O PERSPECTIVĂ A BUCURIEI

„Bucuria Domnului va fi tăria voastră.” (Neemia 8:10)

     Tu ai libertatea de a alege perspectiva prin care abordezi fiecare zi așa că alege înțelept și bine. Să observăm împreună: 1) O perspectivă a bucuriei te așează în poziția câștigătoare. Când campionul mondial la categoria grea, Joe Louis, a fost doborât de Tony „Two Ton” Galento pe stadionul Yankee, el s-a ridicat imediat și s-a dus după adversarul său. Când antrenorul său a ripostat: „De ce nu ai rămas la pământ până la nouă așa cum te-am învățat mereu?” „Cum,” a bombănit Louis, „să-i dau timp să-și tragă sufletul?” Apoi s-a dus și a câștigat lupta! 2) O perspectivă a bucuriei determină modul în care ceilalți îți răspund. Când zâmbești, de obicei ți se zâmbește… Dar dacă apari ca o persoană îmbufnată, ceilalți îți vor răspunde la fel. Dacă dorești să te bucuri de oamenii cu care ai contact într-o zi, trebuie să ai o părere bună despre ei și să le insufli starea ta de bucurie. 3) O perspectivă a bucuriei aduce fericire. Autorul englez Samuel Johnson a spus: „Acela care cunoaște atât de puțin despre natura umană și caută fericirea, schimbând orice altceva, dar nu propria sa stare de spirit, își va irosi viața în strădanii zadarnice și își va mări durerea pe care își propune s-o înlăture.” 4) O perspectivă a bucuriei va aduce întotdeauna cele mai bune rezultate. Oamenii de succes probează acest adevăr, fie că e vorba de un chirurg care intră în sala de operație sau de un director care lansează un nou plan de afaceri. Încrederea sporește șansa de succes de fiecare dată. Așadar, când ai o sarcină de îndeplinit, mai ales una care nu-ți place, concentrează-te pe promisiunile lui Dumnezeu și nu pe sentimentele tale. Va funcționa de fiecare dată – garantat!

DESPRE DESPĂGUBIRE

„Îi dau înapoi înpătrit.” (Luca 19:8)

     Zacheu avea o reputație urâtă; ca vameș, el se îmbogățise înșelându-i pe alții. Faptul că Domnul Isus a „intrat să găzduiască” în casa lui a șocat comunitatea religioasă. Este o taină pentru noi ce i-a spus Domnul Isus lui Zacheu, în acea noapte, de l-a făcut să răspundă: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi înpătrit.” Domnul Isus i-a răspuns: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta…” (Luca 19:9). Putem învăța ceva foarte important despre conduita copiilor lui Dumnezeu. Temelia vindecării noastre emoționale constă în disponibilitatea de-a oferi și de-a primi iertarea și de a despăgubi persoanele pe care le-am înșelat. Dacă ești dator cuiva, trebuie să încerci să-i dai înapoi datoria. Dacă ai rănit pe cineva, trebuie să-ți ceri iertare și să refaci relația. Domnul Isus a spus: „Dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului, şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul. Caută de te împacă degrabă cu pârâșul tău, câtă vreme eşti cu el pe drum…” (Matei 5:23-25). Așadar, ai o problemă cu cineva? Roagă-te pentru har – apoi du-te și rezolvă problema. Atunci, Dumnezeu te va binecuvânta și tu vei avea o părere mai bună despre tine însuți! Iar dacă nu ai o asemenea problemă, mulțumește-i lui Dumnezeu!

RUGĂCIUNEA DUPĂ VOIA LUI DUMNEZEU

„El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.” (Romani 8:27)

