FĂ CE ȚI-A SPUS DUMNEZEU! (6)

„Aveţi nevoie de răbdare…” (Evrei 10:36)

     Să încercăm să ne imaginăm cum a fost viața lui Noe pe corabie. Cu siguranță nu prea reușea să doarmă. Trebuia să hrănească, să curețe și să îngrijească mii de animale cât era ziua de lungă. Apoi vă puteți imagina cum mirosea pe corabie? Știați că elefanții africani produc treizeci și două de kilograme de gunoi pe zi? Deci mirosea urât și era mizerie. Aceasta este o imagine destul de clară a ceea ce înseamnă uneori ascultarea. E vorba de strădanie și de efort tot mai mare. Binecuvântările lui Dumnezeu ne pot complica viața. Însă, spre deosebire de păcat, ele aduc o bucurie și o împlinire atât de mare, cum nu am mai experimentat niciodată (vezi Proverbe 10:22). Indiferent de viziunea pe care ți-a dat-o Dumnezeu, va fi nevoie de mai mult timp și de efort mai mare decât ți-ai imaginat. Noe ne pune în fața unei realități crunte, nu-i așa? Dacă un deceniu ni se pare o perioadă lungă în care trebuie să ne urmăm cu răbdare pasiunea pe care ne-a dat-o Dumnezeu, ce zici de douăsprezece decenii? E uimitor ce poate face Dumnezeu, dacă ești perseverent an de an! Noi avem tendința de a supraestima ceea ce putem realiza într-un an, dar subestimăm ce poate face Dumnezeu într-un deceniu! Cheia reușitei este să planifici și să depui toate eforturile. Cei ce-și planifică activitățile privesc spre viitor și fac o previziune; cei ce sunt muncitori fac pas după pas și merg zi de zi. Succesul nu înseamnă numai să ajungi acolo unde dorește Dumnezeu să mergi, ci și ceea ce devii în tot acest proces. Înseamnă să treci linia de sosire așa cum a făcut-o Pavel: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa” (2 Timotei 4:7). Așadar, fă ce ți-a spus Dumnezeu!

FĂ CE ȚI-A SPUS DUMNEZEU! (5)

„Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte.” (1 Corinteni 1:27)

     Câtă vreme ai nevoie de aprobarea oamenilor, Dumnezeu este limitat în ceea ce poate face prin tine. Credința înseamnă între altele și disponibilitatea de a părea nebun. De aceea credința și smerenia merg mână în mână. Noe a părut nebun când a construit corabia în deșert. Sara a părut nebună când a crezut că mai poate avea copii la nouăzeci de ani. Moise a părut nebun când i-a cerut lui Faraon să-și lase robii să plece. Armata iudeilor a părut nebună când a mărșăluit în jurul Ierihonului sunând din trâmbițe. David a părut nebun când l-a atacat pe Goliat cu o praștie. Magii au părut nebuni când au urmat steaua. Petru a părut nebun când a coborât din barcă în mijlocul furtunii. Și Domnul Isus a părut la fel când a stat atârnat pe cruce pe jumătate dezbrăcat. Dar rezultatele vorbesc de la sine, nu-i așa? Noe nu s-a înecat în timpul potopului. Sara l-a născut pe Isaac. Moise a scos poporul Israel din Egipt. Zidurile Ierihonului s-au prăbușit. David l-a învins pe Goliat. Magii l-au găsit pe Mesia. Petru a umblat pe apă. Și Domnul Isus a înviat din morți! Vine o vreme când trebuie să încetezi să mai explici toate lucrurile în mod logic și va trebui să-ți asumi riscuri și să faci totul diferit. Va trebui să construiești o corabie sau cel puțin să plantezi niște copaci sau să faci niște scânduri! Credința înseamnă să te comporți ca și cum Dumnezeu are mijloace care acționează asupra rugăciunilor noastre… chiar dacă, la fel ca în cazul lui Noe, este nevoie de 120 de ani! Domnul Isus a spus: „Orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.” (Marcu 11:24). Ție, ce ți-a spus Dumnezeu să faci? Treci la fapte!

