NU FI LENEȘ! (1)

„Du-te la furnică, leneşule” (Proverbe 6:6)

     Ce înseamnă mai exact să fii leneș? Robert Hicks spune: „Sentimentul că avem dreptul la lucruri fără să fim dispuși să depunem munca necesară pentru a le obține ne face o societate de leneși.” Nu vom putea niciodată să-l convingem pe leneș de următorul lucru: că este leneș. „Leneşul se crede mai înţelept decât şapte oameni care răspund cu judecată” (Proverbe 26:16). Chiar dacă șapte înțelepți îi spun că este leneș, el nu va recunoaște – chiar dacă raportul numeric este de șapte la unu. Îi poți spune că este leneș, dar nu-i poți spune prea mult. „Poftele leneşului îl omoară, pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile” (Proverbe 21:25). Două cuvinte preferate ale leneșului sunt „într-o zi.” Îl putem auzi: „Într-o zi, o să dau lovitura.” Sau: „Într-o zi voi avea propria mea afacere.” Sau: „Într-o zi, o să… (completează tu spațiul liber). Leneșul găsește întotdeauna o scuză pentru care nu poate munci. Acesta este sensul afirmației lui Solomon: „Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită” (Proverbe 15:19). Când leneșul se uită prin ușa propriei sale vieți, el nu vede un drum netezit de oportunități, el vede doar un mare hățiș. Benjamin Franklin a avut dreptate când a zis: „Nu am cunoscut niciodată pe cineva care se pricepea să-și caute scuze dar care se pricepea și la altceva.” Concluzie: Leneșul preferă să-și caute o scuză decât să-și câștige pâinea. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Nu fi leneș!  

EȘTI TU MAI PLIN DE HAR?

„Creşteţi în har” (2 Petru 3:18)

     În fiecare zi a vieții tale te vei întâlni cu oportunități de a „crește în har.” Trebuie să fii mereu deschis și receptiv la ele. O bunică ce sărbătorea cincizeci de ani de la căsătorie a împărtășit secretul îndelungatei și fericitei ei relații: „În ziua nunții, m-am hotărât să fac o listă cu zece dintre defectele soțului meu, pe care, de dragul căsniciei, aveam să le trec cu vederea. Nu am ajuns niciodată să fac acea listă. De fiecare dată când făcea ceva ce nu-mi plăcea, îmi spuneam: „Are noroc că e unul din acele zece lucruri!” Iată, deci, o femeie înțeleaptă! Intimitatea fizică ne poate apropia unul de celălalt, dar creșterea în har ne va ține împreună. Așadar, când cineva te supără, în loc să răspunzi cu vorbe pline de mânie sau cu o mânie tăcută, adu-ți aminte că Dumnezeu îți oferă încă o oportunitate de a „crește în har.” Și dacă nu te descurci prea bine cu oportunitățile pe care El le trimite, nu te îngrijora, El îți va trimite și altele, până când înțelegi! Resentimentul este unul din cele mai scumpe luxuri în care te poți adânci. O dușmănie adânc înrădăcinată îți roade pacea minții ca un cancer care distruge un organ vital. De fapt, sunt puține lucruri la fel de triste ca și o persoană care a nutrit o dușmănie ani de zile. Fără iertare, viața devine un ciclu nesfârșit de resentimente și răzbunare. Unul din secretele unei vieți lungi și rodnice este să ierți pe toți și totul în fiecare seară înainte de a merge la culcare. E cheia păcii personale. Așadar, pune în practică îndemnul din Biblie: „creșteți în har.”  

ARATĂ-LE DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU

„Vezi tu pe femeia aceasta?” (Luca 7:44)

     Luca scrie: „iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa Fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor, şi stătea înapoi lângă picioarele lui Isus şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrămile ei, şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult, şi le ungea cu mir. Când a văzut lucrul acesta, Fariseul, care-L poftise, şi-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un prooroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de el: că este o păcătoasă.” (v. 37-39).Această scenă a avut loc acasă la Simon, lider religios care era mai preocupat de „bine și rău” decât de oamenii care suferă. Poate avea dreptate din punct de vedere teologic, dar ducea lipsă de compasiune. Domnul Isus l-a confruntat în această privință! „Vezi femeia aceasta?” Simon o vedea ca pe o păcătoasă și o ratată. Dar nu și Domnul Isus. El a răspuns la darul pe care I l-a adus femeia și la inima plină de dragoste din spatele darului. Pentru a-i stabili viitorul în Împărăția lui Dumnezeu, Domnul Isus nu a ținut cont de trecutul ei sordid și nu a făcut nici o referire la el. Domnul Isus i-a văzut lacrimile, i-a înțeles nevoia și a șocat mulțimea de oameni religioși adunată în acea zi, spunând: „Iertate îţi sunt păcatele!” (v. 48). Ai grijă: când ești în biserică de mai multă vreme și ai uitat cum e să fii afară, poți să ai inima împietrită și să nu manifești dragostea lui Dumnezeu față de cei ce au nevoie de ea. Deci, arată-le dragostea lui Dumnezeu oamenilor.  

