ASUMĂ-ȚI RESPONSABILITĂȚI ȘI RISCURI (3)

„Fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit” (1 Petru 4:10)

     Nu cred că v-ați mira, dacă v-aș spune că, în 1982, o companie producătoare de ciocolată a decis să nu-și riște imaginea și să nu apară cu produsele sale în filmul (ce se va dovedi de mare succes) E.T.! Și nici nu cred că au fost singurii care s-au împotrivit propriului succes! Dar așa au stat lucrurile: directorul executiv al companiei Mars, a hotărât că nu se poate câștiga nimic dacă dulciurile lor marca M&M aveau să fie folosite în ceea ce unii considerau a fi „un film prostesc.” Prin urmare, micuțul Elliott a ajuns să-l momească pe extraterestrul E.T. cu bomboane glazurate produse de Hershey. Dar acea singură scenă a atras milioane de clienți, din lumea întreagă, în magazinele de dulciuri ca să cumpere apoi acele bomboane produse de Hershey… ale cărei vânzări au crescut cu 65%, datorită succesului colosal al filmului! Probabil că directorul executiv al companiei Mars, cel care a dat cu piciorul șansei, locuia deja într-o casă mare, avea mașini scumpe și un salariu pe măsură! Da, îndoiala și teama îi urmăresc atât pe bogați, cât și pe săraci; găsim persoane negativiste și la baza, dar și în vârful ierarhiei corporatiste. Există un poem celebru al lui John Greenleaf Whittier care spune așa: „Dintre toate cuvintele triste, rostite sau așternute pe hârtie, cele mai triste sunt acestea: „Ar fi putut să fie.” Gândește-te la momentele în care ocazia vieții a bătut la ușa ta… și nu i-a deschis nimeni! Stai cumva în fața unei asemenea uși astăzi? Ți-e teamă să pășești prin ea? Să nu-ți fie! Dacă Domnul nu te oprește, înseamnă că va fi cu tine. Cuvântul Său spune: „Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu. Fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.” Când Dumnezeu îți oferă un dar, El îți dă harul, înțelepciunea și energia de a-l folosi. Așadar, pășește prin credință! „Încredinţează-ţi lucrările în mâna Domnului, şi îţi vor izbuti planurile” (Proverbele 16:3).

ASUMĂ-ȚI RESPONSABILITĂȚI ȘI RISCURI (2)

„Bine, rob bun şi credincios” (Matei 25:23)

     În 1975, un inginer nu prea experimentat de la Hewlett Packard, pe nume Steve Wozniak, de care nu auzise nimeni, și-a împărtășit visul prietenului său, Steve Jobs. Visul lui era să construiască și să vândă un computer ușor de folosit de către oricine din omenirea de pe glob. Cei doi au muncit fără odihnă pentru a crea un asemenea computer personal compact. Dar când l-au oferit companiei Hewlett Packard, una dintre cele mai mari din lume, cei aflați la conducere nu au reușit să înțeleagă incredibilul potențial al computerului și l-au respins. Așa că Wozniak și Jobs s-au dus pe cont propriu și au pus bazele unei mici companii căreia i-au dat numele Apple Computers – și au revoluționat industria computerelor! Nu vom duce lipsă niciodată de oameni care spun: „Nu se poate face!” sau „Nu va funcționa!” Astfel de oameni sunt numiți „ucigași de vise” – și dacă-i asculți, vei renunța înainte ca măcar să începi. În spatele fiecărei mari realizări, găsim oameni obișnuiți care au vise și care sunt dispuși să-și asume responsabilități și riscuri. Ei sunt cei care se vor bucura de răsplată. În ciuda eșecurilor tale, a zbaterilor și a limitărilor tale, dacă ești dispus să nu pleci urechea la cei ce spun nu, să pășești prin credință și să folosești darurile pe care ți le-a dat Dumnezeu, El Se va îngriji ca tu să reușești… Domnul Isus Și-a încheiat una dintre pildele Sale cu aceste cuvinte: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!”  Îți doresc să auzi aceste cuvinte adresate și ție!