FĂ CE ȚI-A SPUS DUMNEZEU! (4)

„Noe a căpătat milă înaintea Domnului” (Genesa 6:8)

     Ce înseamnă „a căpăta milă” înaintea lui Dumnezeu? Înseamnă că Dumnezeu face în locul tău ceea ce tu singur nu poți face. Mila lui Dumnezeu deschide uși către anumite oportunități. Ea transformă împotrivirea în sprijin. Te poate ajuta să obții o promovare, să fii printre cei admiși sau să închei cu bine o afacere… Biblia spune: „Isus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.” (Luca 2:52). Trebuie remarcat faptul că așa cum poți crește în înțelepciune și în statură, tot așa poți căpăta trecere tot mai mare înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. Așadar, în loc să te mulțumești cu nivelul creșterii tale, cere-I lui Dumnezeu o mărire. Tu întrebi: „Cum pot ajunge să fiu plăcut astfel?” Prin ascultare! Totul începe prin a-ți preda viața lui Hristos. „Domnul… nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.” (Psalmul 84:11). Mila lui Dumnezeu nu se limitează la domeniul spiritual; ea se extinde și la cel material. În viața lui Noe, mila lui Dumnezeu s-a tradus prin invenții ingenioase. Nu numai că Noe a construit prima corabie și a devenit pionierul industriei navale, dar el a fost deținătorul mai multor patente. Conform tradiției iudaice, Noe a inventat plugul, coasa, sapa și o serie de alte unelte folosite în cultivarea pământului. Mila lui Dumnezeu s-a tradus prin idei bune. Nu contează ce faci, Dumnezeu dorește să te ajute în ceea ce faci. El dorește să-Și arate mila peste planul tău de afaceri, peste manuscrisul tău, peste planul tău de lecție, peste dosarul tău judecătoresc, peste rețeaua ta de cumpărători etc. Însă trebuie să fii în starea potrivită pentru a primi mila Lui – adică: să trăiești în ascultare! Dacă Dumnezeu știe că va primi slava, El te va binecuvânta peste capacitățile și peste resursele tale!

FĂ CE ȚI-A SPUS DUMNEZEU! (3)

„Noe umbla cu Dumnezeu.” (Geneza 6:9)

     Oare ce fel de gânduri au fost în mintea lui Noe, când Dumnezeu i-a spus să construiască o corabie în mijlocul unui ținut secetos? Nimeni nu mai făcuse așa ceva. Cu toate acestea, Biblia spune: „Noe a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu.” (Geneza 6:22). Cum a reușit? Răspuns: „Noe umbla cu Dumnezeu.” Umblarea se desfășoară pas cu pas. Problema este că noi am vrea ca Dumnezeu să ne descopere al doilea pas, înainte de a-l face pe primul prin credință. Însă până nu facem primul pas, El nu ni-l va descoperi pe al doilea. Noi trebuie să fim ascultători în măsura revelației pe care ne-a descoperit-o, dacă dorim să primim mai mult, ulterior… Acesta este motivul pentru care rămânem pe loc din punct de vedere spiritual. Ne dorim să-L urmăm pe Hristos până în locul în care am mai fost – dar nu mai departe. Ne este teamă să facem ce nu am mai făcut niciodată, pentru că este teritoriu necunoscut… Așa că lăsăm deoparte noile daruri, noile ungeri și noile vise pe care Dumnezeu vrea să ni le dea. Dar noi trebuie să înlăturăm teama de necunoscut și trebuie să facem ceva diferit! Antilopa sud-africană impala poate sări 3 m. în înălțime și vreo 9 m. în lungime… și cu toate astea, poate fi ținută într-un țarc sau ocol de 1,20 m înălțime. De ce? Pentru că ea nu va sări dacă nu poate vedea unde aterizează. Și noi avem aceeași problemă, nu-i așa? Avem nevoie de garanția că nu pierdem nimic înainte de a face saltul prin credință… însă asta elimină credința din ecuație! Noi suntem chemați „să umblăm prin credință, nu prin vedere” (2 Corinteni 5:7). Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este din nou același: Fă ce ți-a spus Dumnezeu să faci!