     Pentru că nu întotdeauna ne rugăm după voia lui Dumnezeu, o parte a lucrării Duhului Sfânt este să ne schimbe mintea, nu să-L convingă pe Dumnezeu să ne dea ce ne dorim. De aceea Duhul „ne cercetează inimile” în rugăciune. Uneori cuvintele sunt nepotrivite; nu știi totdeauna ce gândește sau dorește cineva doar din spusele lui. Dacă, însă, ai putea vedea în inima lui, ai ști exact cum să-i interpretezi vorbele. Asta face Duhul Sfânt când ne cercetează inimile și ne interpretează cererile înaintea Tatălui. Dar dacă Duhul Sfânt mijlocește pentru noi (pentru că El ne reprezintă înaintea lui Dumnezeu), ar trebui să învățăm care este voia lui Dumnezeu. Înainte de a ne putea ruga după voia lui Dumnezeu, trebuie să se întâmple două lucruri. Primul, trebuie să petrecem timp regulat în Scriptură. Gândirea lui Dumnezeu ne este descoperită în Cuvântul Său; așadar, citind Biblia înveți să te rogi așa cum trebuie. Al doilea lucru, dacă dorim ca rugăciunile noastre să-și atingă ținta: trebuie să practicăm meditarea asupra Cuvântului. Așa cum un bucătar bun lasă mâncarea să fiarbă la foc mic pentru a scoate tot gustul, noi trebuie să „ne lăsăm mintea la macerat” în Scriptură, ca ea să devină parte din noi. Atunci vom vedea cum lucrurile se schimbă în viața noastră de rugăciune, deoarece mijlocirea Duhului este legată de voia lui Dumnezeu, care se regăsește în Cuvântul Său! Chiar dacă ai impresia că știi ce vrei când te rogi, Dumnezeu știe de ce ai nevoie!

RENUNTĂ LA TRECUT!

„Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mâinile spre El.” (Iov 11:13)

     Domnul Isus, „Marele Doctor”, nu acoperă niciodată o rană infectată. El insistă să fie incizată, drenată, curățată și lăsată să se vindece. Poate ai un copil născut în afara căsătoriei, poate ai făcut un avort, ai fost la închisoare sau ai trecut printr-un divorț amar… Nu te descuraja! Domnul Isus nu este impresionat de virtuțile noastre; El este atras de „slăbiciunile noastre” (Evrei 4:15). El îți înțelege frământarea. „Prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.” (Evrei 2:18) Te-ntrebi poate dacă o persoană cu problemele tale poate fi binecuvântată și folosită de Dumnezeu? Absolut! Un imn scris de William Cowper spune: „Este o fântână a sângelui ce-a curs din trupul lui Isus, și cel ce se scufundă-n ea, e curățat de tot ce-i păcătos”. Răsplata pocăinței este foarte mare! Țofar îi răspunde lui Iov: „Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mâinile spre El. Depărtează-te de fărădelege, şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău. Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică; îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape care s-au scurs. Zilele tale vor străluci mai tare decât soarele la amiază, întunericul tău va fi ca lumina dimineţii. Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit. Te vei culca şi nimeni nu te va tulbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.” (Iov 11:13-19). Fie că e vorba de sentimentul vinovăției pentru ceva ce ai făcut, fie de durerea pentru ceva ce ți s-a făcut – uită! Astăzi, pășește în râul harului lui Dumnezeu și lasă-l să curgă peste tine, pentru a te elibera.

ASUMĂ-TI RISCUL!

„Daţi-l celui ce are zece talanţi.” (Matei 25:28)

     Îți aduci aminte de cei trei ispravnici care au primit fiecare o sumă de bani pentru a-i investi? Primii doi și-au dublat suma; cel de-al treilea și-a îngropat banii în pământ. Cei doi au fost promovați; al treilea a fost dat afară. „Luaţi-i, deci, talantul… pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară” (Matei 25:28-30). Ar putea exista un imbold mai puternic, pentru a-ți asuma riscuri ale credinței bazate pe ceea ce ți-a promis Dumnezeu?! Tu spui: „Dar dacă voi da greș?” Eșecul te pregătește pentru succes! El îți poate arăta lucrurile pe care trebuie să le schimbi pentru a merge mai departe. Gândește-te în felul următor: În calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, ai parte de o plasă de siguranță care te ajută, când cazi, să nu te lovești. Dar dacă reputația ta și stima ta de sine au rămas blocate într-un demers eșuat, nu vei mai fi motivat să încerci din nou. Sunt specifice firii pământești dorințe precum: a te simți bine, a avea succes, a câștiga un premiu, a avansa… Însă așa cum un atlet la olimpiadă se dă înapoi pentru a-și lua avânt, ca să fie mai rapid, uneori câțiva pași în spate acum îți vor alimenta progresul de mai târziu. Și mai e ceva la care să te gândești: Dumnezeu ne evaluează realizările altfel decât o fac oamenii. Un eșec în ochii oamenilor este deseori un succes în ochii lui Dumnezeu. Îți aduci aminte de Noe? Înainte de potop părea un om obișnuit; după aceea, el a fost cel mai realizat om de pe pământ. Răsplata care te poate împlini cel mai mult nu este cea omenească, ci sunt cuvintele spuse de Dumnezeu: „Bine, rob bun şi credincios” (Matei 25:21). Așadar, asumă-ți riscul!

