FII ÎNCET LA MÂNIE!

„Un om iute la mânie stârnește certuri, dar cine este încet la mânie potoleşte neînţelegerile.” (Proverbele 15:18)

     Înțeleptul Solomon ne sfătuiește în mod repetat să fim „înceți la mânie” (vezi Proverbele 14:29; 15:18; 16:32). Ia-ți Biblia și citește aceste versete rar, cugetă la ce-ai citit și roagă-te pentru iluminarea minții tale. Acordă o atenție suplimentară momentelor din Scriptură când Domnul Isus s-a mâniat (aceste momente au fost puține) și ceva îți va sări imediat în ochi. Niciodată nu s-a mâniat pentru ceva ce i-a făcut cineva Lui. Nu s-a răzbunat niciodată și nu a strigat la cineva care I-a greșit. Chiar dacă soldații L-au țintuit pe cruce, El S-a rugat: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” (Luca 23:34). Uluitor, nu-i așa? Așadar, dacă ești serios în dorința ta de a-L urma pe Domnul Isus Hristos, tu trebuie să înveți să Îi urmezi exemplul! Biblia spune: „Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră ațâță mânia.” (Proverbele 15:1). Ai observat că pompierii profesioniști nu se luptă cu focul, aproape niciodată, folosind foc? De cele mai multe ori, apa este cel mai bun instrument. Tot astfel, un răspuns blând la un comentariu furios este ca și cum ai turna apa proaspătă a calmului peste focul temperamentului aprins. Un sondaj realizat la Universitatea Kenyon a confirmat printr-o serie de experimente faptul că atunci când strigi la cineva, aproape întotdeauna acea persoană strigă la rândul ei la altcineva. Cercetările au dovedit și că poți controla tonul vocii cuiva în funcție de tonul pe care îl adopți tu. Dacă ai o voce blândă, nu doar că vei evita să devii mânios, ci cel mai probabil vei împiedica și cealaltă persoană să se mânie. Îți dorești cumva să te asemeni mai mult cu Hristos și să știi mai bine cum să te comporți cu ceilalți? Atunci cuvântul pentru tine astăzi este acesta: fii încet la mânie!

PUTEREA TRANSFORMATOARE A MULȚUMIRII (2)

„Bucuraţi-vă întotdeauna.” (1 Tesaloniceni 5:16)

     Oare te-ai întrebat vreodată: „De ce numai mie, Doamne, nu-mi răspunzi la rugăciuni? De ce Cuvântul Tău nu funcționează și pentru mine cum funcționează pentru alții?” Prieteni bine intenționați îți spun să mergi cu fruntea sus pe drumul vieții și lucrurile se vor ameliora, dar tu nu vezi nicio luminiță la capătul tunelului. Și când crezi că mai rău de atât nu se poate, îți iei Biblia și citești: „Bucurați-vă întotdeauna… mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile” (1 Tesaloniceni 5:16-18), ca și cum ar trebui să te și bucuri de situația prin care treci! Alexander Maclaren a spus: „Caută să cultivi un sentiment plin de încântare și de bucurie, față de binecuvântările pe care le îngrămădește Dumnezeu zi de zi în viața ta!” De fapt, în realitate, când viața te copleșește, ultimul lucru pe care dorești să-l faci este să mulțumești, nu-i așa? Autoarea Nancy Leigh DeMoss afirma: „Doar pentru faptul că, pur și simplu, nu iubești modul prin care îndatoririle te trezesc la ora trei dimineața sau îți deturnează planurile pe care ți le faci pentru ziua ta liberă, ori îți înmânează o factură neașteptată care nu era prevăzută în buget… nu încerca să-ți trăiești viața de creștin fără mulțumire. Prin puterea voinței sau prin efortul propriu ai putea reuși să dai răspunsuri potrivite, dar așa-zisul tău creștinism va fi fals, sec și neatractiv. Dacă tot ce are credința noastră de oferit sunt doar cuvinte care își găsesc locul numai în manualele de teologie, ar fi o lipsă de bunătate din partea noastră să le aplicăm cuiva care se luptă să supraviețuiască. Adevărata mulțumire, care Îl are în centru pe Hristos și care este motivată de har, este potrivită în clipele cele mai disperate și în situațiile cele mai dificile. Când nu mai există speranță, recunoștința ne dă speranță. Ea îi transformă pe luptătorii copleșiți în biruitori. Mulțumirea este un stil de viață biblic și se obține prin luptă grea, este infuzată cu har, și puterea ei transformatoare le este rezervată acelora care Îl cunosc și Îl recunosc pe Acela care oferă toate darurile bune…” Așadar, arată-ți și astăzi mulțumirea și recunoștința!

