CUM SĂ-ȚI MICȘOREZI DATORIA

„Cel ce ia cu împrumut, este robul celui ce-i dă cu împrumut” (Proverbele 22:7)

     Albert Einstein a crezut că Regula lui 72 (sporirea dobânzii) este o descoperire mai importantă decât teoria relativității. Nu știți Regula? Iat-o: împarte-l pe 72 la rata dobânzii economiilor tale pentru a descoperi numărul de ani în care economiile tale se vor dubla. De exemplu, o mie de lei economisiți cu o dobândă anuală de 6% vor deveni două mii de lei în doisprezece ani. Dar și emitenții cardurilor de credit cunosc Regula lui 72. De exemplu, dacă faci o achiziție de o mie de lei, cu cardul de credit cu dobândă de 18% și nu plătești, balanța devine două mii de lei în numai patru ani. În loc să câștigi bani, mia ta de lei aduce un profit enorm pentru emitenţii cardurilor de credit. Biblia spune: „Bogatul stăpânește peste cei săraci, și cel ce ia cu împrumut, este robul celui ce-i dă cu împrumut.” Ai idee câte căsnicii sunt afectate sau câți oameni iau medicamente pentru că se îneacă în datorii? Dumnezeu nu dorește să trăiești astfel! Când Dumnezeu a creat lumea, El a stabilit această lege: „cât va fi pământul, nu va înceta semănatul și seceratul” (Geneza 8:22). Dacă dorești să ai parte de seceriș atunci când ai nevoie, trebuie să semeni… chiar și atunci când nu ai chef! Când semeni o singură sămânță de roșii, vei culege mult mai multe – e numai o chestiune de timp. Așa că, micșorează-ți datoria și fii un bun administrator al fondurilor pe care ți le-a încredințat Dumnezeu. Apoi te poți baza pe promisiunea Sa: „Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa, în slavă, în Isus Hristos” (Filipeni 4:19).

SFÂRȘITUL TUTUROR LUCRURILOR

„Ei vor vedea fața Lui… Și vor împărăți în vecii vecilor” (Apocalipsa 22:4-5)

     Pentru a ști cum se termină o poveste, trebuie să citești ultimul capitol. În Apocalipsa capitolul 22, ultimul capitol din Sfânta Scriptură, citim despre două perspective glorioase de care se va bucura orice copil răscumpărat al lui Dumnezeu. Să vedem care sunt acestea: 1) „Ei vor vedea fața Lui”. Una dintre cele mai mari bucurii din ceruri va fi să vedem chipurile tuturor celor dragi ai noștri care au plecat și să ne petrecem veșnicia împreună cu ei. Dar oricât de încântător ar fi lucrul acesta, nu se va compara cu bucuria de a vedea fața lui Isus, Cel pe care Îl iubim cel mai mult. Compozitorul a spus: „Îl vom vedea pe Hristos Salvatorul față în față și ce bucurie va fi/ La răpire Îl voi vedea pe Isus Hristos, care pentru mine muri” Și asta nu e tot; citește ceea ce urmează: „Prea iubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar știm că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea așa cum este.” (1 Ioan 3:2). Îl vom vedea pe El, vom fi ca El și vom fi cu El pentru totdeauna. Ce minunat! 2) A doua perspectivă glorioasă de care vom avea parte este: vom „împărăți în vecii vecilor.” La fel cum examenele pe care le-ai dat la școală te-au calificat ca să devii absolvent și să-ți câștigi existența, testele și încercările vieții îți conferă dreptul de-a domni împreună cu Hristos în viața de apoi. Uită-te țintă la premiu! Viața aceasta este povestea scurtă; viața de dincolo este povestea întreagă. Să-L vezi pe Isus față în față, și să domnești împreună cu El pentru totdeauna – iată cea mai glorioasă perspectivă, nu-i așa?

CÂT DE BINE ASCULȚI?