CRESTEREA PERSONALĂ (3)

„După cum fierul ascute fierul, tot aşa şi omul ațâță mânia altui om.” (Proverbe 27:17)

     Când nu mai crești, nu te mai bucuri de colegii și de asociații tăi. În majoritatea cazurilora acesta e un alt simptom al nevoii de creștere și are legătură directă cu lipsa ta de influență. Când nu ești o persoană cu inițiativă, toți te vor exclude. Lumea are nevoie de sfatul și de experiența ta privind o multitudine de chestiuni și probleme. Însă odată ce încetezi să crești, ei se vor întoarce spre altcineva. Creșterea personală te face să te concentrezi asupra oamenilor, iar ei se vor concentra asupra ta. Așadar, ce poți face tu pentru a rămâne mereu proaspăt? Începe să strângi. Albinele își petrec toată viața zburând din floare în floare, ducând cu ele polenul de la o sursă la alta. Care este rezultatul? Creșterea! Întrucât albinele răspândesc fără încetare polenul prin grădină, încep să crească tot mai multe flori și avem parte de un mediu înconjurător și mai frumos. În viață, polenizarea înseamnă identificarea informațiilor valoroase din surse multiple și răspândirea lor pe diferite căi către persoane diferite. Așa că, începe să cauți soluții pentru o creștere personală. Pavel scrie: „să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine” (2 Timotei 1:6) altfel vei deveni un adormit! Dedică timp zilnic creșterii tale personale! Descoperă domeniul în care te pricepi cel mai bine și abordează-l în mod regulat. Trezește-te devreme, folosește-ți pauza de masă, stinge televizorul seara. Locul și timpul nu contează – lucrul important este perseverența. Eugene S. Wilson a spus: „Numai cei curioși vor învăța și numai cei hotărâți vor învinge obstacolele din calea învățării. Coeficientul de iscodire m-a interesat întotdeauna mai mult decât coeficientul de inteligență!” Deseori curiozitatea înnăscută îți va aduce mai multe beneficii decât inteligența. Ideea este că trebuie să te dedici creșterii personale pentru a reuși, atât în viața pământeană, cât și în cea duhovnicească.

CRESTEREA PERSONALĂ (2)

„Un om înţelept este plin de putere…” (Proverbe 24:5)

     Un indiciu al nevoii tale de creștere personală este pierderea interesului pentru carieră. Mulți cred că asta vine din faptul că rămâi prea mult timp la același loc de muncă, sau că experimentezi criza vârstei de mijloc. E adevărat că majoritatea dintre noi ne pierdem interesul pentru serviciu, deoarece ne pierdem interesul față de creștere. Să ne gândim la cei ce experimentează nivelul cel mai înalt de intensitate și de creativitate. General vorbind, ei sunt pasionați de munca lor și nu sunt câtuși de puțin îngrijorați de detalii, ci doar de „imaginea de ansamblu”. În timp ce oamenii din jurul lor sunt prinși cu tot felul de treburi din rutina zilnică, oamenii orientați spre creștere sunt preocupați să deprindă tactici și încearcă să-și depășească limitele. Ei sunt persoane care cresc, care învață și care își lărgesc experiența – oameni care nu-și pierd niciodată interesul față de locul de muncă sau față de viață. Să cultivi arahide sună foarte plictisitor, nu-i așa? Nu și pentru George Washington Carver! El le-a studiat, le-a cultivat, a descoperit sute de utilizări diferite și a devenit atât de celebru, încât a fost invitat la Washington D.C. pentru a explica secretul succesului său în fața Congresului. După cum poate vă mai amintiți dintr-o altă meditație, el a declarat atunci: „Dumnezeu a creat arahidele. Așa că eu L-am rugat să-mi spună ce pot face cu ele… și El mi-a arătat!” E atât de simplu! Alocă la fel de mult timp ca să-ți lărgești cunoștințele cât aloci lucrurilor mai puțin importante, și vezi dacă nivelul de interes și de entuziasm nu se va îmbunătăți. Propune-ți azi să devii ce prescrie Biblia (Proverbe 24:5): „Un om înţelept este plin de putere şi cel priceput îşi oţeleşte vlaga.”