PUTEREA TRANSFORMATOARE A MULȚUMIRII (1)

„Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu…” (1 Tesaloniceni 5:18)

     Starea de mulțumire infuzează bucurie și optimism în viața de zi cu zi. Teologul britanic John Henry Jowett a spus: „Orice virtute care divorțează de mulțumire este schilodită și șchiopătează pe calea spirituală.” Fără mulțumire, credința ta devine o practică religioasă seacă, și dragostea ta pentru alții se duce de râpă, lăsându-te stors de bucurie și făcându-te să te victimizezi. Când apostolul Pavel a spus: „Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu”, el nu spune că fiecare împrejurare pe care o întâlnești este voia lui Dumnezeu. Pastorul Jack Hayford scria: „Pe orice poliță de asigurare există o clauză „cu excepția voii lui Dumnezeu” și din punct de vedere cultural, acesta este cel mai rău lucru care se poate întâmpla. I-am auzit pe unii dând următoarea interpretare: „Ei bine, orice se întâmplă este voia lui Dumnezeu; mulțumește-I și laudă-L pe Dumnezeu!” Biblia nu spune că tot ce se întâmplă este proiectat de Dumnezeu. Scriptura ne spune că este îngăduit de Dumnezeu, și că – în ele, prin ele și dincolo de ele – El poate produce binele. „Voia lui Dumnezeu în Hristos” este să aducem mulțumire și să-L lăudăm pe Dumnezeu în mijlocul lor. De ce, pentru că ne simțim bine? Nu, ci pentru că rugăciunea însoțită de mulțumire introduce un cântec de laudă în situația prin care treci!” Nu este suficient să amesteci rugăciunea cu eforturile proprii. Tu trebuie să știi că rugăciunea de mulțumire însoțită de laudă va fi tăria ta. Biblia ne spune să „mulțumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile.” Concluzie: prin orice situație ai trece, poți alege fie să te văicărești, fie să te închini – ori, nu te poți închina fără să aduci mulțumiri!

TREBUIE SĂ FACI INVESTIȚII?

„Cine se uită după vânt, nu va semăna, şi cine se uită după nori, nu va secera.” (Eclesiastul 11:4)

     Oare ce ar trebui să faci: să investești sau să aștepți o „pauză norocoasă” care să te facă bogat peste noapte? Solomon răspunde: „Aruncă-ţi pâinea pe ape, şi după multă vreme o vei găsi iarăși!” (Eclesiastul 11:1). Asta înseamnă să investești… într-un duh de rugăciune și de înțelepciune, și să ai răbdare – pentru că poate fi nevoie de „multă vreme” ca să vezi rezultate. Mentalitatea îmbogățirii peste noapte nu este biblică. „Împarte-o în şapte şi chiar în opt, căci nu ştii ce nenorocire poate da peste pământ.” (Eclesiastul 11:2). Așa că investește, dar diversifică; ține cont și lasă loc pentru fluctuațiile care apar pe piață. Această abordare emană înțelepciune, nu siguranță. Lasă-te condus de credință, și nu de teamă. Frica permite imprevizibilului să-ți determine acțiunile. Înțelepciunea care vine de sus, însoțită de credință, este cheia unei investiții bune. Așteptarea „timpului ideal” te va face să rămâi paralizat. Succesul nu apare în absența provocărilor, ci el are înțelepciunea de a le gestiona și de a merge mai departe. Biblia ne învață: „Cine se uită după vânt, nu va semăna, şi cine se uită după nori, nu va secera.” Dacă lași ca soarta să te imobilizeze, nu vei semăna niciodată… ceea ce înseamnă și că nu vei secera niciodată! Concluzia este următoarea: viața este plină de necunoscute, și la fel cum „nu ştii care este calea vântului, nici cum se fac oasele în pântecele femeii însărcinate, tot aşa nu cunoşti nici lucrarea lui Dumnezeu…” (Eclesiastul 11:5). Tu nu trebuie să cunoști totul și nu trebuie să fii capabil să prevezi care va fi rezultatul, doar caută-L pe Dumnezeu și apoi acționează conform înțelepciunii pe care ți-o dăruiește El (vezi Iacov 1:5). Nu trebuie să înțelegi cum va lucra El în locul tău – tu trebuie doar să crezi că o va face! Amin?

