CUM SĂ AI ATITUDINEA DE ÎNVINGĂTOR

„În ea voi vă bucuraţi mult…” (1 Petru 1:6)

     În 1962, într-un studiu clasic numit „Leagănul eminenței,” Victor și Mildred Goertzel au investigat mediul familial a peste 400 de oameni de succes. Ei au căutat să identifice experiențele timpurii care ar fi putut concura la realizările remarcabile din viața acelor oameni mari. Ei au studiat viața și caracterul unora precum Einstein și alți asemenea oameni faimoși și admirabili. Trecutul lor s-a dovedit a fi foarte interesant. Trei sferturi dintre ei au avut parte de copilării tulburi, îndurând sărăcia, destrămarea familiei sau abuz parental. Un sfert dintre ei au avut dizabilități fizice. Majoritatea celor care au devenit scriitori sau compozitori celebri au văzut cum părinții lor treceau dintr-o criză în alta. Iată la ce concluzie au ajuns cercetătorii: Nevoia de a compensa dezavantajele a constituit un factor major în motivarea lor spre realizare personală. Acești oameni au avut un lucru în comun: atitudinea de învingător: „ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii, este credinţa noastră” (1 Ioan 5:4). Când ai credință în Dumnezeu și-n ajutorul Lui, și încredere în ceea ce a pus El în tine, vei putea să faci lucruri care te vor uimi. Problema care pare atât de mare astăzi, poate deveni exact motivația care te lansează spre măreția de mâine. Biblia o spune astfel (1 Petru 1:6-7): „În ea voi vă bucuraţi mult, cu toate că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este cercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea”. Încetează deci de astăzi să te mai plângi, și începe să vezi încercările ca provocări, și crizele ca oportunități!

EȘTI PUS LA ÎNCERCARE

„Nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce” (1 Petru 4:12)

     Apostolul Petru ne sfătuiește: „Nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi: dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă veseliţi” (1 Petru 4:12-13). În varianta „The Message” a Bibliei, pe care a realizat-o Eugene Peterson, cuvintele apostolului Petru sună așa: „Prieteni, când viața devine grea, să nu trageți concluzia pripită că Dumnezeu nu e la cârmă. Ci bucurați-vă că puteți experimenta ce a experimentat Hristos. E un proces de rafinare spirituală, iar gloria vă așteaptă după colț.” Vremurile de încercare par „ciudate”, dar ele sunt normale și necesare! Doar așa crești în har. Numai așa Dumnezeu te echipează și te pregătește ca să faci lucruri mari în Împărăția Sa. Dumnezeu nu ne face să suferim, dar mai mult ca sigur El ne supune la teste. Și încercările Sale ne măsoară, ne aduc la lumină, ne întăresc credința, ne curăță și ne fac să creștem spiritual. Apostolul Pavel scria corintenilor: „Căci toate aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentru ca harul mare, căpătat prin mulţi, să facă să sporească mulţumirile spre slava lui Dumnezeu. De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi. Căci întristările noastre uşoare, de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.” (2 Corinteni 4:15-17). Dacă ai putea vedea binecuvântarea care te așteaptă de partea cealaltă a încercării de foc, ți-ai anula priveghiul compătimirii, și ai face deja pregătirile pentru celebrarea biruinței! Mă rog azi să vezi lumina de la capătul tunelului!

ÎMPOTRIVEȘTE-TE DIAVOLULUI!

„Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.” (Matei 13:28)

     In extenso, acest pasaj biblic spune: „Isus le-a pus înainte o altă pildă, şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu, şi a plecat. Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina. Robii stăpânului casei au venit, şi i-au zis: „Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are, deci, neghină?” El le-a răspuns: „Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.” (Matei 13:24-28). Cu toții avem nevoie, din când în când, de un apel la trezire spirituală. Dar uneori problema cu care ne confruntăm nu este de origine omenească. Domnul Isus precizează că „pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul… a semănat neghină între grâu, și a plecat.” Da, e o nebunie să-l învinovățești pe diavol pentru toate lucrurile, dar e o nebunie și mai mare să nu ții cont că el este, neobosit și viclean, la lucru. Apostolul Pavel scrie: „Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.” (Efeseni 6:11-13). Iar în continuare adaugă: „Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.” (Efeseni 6:16). Așadar, cuvântul pentru tine astăzi (vezi și Iacov 4:7) este acesta: veghează, sesizează când Satan acționează, împotrivește-i-te… și el va fugi!

LASĂ-L PE DUMNEZEU SĂ TE MÂNGÂIE!

