FII CREATIV!

„Au desfăcut acoperişul casei” (Marcu 2:4)

     Mary Engelbreit și-a dorit mereu să ilustreze cărți pentru copii, însă un consilier școlar i-a spus: „Nu poți face asta. Fii practică. Ia-ți o diplomă și începe să predai.” Mary a început să lucreze la un magazin de artă, a învățat tot ce se putea în domeniu și a ajuns să cunoască artiști care își câștigau existența făcând ce le place. Având sprijinul părinților, și-a zis: „Poți deveni artist. Dacă ai imaginație, vei reuși.” Prin faptul că a refuzat ca obstacolele de pe drumul convențional spre succes s-o oprească, Engelbreit a devenit o artistă recunoscută pe plan național și și-a lansat propria revistă. Un autor francez a spus: „Adevărata călătorie spre descoperire constă nu în a căuta peisaje noi, ci în a le privi cu alți ochi!” Învață să ai o minte deschisă, și nu uita: inspirație obții prin transpirație! Așteaptă-te să apară probleme, și nu lăsa ca ele să-ți slăbească hotărârea. Patru bărbați care nu au putut să-și ducă prietenul paralizat la Isus, din cauza mulțimii, „au desfăcut acoperişul casei… au pogorât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul.” Domnul Isus a văzut credința lor în acțiune și a răsplătit-o, vindecându-l pe bolnav. Poți găsi o soluție aproape pentru orice, atunci când petreci timp cu Dumnezeu în rugăciune și când perseverezi. Rebecca Barlow Jordan spunea: „Adevărata creativitate nu se oprește la stadiul inspirației. Mulți aspiranți au încercat și au eșuat pentru că nu au reușit să învingă obstacolele. Adevăratul artist vede imaginea finală prin credință. Toți suntem artiști și Dumnezeu are ce să ne dea de lucru. El ne încurajează să ne bucurăm de rodul muncii noastre. Însă adevărata binecuvântare vine nu doar când știm că am învins, ci atunci când creativitatea validează originea ei divină și aduce slavă lui Dumnezeu.”

ȘADRAC, MEȘAC ȘI ABED-NEGO (2)

„Împăratul Nebucadneţar a făcut un chip din aur, înalt de şaizeci de coţi” (Daniel 3:1)

     Când cineva își înalță o statuie de șaizeci de coți, e normal să crezi că asta marchează mari merite sau mari biruințe. Dar această statuie a fost personificarea mândriei. Toți avem în noi un mic Nebucadnețar. Nu ne-am face niciodată o statuie de șaizeci de coți înălțime, însă ne cam supărăm dacă oamenii nu fac plecăciuni în fața dorințelor noastre. Nu am arunca niciodată pe nimeni într-un cuptor încins, dar mânia noastră iese la suprafață când nu obținem ceea ce vrem. Exagerăm în CV, îi denigrăm pe alții pe la spate, spunem minciuni (nu doar inofensive) pentru a ascunde domeniile gri din viața noastră. Dacă nu-ți găsești identitatea și siguranța în ceea ce a îndeplinit Hristos pe cruce pentru tine, îți vei ascunde nesiguranțele în spatele ipocriziei. Vei încerca să te împotrivești propriilor tale lupte, să-ți creezi propriile oportunități și să-ți stabilești propria reputație. Două versete definesc căderea regelui Saul: 1) „Saul a zidit un altar Domnului” (1 Samuel 14:35). 2) „Saul… şi-a înălţat un semn de biruinţă” (1 Samuel 15:12). Iar Samuel a văzut și a citit inima lui Saul: „Când erai mic în ochii tăi, n-ai ajuns tu căpetenia seminţiilor lui Israel?” (1 Samuel 15:17). Știi cine construiește monumente pentru propria persoană? Cel ce nu are o părere bună despre el însuși! Cu cât ești mai nesigur, cu atât mai multe monumente trebuie să contruiești. Există o mare diferență între „vie Împărăția Ta” și „vie împărăția mea.” Dacă treci această linie de demarcație, relația ta cu Dumnezeu va fi condiționată de satisfacerea propriilor dorințe. Nu-L slujești pe El, te folosești de El. Nu zidești altare pentru Dumnezeu, construiești monumente pentru tine însuți. Iar asta se numește idolatrie. Deci, zidește altare pentru Dumnezeu!  