OBSTACOLE PE CALEA CREDINȚEI (5)

„…că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.” (Filipeni 2:16)

     Trebuie neapărat să renunți la mulțumirea pe termen scurt în favoarea împlinirii pe termen lung. Apostolul Pavel își rezumă viața și lucrarea în acest verset: „n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.” Nimic nu este mai important în viață decât alegerile pe care le faci. Biblia ne spune: „Lot… şi-a întins corturile până la Sodoma.” (Geneza 13:12), și o perioadă a prosperat. Dar până la urmă, toate lucrurile pentru care a trudit s-au prefăcut în scrum. Apoi citim: „Domnul i-a zis lui Avraam, după ce s-a despărţit Lot de el: „Ridică-ţi ochii şi, din locul în care eşti, priveşte spre miazănoapte şi spre miazăzi, spre răsărit şi spre apus; căci toată ţara pe care o vezi ţi-o voi da ţie şi seminţei tale în veac.” (Geneza 13:14-15). Lot a ales direcția greșită, și a pierdut; Avraam a ales direcția bună, și a câștigat! Alegeri, alegeri, alegeri! Când vorbim despre ele, fă-ți obiceiul de-a te întreba: „Cum îmi va afecta această alegere caracterul, respectul de sine și încrederea, atunci când mă apropii de Dumnezeu în rugăciune? Cum îmi va afecta influența și respectul din partea celorlalți? Cum îmi va afecta familia, și pe cei care îmi calcă pe urme?” Biblia ne oferă răspunsul: „Deci, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” (Evrei 12:1-2). Așadar, alege întotdeauna să asculți de călăuzirea lui Dumnezeu!

OBSTACOLE PE CALEA CREDINȚEI (4)

„…să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.” (Evrei 12:1)

     Astazi vom vorbi despre obstacole pe care trebuie să le depășești, dar și despre lucruri care te vor ajuta pe cale: 1) Persoanele nepotrivite te vor răni. Există două categorii de oameni de care nu trebuie să te lași, niciodată, influențat. Din prima categorie, fac parte persoanele care se victimizează tot timpul, persoanele foarte negativiste și persoanele foarte supărăcioase. Din cea de-a doua categorie, fac parte persoanele care te solicită mereu, persoanele care pun totul sub semnul întrebării și persoanele care îți distrag atenția. Iubește-i și ajută-i sub orice formă și prin toate mijloacele posibile, dar nu te lăsa niciodată influențat sau condus de ei. Încurajează-i, dar atunci când încep să te tragă în jos (în loc să te ridice!), rupe legăturile în mod diplomatic și lasă-i în seama lui Dumnezeu. 2) Persoanele potrivite te vor ajuta. Când Dumnezeu are un plan, El cheamă pe cineva ca să-l  împlinească. Însă rareori cheamă un singur om. El cheamă și pe alții care să-l ajute și să-l sprijine. Asta înseamnă că dorința ta de a căuta ajutor nu este un semn de slăbiciune, ci de tărie. Apostolul Pavel a alocat un întreg capitol din Noul Testament pentru a elogia și a recunoaște meritele celor care l-au ajutat să-și împlinească viziunea. Iată ce le-a spus filipenilor: „Mulțumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi. În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toţi, cu bucurie pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie, din cea dintâi zi până acum.” (Filipeni 1:3-5). Dacă ești înțelept, vei recunoaște domeniile în care nu ești înzestrat de Dumnezeu, și le vei lăsa în seama persoanelor calificate… iar tu îți vei da toate silințele în „lucrul încredințat ție”… Asta necesită smerenie din partea ta, dar pe termen lung îți aduce mari câștiguri!