„Binecuvântat să fie Dumnezeu… Dumnezeul oricărei mângâieri…” (2 Corinteni 1:3)

     Când pierzi pe cineva drag, treci printr-un proces al durerii fără margini. Dar Dumnezeu este acolo, ca să te mângâie și să te ajute să treci peste. Domnul Isus a zis: „Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!” (Matei 5:4). Plânsul este metoda sănătoasă prin care îți procesezi emoțiile, îți exprimi durerea și mergi mai departe. Vindecarea nu se produce peste noapte; ea se produce proporțional cu pierderea suferită. Numai pierderile mărunte se vindecă repede. Zig Ziglar spune: „Cele mai lungi douăzeci de ore din viața mea au fost după decesul fiicei mele. În timp ce mă ocupam de pregătirile pentru înmormântare, am fost nevoit să ascult un agent de vânzări care vorbea fără oprire și care mi-a spus de treizeci de ori că nu este agent de vânzări. A trebuit să plec din încăpere de două ori; pur și simplu nu-i puteam face față. Cu o seară înainte, pe jumătate adormit, mă gândeam că fiica mea se întreba când urma să vină tatăl ei s-o ia. În dimineața următoare am făcut o plimbare, rugându-mă și plângând întreaga zi. Când m-am întors, Dumnezeu mi-a vorbit într-un mod foarte clar: ‚Ea e bine: e cu Mine! Și tu vei fi bine. Eu sunt tot ce ai tu nevoie. Plimbă-te mai departe. Continuă să vorbești. Continuă să te rogi. Continuă să plângi!’” Durerea și pierderea nu pot fi rezolvate, dar sunt experiențe prin care nu trebuie să treci singur. Cel mai cunoscut psalm din Scriptură spune așa: „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine.” (Psalmul 23:4). Soarele va străluci din nou. „Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia” (Psalmul 30:5). Bucuria ta se va întoarce – Dumnezeu îți promite! Așadar, lasă-L pe El să te mângâie!

TRĂIEȘTE CONFORM CONVINGERILOR TALE (2)

„N-am nimic împotriva mea… Cel ce mă judecă, este Domnul.” (1 Corinteni 4:4)

     Daniel a fost forțat să decidă dacă va fi o persoană care se lasă transformată, sau o persoană care transformă. Care este diferența? Persoana care se conformează este controlată de presiune. Dacă pui suficientă presiune pe ea, va fuma prima țigară, va bea primul pahar, va face tot ce fac și ceilalți. Dar persoana care transformă este guvernată de principii. S-ar putea să spui: „E foarte greu să trăiești în felul acesta.” Da, dar și foarte benefic și sigur. Dumnezeu știe mai bine decât noi cum pot fi evitate durerea, frustrarea și distrugerea din viețile noastre. Pentru că vede mai clar decât noi vârful stâncii, El pune parapete ca să nu cădem. Și când Îi ascultăm poruncile, evităm durerile de cap, căderile și pierderea reputației. Faptul că a refuzat să mănânce mâncarea regelui, nu a fost pentru Daniel o chestiune de dietă sau de orgoliu personal, ci ascultare și dedicare față de Dumnezeu. Noi nu susținem ideea „lasă conștiința să te călăuzească.” Conștiința ta nu este întotdeauna cel mai bun ghid. Doar pentru că nu ți se pare că ceva este greșit, nu înseamnă că sigur nu e greșit. Conștiința ta poate avea de suferit și poate fi redusă la tăcere. Biblia ne vorbește despre a fi „însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor” (1 Timotei 4:2). Apostolul Pavel scria corintenilor: „N-am nimic împotriva mea; totuşi nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă este Domnul.” Cu toate acestea, conștiința este prima pe care trebuie s-o consulți când te confrunți cu o decizie dificilă. Uneori vei lua hotărârea bună de a nu face ceva doar pentru că știi că, făcând acel lucru, conștiința ta va fi târâtă în mlaștina vinovăției. Așadar, păstrează-ți convingerile intacte și trăiește conform convingerilor tale… luminate de Duhul Sfânt!

TRĂIEȘTE CONFORM CONVINGERILOR TALE (1)

„Daniel s-a hotărât să nu se spurce…” (Daniel 1:8)