ȘADRAC, MEȘAC ȘI ABED-NEGO (1)

 „Daniel a rugat pe împărat să dea grija treburilor ţinutului Babilonului în mâna lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego” (Daniel 2:49)

     Ce oameni! Știau că dacă refuză să se închine înaintea statuii înalte de șaizeci de coți a împăratului Nebucadnețar, vor fi executați. Însă Șadrac, Meșac și Abed-Nego au luat hotărârea de-a sta în picioare pentru ceea ce este drept, și de-a nu se pleca în fața a ceea ce este nedrept. Majoritatea dintre noi am fi născocit nenumărate scuze: „Mă închin pe dinafară, dar rămân în picioare în mintea și duhul meu!”, ori „Îmi voi cere iertare imediat ce mă voi ridica în picioare”, sau „La ce i-aș mai folosi lui Dumnezeu dacă aș muri?” Însă deseori tocmai scuzele noastre sunt cele care anulează revelația Lui. Când ne compromitem integritatea, nu mai lăsăm loc intervenției divine. Când luăm lucrurile în propriile noastre mâini, Îl scoatem pe Dumnezeu din ecuație. Când încercăm să manipulăm o situație, pierdem miracolul. Dacă Șadrac, Meșac și Abed-Nego și-ar fi compromis integritatea și s-ar fi închinat înaintea statuii, ar fi fost salvați de cuptorul aprins… însă ar fi fost prin mâna lui Nebucadnețar, nu a lui Dumnezeu! Și ar fi fost salvați de foc, și nu din foc. Ei și-ar fi sacrificat mărturia picând testul… și în timp ce și-ar fi salvat viețile, și-ar fi sacrificat integritatea. Integritatea lor a fost cea care a atras minunea. Integritatea a fost cea care I-a permis lui Dumnezeu să-Și facă simțită prezența și puterea. Iar integritatea lor a fost răsplătită: „Împăratul a înălţat pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego la mare cinste, în ţinutul Babilonului.” (Daniel 3:30). Concluzie: când faci ceea ce-ți cere Dumnezeu să faci, El va face ceea ce trebuie prin și pentru tine!

UNDE ESTE DUMNEZEU ÎN FURTUNĂ?

„Soarele şi stelele nu s-au văzut mai multe zile, şi furtuna era aşa de puternică, încât la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare.” (Faptele Apostolilor 27:20)

     Există momente în care Dumnezeu pare inaccesibil. Când te rogi, e pentru că te simți abandonat în împrejurările prezente. Și nu doar abandonat, ci îngrozit și chiar deznădăjduit. Pavel a trecut și el prin asta; tânjea după o ocazie de-a predica Evanghelia la Roma, iar când se afla pe drum într-acolo, o furtună puternică a distrus corabia. Pavel însă a primit o vedenie, nu numai cu privire la pierderea corabiei și a încărcăturii, ci chiar cu privire la vieţile lor (v. 10). El a încercat să avertizeze echipajul despre tragedia care urma, însă vorbele sale au fost trecute cu vederea de cei ce se aflau la cârmă. Pe scurt, Pavel și alți 275 de oameni au fost pe punctul să-și piardă viața, pentru că avertismentele sale au fost desconsiderate de ceilalți, și el nu putea face nimic în acest sens. Încercați de acest puternic sentiment de disperare, el și tovarășii săi credincioși – după cum scrie Luca – pierduseră „orice nădejde de scăpare.” După paisprezece zile în voia furtunii, aproape pierduți – pe când furtuna era la apogeu – Dumnezeu a trimis un înger cu mesajul: „Nu te teme, Pavele… iată că Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine.” (v. 24). Când părea că dorința arzătoare a lui Pavel de a predica la Roma avea să fie zădărnicită, Dumnezeu a intervenit cu bunătate și credincioșie, scoțându-l cu bine din furtună exact pentru destinația pe care o plănuise pentru el. Pavel urma să ajungă la Roma pentru a proclama Cuvântul lui Dumnezeu înaintea Cezarului! Ești și tu prins în furtună? Oricare ar fi încercarea prin care treci acum, trebuie să reții un lucru: te poți încrede în Dumnezeu care te va scăpa. „Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit.” (Isaia 46:10), Deci, cu Dumnezeu vei ieși din încercare mai puternic și mai înțelept!

