TRĂIEȘTE CONFORM CONVINGERILOR TALE (2)

„N-am nimic împotriva mea… Cel ce mă judecă, este Domnul.” (1 Corinteni 4:4)

     Daniel a fost forțat să decidă dacă va fi o persoană care se lasă transformată, sau o persoană care transformă. Care este diferența? Persoana care se conformează este controlată de presiune. Dacă pui suficientă presiune pe ea, va fuma prima țigară, va bea primul pahar, va face tot ce fac și ceilalți. Dar persoana care transformă este guvernată de principii. S-ar putea să spui: „E foarte greu să trăiești în felul acesta.” Da, dar și foarte benefic și sigur. Dumnezeu știe mai bine decât noi cum pot fi evitate durerea, frustrarea și distrugerea din viețile noastre. Pentru că vede mai clar decât noi vârful stâncii, El pune parapete ca să nu cădem. Și când Îi ascultăm poruncile, evităm durerile de cap, căderile și pierderea reputației. Faptul că a refuzat să mănânce mâncarea regelui, nu a fost pentru Daniel o chestiune de dietă sau de orgoliu personal, ci ascultare și dedicare față de Dumnezeu. Noi nu susținem ideea „lasă conștiința să te călăuzească.” Conștiința ta nu este întotdeauna cel mai bun ghid. Doar pentru că nu ți se pare că ceva este greșit, nu înseamnă că sigur nu e greșit. Conștiința ta poate avea de suferit și poate fi redusă la tăcere. Biblia ne vorbește despre a fi „însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor” (1 Timotei 4:2). Apostolul Pavel scria corintenilor: „N-am nimic împotriva mea; totuşi nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă este Domnul.” Cu toate acestea, conștiința este prima pe care trebuie s-o consulți când te confrunți cu o decizie dificilă. Uneori vei lua hotărârea bună de a nu face ceva doar pentru că știi că, făcând acel lucru, conștiința ta va fi târâtă în mlaștina vinovăției. Așadar, păstrează-ți convingerile intacte și trăiește conform convingerilor tale… luminate de Duhul Sfânt!

TRĂIEȘTE CONFORM CONVINGERILOR TALE (1)

„Daniel s-a hotărât să nu se spurce…” (Daniel 1:8)

     Biblia relatează că, evreu în robia babiloniană fiind, „Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului şi cu vinul pe care-l bea împăratul.” Mâncarea și vinul acelea erau bucate închinate zeilor păgâni, ca un act de venerație, și pentru Daniel lucrul acesta era inacceptabil. I se cerea să-și compromită caracterul, și n-a consimțit sub nicio formă să facă asta. Daniel ar fi avut argumente întemeiate să spună da. Era departe de casă și putea face tot ce-și dorea. Nimeni de acasă nu ar fi știut vreodată. În plus, dacă nu mânca, îl insulta pe împărat – și nu ar fi fost o mutare inspirată în perspectiva carierei! Dar Daniel știa că voia lui Dumnezeu era foarte clară cu privire la închinarea la idoli; a ascultat de ea, și Dumnezeu l-a binecuvântat pentru asta. El a ajuns în final să fie protejat, apărat, promovat și prosper la cote nebănuite. Filosofia sa a fost aceasta: „Când Dumnezeu spune da, și eu spun da. Când Dumnezeu spune nu, și eu spun nu.” În plus, el avea convingeri ferme stabilite încă dinainte să ajungă în Babilon. Întrebare: Tu știi care sunt convingerile tale cele mai profunde? Te-ai gândit, și ai stabilit în vremuri bune ce vei face (și ce nu vei face) în vremuri grele? Dacă nu, trebuie s-o faci. S-ar putea ca unii să-i fi zis lui Daniel: „Nimeni nu va ști!” Dar Daniel gândea diferit: „Dumnezeu va ști, și la fel și eu. Nu trebuie să trăiesc cu voi, dar trebuie să trăiesc cu El, și cu mine.” Gândurile și ideile tale trebuie să fie mereu deschise la schimbare și îmbunătățire, însă convingerile tale principale trebuie să se bazeze pe Dumnezeu și pe Cuvântul Său, și nu trebuie să fie negociabile. Așadar, trăiește conform convingerilor tale – în acord cu voia Lui!