ASUMĂ-ȚI RESPONSABILITĂȚI ȘI RISCURI (1)

„Este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă… dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.” (Habacuc 2:3)

     Un misionar scria: „În voia lui Dumnezeu există vremuri și anotimpuri. Și putem deveni cu ușurință frustrați, dacă nu înțelegem că așa cum există perioade și anotimpuri în natură, există perioade și anotimpuri și în procesul împlinirii voii lui Dumnezeu în viețile noastre. Cu câțiva ani în urmă, un grup de misionari seniori s-au întrunit pentru a discuta principiile de viață pe care le-au descoperit. Scopul lor era să-și împărtășească experiența bogată cu generațiile care urmau. Cu toții se confruntaseră cu perioade de tranziție în lucrările lor, și identificaseră la unison un proces ciclic prin care i-a condus Dumnezeu.” Concluzie: Sincronizarea este extrem de importantă! Când directorii de la Decca Records le-au spus celor de la The Beatles că trupele de chitare sunt pe cale de dispariție, cei patru au semnat un contract cu EMI – iar urmarea este faimă și istorie! Nu pierde lecția pe care o poți învăța de aici. Fiecare dintre noi a fost așezat undeva pe pământ ca administrator al bunurilor și lucrării lui Dumnezeu. Și lucrul acesta este adevărat fie că ești procuror, manager sau femeie de serviciu. Ai primit un număr de ani și ți s-a dat responsabilitatea de a avea grijă de ei, de a-i investi, de a-i valorifica și de a-i da înapoi lui Dumnezeu. Să spui: „Mi-a fost frică de eșec” sau „Am fost preocupat să nu fiu criticat” sau „N-am fost sigur că sunt suficient de bun” nu funcționează. După cum a spus Ralph Waldo Emerson: „Scuzele iau întotdeauna locul progresului.” Dumnezeu îți va accepta încercările și greșelile, dar nu-ți va accepta scuzele că nu ai încercat. Așadar, roagă-te, acceptă responsabilitatea și pășește prin credință! Probabil că vei cădea de multe ori în drumul tău spre izbândă, dar dacă perseverezi în încercare și dacă te încrezi în Dumnezeu, până la urmă vei reuși!

O PARTE NECESARĂ A PROCESULUI

„Eu te voi învăţa…” (Psalmul 32:8)

     De ce ne aflăm aici pe pământ? Când Domnul Isus ne-a mântuit, de ce nu ne-a dus direct în cer, să fim cu El? Deoarece pe El nu-L interesează numai destinația noastră finală; El dorește să facă o lucrare în noi, și prin noi, în drum spre acea destinație. Noi ne dorim doar să ajungem acolo! Dar, de obicei, trece o bună bucată de timp între momentul în care Dumnezeu ne cheamă și cel în care putem spune că am îndeplinit voia Sa pentru viețile noastre. Și până nu acceptăm lucrul acesta, nu suntem pregătiți să mergem nicăieri! Noi trebuie să înțelegem că această călătorie reprezintă un proces important. Lui Dumnezeu îi pasă ce devenim pe drumul într-acolo. Și faptul că Îl urmăm în ascultare printre atâtea necunoscute, încercări și dificultăți reprezintă o parte integrantă și indispensabilă a pregătirii noastre. Dumnezeu folosește călătoria pentru a ne învăța credința, pentru a ne rafina caracterul și pentru a ne echipa pentru încercări mai mari care ne stau înainte. De fapt, dacă ne aflăm în procesul de a căuta voia lui Dumnezeu în acest moment, deja împlinim o parte din ea în viața noastră. Dumnezeu a zis: „Eu… te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi.” Nu face greșeala să crezi că, dacă nu știi tot ce-ai vrea, nu faci progrese. Ceva se întâmplă chiar acum: îți este pusă la încercare credința, îți este cultivată răbdarea, îndoielile sunt confruntate și învinse, și relația ta cu Dumnezeu crește tot mai mult. El ne pregătește întotdeauna dinainte pentru ceea ce a plănuit deja pentru noi. Da, lupta nu este confortabilă, dar este o parte necesară a procesului… și a progresului!