FII MULȚUMITOR PENTRU HARUL LUI DUMNEZEU!

„Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta” (Efeseni 3:8)

     Într-o zi, fariseii au prins o femeie în timp ce săvârșea adulter. Legea lui Moise era clară; trebuia să fie ucisă cu pietre. Și fariseii erau gata s-o facă. Această femeie s-a gândit probabil că Domnul Isus, fiind fără păcat, va fi de acord. Nu avea nici un avocat care s-o apere, nici măcar un martor! Dar Domnul Isus s-a aplecat și a început să scrie pe nisip. Unii farisei s-au gândit probabil că scrie păcatele lor, inclusiv data și ora, etc. Când și-a ridicat privirea, acuzatorii femeii dispăruseră. El i-a spus femeii: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.” (Ioan 8:11). În acea zi, Domnul Isus a ridicat-o de la starea de vinovăție evidentă la cea de iertare necondiționată. Nu merita iertarea; nici măcar nu știa că este posibil să fie iertată. Și noi avem aceeași istorie, nu-i așa? Într-o zi, Abraham Lincoln se uita cum un proprietar al unei plantații licita pentru o tânără sclavă. Gândindu-se că urma s-o cumpere și să abuzeze de ea, Lincoln a plătit suma necesară pentru a o elibera. „Asta înseamnă că pot merge oriunde vreau?” a întrebat ea. Lincoln i-a spus: „Da, ești liberă!” Cu lacrimile șiroindu-i pe obraz, ea a răspuns: „Atunci domnule, voi merge cu dumneavoastră.” Cuvântul „har” este atât de important încât Pavel îl pomenește de trei ori mai des decât oricare alt autor. Amintindu-și de viața plină de violență pe care a dus-o, el scrie: „Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta.” Cuvântul „har” vine de la grecescul charis, care înseamnă „bucurie pură.” Deși nu merităm, Dumnezeu consideră mântuirea noastră o „bucurie pură.”   

CINE ȘTIE? DUMNEZEU ȘTIE!

„Lucrurile ascunse sunt ale Domnului” (Deuteronom 29:29)

     Biblia spune: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!” (Proverbe 3:5). E ușor să spunem acest verset, dar e greu să-l trăim, mai ales atunci când tragedia și pierderea ne afectează viețile și nu înțelegem de ce. Vine o vreme în care ne rugăm și Dumnezeu ne dă răspunsuri și vine o vreme când ne rugăm și El ne dă pace. „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:6-7). În vremuri de suferință și de pierdere, iată două versete pe care te poți baza: 1) „Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre.” Când trebuie să înțelegem anumite lucruri – noi avem teritoriul nostru, iar Dumnezeu îl are pe al Său. Al nostru este limitat de ceea ce El decide să ne descopere. Pavel, care a scris jumătate din Noul Testament prin descoperire divină, a recunoscut: „Căci cunoaştem în parte” (1 Corinteni 13:9). În cel mai bun caz, noi vom fi mereu limitați de propria noastră înțelegere. 2) „Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” (Romani 8:28). Uneori Dumnezeu ne dă explicații, iar alteori EL dă verdictul „voi explica mai târziu.” Așadar, când ești tentat să ridici mâinile de disperare și să spui: „Cine știe?” adu-ți aminte: „Dumnezeu știe!” Adu-ți aminte că El rezolvă lucrurile spre binele tău și spre slava Sa.  

