci printr-o perioadă atât de dificilă… sau te poți întoarce spre El pentru a primi răspunsuri! Nimic nu-L ia pe nepregătite, și nimic nu este prea greu pentru El! El a spus: „Eu sunt Dumnezeu, şi nu este niciunul ca Mine. Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare, şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.” (Isaia 46:9-10). Poate că ești într-o stare de șoc chiar acum – tu, dar nu și Dumnezeu! Circumstanțele tale pot deveni o scenă pentru Dumnezeu, pe care să-Și demonstreze dragostea Lui necondiționată și grija Sa față de tine. Așadar, nu-ți pierde curajul: El te va scoate la liman și din această furtună, și Își va glorifica Numele și prin acest proces!