FOCALIZEAZĂ-TE PE CEEA CE CONTEAZĂ

„Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti” (Filipeni 3:14)

     Biruința apostolului Pavel s-a datorat faptului că era foarte concentrat. „Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti.” Focalizarea poate aduce energie și putere aproape în orice domeniu, indiferent că este spiritual, mental sau fizic. Sociologul Robert Lynd a constatat următorul lucru: „Cunoașterea înseamnă putere numai dacă știi care sunt faptele care… nu merită deranjul!” Nașterea unei potențiale descoperiri se produce deseori prin împărtășirea mai multor idei bune. Dar pentru a duce ideile la nivelul următor, trebuie să treci de la gândirea expansivă la cea selectivă. O idee bună devine o idee nemaipomenită când i se acordă o perioadă de gestație, un timp de concentrare și rafinare. E adevărat că poate fi frustrant să te concentrezi asupra unei singure idei mai mult timp, dar perseverența îți va aduce câștig. Mintea nu se va concentra până nu are un țel. Dar intenția țelurilor este aceea de a-ți îndrepta atenția și de a-ți da direcție, nu de a identifica o destinație finală. Pe măsură ce te gândești la țelurile tale, asigură-te că ele sunt: 1) Suficient de clare ca să te gândești la ele; 2) Suficient de apropiate ca să fie duse la îndeplinire; 3) Suficient de utile ca să schimbe viața. Apostolul Pavel și-a descris țelul ca fiind „chemarea cerească”. Când te gândești numai la tine, gândești „în jos,” însă când te gândești și la alții, gândești „în sus.” Aceste trei idei te vor pune în mișcare. Și nu uita să-ți scrii țelurile. Dacă nu sunt scrise, poți fi aproape sigur că nu sunt suficient de clare. Iar dacă îți dorești cu adevărat să fie clare, urmează sfatul producătorului de teatru David Belasco, care a zis: „Dacă nu poți să-ți scrii ideea pe spatele unei cărți de vizită, ideea ta nu e clară!” Așadar, focalizează-te pe ceea ce contează cu adevărat!

IMAGINEA DE SINE

„Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau” (Psalmul 139:16)

     Iyanla Vanzant, autoare și jurnalistă motivațională americană, spunea: „Tot ceea ce ni se întâmplă este o reflecție a ceea ce credem despre noi. Nu putem atrage spre noi înșine mai mult decât credem că merităm.” Asta înseamnă că felul în care ne vedem pe noi înșine determină relațiile pe care le stabilim. Mulți dintre noi au o stimă de sine scăzută, caz în care îi considerăm pe toți ceilalți ca fiind mai valoroși decât noi și credem că e mai important să le împlinim lor nevoile decât să ni le împlinim pe ale noastre. Ne comparăm cu ceilalți, îi lăsăm pe alții să stabilească cine suntem noi și ajungem să fim dependenți de aprobarea lor ca să ne susțină identitatea. Dar eu cred că este o insultă la adresa lui Dumnezeu să ne uităm la altcineva și să spunem: „Aș vrea să fiu ca el!” Dumnezeu te-a creat după chipul și asemănarea Sa, ca tu să reflectezi un aspect unic al slavei Sale. În calitate de credincioși în Hristos, am primit o identitate nouă de copii ai lui Dumnezeu. Noi nu am fost creați să fim dependenți de aprobarea vreunei persoane. Mai degrabă Dumnezeu ne reface după imaginea Fiului Său, făcându-ne desăvârșiți (vezi 2 Corinteni 3:18). Fiind în El, noi nu trebuie să ne mai temem vreodată să fim ceea ce suntem. Psalmistul a scris (Psalmul 139:16-18): „În cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!” E timpul să dezvoltăm o părere realistă și autentică despre noi înșine, pe baza adevărului că Dumnezeu ne-a creat exact, precis, intrinsec, minunat și unic – o făptură unică pentru care nu există termen de comparație. Dacă încă n-ai făcut-o, începe să te vezi așa – de astăzi!