FĂ CE ȚI-A SPUS DUMNEZEU! (2)

„Prin credinţă, Noe… a făcut un chivot…” (Evrei 11:7)

     Noe a construit arca pentru că Dumnezeu i-a poruncit. A fost chemarea vieții lui. Tăierea scândurilor și bătutul cuielor fuseseră din partea lui fapte de ascultare. Împlinirea a ceea ce i-a spus Dumnezeu să facă, a fost înregistrată ca cea mai mare faptă de ascultare din Scriptură. De la început până la sfârșit, acest monument de ascultare a lui Noe a durat 43.800 de zile! Cu fiecare act zilnic de ascultare, el L-a glorificat pe Dumnezeu. Indiferent care sunt uneltele pe care le folosești în munca ta – ciocanul, tastatura, mopul, mingea de fotbal, foaia de calcul, microfonul, espressorul de cafea – faptul că le folosești sunt un act de ascultare. Și modul în care le folosești poate fi și un act de închinare înaintea lui Dumnezeu. Este felul tău de a face ceea ce trebuie. Biblia spune: „Orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.” (Coloseni 3:17). Nu te mai critica singur, crezând că ceea ce faci nu este important. Mai ții minte ce se poate întâmpla „Din lipsa unui cui”? Iată istorioara aceasta: „Din lipsa unui cui, potcoava s-a pierdut. Din lipsa unei potcoave, un cal s-a pierdut. Din lipsa unui cal, un călăreț s-a pierdut. Din lipsa unui călăreț, mesajul s-a pierdut. Din lipsa unui mesaj, lupta s-a pierdut. Prin pierderea unei lupte, regatul s-a pierdut. Și toate acestea, din cauză că a lipsit un cui de la potcoava unui cal.” În ochii lui Dumnezeu, micile fapte de ascultare sunt lucruri importante. Când faci cu bucurie lucruri mărunte ca și cum ar fi lucruri importante, Dumnezeu va face lucruri mari ca și cum ar fi lucruri mărunte. Așa se lărgește împărăția Sa! Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Fă ce ți-a spus Dumnezeu!

FĂ CE ȚI-A SPUS DUMNEZEU! (1)

„Aşa a şi făcut Noe: a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu.” (Genesa 6:22)

     Arca lui Noe măsura 300 de coți lungime, 50 de coți lățime și 30 de coți înălțime. Cotul este echivalentul a 0,45 m. Asta înseamnă că arca avea dimensiunile unui stadion și jumătate de fotbal. Volumul corabiei era de 43.000 mc – cu aproximație echivalentul a 350 de autobuze. Dacă, în medie, animalele aveau mărimea unei oi, arca avea capacitate pentru 125.000 de animale. Pentru a actualiza imaginea, la grădina zoologică din Londra există 21.600 animale, reprezentând 700 de specii diferite. Asta înseamnă că la bordul corabiei au încăput aproximativ șase grădini zoologice de felul acesta. Întrucât a fost prima corabie construită, ea nu a venit cu un manual de utilizare. A fost o muncă solicitantă, care a impus efort, răni, transpirație și lacrimi. Și a fost nevoie de o credință incredibilă pentru a o construi. Cine ar construi o arcă în deșert? Cine s-ar istovi 120 de ani pentru a face ceva ce poate nu va folosi la nimic? Cine își programează tot viitorul ținând cont de ceva ce nu s-a întâmplat niciodată? Potrivit tradiției iudaice, Noe nu a început pur și simplu să construiască arca, ci mai întâi a plantat copaci. După ce au crescut, i-a tăiat, a făcut scânduri și apoi s-a apucat de construit. Iar conform cu ceea ce a făcut Noe atunci, numai la sfârșitul secolului al XX-lea s-a mai construit o ambarcațiune de mărimea aceea. Cu toate acestea, proporțiile acelui proiect sunt și astăzi considerate valoarea medie de bază pentru stabilitate în timpul furtunilor pe mare. Ascultarea de care a dat dovadă Noe a schimbat efectiv lumea – și ascultarea va schimba și lumea ta. Așadar, fă și tu ce-ți spune Dumnezeu!

