SCHIMBAREA TA ESTE POSIBILĂ

„Lărgeşte locul cortului tău; şi întinde învelitoarele locuinţei tale…” (Isaia 54:2)

     Dorința de schimbare este cheia pentru creșterea în orice domeniu al vieții. Cei mai mulți dintre noi ne dorim o îmbunătățire, însă în același timp ne împotrivim schimbării. Dar nu poți avea una fără cealaltă! Schimbarea este posibilă numai dacă ți-o dorești din toată inima. Așa cum a observat Fred Smith, fondatorul companiei de transport Federal Express: „Ești așa cum ești pentru că așa vrei să fii. Dacă ți-ai dori cu adevărat să fii diferit, te-ai afla deja în procesul schimbării!” Da, schimbarea nu este aproape niciodată ușoară. Ea cere timp îndelungat, cantități uriașe de energie, perseverență și – desigur – dorință. Dorința de schimbare, însă, trebuie să se traducă în decizia de schimbare. Iar această decizie trebuie luată zi de zi. Se spune că Earl Weaver, managerul echipei de baseball Baltimore Otioles a fost nemulțumit de decizia unui arbitru, așa că și-a părăsit locul și a strigat la el: „Mai bine de atât nu poți?” Dacă dorești să te schimbi, trebuie să-ți pui aceeași întrebare. Îți vei continua strădania de a fi mai bun, sau mai bine de atât nu poți?! Biblia spune – prin Isaia – în felul următor: „Lărgeşte locul cortului tău şi întinde învelitoarele locuinţei tale: nu te opri! Lungeşte-ţi funiile, şi întăreşte-ţi ţăruşii!” Să acordăm atenție sporită cuvintelor „lărgește, întinde, lungește, întărește”… Ce au ele în comun? Toate implică ideea de angajament și persistență. De asta e nevoie pentru a-ți schimba viața. Și vestea bună este că vei reuși, cu ajutorul lui Dumnezeu… chiar de astăzi, dacă într-adevăr vrei!

CÂND TE CHEAMĂ DUMNEZEU

„Eu l-am şi chemat… şi lucrarea lui va izbuti” (Isaia 48:15)

     Dumnezeu i-a zis lui Ieremia: „Mai înainte ca să te fi întocmit… Eu te pusesem deoparte…” (Ieremia 1:5). Când Dumnezeu se hotărăște să te folosească, se întâmplă cinci lucruri: 1) Te cheamă. Dumnezeu le cere oamenilor obișnuiți să facă lucruri neobișnuite; de exemplu, lui Petru i-a zis să coboare din barcă și să pășească pe ape. 2) Apare teama. Când Dumnezeu l-a chemat, ca să-l trimită la Faraon, Moise a zis: „Nu mă pricep prea bine la vorbit, trimite pe altcineva!” 3) Apare asigurarea. Gândul că-i va lua locul lui Moise probabil că l-a străpuns în inimă pe Iosua, așa că Dumnezeu i-a zis: „Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise” (Iosua 1:5). 4) Apare o decizie. Uneori îi spunem „da” lui Dumnezeu, alteori îi spunem „nu”! Când îi spunem „da”, viața noastră se umple de bucurie, iar când îi spunem „nu” – pierdem această bucurie. Însă totdeauna avem de luat o decizie. 5) Apare o viață schimbată. Cei ce spun „da” chemării lui Dumnezeu nu au o umblare fără căderi. Însă pentru că au spus „da”, ei învață și cresc până și din greșeli. Firește, acestea devin parte a abilității lor de a mărturisi altora… Iar cei ce spun „nu” lui Dumnezeu, sunt schimbați și ei: devin mai duri, mai împotrivitori față de chemarea Sa și mai predispuși să spună „nu” și data viitoare. Auzi chemarea lui Dumnezeu? Poate are legătură cu locul tău de muncă, cu relațiile tale, cu banii tăi sau cu cea mai mare teamă a ta. Chemarea lui Dumnezeu va pătrunde adânc în ceea ce ești și-n ceea ce faci. A-I spune „da” lui Dumnezeu este cea mai bună alegere pe care o vei face vreodată! Fă-o azi!