NU TE DUCE ACOLO!

„Păcatul odată făptuit, aduce moartea.” (Iacov 1:15)

Când Dumnezeu îți spune să nu păcătuiești, El nu este exigent – El este protectiv. Biblia ne explică pericolele și subtilitățile păcatului în felul următor: „Fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea. Nu vă înşelaţi prea iubiţii mei fraţi…” (Iacov 1:14-16). Astăzi, sunt unii care susțin ideea legalizării unor droguri, cum ar fi marijuana, în scop recreativ sau medical. Ideea a fost deja testată și dat rezultate  dezastruoase. La sfârșitul anilor 1980, elvețienii au rezervat o parte din domeniul orașului Zurich, pentru dependenții de droguri. În acel loc ei puteau consuma droguri în mod legal și li se ofereau ace gratuit, în speranța că vor încetini răspândirea virusului HIV. Zona Platzspitz a devenit cunoscută ca „Parcul acelor.” A funcționat experimentul? În scurt timp, numărul consumatorilor de droguri care au vizitat parcul a crescut de la 200 la 20.000. Au avut loc peste 10.000 de evenimente neplăcute pe zi, deoarece consumatorii din toată Elveția au venit să se alăture distracției. În scurt timp au depășit populația localnicilor. Rata mortalității a crescut vertiginos. Cadrele medicale aveau uneori de resuscitat în același timp peste 50 de cazuri de supradoză. Iar rata criminalității, în loc să scadă, cum se așteptau, a crescut și ea brusc. Oficialitățile orașului au anulat experimentul și au închis parcul. Aproape imediat, rata criminalității a scăzut la nivelul inițial – și programul s-a încheiat într-un eșec total. Când Dumnezeu îți spune: „Nu te duce acolo!”, El o face pentru că te iubește și dorește doar ce este mai bun pentru tine. Așadar, fii înțelept, ascultă-L – și de azi nu te mai duce… acolo!

CONSIDERAT NEPRIHĂNIT – PRIN CREDINȚĂ (2)

„Credinţa pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire” (Romani 4:5)

     Există numai două căi prin care poți ajunge „neprihănit”. Prima este prin strădanie, a doua este prin încredere. Când încerci să câștigi aprobarea lui Dumnezeu prin eforturile tale, nu vei avea odihnă niciodată, deoarece nu poți fi sigur niciodată că ai făcut destul ca să Îi fii pe plac. Însă atunci când îți pui încrederea în lucrarea dusă la bun sfârșit a lui Hristos, de la cruce, Biblia spune că intri în „odihna lui Dumnezeu” (vezi Evrei 4:3). Apostolul Pavel scrie: „dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5:17). Nu trebuie să te străduiești să fii văzut ca fiind neprihănit în ochii lui Dumnezeu. În clipa în care ți-ai pus nădejdea în Isus Hristos, Dumnezeu te-a făcut „neprihănirea lui Dumnezeu (în Hristos) (2 Corinteni 5:21). Oare de ce a procedat El în felul acesta? Pentru că neprihănirea pe care ai putea-o dobândi prin fapte bune și prin respectarea poruncilor, este atât de inferioară, atât de diferită de ceea ce ne cere Dumnezeu, încât El o consideră „ca o haină mânjită” (vezi Isaia 64:6). Așa că Dumnezeu ți-a atribuit neprihănirea Sa (vezi 2 Corinteni 5:18). Apostolul Pavel scrie: „David numeşte fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socoteşte neprihănit. „Ferice” zice el „de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate, şi ale căror păcate sunt acoperite! Ferice de omul, căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul!” (Romani 4:6-8). Compozitorul Edward Mote a scris aceste versuri: „Îmbrăcat în neprihănirea Lui / Stau fără vină în fața tronului./ Eu stau pe stâncă, pe Hristos / Nicicând pe malul nisipos.” Bucură-te! Pentru că ești, în ochii lui Dumnezeu, „neprihănit prin credință”!