EXPERIMENTÂND TEAMA ȘI CREDINȚA

„Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă” (Deuteronom 31:6)

     De fiecare dată când încerci un lucru pentru prima oară sau ceva la care ai eșuat mai demult ori ceva ce e prea mare pentru tine, vei trăi atât sentimente de teamă, cât și de credință. Ele merg mână-n mână. Unul va avea câștig de cauză asupra celuilalt, dar nu vor dispărea niciodată. Pentru că poporul Israel nu avea nici cea mai mică idee despre ce îi aștepta în Țara Promisă sau despre cum avea să le fie viața acolo, Dumnezeu le-a zis: „Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă… căci Domnul, Dumnezeul tău, va merge El însuşi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa.” Aceasta e o promisiune și pentru tine astăzi! Teama de eșec devine o piedică de cele mai multe ori. Cu toate acestea, când privești în urmă, îți dai seama că cel mai adesea eșecul nu aduce deloc daune permanente; ci te ajută să crești. Dr. Joan Borysenko scrie: „Când am fost admis la Harvard, am fost sigur că a fost o greșeală de computer și că voi fi demascat că am trișat. Un prieten de-al meu avocat se oprește cu groază de fiecare dată când trebuie să aducă pledoaria finală înaintea juriului. Chiar și când ești un expert, teama nu dispare neapărat. Acceptarea fricii ca făcând parte din călătorie, și nu fuga de ea, iată ce te ajută s-o învingi.” Pentru a merge oriunde, trebuie să pornești de undeva sau nu vei ajunge nicăieri. Eseistul american Hamilton Wright Mabie a spus: „Întrebarea la care orice om trebuie să aibă un răspuns este nu ce ar face dacă ar avea mijloacele necesare, timpul, influența și avantajele educaționale, ci ce face cu lucrurile pe care le are.” Așadar, înfruntă-ți teama, mergi prin credință și crede că Dumnezeu îți va da izbândă.  

FEREȘTE-TE DE LĂUDĂROȘENIE!

„Ce este tigaia pentru lămurirea argintului şi cuptorul pentru lămurirea aurului: aceea este bunul nume pentru un om.” (Proverbe 27:21)

     Cuvântul englezesc lingușitor vine de la un termen francez ce semnifică „a bate pe umăr, a liniști, a mângâia.” Așadar, lingușitorul este cel ce te bate pe spate cu o mână și în unele cazuri te va înjunghia pe la spate cu cealaltă. Lingușeala este ceva ce o persoană îți spune în față, dar nu va spune pe la spate. E o laudă mincinoasă din motive nesincere. Biblia ne avertizează să ne ferim de ea: „Cine linguşeşte pe aproapele său, îi întinde un laţ sub paşii lui” (Proverbe 29:5). Lingușitorii nu îți fac nici un bine. De fapt, Solomon spune că pe termen lung mai bine stai cu cineva care te critică decât cu o persoană care te flatează. „Cine mustră pe alţii, găseşte mai multă bunăvoinţă pe urmă, decât cel cu limba linguşitoare” (Proverbe 28:23). Când vorbim despre lingușire, trebuie să ținem cont de două lucruri: 1) Oferă laude cu sinceritate având întotdeauna în minte cel mai bun lucru despre cealaltă persoană. 2) Primește lauda cu înțelepciune, fără a lua prea în serios propria persoană sau persoana care te laudă. Ține minte că lingușirea a fost arma folosită de Satan pentru a-i învinge pe Adam și pe Eva în grădina Edenului: „veţi fi ca Dumnezeu” (Genesa 3:5). De aceea Solomon scrie: „Ce este tigaia pentru lămurirea argintului şi cuptorul pentru lămurirea aurului: aceea este bunul nume pentru un om.” Deci întrebarea pe care trebuie să ți-o pui astăzi când cineva te laudă este aceasta: lauda mă face mai îngâmfat sau mai mărinimos?  

CAUTĂ SĂ-L GLORIFICI PE DUMNEZEU (4)

„Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul … să şi pătimiţi pentru El” (Filipeni 1:29)

     Să ne gândim la Ghetsimani, grădina în care Domnul Isus Însuși s-a rugat cu privire la voia lui Dumnezeu. „Depărtează de la Mine paharul acesta!” (Marcu 14:36). Era o referire la cupa mâniei. Domnul Isus știa că trebuie s-o bea până la capăt. Dar înainte de asta, L-a întrebat pe Tatăl Său dacă o poate lua de la El, dacă există și o altă cale. Dar apoi și-a schimbat cererea cu o rugăciune de predare deplină: „Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” (Luca 22:42). Rugăciunile noastre tind să se concentreze pe circumstanțele exterioare, mai mult decât pe atitudinile interioare, întrucât preferăm ca Dumnezeu să schimbe circumstanțele în loc să ne schimbe pe noi. E mult mai simplu așa. Dar pierdem din vedere lucrul cel mai important. Deseori cele mai rele circumstanțe scot la iveală ce e mai bun din noi. Și dacă lucrurile rele fac să apară lucrurile bune, atunci acele lucruri care ni se întâmplă sunt de fapt lucruri bune pentru noi. Numai când ai fost pus la încercare le poți împărtăși mărturia ta și celorlalți. Da, poți fi mântuit fără să suferi, dar nu te poți maturiza spiritual și nu poți fi echipat pentru slujire fără suferință. Asta nu înseamnă să o cauți, ci s-o vezi așa cum este ea – o ocazie de a-L glorifica pe Dumnezeu. Pavel, care a suferit enorm, scrie: „Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul … să şi pătimiţi pentru El.” Unde a găsit Pavel o astfel de putere? „Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi” (Romani 8:18). Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Caută să-L glorifici pe Dumnezeu în toate împrejurările din viața ta.  