OBSTACOLE PE CALEA CREDINȚEI (3)

„Voi alergaţi bine: cine v-a tăiat calea…?” (Galateni 5:7)

     Va trebui să-ți asumi responsabilitatea pentru viața ta, și să  nu mai dai vina pe alții. În Grădina Edenului, când Dumnezeu l-a întrebat pe Adam de ce a mâncat din pom, el a dat vina pe soția sa: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.” (Geneza 3:12). Apoi citim: „Domnul Dumnezeu a zis femeii: ,Ce ai făcut?’ Femeia a răspuns: ‚Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom.’” (Geneza 3:13). Eva a dat vina pe diavol. Le-a acceptat Dumnezeu scuzele? Nu! El i-a zis lui Adam: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: ‚Să nu mănânci deloc din el’ blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; spini şi pălămidă să-ţi dea, şi să mănânci iarba de pe câmp.” (Geneza 3:17-18). Apoi i-a spus Evei: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.” (Geneza 3:16). După ce au fost rostite aceste cuvinte, Adam și Eva au fost alungați din Paradis! „Dacă Dumnezeu cunoaște totul”, întrebi tu, „cum se face că S-a mâniat pe Adam și pe Eva?” Pentru că niciunul dintre ei nu și-a asumat răspunderea pentru faptele sale! Când păcătuiești, Dumnezeu este gata să te ierte (vezi Neemia 9:17). Cu toate acestea, El nu acceptă să acoperi, să justifici, să te scuzi, să te eschivezi, și să dai vina pe altcineva. Cuvântul Său spune: „Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare.” (Proverbele 28:13). Așadar, dacă dorești să înaintezi pe calea credinței, trebuie să-ți asumi responsabilitatea pentru viața ta!

OBSTACOLE PE CALEA CREDINȚEI (2)

„…mi-am isprăvit alergarea…” (2 Timotei 4:7)

     Trebuie să știi că nu toți care încep cursa o și termină. Apostolul Pavel scria: „Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, deci, în aşa fel ca să căpătaţi premiul! Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate veșteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate veșteji. Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” (1 Corinteni 9:24-27). Apostolul Pavel nu vorbește aici despre propria sa mântuire; acest aspect era rezolvat. El vorbește despre răsplata sa din cer, iar aceste cuvinte ar trebui să te oprească și să te pună pe gânduri: „ca nu cumva… tu însuți să fii lepădat!” Iată câteva lucruri care te vor face să cazi pe calea credinței: 1) Faptul de-a nu citi regulat Cuvântul lui Dumnezeu și de a nu te ruga în fiecare zi. 2) Faptul a te opune lui Dumnezeu, când El se ocupă de anumite domenii specifice din viața ta. 3) Eșecul moral care rezultă din obiceiuri și relații greșite. 4) Faptul că lași îndoiala și teama să te paralizeze. 5) Faptul că pierzi vremea alergând după lucruri frivole, în loc să te concentrezi pe „singurul lucru” pe care te-a chemat Dumnezeu să-l faci! 6) Faptul că ai succes în carieră și eșuezi în familie. 7) Faptul că nu-ți investești resursele, talentul și timpul în Împărăția lui Dumnezeu – și astfel, nu poți împlini voia Sa în viața ta… Și lista ar putea continua la nesfârșit. Așa că, rostește următoarea rugăciune astăzi: „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!” (Psalmul 139:23-24). La o astfel de rugăciune, Dumnezeu se bucură să răspundă!