PRIN PUTEREA SA VEI BIRUI

„Lucrul acesta… se va face… prin Duhul Meu, zice Domnul oştirilor!” (Zaharia 4:6)

     Zorobabel a fost chemat să rezidească Templul. A fost o însărcinare uriașă, așa că Dumnezeu i-a zis: „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oştirilor! Cine eşti tu, munte mare, înaintea lui Zorobabel? ” (Zaharia 4:6-7). Când Dumnezeu te cheamă, trebuie să știi că: 1) Va trebui să mergi de unul singur. Când Dumnezeu te folosește, oamenii presupun adesea că ești puternic și că nu ai nevoie de nimeni și de nimic. Ei nu înțeleg că tu nu ești decât un om obișnuit, care uneori este speriat de moarte și care este mai uimit de succesul propriu decât sunt ei. Și când nimeni nu te susține și nu lucrează cu tine, devii vulnerabil până la descurajare. 2) Ai nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, altfel dai de necaz! Samson a descoperit asta pe propria lui piele: „Voi face ca şi mai înainte, şi mă voi scutura”. Nu ştia că Domnul Se depărtase de el. Filistenii l-au apucat…” (Judecători 16:20-21). Dumnezeu a făcut un pas în spate și l-a lăsat pe Samson să vadă că Domnul are putere, nu el! Deci trebuie să-ți trăiești viața conștient că depinzi de Dumnezeu. 3) Puterea lui Dumnezeu, și nu puterea ta, aduce schimbarea! Dacă aștepți ca Dumnezeu să-ți dea un echipament special, înainte de a te hotărî să intri în luptă, nu vei experimenta victoria. „Puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” (2 Corinteni 12:9). Vei ști că ești uns cu adevărat, atunci când Dumnezeu Se folosește de un echipament mediocru pentru a face lucruri supranaturale. Lucrul acesta se întâmplă numai când spui: „Doamne, nu văd cum ai putea face lucrul acesta prin mine, dar cred că îl vei face!” Acesta este momentul în care intervine El.

NU FI FĂȚARNIC!

„Toate faptele lor le fac ca să fie văzuţi de oameni” (Matei 23:5)

     Vă invit să ne gândim și să schimbăm câteva vorbe despre fățărnicie, și cum trebuie s-o tratăm. Domnul Isus a avut toleranță zero în ce privește fățărnicia. De ce? Pentru că El știa că ea îi întoarce pe oameni împotriva lui Dumnezeu. În schimb, învățătura Lui a fost următoarea: 1) Nu aștepta laude pentru faptele tale bune. Nici una! Dacă nu le observă nimeni, nu fi dezamăgit. Iar dacă cineva observă, toată lauda I se cuvine lui Dumnezeu. Stai o clipă și pune-ți această întrebare: „Dacă ar fi să nu afle niciodată nimeni niciun bine pe care-l fac, l-aș mai face?” Dacă răspunsul e NU, înseamnă că faci binele numai ca să fii „văzut de oameni.” 2) Oferă daruri financiare fără să știe nimeni. Banii scot la iveală falsitatea din noi. Ne place ca lumea să vadă că îi câștigăm. Și ne place să fim văzuți că suntem darnici. Așa că Domnul Isus a zis: „Ci tu, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta” (Matei 6:3). 3) Nu afișa o falsă spiritualitate. Când mergi la biserică, nu-ți alege locul numai ca să fii văzut, și nu cânta numai ca să fii auzit. Dacă îți ridici mâinile în închinare, ridică mâini sfințite, nu doar mâini frumoase. Când vorbești, nu-ți pavoaza vocabularul și nu-l umple de termeni religioși la modă. Nimic nu poate fi mai dezgustător decât un „Lăudat fie Domnul” prefăcut, un „Aleluia” superficial sau un „Slavă lui Dumnezeu” nesincer! Cred c-ați auzit vreodată copiii în parc strigând: „Uitați-vă la mine!” Aceste cuvinte se acceptă pentru că ei sunt încă necopți, dar în Împărăția lui Dumnezeu ele nu pot fi acceptate. Redu trâmbițele la tăcere. Anulează spectacolul. Nu te mai lăuda cu persoanele influente pe care le cunoști. Dacă primești o distincție, refuz-o politicos înainte să ți-o însușești. Ucide-ți dorința de a fi remarcat. Înflăcărează dorința de a-L sluji pe Dumnezeu. Cu alte cuvinte, nu fi fățarnic!