CAUTĂ SĂ-L GLORIFICI PE DUMNEZEU (3)

„Să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu” (1 Corinteni 10:31)

     În Scriptură sunt multe versete în care apare cuvântul „totul.” Astăzi vom face referire la două dintre ele. Ambele includ expresia „tot ce faceți.” Primul verset spune: „Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni” (Coloseni 3:23). Scopul tău în viață ar trebui să fie: Iubește ceea ce faci și lucrează la ceea ce iubești. Dar nu aceasta este realitatea în toate aspectele vieții. Uneori va trebui să faci un lucru bun pentru o companie care nu-ți place, pentru un șef arogant sau pentru un salariu minim. Mulțumește-i lui Dumnezeu că ai un serviciu care îți asigură traiul de zi cu zi; există oameni fără loc de muncă care ar face oricând schimb cu tine. Al doilea verset spune: „Fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.” Cum mâncăm și bem spre slava lui Dumnezeu? Pavel folosește ritualurile noastre zilnice pentru a ne transmite o idee cuprinzătoare. Chiar și activitățile cele mai lumești sunt absolut miraculoase. În fiecare zi respirăm de aproximativ douăzeci și trei de mii de ori, dar când a fost ultima dată când ai mulțumit măcar pentru una dintre ele? Avem tendința să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru lucruri care ne taie respirația. Și e bine. Dar poate ar trebui să-i mulțumim și pentru celelalte respirații! Viața condusă de scopuri este descrisă în următoarele cuvinte în Catehismul cel scurt de la Westminster: „Scopul primordial al omului este să-L glorifice pe Dumnezeu și să se bucure de El pe vecie.” Mai bine spus nu se poate. Noi existăm cu un singur scop: să-L slăvim pe Dumnezeu și să ne bucurăm de El pentru totdeauna. Și tu ești chemat să faci lucrul acesta în orice împrejurare te-ai afla, pe orice cale, în orice loc, în orice mod, și peste tot.   

CAUTĂ SĂ-L GLORIFICI PE DUMNEZEU (2)

„Tot pământul este plin de mărirea Lui!” (Isaia 6:3)

     Diferența dintre sacru și profan este o dihotomie falsă. Toate lucrurile au fost create de Dumnezeu și pentru Dumnezeu – fără excepție. Fiecare notă muzicală, fiecare culoare din paleta de culori și fiecare mireasmă ce vibrează din parfumul bobocilor. Fizicianul și pianistul german Arnold Sommerfeld a constatat că un singur atom de hidrogen care emite o sută de frecvențe este mai muzical decât faimosul pian, care emite numai optzeci și șapte de frecvențe. Deci fiecare atom este o expresie unică a închinării. Potrivit compozitorului Leonard Bernstein, cea mai bună traducere a Genesei 1:3 nu este „și Dumnezeu a zis.” ci traducere mai bună ar fi „și Dumnezeu a cântat.” Cel Atotputernic a adus fiecare atom în existență prin cântare și fiecare atom este ecoul acelei prime melodii armonioase intonată de Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Instrumente super-sensibile de detectare a sunetelor au descoperit că râmele emit sunete sacadate slabe, în timp ce cântecul balenelor pot călători mii de mile sub apă. Lewis Thomas spune astfel: „Dacă am avea un auz mai bun și am putea discerne trilurile păsărilor de mare, timpanele ritmice ale bancurilor de chefali și chiar și armoniile îndepărtate ale muștelor ce plutesc în soare deasupra pajiștilor, sunetul combinat ne-ar putea face să ne ridicăm deasupra pământului.” Și într-o zi o vor face. Timpane slăvite vor auzi acest verset împlinindu-se: „pe toate făpturile, care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: „A Celui ce şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!” (Apocalipsa 5:13). Astăzi, hotărăște-te să-L glorifici pe Dumnezeu în tot ceea ce faci.