MATURIZEAZĂ-TE!

     „Să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, şi să mergem spre cele desăvârşite…” (Evrei 6:1)

Fiecare dintre noi avem la dispoziție aceleași 168 de ore într-o săptămână. Dar dacă singurul timp pe care îl dedici creșterii tale spirituale este timpul pe care îl petreci la biserică duminica dimineața, nu vei trece niciodată dincolo de starea de bebeluș din punct de vedere spiritual. Gândește-te puțin! Bebelușul nu se poate hrăni singur; el alege ciocolata, și nu morcovii; cade mereu și trebuie ridicat; umblă pe unde nu trebuie, și face boacăne; de fapt, el este conștient doar de sine, și trebuie să fie disciplinat și învățat. Ai prins idee? Nașterea din nou aduce entuziasm, dar ea trebuie să fie rampa ta de lansare, nu leagănul tău. Biblia spune: „Să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, şi să mergem spre cele desăvârşite.” Să remarcăm expresia „să lăsăm”: asta înseamnă că depinde de tine! La un moment dat, trebuie să-ți spui: „Începând de astăzi, voi face tot ce trebuie ca să cresc spiritual și să descopăr planul lui Dumnezeu pentru viața mea.” Într-o zi, la sfârșitul primului Război Mondial, Generalul Louis Lyautey l-a rugat pe grădinarul său să planteze un anumit copac pe proprietatea sa. Grădinarul l-a informat că acel copac are un ritm de creștere neobișnuit de lent, așa că-i trebuie aproape un secol pentru a ajunge la maturitate. „În acest caz, a răspuns generalul, nu avem timp de pierdut. Plantează-l în această după-masă!” Cred că ai înțeles… Dar iată planul perfect pentru creșterea în maturitate spirituală: „îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.” (Psalmul 1:2-3).  

SPUNE „ÎMI PARE RĂU!”

„Voiesc să capăt trecere cu ea înaintea domnului meu” (Geneza 33:8)

     Iată ce trebuie să știi despre iertare, pentru a putea înainta: persoana care te-a rănit nu își va cere niciodată iertare așa cum îți dorești tu. După ce Iacov l-a înșelat pe fratele său Esau și i-a furat dreptul de întâi născut, lucrurile s-au înrăutățit atât de tare între ei, încât Iacov a trebuit să plece să locuiască la unchiul său Laban, în Haran. Mai târziu, când cei doi frați deveniseră bogați și realizați, Iacov s-a hotărât să caute împăcarea cu fratele său. La început, Esau a refuzat să accepte darurile fratelui său, dar când Iacov a insistat, „Esau a primit” (v. 11). Să remarcăm faptul că Iacov nu a spus niciodată: „Îmi pare rău că ți-am furat dreptul de întâi născut; te rog să mă ierți!” În această privință, Esau a dat dovadă de o maturitate reală, prețuind relația cu fratele său mai mult decât dreptul său de a se răzbuna. Așa că familia s-a refăcut! Putem învăța o lecție de aici: Dumnezeu dorește să crești și să experimentezi maturitatea spirituală. Nu poți controla ce fac ceilalți; poți controla doar răspunsul tău. Mai mult decât atât, dacă insiști ca cineva să-și ceară iertare față de tine, într-un anumit fel, relația nu se va vindeca probabil niciodată. Prin urmare, vei ajunge să porți pică. A purta pică e ca și cum ai ține în palmă un cărbune aprins: te va arde până îl vei lăsa din mână. De exemplu, poate ai vrea ca soțul tău să-și ceară iertare pentru comportamentul său. Iar dacă nu o face, dar îți cumpără un cadou sau face pentru tine ceva foarte drăguț, răspunde-i cu bunătate, în loc să-i judeci metodele sau motivele. Cu alte cuvinte, consideră episodul încheiat… și mergi mai departe!