MUNCA ȘI LENEA

„Oriunde se munceşte este şi câştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă” (Proverbe 14:23)

     În cartea sa Proverbele, Solomon folosește cuvântul „leneș” de nu mai puțin de șaptesprezece ori. Leneșul nu este o persoană care vrea să lucreze și nu găsește un loc de muncă; ci persoana care ar putea munci, dar nu vrea. Am auzit o istorie despre o persoană care s-a înscris la serviciul de asistență socială. Funcționarul l-a întrebat: „De ce aveți nevoie de ajutor financiar?” Bărbatul a răspuns: „Pentru că am probleme cu ochii.” Funcționarul l-a întrebat din nou: „Ce probleme, mai precis?” La care omul nostru a răspuns: „Pur și simplu nu mă pot vedea mergând la serviciu în fiecare zi!” Toții leneșii au probleme cu ochii. Sau cel puțin nu-i deranjează câtă vreme altcineva le face treaba. Președintele Theodore Roosevelt a avut dreptate când a spus: „Nu vă fie milă de cel care trebuie să muncească. Dacă vrea bani va munci. Îi invidiez pe cei care au de făcut o muncă ce merită făcută și pe care o fac bine. Cel mai mare premiu pe care îl poate oferi viața este șansa de a face o muncă ce merită făcută.” Într-un fel am pierdut spiritul, dacă nu cumva și litera gândirii președintelui Roosevelt. Întreabă orice angajator și îți va spune că e din ce în ce mai greu să găsești o persoană care să muncească, să depună toate eforturile, să-și facă munca bine și s-o termine la timp. Dumnezeu nu este împotriva timpului liber. Un muncitor care este odihnit și refăcut va fi un muncitor mai bun. Contrastul oferit de Solomon în cartea Proverbele este între hărnicie și lene. Părinților, unul din cele mai bune lucruri pe care le puteți face pentru copiii voștri este să le transmiteți o etică a muncii cât mai solidă și perseverentă, și să-i ajutați ca astfel să pornească în viață pe calea succesului.

ȘAPTE PAȘI BIBLICI CĂTRE BIRUINȚĂ

„A izbutit în tot ce a făcut… ca să caute pe Dumnezeul său” (2 Cronici 31:21)

     Astăzi vom vorbi despre șapte pași biblici prin care poți ajunge la biruință: 1) Pune-L pe Dumnezeu pe primul plan. El dorește să reușești în viață; ce părinte bun nu ar dori? Așa că lucrează la relația ta cu El. „Împrieteneşte-te, deci, cu Dumnezeu, şi… te vei bucura astfel iarăşi de fericire” (Iov 22:21). 2) Ajută-i pe alții să reușească. „Fiecare… va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.” (Efeseni 6:8). Nu fi preocupat doar de tine însuți, fii atent și la nevoile altora. 3) Creează un climat de încredere în jurul tău. Câtă vreme semeni îndoiala, nu vei experimenta niciodată victoria. Nu uita că „destoinicia noastră… vine de la Dumnezeu” (2 Corinteni 3:5). 4) Fii informat! „Să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa” (Proverbe 1:5). Observă, citește și astfel vei crește! Dacă ești dispus să plătești pentru o masă copioasă, dar nu și pentru o carte bună, probabil pui mai mult preț pe pofta de mâncare, decât pe intelect. 5) Imaginează-ți cum va fi atunci când îți vei atinge scopul. Gândește și vorbește în termenii biruinței. Moise așa a făcut: „pentru că a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.” (Evrei 11:27). 6) Scrie-ți planul în agendă și stabilește-ți termene limită. Întocmește o listă detaliată și fă o coloană pentru a bifa realizările. Păzește-ți mintea și organizează-ți timpul. „Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele.” (Efeseni 5:16). 7) Stabilește-ți un scop realist. Depune efort pentru atingerea lui, rezolvând fiecare prioritate la timpul potrivit. Multe lucruri în viață nu izbutesc dintr-un motiv precis – concentrarea atenției spre ceva greșit. Așa că evită elementele care te distrag de la țintă. Dacă faci aceste șapte lucruri, vei fi biruitor în viață! Și nu numai azi!