„Cine are urechi de auzit, să audă.” (Marcu 4:9)

     Studiile arată că uităm 50% din ceea ce auzim imediat, 80% din ceea ce auzim într-o zi, și 97% din ceea ce auzim într-o săptămână. Și-atunci, care-i soluția? Când ascultăm, scopul nostru trebuie să fie înțelegerea, nu doar amintirea faptelor. Cei care au învățat temeinic au ascultat temeinic; de aceea, ei au întotdeauna un flux proaspăt de idei. Adevărul este că nu știi cât ești de aproape să realizezi ceva sau să ai parte de o binecuvântare decât atunci când înveți să asculți. Fii cinstit! Cât de des ai spus că vei petrece mai mult timp ascultându-i pe oamenii dragi din viața ta și care merită să fie ascultați? Începe să pui în practică, căci dacă nu vei fi prezent în „momentele speciale” ale vieții, fără să-ți dai seama – nu va mai exista niciunul! Cei care ne ascultă cu adevărat devin persoanele cele mai importante din viețile noastre. Dacă dorești să fii una dintre ele, trebuie să faci trei lucruri: 1) Privește-l în ochi pe vorbitor! Nu-l face să se simtă stânjenit pe cel ce-ți vorbește, lucrând câte ceva, vorbind la telefon sau conversând și trimițând mesaje în timp ce el vorbește… Dă-i atenție! 2) Nu întrerupe! Când faci lucrul acesta, oamenii cred că nu dai doi bani pe ceea ce spun ei, sau că încerci să-i impresionezi prin cât de multe cunoști tu, ori că ești prea entuziasmat de ceea ce trebuie să adaugi la conversație ca să-i lași să termine. 3) Amână judecata! Așteaptă să auzi întreaga poveste înainte de a reacționa. În caz contrar, sunt șanse să pierzi cele mai importante lucruri pe care le are de spus cel care vorbește. Ai în minte o persoană pe care nu ai ascultat-o în ultima vreme? Vestea bună este că nu e prea târziu ca să devii un bun ascultător… începând de astăzi!

HARUL PRODUCE SFINȚIRE

„Să păcătuim mereu, ca să se înmulțească harul?” (Romani 6:1)

     Cum ar trebui să le răspundem acelora care afirmă că dacă vorbești prea mult despre harul lui Dumnezeu, lumea ar putea crede că ai dreptul să păcătuiești? Trebuie să le răspundem prin Cuvântul lui Dumnezeu: „Să păcătuim mereu, ca să se înmulțească harul? Nicidecum! Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în păcat?” (Romani 6:1-2). Să reținem cuvintele „am murit față de păcat.” Când hrănești omul cel nou și înfometezi omul cel vechi, acesta din urmă se stinge. Devii mai puțin interesat de propriile tale plăceri și te preocupă tot mai mult voia lui Dumnezeu. Apostolul Pavel a zis: „dragostea lui Hristos ne constrânge” (2 Corinteni 5:14). Pavel nu a fost constrâns de teama de a-și pierde mântuirea, ci de nevoia de a răspunde la harul pe care i l-a arătat Dumnezeu. El a spus: „lumea este răstignită față de mine, și eu față de lume!” (Galateni 6:14). Cuvântul grecesc pentru lume este „kosmos” sau „ordine.” Descoperirea harului lui Dumnezeu l-a făcut pe Pavel să nu mai simtă nicio atracție față de ordinea lumii. Când este înțeles corect, harul lui Dumnezeu nu împiedică evlavia, ci o produce din plin. „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat, și ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești, și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie, așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și mântuitor Isus Hristos. El S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, și să-Și curățească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.” (Tit 2:11-14). Amin?

FII HOTĂRÂT!