TE SIMȚI COPLEȘIT?

„Îmi sleiesc puterile suspinând, şi nu găsesc odihnă!” (Ieremia 45:3)

     Fiți siguri că mulți dintre eroii din Scriptură pe care îi admirăm au trecut şi ei prin momente în care s-au simțit „sleiți de puteri” și nu erau în stare să se odihnească. Ieremia a spus: „Tu zici: „Vai de mine! căci Domnul a adus întristare peste durerea mea; îmi sleiesc puterile suspinând, şi nu găsesc odihnă!” (v. 3). David psalmistul a exclamat: „O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!…” (Psalmul 27:13). Apoi recunoaște: „strig către Tine cu inima mâhnită, şi zic: „Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine! Căci Tu eşti un adăpost pentru mine, un turn tare împotriva vrăjmaşului. Aş vrea să locuiesc pe vecie în cortul Tău: să alerg la adăpostul aripilor Tale” (Psalmul 61:2-4). Dacă te simți copleșit chiar acum, oprește-te o clipă și rostește această rugăciune: „Doamne, am impresia că toată povara lumii apasă pe umerii mei, și știu că nu aceasta este voia Ta pentru mine. Învață-mă să arunc asupra ta îngrijorările și preocupările mele, și-Ți mulțumesc că mi-ai amintit că vei avea grijă de mine!” (vezi 1 Petru 5:7). Dă-mi curajul de a schimba lucrurile care stau în puterea mea, dă-mi harul de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba și înțelepciunea de a le deosebi. Nu mă lăsa să ajung atât de ocupat încât să fiu nevoit să renunț la timpul de părtășie cu Tine. Învață-mă să stau liniștit și să știu că Tu ești Dumnezeul meu (vezi Psalmul 46:10). Îți mulțumesc că Tu ești scăparea mea; un ajutor atât de prezent în aceste vremuri de necaz! (vezi Psalmul 46:1) În Numele Domnului Isus mă rog, Amin.”

ETAPELE UNEI VIZIUNI

„El te va înălţa…” (Psalmul 37:34)

     În agricultură, există o perioadă pentru semănat, un timp pentru creștere și un moment al recoltei. La fel este și în Împărăția lui Dumnezeu. Un misionar spunea că a auzit un grup de slujitori evanghelici, experimentați, discutând despre experiențele lor comune, din care a reieșit un proces fascinant împărțit în cinci etape. Etapa 1: Nașterea viziunii. La început, fiecare a primit o viziune de la Duhul Sfânt, însoțită de entuziasmul și încredințarea că venea de la Dumnezeu. Etapa 2: Pregătirea. Aceasta este etapa în care visele sunt deseori abandonate pentru că nu dorim să facem pregătirile necesare. Când Dumnezeu îți dăruiește o viziune, trebuie să existe implicare din partea ta, altfel viziunea ta nu va fi mai mult decât un vis de o zi. Etapa 3: Pustiul și lupta. Una dintre cele mai greșite concepții ale noastre, este aceea că, dacă ceva vine cu adevărat de la Dumnezeu, totul va decurge lin, nu va exista nicio luptă. E un mit! De fapt, să fiți siguri că va fi o luptă serioasă. Această etapă reprezintă baza care dovedește credincioșia noastră și pentru care nu există substitut. Etapa 4: Împlinirea viziunii. E momentul în care, în sfârșit, ne vom putea bucura de roadele pregătirii noastre temeinice și ale credincioșiei noastre. Etapa 5: Noi începuturi și viziuni. Acei slujitori despre care vă relatam la început s-au trezit inundați de o viziune proaspătă de la Duhul Sfânt. Drept urmare, ei au ajuns la concluzia că viața lor fusese un ciclu progresiv al unei viziuni în continuă expansiune, și pe măsură ce Dumnezeu le încredința tot mai mult, era nevoie de o pregătire tot mai mare, iar intensitatea luptei creștea. Cred că, gândindu-te la astea, poți să-ți înțelegi și tu etapele viziunii tale!