     Biblia relatează că, evreu în robia babiloniană fiind, „Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului şi cu vinul pe care-l bea împăratul.” Mâncarea și vinul acelea erau bucate închinate zeilor păgâni, ca un act de venerație, și pentru Daniel lucrul acesta era inacceptabil. I se cerea să-și compromită caracterul, și n-a consimțit sub nicio formă să facă asta. Daniel ar fi avut argumente întemeiate să spună da. Era departe de casă și putea face tot ce-și dorea. Nimeni de acasă nu ar fi știut vreodată. În plus, dacă nu mânca, îl insulta pe împărat – și nu ar fi fost o mutare inspirată în perspectiva carierei! Dar Daniel știa că voia lui Dumnezeu era foarte clară cu privire la închinarea la idoli; a ascultat de ea, și Dumnezeu l-a binecuvântat pentru asta. El a ajuns în final să fie protejat, apărat, promovat și prosper la cote nebănuite. Filosofia sa a fost aceasta: „Când Dumnezeu spune da, și eu spun da. Când Dumnezeu spune nu, și eu spun nu.” În plus, el avea convingeri ferme stabilite încă dinainte să ajungă în Babilon. Întrebare: Tu știi care sunt convingerile tale cele mai profunde? Te-ai gândit, și ai stabilit în vremuri bune ce vei face (și ce nu vei face) în vremuri grele? Dacă nu, trebuie s-o faci. S-ar putea ca unii să-i fi zis lui Daniel: „Nimeni nu va ști!” Dar Daniel gândea diferit: „Dumnezeu va ști, și la fel și eu. Nu trebuie să trăiesc cu voi, dar trebuie să trăiesc cu El, și cu mine.” Gândurile și ideile tale trebuie să fie mereu deschise la schimbare și îmbunătățire, însă convingerile tale principale trebuie să se bazeze pe Dumnezeu și pe Cuvântul Său, și nu trebuie să fie negociabile. Așadar, trăiește conform convingerilor tale – în acord cu voia Lui!

FOCALIZEAZĂ-TE PE CEEA CE CONTEAZĂ

„Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti” (Filipeni 3:14)

     Biruința apostolului Pavel s-a datorat faptului că era foarte concentrat. „Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti.” Focalizarea poate aduce energie și putere aproape în orice domeniu, indiferent că este spiritual, mental sau fizic. Sociologul Robert Lynd a constatat următorul lucru: „Cunoașterea înseamnă putere numai dacă știi care sunt faptele care… nu merită deranjul!” Nașterea unei potențiale descoperiri se produce deseori prin împărtășirea mai multor idei bune. Dar pentru a duce ideile la nivelul următor, trebuie să treci de la gândirea expansivă la cea selectivă. O idee bună devine o idee nemaipomenită când i se acordă o perioadă de gestație, un timp de concentrare și rafinare. E adevărat că poate fi frustrant să te concentrezi asupra unei singure idei mai mult timp, dar perseverența îți va aduce câștig. Mintea nu se va concentra până nu are un țel. Dar intenția țelurilor este aceea de a-ți îndrepta atenția și de a-ți da direcție, nu de a identifica o destinație finală. Pe măsură ce te gândești la țelurile tale, asigură-te că ele sunt: 1) Suficient de clare ca să te gândești la ele; 2) Suficient de apropiate ca să fie duse la îndeplinire; 3) Suficient de utile ca să schimbe viața. Apostolul Pavel și-a descris țelul ca fiind „chemarea cerească”. Când te gândești numai la tine, gândești „în jos,” însă când te gândești și la alții, gândești „în sus.” Aceste trei idei te vor pune în mișcare. Și nu uita să-ți scrii țelurile. Dacă nu sunt scrise, poți fi aproape sigur că nu sunt suficient de clare. Iar dacă îți dorești cu adevărat să fie clare, urmează sfatul producătorului de teatru David Belasco, care a zis: „Dacă nu poți să-ți scrii ideea pe spatele unei cărți de vizită, ideea ta nu e clară!” Așadar, focalizează-te pe ceea ce contează cu adevărat!

IMAGINEA DE SINE

„Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau” (Psalmul 139:16)

     Iyanla Vanzant, autoare și jurnalistă motivațională americană, spunea: „Tot ceea ce ni se întâmplă este o reflecție a ceea ce credem despre noi. Nu putem atrage spre noi înșine mai mult decât credem că merităm.” Asta înseamnă că felul în care ne vedem pe noi înșine determină relațiile pe care le stabilim. Mulți dintre noi au o stimă de sine scăzută, caz în care îi considerăm pe toți ceilalți ca fiind mai valoroși decât noi și credem că e mai important să le împlinim lor nevoile decât să ni le împlinim pe ale noastre. Ne comparăm cu ceilalți, îi lăsăm pe alții să stabilească cine suntem noi și ajungem să fim dependenți de aprobarea lor ca să ne susțină identitatea. Dar eu cred că este o insultă la adresa lui Dumnezeu să ne uităm la altcineva și să spunem: „Aș vrea să fiu ca el!” Dumnezeu te-a creat după chipul și asemănarea Sa, ca tu să reflectezi un aspect unic al slavei Sale. În calitate de credincioși în Hristos, am primit o identitate nouă de copii ai lui Dumnezeu. Noi nu am fost creați să fim dependenți de aprobarea vreunei persoane. Mai degrabă Dumnezeu ne reface după imaginea Fiului Său, făcându-ne desăvârșiți (vezi 2 Corinteni 3:18). Fiind în El, noi nu trebuie să ne mai temem vreodată să fim ceea ce suntem. Psalmistul a scris (Psalmul 139:16-18): „În cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!” E timpul să dezvoltăm o părere realistă și autentică despre noi înșine, pe baza adevărului că Dumnezeu ne-a creat exact, precis, intrinsec, minunat și unic – o făptură unică pentru care nu există termen de comparație. Dacă încă n-ai făcut-o, începe să te vezi așa – de astăzi!