„Este un om nehotărât și nestatornic în toate căile sale” (Iacov 1:8)

     Dacă îți este teamă ca nu cumva decizia pe care o iei să fie greșită, citește acest verset: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoiește, seamănă cu valul mării, tulburat și împins de vânt încoace și încolo. Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât și nestatornic în toate căile sale” (Iacov 1:5-8). Președintelui Reagan îi făcea plăcere să povestească cum a învățat el să ia decizii ferme. Când era copil, mătușa lui l-a trimis la un cizmar să-i facă o pereche de pantofi noi. Când acesta l-a întrebat: „Vrei să fie cu vârful drept sau rotund?”, văzând că puștiul șovăie, cizmarul i-a zis: „Întoarce-te când te vei hotărî ce vrei!” Mai târziu, când Reagan s-a întâlnit pe stradă cu cizmarul, acesta l-a întrebat ce a hotărât cu privire la pantofii săi. „Nu m-am decis încă,” a răspuns băiatul. „Foarte bine,” a spus cizmarul, „pantofii tăi vor fi gata mâine.” Când Reagan s-a dus să-și ia în primire încălțările, un pantof avea vârful rotund, iar celălalt drept! În concluzie, Reagan a spus: „Acei pantofi pe care-i vedeam zilnic mi-au dat o lecție: dacă nu iei propriile decizii, altcineva le va lua în locul tău.” Iar scenariul cel mai sumbru poate fi: dacă alegi greșit, vei învăța ce să nu faci data viitoare. Așadar, ca să reușești în viață trebuie să te rogi pentru înțelepciune, și apoi să iei o decizie!

BOTEZAȚI ÎN HRISTOS!

„Duceți-vă și faceți ucenici…” (Matei 28:19)

     Dacă nu îți iei angajamentul să-L urmezi pe Hristos în toate domeniile vieții tale, botezul înseamnă doar să te cufunzi în apă uscat și să ieși din ea ud… și neschimbat! Uită-te cu atenție la cuvintele Domnului Isus: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i… Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.” (Matei 28:19-20). Prin botez, declari în mod public că te încrezi în moartea, îngroparea și învierea lui Hristos pentru mântuirea ta. Botezul înseamnă mai mult decât să fii scufundat în apă. Este nevoie să faci următoarele trei lucruri: 1) Să te cufunzi în principiile lui Hristos. „Învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit.” Să remarcăm cuvântul „tot.” Nu vorbim aici de un meniu a la carte din care alegi ceea ce ți se pare că-i gustos și ignori restul. Ascultarea incompletă înseamnă neascultare! 2) Să te cufunzi în planul lui Hristos. „Duceți-vă și faceți ucenici.” Nașterea din nou constituie 5% și se produce într-o clipită. Ucenicia constituie restul de 95% și necesită ascultarea de Hristos 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână, cincizeci și două de săptămâni pe an! 3) Să te cufunzi în prezența lui Hristos. „Eu sunt cu voi în toate zilele.” Asta înseamnă să cultivi un simț al prezenței Sale în tot ceea ce faci. Prezența Sa permanentă trebuie să te stăpânească, să te motiveze și să te facă să te concentrezi pe împlinirea voii Sale. Asta înseamnă să fii botezat în Hristos!

SPUNE CEEA CE TREBUIE!

„Te voi învăța ce vei avea de spus” (Exodul 4:12)