CRESTEREA PERSONALĂ (1)

„Înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău…” (Proverbe 2:10)

     Creșterea personală te înalță. Oprește-te și uită-te la cei din biserica ta, de la locul de muncă sau din cercul de prieteni. W. Edwards Deming, consultantul pe probleme de management a spus: „Învățarea nu este obligatorie… nici supraviețuirea.” În cultura corporatistă, cu cât este mai înaltă funcția cuiva, cu atât mai puțină „corvoadă” este implicată și cu atât mai multă „materie cenușie.” Să ne imaginăm o sală de conferințe în timpul unei ședințe importante. De regulă, o armată de oameni stau în jurul mesei cu laptopuri, serviete și cutii cu dosare, în timp ce președintele intră în încăpere ținând în mâini foarte puține lucruri deoarece el nu a fost angajat să opereze pe calculator, să respecte un orar sau să gestioneze dosare. El a fost angajat pentru faptul că este expert și ideile sale au putere. Organizațiile vor ca aceia cu cele mai bune idei să ocupe funcții de conducere; în consecință, promovările sunt în general pentru persoanele motivate din interior – bărbați și femei care dovedesc inițiativă, potențial și creștere. Așa că, începe și tu să generezi idei noi și vei vedea cât de rapid vei fi remarcat! În Babilon, Daniel a început ca rob, treapta cea mai de jos a scării ierarhice. Însă a fost curând promovat, ajungând chiar în cabinetul lui Nebucadnețar, deoarece regele căuta oameni cu următoarele calități: „fără vreun cusur trupesc, frumoşi la chip, înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi pricepere, în stare să slujească…” (Daniel 1:4). Creșterea personală te înalță atât fizic, cât și spiritual. Așadar, dedică-te creșterii personale!

SFÂNT, SFÂNT, SFÂNT!

„Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul oştirilor!” (Isaia 6:3)

     Prorocul Isaia nu putea să păstreze tăcerea asupra momentului când L-a văzut pe Dumnezeu! De aceea putem citi și noi (Isaia 6:1-9): „Am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau. Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui”! Şi se zguduiau uşiorii uşii de glasul care răsuna, şi casa s-a umplut de fum. Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!” Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. Mi-a atins gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!” Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit, şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia…” (v. 1-9) Nu am ales acest fragment din Scriptură ca să te fac să te îndoiești de neprihănirea ta înaintea lui Dumnezeu, în calitate de copil al Său, ci am dorit să ne amintim împreună de sfințenia Dumnezeului nostru. Isaia a fost proorocul care călăuzea poporul, iar Dumnezeu a avut o misiune pentru el. Dar înainte să și-o asume, Isaia a trebuit să-și recunoască starea inimii și să-l lase pe Dumnezeu să-l schimbe. Astăzi, și noi trebuie să facem la fel!

ACELASI LUCRU ÎTI SPUNE SI TIE

„A venit Isus, a stat în mijlocul lor, şi le-a zis: „Pace vouă!” (Ioan 20:19)

     Unul din primele lucruri pe care le-a făcut Domnul Isus după ce a înviat a fost să-Și caute ucenicii care-L abandonaseră jalnic. „În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica Iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul. Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” (Ioan 20:19-21) Printre ei se afla Petru, care a umblat pe ape, care a participat la minunea înmulțirii pâinilor pentru cei cinci mii de oameni flămânzi, și care i-a văzut pe Moise și pe Ilie stând lângă Domnul Isus pe Muntele Schimbării la Față. Marele, îndrăznețul și curajosul Petru care spusese: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” (Matei 26:35) Și „Toţi ucenicii au spus acelaşi lucru.” Cu toate acestea, Scriptura spune: „Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.” (Marcu 14:50). Sfântul Ioan, Sfântul Andrei și Sfântul Iacov – cu toții zugrăviți pe vitraliile bisericilor din lumea întreagă – L-au lăsat singur pe Domnul Isus, când S-a aflat în cea mai mare încercare. Totuși, când a înviat din morți, El nu a adus vorba despre asta nici măcar o dată! În schimb, „le-a arătat mâinile…” (Ioan 20:20). De ce? Pentru a-i asigura că îi iubește în ciuda eșecurilor lor. În loc să-i renege, El le-a zis: „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” Astăzi, El îți spune același lucru și ție!