FII GATA SĂ AJUȚI! (4)

„Purtaţi-vă sarcinile unii altora” (Galateni 6:2)

     Dr. Raymond Vath a spus: „Noi trebuie să facem pentru alții ceea ce nu pot face ei singuri, dar nu trebuie să facem pentru ei ceea ce nu vor să facă singuri. Problema este să avem înțelepciunea de a ști care este diferența.” Când faci pentru cineva ceea ce poate face singur, îi subminezi capacitatea de a se baza pe sine însuși și creezi o dependență nesănătoasă. Așa că, în loc să te grăbești să preiei controlul: 1) Dă-i direcție, arată-i câțiva pași de acțiune pe care îi poate gestiona. Prin faptul că îl ajuți să fie responsabil de propria sa viață, îl înarmezi împotriva disperării și a neputinței. Iar prin validarea eforturilor sale, îl ajuți să-și reclădească încrederea fragilă. Cu toate acestea, există o avertizare: când criza implică o pierdere ireversibilă, cum ar fi divorțul sau moartea, faptul de a-și putea duce traiul zilnic înseamnă activitate suficientă. 2) Dă-i speranță. În mijlocul crizei, pare că nu mai există speranță, și nu se vede nicio luminiță la capătul tunelului, iar sentimentul că suferința va continua neîncetat nu dispare. Creșterea și perfecționarea nu pot apărea în absența speranței. Speranța conferă energie și aduce alinare pe baza convingerii că lucrurile se vor îmbunătăți. Dumnezeu promite: „Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” (Ieremia 29:11). 3) Acordă-i prietenie, păstrează legătura cu acea persoană. Crizele rareori se rezolvă rapid. Deși viața poate reveni la normal, în cele din urmă, mai pot apărea episoade de tristețe, deznădejde sau singurătate. Poate vorbele tale aduc mângâiere, dar preocuparea ta continuă va ajuta persoana care suferă să-și păstreze credința și să progreseze în drumul ei spre vindecare.

FII GATA SĂ AJUȚI! (3)

Prin mângîierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2 Corinteni 1:4)

     O modalitate prin care poți sprijini un prieten aflat într-o criză este aceea de a-l ajuta să identifice resurse importante: spirituale, personale și interpersonale. 1) Resurse spirituale. „Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi.” (Psalmul 46:1). Cuvântul lui Dumnezeu luminează întunericul și confuzia. Duhul Său este sursa oricărei mângâieri; El dă „pacea… care întrece orice pricepere” (Filipeni 4:7). Prezența Sa vorbește singurătății, iar puterea Lui îi ajută pe cei cu inima rănită să învingă sentimentele de deznădejde. Oamenii aflați în criză sunt adesea dezorientați, iar acest lucru îi face să uite tot ce le-a dat deja Dumnezeu. 2) Resurse personale. Amintește-i celui încercat că este înzestrat cu calități și capacități unice. Ajută-l să-și aducă aminte de biruințele din trecut, când a reușit să treacă cu bine prin alte perioade dificile. Încurajează o atitudine pozitivă care țintește spre viitor, în loc să rămână paralizat de durerea prezentă. Cel mai important, întărește-i credința cu rugăciune și adevăruri din Cuvântul lui Dumnezeu. Și nu în ultimul rând, adu-i aminte de sprijinul pe care i-l oferi. 3) Resurse interpersonale. Membrii familiei, prietenii, partenerii de afaceri și vecinii pot fi și ei un sprijin, iar resursele comunității sunt disponibile pentru asistență medicală, financiară și materială. Biserica locală reprezintă o altă sursă. Cei ce trec printr-o criză se simt adesea prea stânjeniți pentru a cere ajutor; au impresia că trebuie să-și rezolve singuri propriile probleme. Ajută-i să înțeleagă că ești binecuvântat atunci când dăruiești, și că într-o zi se va ivi ocazia să ajute și ei „pe cei ce se află în vreun necaz!”