CAUTĂ ASTĂZI AJUTORUL DUHULUI!

„Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră” (Romani 8:26)

     Apostolul Pavel scrie: „Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu” (v. 26-27). Deci, care este „slăbiciunea” de care dăm dovadă atunci când ne rugăm? Faptul că uneori nu știm cum să exprimăm profunzimea dorințelor și sentimentelor noastre și că nici măcar nu ne dăm seama de ce avem nevoie. Uneori suntem atât de obosiți în duh, în gândire și în trup, încât cu greu ne putem aduna forțele pentru a ne deschide gura. Există momente în care descurajarea e atât de stăpână pe inimile noastre, încât nu ne putem imagina nicio cale de scăpare din situația în care ne aflăm. Atunci trebuie să cerem ajutorul Duhului Sfânt! Când ești credincios, Duhul Sfânt îți va da cele două lucruri fără de care nu poți trăi: 1) Abilitatea de a cunoaște ceea ce îți spune Dumnezeu. De cele mai multe ori, nu te poți încrede doar în propria ta înțelepciune sau în sfatul celor apropiați, ci ai nevoie de călăuzirea care vine de sus. 2) Sprijin pentru o relație profundă cu Dumnezeu. Unul dintre cele mai minunate lucruri pe care le-a afirmat Domnul Isus a fost acesta: „v-am numit prieteni” (Ioan 15:15). Dar o prietenie nu se zidește pe temelia grabei; ea are nevoie de timp și de comunicare. Domnul Isus a descris relația pe care o avea cu Tatăl în felul următor: „Tatăl iubeşte pe Fiul, şi-I arată tot ce face” (Ioan 5:20). Iar Duhul Sfânt nu numai că îți arată ce să faci, ci îți dă și puterea de a trece la fapte. Așadar, caută astăzi ajutorul Său.

DUHUL SFÂNT ESTE MÂNGÂIETORUL NOSTRU

„Mângâietorul… vă va învăţa toate lucrurile” (Ioan 14:26)

     Domnul Isus a declarat: „Mângâietorul, adică Duhul Sfânt… vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” Așadar, Duhul Sfânt are aceste două roluri: 1) El ne învață cum să umblăm cu Dumnezeu. 2) El ne amintește să umblăm cu Dumnezeu în fiecare zi. În calitatea noastră de copii răscumpărați ai lui Dumnezeu, avem nevoie să fim învățați cum să umblăm cu El, să ni se amintească de binecuvântările care ne așteaptă când trăim astfel și să fim atenționați în privința pericolului de care avem parte atunci când nu o facem. Dacă ai crescut copii, știi care sunt pașii. Trebuie să-i înveți alfabetul ca să poată scrie și citi; apoi trebuie să-i pui să exerseze până când îl stăpânesc. Trebuie să-i înveți să umble, iar faptul că se împiedică și cad de o sută de ori face parte din procesul creșterii. Biblia ne spune: „cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică” (Proverbele 24:16). Așa cum tu nu-i spui niciodată copilului tău: „Gata, m-am lămurit, nu ești în stare de nimic – nu vei învăța niciodată să mergi!”, nici Tatăl tău ceresc nu va face asta! Copilul tău a trebuit să învețe despre igiena și curățenia personală. Tot astfel, Duhul Sfânt îți va aduce aminte de importanța citirii Cuvântului lui Dumnezeu în fiecare zi. Domnul Isus a zis: „Acum voi sunteţi curaţi, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus” (Ioan 15:3). Și psalmistul a scris: „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău.” (Psalmul 119:9). Dacă ești înțelept, vei începe fiecare zi rugându-te: „Duhule Sfânt, învață-mă ce trebuie să știu și adu-mi aminte de lucrul acesta pe parcursul zilei.” Amin?