ÎNVĂȚĂTURI DIN VIAȚA LUI DAVID (5)

„Iată cele din urmă cuvinte ale lui David” (2 Samuel 23:1)

     Pentru că toți suntem muritori, se pare că ultimele noastre cuvinte sunt deseori considerate definitorii, sau foarte importante. Întrebarea cea mai importantă însă este nu ce cuvinte vom rosti pe ultima sută de metri a vieții, ci dacă am trăit la potențialul nostru maxim și dacă am împlinit planul lui Dumnezeu pentru viața noastră. Biblia spune: „Iată cele din urmă cuvinte ale lui David.” Ce va dori el oare să ne spună? Istoria lui este ca o tablă de șah, piesele fiind binele și răul, câștigul și pierderea, victoria și înfrângerea. În timpul vieții sale, unul din fiii săi i-a violat fiica, un altul și-a ucis fratele, soția i-a întors spatele, prietenii l-au trădat, un alt fiu i-a luat tronul, socrul său a încercat să-l ucidă, iar familia l-a respins, fapt pentru care David și-a petrecut mult timp ascunzându-se prin peșteri. Și-acum, stă să ne vorbească pentru ultima oară. Oare ne va spune despre Goliat? Despre Saul? Sau despre Batșeba? Nu! „Cuvântul lui David, fiul lui Isai, cuvântul omului care a fost înălţat sus de tot, cuvântul unsului Dumnezeului lui Iacov, cuvântul cântăreţului plăcut al lui Israel” a fost următorul: „Duhul Domnului vorbeşte prin mine, şi cuvântul Lui este pe limba mea. Dumnezeul lui Israel a vorbit. Stânca lui Israel mi-a zis: „Cel ce împărăţeşte între oameni cu dreptate, cel ce împărăţeşte în frică de Dumnezeu, este ca lumina dimineţii, când răsare soarele în dimineaţa fără nori; ca razele soarelui după ploaie… Măcar că nu este aşa casa mea înaintea lui Dumnezeu, totuşi El a făcut cu mine un legământ veşnic, bine întărit în toate privinţele şi tare. Nu va face El oare să răsară din el tot ce este spre mântuirea şi bucuria mea?” (2 Samuel 23:1-5). De ce au fost scrise aceste cuvinte în Scriptură? Pentru noi, care asemenea lui David, suntem imperfecți, dar ale căror inimi nu încetează să se întoarcă spre Dumnezeu!

ÎNVĂȚĂTURI DIN VIAȚA LUI DAVID (4)

„Atunci cei trei viteji au trecut…” (2 Samuel 23:16)

     David a știut cum să-și formeze lideri. El nu i-a „folosit” pe oameni pentru a obține ceea ce-și dorea. El le-a recunoscut talentul, le-a oferit nenumărate prilejuri să slujească, apoi i-a răsplătit și i-a onorat. Drept rezultat, ei au fost gata să-și dea viața pentru el. În 2 Samuel 23 citim: „David a avut o dorinţă şi a zis: „Cine-mi va da să beau apă din fântâna de la poarta Betleemului?” Atunci cei trei viteji au trecut prin tabăra Filistenilor, şi au scos apă din fântâna de la poarta Betleemului. Au adus-o şi au dat-o lui David” (2 Samuel 23:15-16). E imposibil să înveți să fii lider, dacă nu ai chemarea de-a fi lider. La urma urmelor, a fi lider înseamnă a fi în acțiune. Ca lideri, tendința noastră naturală este să le dăm altora sarcini, și nu funcții de lider pe care să le ducă la îndeplinire. Însă dacă nu delegăm autoritatea – dimpreună cu responsabilitatea – oamenii nu vor câștiga niciodată experiența de care au nevoie pentru a conduce bine. Dacă ești lider, răspunde sincer la această întrebare: Le dai oamenilor ocazia să aibă experiențe de lider? „Dacă vor da greș?” întrebi tu. Contează pe asta – vor greși! Însă dacă ai ales oameni cu abilitatea autentică de a fi lideri, vor învăța din asta. Dr. John Maxwell scrie: „Pe măsură ce am îmbătrânit, am ajuns să mă văd ca pe unul care înlătură barierele. Aceasta e funcția mea principală ca lider de grup. Dacă pot da la o parte barierele pentru ca membrii din echipa mea să fie lideri, atunci mi-am îndeplinit slujba. Cu cât elimin mai multe bariere pentru oamenii mei, cu atât mai probabil ei își vor atinge potențialul.” David și-a format lideri care au fost cunoscuți drept „viteji”… și tu, la rândul tău, trebuie să investești în oameni!