CONSIDERAT NEPRIHĂNIT – PRIN CREDINȚĂ (1)

„Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” (2 Corinteni 5:21)

     Iată un adevăr uimitor care poate schimba vieți: Dumnezeu, care L-a făcut pe Fiul Său Cel fără păcat „să fie păcat”, îi ia pe păcătoși și îi face „neprihăniți.” Cum se întâmplă lucrul acesta? Prin fapte? Nu, prin credință! „Celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire.” (Romani 4:5). Această neprihănire nu vorbește despre un comportament corect, ci despre cum să crezi așa cum trebuie. Nu poți deveni neprihănit în ochii lui Dumnezeu prin eforturi omenești sau păzind legea. Devii neprihănit numai prin credința în Hristos și crezând în lucrarea Sa desăvârșită de la cruce. Poate că spui: „Mă simt atât de vinovat când păcătuiesc!” Așa și trebuie, este un lucru bun! Însă Hristos ți-a luat toate păcatele; astfel El a luat și toată vinovăția. Așadar, ce vei simți? Conflict lăuntric! Duhul tău înnoit trăiește într-un trup neînnoit și reacționează în același mod în care reacționează trupul tău natural la ceva dăunător. Păcatul este ceva străin pentru omul tău cel nou, și când îi cedezi, plăcerea este scurtă, iar consecințele grave. În esență, limitele tale spirituale au fost încălcate, iar duhul tău înnoit îți spune să nu te mai complaci în păcat. Tu nu mai poți îngădui păcatul! Poate că omului tău cel vechi i-a făcut plăcere să se bălăcească în păcat, însă omul tău cel nou nu o mai poate face, întrucât este o „zidire nouă în Hristos” (vezi 2 Corinteni 5:17). Așa că, bucură-te! Astăzi, Dumnezeu te vede ca fiind „neprihănit”, deci poți apela la El în orice vreme, și (cum scrie la Efeseni 3:12) cu o încredere deplină.

COPIII TĂI SUNT CU OCHII PE TINE!

„Fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos” (Efeseni 4:32)

     Iată povestirea unei mame, pe care însă fiecare părinte ar fi bine s-o citească și s-o țină minte. „Într-o zi, m-am certat cu soțul meu, și am sfârșit prin a striga unul la altul. Eu m-am retras pe terasă și m-am așezat cu capul în mâini, plângând. Fiica noastră de trei ani a auzit cearta. ‚Te iubesc, mami!’ mi-a spus ea și m-a îmbrățișat. ‚Și eu te iubesc, draga mea!’ i-am spus eu. Și-a pus mâna pe umărul meu și capul pe celălalt umăr, și mi-a spus: ‚Aș vrea să-l iubești și pe tati!’ Îmi venea să-mi smulg inima din piept! ‚Dar îl iubesc pe tatăl tău. Am avut doar o neînțelegere!’ La care fiica mea a zâmbit, s-a ridicat și a plecat. ‚Unde te duci?’ am întrebat-o. Ea a răspuns: ‚Merg să-i spun lui tati că îl iubești!’” Dacă îți expui copiii la mânie și la strigătele aruncate unul altuia, asigură-te că sunt prin preajmă și atunci când vă manifestați bunătatea și iertarea unul față de altul. Învățați-i cum să facă față problemelor, fără să atace persoana. Ajutați-i să înțeleagă că o diferență de opinie poate duce la o decizie care îmbunătățește lucrurile pentru toată lumea. Și că poți greși într-o anumită privință, și cu toate acestea poți fi respectat și iubit în continuare. Deseori lucrul acesta înseamnă să-i înveți ceea ce pe tine nimeni nu te-a învățat. Dacă te afli într-o asemenea situație, învață din greșelile pe care le-au făcut părinții tăi și transmite această cunoaștere mai departe copiilor tăi. Iartă când ești rănit și nu te duce la culcare plin de resentimente (vezi Efeseni 4:26). Domnul Isus a spus că trebuie să iertăm „pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre.” (Marcu 11:25). Părinților, nu uitați: copiii voștri sunt cu ochii pe voi!