NU TE DUCE ACOLO!

„Păcatul odată făptuit, aduce moartea.” (Iacov 1:15)

Când Dumnezeu îți spune să nu păcătuiești, El nu este exigent – El este protectiv. Biblia ne explică pericolele și subtilitățile păcatului în felul următor: „Fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea. Nu vă înşelaţi prea iubiţii mei fraţi…” (Iacov 1:14-16). Astăzi, sunt unii care susțin ideea legalizării unor droguri, cum ar fi marijuana, în scop recreativ sau medical. Ideea a fost deja testată și dat rezultate  dezastruoase. La sfârșitul anilor 1980, elvețienii au rezervat o parte din domeniul orașului Zurich, pentru dependenții de droguri. În acel loc ei puteau consuma droguri în mod legal și li se ofereau ace gratuit, în speranța că vor încetini răspândirea virusului HIV. Zona Platzspitz a devenit cunoscută ca „Parcul acelor.” A funcționat experimentul? În scurt timp, numărul consumatorilor de droguri care au vizitat parcul a crescut de la 200 la 20.000. Au avut loc peste 10.000 de evenimente neplăcute pe zi, deoarece consumatorii din toată Elveția au venit să se alăture distracției. În scurt timp au depășit populația localnicilor. Rata mortalității a crescut vertiginos. Cadrele medicale aveau uneori de resuscitat în același timp peste 50 de cazuri de supradoză. Iar rata criminalității, în loc să scadă, cum se așteptau, a crescut și ea brusc. Oficialitățile orașului au anulat experimentul și au închis parcul. Aproape imediat, rata criminalității a scăzut la nivelul inițial – și programul s-a încheiat într-un eșec total. Când Dumnezeu îți spune: „Nu te duce acolo!”, El o face pentru că te iubește și dorește doar ce este mai bun pentru tine. Așadar, fii înțelept, ascultă-L – și de azi nu te mai duce… acolo!

CONSIDERAT NEPRIHĂNIT – PRIN CREDINȚĂ (2)

„Credinţa pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire” (Romani 4:5)

     Există numai două căi prin care poți ajunge „neprihănit”. Prima este prin strădanie, a doua este prin încredere. Când încerci să câștigi aprobarea lui Dumnezeu prin eforturile tale, nu vei avea odihnă niciodată, deoarece nu poți fi sigur niciodată că ai făcut destul ca să Îi fii pe plac. Însă atunci când îți pui încrederea în lucrarea dusă la bun sfârșit a lui Hristos, de la cruce, Biblia spune că intri în „odihna lui Dumnezeu” (vezi Evrei 4:3). Apostolul Pavel scrie: „dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5:17). Nu trebuie să te străduiești să fii văzut ca fiind neprihănit în ochii lui Dumnezeu. În clipa în care ți-ai pus nădejdea în Isus Hristos, Dumnezeu te-a făcut „neprihănirea lui Dumnezeu (în Hristos) (2 Corinteni 5:21). Oare de ce a procedat El în felul acesta? Pentru că neprihănirea pe care ai putea-o dobândi prin fapte bune și prin respectarea poruncilor, este atât de inferioară, atât de diferită de ceea ce ne cere Dumnezeu, încât El o consideră „ca o haină mânjită” (vezi Isaia 64:6). Așa că Dumnezeu ți-a atribuit neprihănirea Sa (vezi 2 Corinteni 5:18). Apostolul Pavel scrie: „David numeşte fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socoteşte neprihănit. „Ferice” zice el „de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate, şi ale căror păcate sunt acoperite! Ferice de omul, căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul!” (Romani 4:6-8). Compozitorul Edward Mote a scris aceste versuri: „Îmbrăcat în neprihănirea Lui / Stau fără vină în fața tronului./ Eu stau pe stâncă, pe Hristos / Nicicând pe malul nisipos.” Bucură-te! Pentru că ești, în ochii lui Dumnezeu, „neprihănit prin credință”!