     Uneori găsim scuze pentru atitudinea critică a cuiva spunând: „Oh, mai mult latră decât mușcă.” E adevărat, mușcătura unui câine poate fi dureroasă, dar la fel este și lătratul lui. Poate traumatiza un copil și îl poate umple de teamă. Să ne gândim numai la această comparație; cine ar vrea să fie asemănat cu un câine? Uneori însă este necesar să confrunți o persoană pentru a stabili limite sănătoase pentru binele tău sau pentru a feri acea persoană de suferințe ulterioare. Dar Domnul Isus a vorbit mult mai des cu compasiune, decât într-un spirit de confruntare sau de condamnare. Iată ce scria Karen Casey Arneson despre experiența sa de om credincios: „Am intrat în împărăție plină de teamă și cu inima rănită, sperând să găsesc vindecare pentru rănile mele. Și chiar am găsit unele persoane care mi-au spălat mușcăturile și mi-au pansat rănile. Dar am descoperit că și în creștinătate există „canibali”. Deși s-ar putea să nu îi recunoști, sunt surorile cu zâmbetul dulce care te mușcă pe la spate când te întorci… Sunt femeile indiscrete care adulmecă mirosul unei bucăți zemoase de bârfă.” Dumnezeu avertizează: „dacă vă mușcați și vă mâncați unii pe alții, luați seama să nu fiți nimiciți unii de alții.” (Galateni 5:15). Puterea de a ne împotrivi poftelor firești vine prin astâmpărarea foamei noastre dintr-o altă sursă. Psalmistul ne îndeamnă: „Gustați și vedeți ce bun este Domnul!” (Psalmul 34:8). Ceea ce hrănim în noi devine tot mai puternic, și dacă nu veghem, putem cădea cu ușurință în vechile obiceiuri. O împunsătură ici, o mușcătură dincolo, și fără să ne dăm seama, am descătușat canibalul lăuntric. Cu toate că suntem chemați să ne ajutăm frații și surorile prinse în mrejele păcatului, suntem avertizați și „să luăm seama la noi înșine, ca să nu fim ispitiți și noi.” (vezi Galateni 6:1).

CREȘTE-I ÎN ASCULTARE!

„Pedepsește-ți fiul, și el îți va da odihnă” (Proverbele 29:17)

     Dacă fiul pe care l-ai pedepsit îți aduce odihnă, un copil nepedepsit nu te va lăsa să te odihnești. Nu-l poți duce nicăieri și nu-l poți lăsa nicăieri. Solomon spune: „cine-l iubește, îl pedepsește îndată.” (Proverbele 13:24). Abuzarea copiilor este condamnabilă! Dar la fel este și neglijarea lor! Fără disciplină, îi sortești copilului tău o viață dureroasă. Când sunt opriți de poliție pentru depășirea vitezei sau când sunt contactați de bancă pentru neplata unui împrumut, faptul că faci o criză nu-i va ajuta cu nimic. Te rog să te gândești la viitorul lor! Dumnezeu Își pedepsește copiii; ești tu mai înțelept decât este El? Biblia spune: „orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare… dar mai pe urmă aduce… roada dătătoare de pace a neprihănirii.” (Evrei 12:11). Un copil de doi ani care strigă „nu!” poate părea drăguț astăzi… dar așteaptă să împlinească șaptesprezece ani, și te va ocărî ca la ușa cortului! Biblia spune: „Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va dezlipi de el.” (Proverbele 22:15). Răzvrătirea este înscrisă în ADN-ul lor și este datoria ta s-o scoți afară. Când un părinte spune: „Lucrul acesta mă doare mai mult decât te doare pe tine,” ce va crede un copil răzvrătit? „Atunci să facem schimb de locuri!” Da, e dificil să-l pedepsești când timpul petrecut cu el este atât de limitat; dar viitorul lui este în mâinile tale. Un copil fără limite e ca o casă fără ziduri. E ca și cum ai locui într-un șopron; nu există nicio protecție față de influențele din exterior. Nimeni nu se simte în siguranță. Așa că, astăzi – vorbește cu Dumnezeu! El este Tată – El are propriii Săi copii, dar vrea să te ajute să-i crești și pe ai tăi în ascultare!