ÎNVĂȚĂTURI DIN VIAȚA LUI DAVID (3)

„S-au suit toţi să-l caute” (2 Samuel 5:17)

     Pavel scrie: „Luptă-te lupta cea bună a credinţei” (1 Timotei 6:12). Trebuie să lupți ca să beneficiezi de unele dintre promisiunile lui Dumnezeu. Iebusiții care populau Ierusalimul i-au spus lui David: „Să nu intri aici” (2 Samuel 5:6). Așa că așteaptă-te la împotrivire față de viziunea ta, mai ales atunci când nu există nicio dovadă care s-o valideze. Și ceea ce a îngreunat și mai mult lucrurile, Ierusalimul era cu sute de metri deasupra armatei lui David, și singura cale de acces era prin izvorul de apă, adică prin noroi. „Dar David a pus mâna pe cetăţuia Sionului” (2 Samuel 5:7). Înțelege un lucru: Dacă trebuie, Dumnezeu te va duce prin situații dificile pentru a te urca apoi pe tron. Să remarcăm cuvântul „Dar…” Când ești afundat în probleme până la gât și când dușmanul îți spune că nu o vei scoate la capăt, bazează-te pe promisiunile lui Dumnezeu, și spune: „Dar…” Ridică-te prin credință și proclamă ceea ce ți-a promis Dumnezeu. „Aceia din popor, care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor, vor rămâne tari, şi vor face mari isprăvi.” (Daniel 11:32) Dumnezeu îți poate arăta cum poți exploata împrejurările spre binele tău și spre slava lui Dumnezeu. Însă nu te aștepta ca toți să te ajute! „Filistenii au aflat că David fusese uns împărat peste Israel, şi s-au suit toţi să-l caute.” Va trebui să lupți pentru a-ți împlini destinul, și va trebui să lupți ca să nu-l pierzi. Și cu fiecare nouă bătălie, va trebui să te întorci spre Dumnezeu pentru noi instrucțiuni. „David a întrebat pe Domnul: „Să mă sui împotriva Filistenilor? Îi vei da în mâinile mele?” Şi Domnul i-a zis lui David: „Suie-te, căci voi da pe Filisteni în mâinile tale.” (2 Samuel 5:19). Astăzi – mergi mai departe, și să știi că Dumnezeu este cu tine!

ÎNVĂȚĂTURI DIN VIAȚA LUI DAVID (2)

„Să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele.” (Evrei 6:12)

     Astăzi vom vorbi despre încă trei lecții (de câte trei cuvinte fiecare) din viața lui David: 1) Dumnezeu face alegerea. Când proorocul Samuel a mers la casa lui Isai ca să aleagă următorul rege al lui Israel, nimeni nu se gândise la David. Însă Dumnezeu pe el îl alesese – la fel cum a ales-o pe Debora să conducă poporul, într-o societate dominată de bărbați. Nu mai încerca să-L înțelegi pe Dumnezeu! Și nu te mai compara cu alții! Noi i-am fi respins pe mulți dintre oamenii pe care i-a ales și i-a folosit Dumnezeu – ceea ce demonstrează cât de puține cunoaștem. 2) Dumnezeu concepe planul. „Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi…” (Filipeni 1:6). Cine concepe planul? Cine îl duce la capăt? Dumnezeu! Planul Său pentru David a presupus să se ferească de sulița lui Saul, să locuiască în peșteri ca un fugar și (vezi 1 Samuel 22:2) să lucreze cu patru sute de nepricepuți pentru care cuvântul „disfuncțional” e un termen blând. Dumnezeu te pregătește prin dificultățile pe care le experimentezi pentru a face față misiunii pe care ți-a încredințat-o. 3) Dumnezeu stabilește orarul. „Să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele.” Răbdarea înseamnă să fii tare și atunci când ești sub presiune. Premiul le aparține celor care sunt credincioși într-o cursă lungă. David a fost uns rege când era adolescent, însă nu a urcat pe tron decât la vârsta de treizeci de ani. Așa că, ai răbdare! Dumnezeu face o lucrare de pregătire în viața ta ca să fii gata la vremea potrivită. Da, așteptarea este grea, dar dacă pornești înainte ca arbitrul să dea startul, vei fi descalificat. Stai cu ochii ațintiți la premiul chemării tale cerești, și nu renunța!