PUTEREA STĂ ÎN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU

„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu… pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 3:16-17).

     În timp ce citești sau asculți acest devoțional, trebuie să știi că puterea nu stă în gândurile sau comentariile autorului, ci în Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Apostolul Pavel ne spune: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu…” Ea este impregnată cu sămânța divină a vieții, și această sămânță se va trezi la viață în inima ta, producând roada Duhului Sfânt și „eliberând” promisiunile lui Dumnezeu. Consideră acest devoțional ca o portiță, și nu ca un scop. Uită-te la el ca la o cărticică menită să-ți stârnească apetitul pentru Cartea cărților! Când citești sau asculți meditația zilnică, stai cu Biblia lângă tine și deschide-o la versetele la care se face referire. Pe măsură ce strângi Cuvântul lui Dumnezeu înlăuntrul tău, zi de zi, se vor întâmpla lucruri minunate în viața ta! Psalmistul a scris: „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit” (Psalmul 1:1-3). Să remarcăm expresia: „tot ce începe, duce la bun sfârşit.” Pe măsură ce-ți înnoiești mintea prin Scriptură, credința ta crește, perspectiva și înțelegerea ta vor crește și fiecare domeniu din viața ta va începe să se schimbe în bine. Ceea ce demonstrează că „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” – adică Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine, azi!

PACEA DESĂVÂRȘITĂ

„…căci se încrede în Tine.” (Isaia 26:3)

     Secretul „păcii desăvârșite” se găsește în acest verset: „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” (Isaia 26:3) Nu circumstanțele, ci ceea ce crezi despre ele îți va răpi pacea. Faptul că te concentrezi pe împrejurări nu face altceva decât să-ți sporească anxietatea, deoarece ele se schimbă în mod constant și deseori îți scapă de sub control. Cu toate acestea, Dumnezeu nu se schimbă niciodată și nimic nu Îi scapă de sub control. Pacea și îngrijorarea se exclud una pe cealaltă. Îngrijorarea îți sufocă încrederea, îți întunecă perspectiva și îți stinge duhul. Îți fură pacea care vine din cunoașterea Dumnezeului care poate gestiona orice lucru și prin care toate lucrurile sunt posibile. Motivul pentru care ne îngrijorăm atât de mult este că alegem exact comportamentul opus celui care aduce pace. Îngrijorarea este ca un vot de neîncredere dat lui Dumnezeu. Poate nu o faci intenționat, dar de fiecare dată când te lași pradă îngrijorării, în esență spui: „Nu cred că Dumnezeu poate sau se va ocupa de problema aceasta în locul meu. Nu sunt sigur că mă pot încrede în El în această privință, așa că n-am decât să-mi port povara și să am grijă de problemă singur.” Dumnezeu este fie persoana în care ți-ai pus încrederea, fie ajutorul part-time la care apelezi doar atunci când nu poți rezolva problemele singur. Lucrul acesta ne aduce aminte de elefantul și de șoarecele care au trecut pe un pod. Când au ajuns pe partea cealaltă, șoarecele a exclamat: „Vai de mine, dar știu c-am zgâlțâit/zdruncinat bine podul ăsta!” Când vei pricepe că Dumnezeu joacă rolul principal, iar tu pe cel secundar, vei descoperi pacea care te-a ocolit atâta timp! De ce să nu fie chiar acum clipa aceea?!