ADU-ȚI AMINTE CĂ DUMNEZEU ESTE DESĂVÂRȘIT

„Socotesc că este drept… să vă țin treji aducându-vă aminte” (2 Petru 1:13)

     Săritorul cu prăjina descoperă cât de sus poate sări numai după ce trece peste ștachetă. Apoi, el o fixează mai sus. Și Dumnezeu face la fel. El îți pune la încercare credința până în punctul care ți se pare cel mai intens. Pastorul și autorul Jon Walker spunea: „La un moment dat, am simțit cum Dumnezeu îmi testează credința. Și anume, mi-a spus să nu mai depind de un salariu regulat și să încep să trăiesc prin credință. Așa că, plin de convingere că Dumnezeu îmi va purta de grijă, pentru că mi-a spus că o va face, am făcut ce mi-a spus El… și într-adevăr Dumnezeu a început să-mi poarte de grijă. Am ținut un jurnal cu toate modurile prin care a avut Dumnezeu grijă de mine, iar lista a devenit impresionant de lungă, spre bucuria mea. Dumnezeu mă mișca de la o credință de felul „sper că se va întâmpla,” la o credință de tip „știu că se va întâmpla.” Cu toate acestea, în decurs de câteva luni, am ajuns să fiu clătinat de îndoială. Nu mă mai puteam concentra și am început să scornesc metode de a genera venituri, crezând că era de datoria mea să fac ca lucrurile să se întâmple, întrucât Dumnezeu poate urma să-mi dea bani sau poate nu. S-ar putea ca tu să fii mai avansat în credința în Dumnezeu; sau poate că ai experimentat și tu exact ceea ce descriu eu acum.” Să înțelegem un lucru: credința care nu se clatină vine numai dintr-o credință care a fost zguduită atât de tare, încât acum este sigură și fermă. Cea mai mare preocupare a noastră este să ne împlinim nevoile, dar preocuparea cea mai mare a lui Dumnezeu este să ne dezvolte credința. „Fără credință este cu neputință să fim plăcuți lui Dumnezeu.” (Evrei 11:6). De aceea Apostolul Petru a scris: „socotesc că este drept, cât voi mai fi în cortul acesta, să vă țin treji aducându-vă aminte” (2 Petru 1:12-13). Deci, amintește-ți neîncetat că Dumnezeu este credincios!

ÎN ÎNTREGIME AL SĂU

„Atunci au început să roage pe Isus să plece din ținutul lor.” (Marcu 5:17)

     Biblia spune că atunci când „cei ce văzuseră cele întâmplate, le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit și cu porcii… au început să roage pe Isus să plece din ținutul lor.” (Marcu 5:16-17). Acei oameni fuseseră martorii unui miracol uluitor, și cu toate acestea nu s-au sfiit „să roage pe Isus să plece din ținutul lor.” Poate le-a fost teamă că Se va amesteca în viața lor, așa cum s-a întâmplat în cazul proprietarului de porci. Sau se gândeau că este atât de puternic și imprevizibil, încât nu doreau să Se amestece în viețile lor! Oricum, e clar că ei nu doreau să beneficieze de ceea ce avea de oferit Domnul Isus. Poate nu ai folosit neapărat cuvintele: „Lasă-mă în pace, Doamne!”, dar nu există oare domenii în viața ta în care ai prefera ca El să nu Se amestece? Pastorul Mark Roberts spune: „Dacă am pune în cuvinte gândurile noastre ascunse, s-ar putea să sune cam așa: ‚Sunt al Tău când vine vorba de viața de familie, dar lasă-mă în pace la serviciu.’ Sau ‚Ești liber să-mi influențezi acțiunile publice, dar nu te amesteca în visele mele.’ Ori ‚Sunt gata să-ți dau zeciuială din venitul meu, dar nu te atinge de restul de bani.’ Sau ‚Sunt fericit că Te am în viața mea, Doamne, dar nu-mi cere să-mi iert părinții.’ Ori ‚Vreau să fii Dumnezeul meu, dar vreau să păstrez anumite comportamente… să pot să mai greșesc în anumite moduri și să nu Te ascult când e vorba de anumite relații…’ Dar nu merge așa! Dumnezeu te vrea în întregime, nu doar o parte din tine! El dorește să fie Domn în fiecare domeniu al vieții tale – inclusiv acelea pe care ai vrea să le gestionezi după bunul tău plac.” Deci, fii în întregime al Domnului!