FII GATA SĂ AJUȚI! (2)

„Purtaţi-vă sarcinile unii altora” (Galateni 6:2)

     Când un prieten sau un membru al familiei se află într-o criză, scopul tău trebuie să fie acela de a ajuta acele persoane să facă față situației, și s-o depășească. Dar de multe ori, e ușor de spus și greu de făcut! Pe măsură ce inimile lor rănite se adaptează unor circumstanțe noi și necunoscute, ar putea fi reținute cu privire la persoana în care să aibă încredere. Dar a fi alături de ei este semnul distinctiv pentru cel ce face parte din Împărăția lui Dumnezeu! „Purtaţi-vă sarcinile unii altora” ne îndeamnă Domnul prin apostolul Pavel. Dedicarea ta poate avea un rol semnificativ în călătoria cuiva spre sănătate emoțională. Iată trei sugestii practice: 1) Nu te aștepta ca acea persoană să ia legătura cu tine. E ceva obișnuit ca oamenii care trec printr-o criză să se retragă, nu să ceară ajutorul. Deseori ei sunt prea necăjiți ca să știe de ce au nevoie, așa că probabil va trebui să faci tu primul pas. Și te rog să nu ai impresia că ești un profesionist. Doi pași simpli îl pot face pe cel ce suferă să se simtă prețuit și înțeles: a) Ascultă-i cu atenție îngrijorările și părerile. b) Privește-l în ochi și dă dovadă de un interes real. 2) Ajută-l să-și reducă stresul. Fii o prezență calmă, invită-l să-și împărtășească sentimentele. Iar dacă părerea lui pare distorsionată, spune lucruri precum: „Aș putea să-ți sugerez un alt mod de a vedea lucrurile?” 3) Ajută-l să se concentreze asupra lucrurilor importante. El se simte copleșit, așa că ajută-l să rezolve problemele care necesită imediat atenția lui. În loc să discutați despre trecut și să vă îngrijorați cu privire la viitor, încurajează-l să se concentreze asupra prezentului, căci „ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi” (Matei 6:34).  

FII GATA SĂ AJUȚI! (1)

„Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare” (Romani 12:8)

     Spunem uneori: „Nu e responsabilitatea mea. Nu vreau să mă implic!” Ai spus și tu așa ceva vreodată? Poate ai crezut că ai motive întemeiate, sau că nu era momentul potrivit – dar concluzia este că nu ai ajutat pe cineva care s-a aflat în nevoie. Nu ești singurul! Cercetările confirmă faptul că tendința de a evita implicarea este în creștere, pe plan mondial. Cu toate acestea, „a fi alături” de ceilalți este un mandat biblic; este aplicarea practică a dragostei față de Dumnezeu și față de aproapele (vezi Matei 22:37-39). Crizele sunt în general de trei feluri: 1) Crize situaționale. Aici sunt incluse bolile grave, pierderea cuiva drag sau ruperea relațiilor din sânul familiei. Patriarhul Iov le-a experimentat pe toate acestea! 2) Crizele de dezvoltare. Ele se întâmplă în cursul vieții: plecarea de acasă, mersul la facultate, acomodarea într-o relație de căsătorie, calitatea de părinte, pensionarea, sănătatea tot mai șubredă… Avraam și Sara deveniseră experți în traversarea crizelor legate de dezvoltare. Ei și-au părăsit casa și familia, au tânjit ani în șir după copii… apoi, peste toate acestea, Dumnezeu le-a cerut să-și jertfească singurul lor fiu născut la bătrânețe! 3) Crizele de autocunoaștere. Ele apar atunci când descoperi adevăruri deranjante despre tine însuți: ți se spune că, omenește vorbind, maladia ta este incurabilă; sau te consideri un ratat, iar acum ești prea bătrân ca să-ți mai atingi obiectivele vieții; sau te confrunți cu realitatea faptului că ai divorțat, sau ai rămas văduv, sau te simți respins din cauza mediului de proveniență. Oameni precum Ilie și Iona sunt exemple de crize datorate conștiinței de sine. Aceste exemple îți aduc aminte de cineva? Dacă da, grăbește să-l încurajezi… și „ține-te de îmbărbătare!”