OBSTACOLE PE CALEA CREDINȚEI (1)

„Prin credinţă, Avraam… a ascultat, şi a plecat fără să ştie unde se duce.” (Evrei 11:8)

     Biblia spune: „Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-l ia ca moştenire, a ascultat, şi a plecat fără să ştie unde se duce.” În următoarele câteva zile, vom privi și vom analiza împreună câteva lucruri la care trebuie să te aștepți în călătoria vieții tale de creștin: 1) Prilejuri și adversitate. Apostolul Pavel a scris: „Mi s-a deschis aici o uşă mare şi largă, şi sunt mulţi potrivnici.” (1 Corinteni 16:9). Într-adevăr, dacă nu întâlnești obstacole și împotrivire, trebuie să te rogi și să-L întrebi pe Dumnezeu dacă ești pe calea cea bună! Dimensiunea misiunii pe care ți-a dat-o Dumnezeu determină de obicei magnitudinea împotrivirii. Dar iată vestea bună: atacul este un semn de respect. Înseamnă că dușmanul te consideră o țintă valoroasă și o amenințare pentru planurile lui. 2) Obstacole menite să te deturneze de pe cale. Biblia spune despre cel neprihănit că „de şapte ori cade, şi se ridică…” (Proverbele 24:16). Pe cine descrie înțeleptul Solomon aici? Pe cel neprihănit! De câte ori cade? „De șapte ori”… Și ce face? Se ridică iarăși! Eșecul nu te doboară, însă renunțarea – da; la fel și faptul de-a nu învăța nimic din eșec, sau refuzul de a-ți schimba metodele, de a primi sfaturi și de a încerca din nou! Dacă păcatul te-a făcut să cazi, pocăiește-te și renunță la el, apoi întoarce-te pe cale. Dacă ai căzut pentru că ai încercat ceva nou și necunoscut, nu te învinovăți! În schimb, apropie-te de harul lui Dumnezeu, hotărăște-te să faci mai bine data viitoare… și continuă-ți alergarea! Dr. John Maxwell o spune astfel: „Greșești la început, greșești pe parcurs, greșești mereu – și vei greși… dar vei înainta!” Așadar, nu lăsa obstacolele și împotrivirile să te abată de pe calea Domnului!

ÎNTRISTĂRILE NE MODELEAZĂ

„…întristările noastre… lucrează pentru noi…” (2 Corinteni 4:17)

     În urma unui sondaj efectuat în S.U.A. de George Barna, a rezultat că doi din trei americani s-au declarat „creștini ocazionali.” Este un termen interesant, dar la ce se referă el? În esență, ne descrie o persoană care nu-și ia angajamente, care-și urmărește interesul propriu, și merge la biserică de sărbători. Însă iată cum descrie apostolul Pavel viața creștinului: „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi.” (2 Corinteni 4:7). Să reținem cuvântul „comoară”. Apostolul Pavel prețuia ceea ce a pus Dumnezeu în el; ocrotea lucrul acesta, se bucura de el și profita de el la maximum. Oare toate acestea presupun că viața creștină este ușoară sau lipsită de necazuri? Nu, iar Pavel continuă: „De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi. Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.” (2 Corinteni 4:16-18). Să remarcăm faptul că „întristările noastre… lucrează pentru noi…” Dumnezeu folosește experiențele vieții – bune și rele – pentru a ne îmbogăți, pentru a ne cizela, pentru a ne face mai profunzi și mai credincioși. Și încă un adevăr important: ceea ce crezi sau vorbești în timpul perioadelor dificile determină calitatea vieții tale spirituale și a viitorului tău! Am crezut, de aceea am vorbit!’ şi noi credem, şi de aceea vorbim.” (2 Corinteni 4:13). Așadar, în loc să spui că situația prin care treci lucrează împotriva ta, ridică-te prin credință și declară: „Lucrează în favoarea mea!”