CINE ÎȚI ESTE CĂLĂUZĂ?

„Umblaţi cârmuiţi de Duhul” (Galateni 5:16)

     Dr. Charles Stanley spunea: „În timpul unei excursii în scop fotografic, grupul în care mă aflam mergea de aproape trei ore… și-am avut un puternic presentiment că mergeam în direcția greșită. Am întrebat ghidul despre asta și el m-a asigurat că totul este în ordine. Nedorind să fiu impertinent, am continuat să merg. După câteva minute, am observat că neliniștea mea persista; de fapt, devenea tot mai puternică. Mi-am scos busola și m-am uitat pe hartă. În mod sigur, ne îndreptam într-o cu totul altă direcție decât destinația dorită. Ne-a luat aproape o oră și jumătate să ne întoarcem la locul de unde am urmat cărarea greșită. Din nefericire, când am ajuns în sfârșit la destinație, priveliștea unde trebuia să facem fotografii nu mai oferea o vizibilitate bună. Acest incident m-a ajutat să înțeleg două lecții importante. Prima: când simțim o voce interioară care ne îndeamnă la ceva, ar trebui să ascultăm. A doua: când alegem anumite persoane care să ne călăuzească, trebuie să fim siguri că ei cunosc drumul mai bine decât noi. Ai simțit vreodată că ceva din interiorul tău te avertizează să fii atent sau să o iei într-o anumită direcție? Poate ai ascultat o predică și ai simțit că Dumnezeu îți spune să-L urmezi în ascultare. Sau poate ai intrat într-un restaurant și te-ai umplut de teamă, ca și cum cineva ți-ar fi spus că trebuie să pleci repede de acolo. Dacă ești credincios, aceste sentimente nu sunt nimic altceva decât atenționările Duhului Sfânt care vorbește inimii tale, avertizându-te cu privire la un pericol și încurajându-te să te supui planului lui Dumnezeu.” Așadar, „umblaţi cârmuiţi de Duhul” – El este întotdeauna o călăuză bună!

SFÂRȘEȘTE-ȚI CU BINE LUCRAREA! (4)

„Să aşezi presbiteri (Sau: bătrâni) în fiecare cetate” (Tit 1:5)

     Cea de-a patra problemă pe care o găsim în rândurile celor care părăsesc prematur lucrarea este următoarea: Ei îi învață pe alții cum să-și clădească familii puternice, fără a ști neapărat cum să și le clădească pe ale lor. Sau nu sunt dispuși să plătească prețul, și până la urmă asta devine o problemă. Cea mai extraordinară predică pe care o vei rosti vreodată este acasă! Soțiile lucrătorilor din biserici pot ajunge la disperare și depresie pentru că au impresia că lucrarea le privează de tot timpul și de toată atenția soților lor. Copiii lor neglijați s-au săturat să tot audă: „Fac asta pentru Domnul,” așa că se revoltă împotriva lui Dumnezeu și a bisericii și deprind comportamente care aduc rușine părintelui care nu are timp pentru ei. Soția și copiii tăi trebuie întotdeauna să poată beneficia de atenția ta. Dacă biserica îți ocupă șapte zile din săptămână, nu e vina bisericii – e vina ta! Este necesar să începi să faci schimbări! Și în cazul în care crezi că acesta este un fenomen specific secolului XXI, mai gândește-te o dată! Citește istoria unor lideri ca David și Samuel și vei descoperi că se poate să ai izbândă la locul de muncă și cu toate acestea, pe plan familial, să eșuezi lamentabil. Ține minte că nu vei fi mereu lider în biserică, dar vei fi mereu soțul soției tale și tatăl copiilor tăi. Așa că, stai alături de ei când au nevoie de tine – și ei vor fi alături de tine când tu vei avea nevoie de ei. Deci, acordă atenție familiei tale, și-ți vei sfârși lucrarea cu bine!