ÎNVĂȚĂTURI DIN VIAȚA LUI DAVID (1)

„Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28)

     Dumnezeu a zis: „Am găsit pe David… om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.” (Faptele Apostolilor 13:22). Când Dumnezeu spune lucrul acesta despre cineva, ar fi bine să dai dovadă de înțelepciune și să urmărești viața acelui om. La început, David a fost păstor la oi… dar a ajuns rege! Șansele ca așa ceva să se întâmple erau zero. Păstorii se aflau așa de jos pe scara socială, încât nu puteau fi nici măcar martori într-un proces, întrucât cuvântul lor nu era luat în considerare. Cu toate acestea, David a ajuns să scrie psalmii cei mai citiți din toate timpurile! Înțelege un lucru: când Îl inviți pe Dumnezeu în viața ta, El anulează datoriile trecutului și rescrie viitorul. Însă trebuie să alegi ceea ce a ales Dumnezeu pentru tine! Există un contrast puternic între Pavel și David. Pavel și-a trăit episoadele de neascultare înainte de a-L întâlni pe Hristos, apoi a dus o viață exemplară. David a devenit rege la treizeci de ani și în cei patruzeci de ani de domnie a experimentat păcatul, inclusiv adulterul și crima. Sunt două lecții importante aici: 1) Nu te grăbi să judeci. Nimic nu se termină, până când nu zice Dumnezeu că se termină! Istoria lui David este o avertizare pentru cel neascultător, o mustrare pentru neprihănirea prin fapte, o verificare a dreptății lui Dumnezeu care nu te va lăsa să scapi de consecințe, și o mărturie a dragostei Lui care nu te va abandona niciodată. 2) Dumnezeu poate scoate ceva bun chiar și dintr-o situație neplăcută. El poate lua toate experiențele prin care ai trecut și le poate face să lucreze spre bine – fie spre binele tău, fie spre binele altora. Concluzie: El poate face ca „toate lucrurile să lucreze împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.”

FII TRUP ȘI SUFLET!

„Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!” (Eclesiastul 9:10)

     Solomon cel înțelept ne-a sfătuit: „Gustă viaţa… în tot timpul vieţii tale deşerte pe care ţi-a dat-o Dumnezeu sub soare…Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!” (Eclesiastul 9:7-10) Profesorul Howard Hendricks scria: „Recent, mi-am pierdut unul din cei mai buni prieteni, o femeie de optzeci și șase de ani. A fost cea mai extraordinară profesoară cu care am avut de-a face vreodată. Ultima oară când am văzut-o pe planeta Pământ a fost la una din acele „întâlniri creștine” când toți stăm în fotolii adânci și încercăm să părem pioși. Atunci a apărut ea, m-a privit și a spus: „Hendricks, nu te-am mai văzut de multă vreme… Spune-mi cinci cărți extraordinare dintre cele pe care le-ai citit în ultimul an!” Lucrul acesta a schimbat numaidecât dinamica grupului. Logica ei era: „Să nu ne plictisim unul pe altul, să trecem la subiect. Și dacă nu găsim nimic de discutat, atunci să intrăm într-o dezbatere!” Avea optzeci și trei de ani când a făcut ultima călătorie în Țara Sfântă. Am mers cu un grup de fotbaliști. Una din cele mai vii amintiri ale mele este când ea a ieșit în față și a strigat la ei: „Haideți odată, oameni buni!” A murit recent, în somn, acasă la fiica ei… care mi-a spus că înainte de a muri, prietena mea își făcuse o listă cu obiectivele ei pentru următorii zece ani!” Așadar, fie că ai nouăsprezece sau nouăzeci de ani, cuvântul pentru tine astăzi este: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!” Cu alte cuvinte, fii trup și suflet!

ALEGE SĂ FII MULȚUMITOR

„Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!” (Psalmul 103:2)

     Un om stătea pe o bancă în parc și arăta atât de deprimat, încât un polițist a încercat să-l consoleze. „Ai pățit ceva?” „Da, a răspuns el. Acum câteva luni, bunicul meu mi-a lăsat moștenire 500.000 de lire și câteva zăcăminte de petrol.” Polițistul a comentat: „Ăsta nu prea pare un motiv de  supărare!” „Da, dar nu ai auzit povestea până la capăt. Luna trecută unchiul meu mi-a lăsat 1.000.000 de lire.” Polițistul a dat din cap. „Nu înțeleg. Atunci de ce ești atât de nefericit?” El a răspuns: „Pentru că uite, suntem la sfârșitul lunii, și nimeni nu mi-a mai dat nimic!” Serios vorbind, această persoană face parte din categoria oamenilor care sunt nefericiți indiferent cât de mult ar avea. Psalmistul ne arată că putem scăpa de atitudinea de nemulțumire cultivând recunoștința. „Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!” Gândirea și mulțumirea merg mână în mână. Amintirea este catalizatorul pentru închinare. O cântare de mulțumire spune așa: „Ia în seamă harul Său bogat/ tot ce Domnul tău în dar ți-a dat; ia în seamă cât de minunat/ Domnul zi de zi Te-a binecuvântat!” Psalmistul ne încurajează să facem trei lucruri: 1) Să ne gândim la ceea ce ne-a dat Dumnezeu – iertare, vindecare, ocrotire, răscumpărare, dragoste și compasiune (vezi versetele 1-5). 2) Să ne gândim la ceea ce nu ne-a dat Dumnezeu – pedeapsa pe care o merităm pentru păcatele noastre (vezi versetele 8-12). 3) Să ne gândim la ceea ce ne-a promis Dumnezeu. „Bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El.” (Psalmul 103:17) Dumnezeu te acceptă atunci când accepți lucrarea lui Hristos. Deci, uită-te în oglindă în fiecare dimineață și spune: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui!” Nu-i târziu nici acum s-o faci!

CAUTĂ CE-I MAI BUN ÎN OAMENI

„Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut” (2 Corinteni 4:7)

     Una din cele mai neplăcute neînțelegeri menționate în Scriptură s-a iscat între doi dintre cei mai de succes lucrători ai tuturor timpurilor: Pavel și Barnaba. De la ce-a pornit această divergență? Din cauza tânărului Ioan Marcu. Barnaba a dorit să-l ia cu ei în următoarea lor călătorie misionară, iar Pavel nu a dorit lucrul acesta. De ce? Se pare că Pavel nu era foarte încântat că Ioan Marcu își dorea timp liber pentru a-l petrece cu familia. Vedeți, uneori persoanele pasionale, precum Pavel, conduse de scop, nu văd lucrurile prea clar! Însă după un timp, Pavel  s-a răzgândit și a scris: „Dima, din dragoste pentru lumea de acum m-a părăsit, şi a plecat… Ia pe Marcu, şi adu-l cu tine; căci el îmi este de folos pentru slujbă” (2 Timotei 4:10-11). Din această situație putem învăța trei lecții importante: 1) Fiecare merită încă o șansă. La urma urmelor, asta face Dumnezeu pentru tine în mod repetat. Atenție: când ești îngăduitor, poți fi rănit și dezamăgit, însă dacă dorești să semeni cu Hristos, este un risc pe care trebuie să ți-l asumi! 2) Nu toți au aceeași chemare. Poate persoana pe care te-ai supărat nu este chemată să facă ce ai fost tu chemat să faci, sau poate a fost chemată să facă altfel. Nu face din preferințele tale o condiție a dragostei, acceptării și interacțiunii cu alții. 3) Caută ce-i mai bun în alții, nu ce-i mai rău. Biblia spune: „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut.” Asta înseamnă că toți cei cu care avem de-a face au o „comoară”. În același timp este responsabilitatea ta să cauți această comoară și s-o prețuiești. În general vorbind, când oamenii se simt apreciați, ei au tendința să se ridice și să-ți împlinească așteptările.