PREȚUIEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (2)

„Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi într-adevăr ucenicii Mei” (Ioan 8:31)

     Ioan a scris: „doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău.” (3 Ioan v. 2). Pentru „a spori” în citirea Cuvântului lui Dumnezeu, acest lucru trebuie să devină prioritatea ta zilnică. Domnul Isus a zis: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi într-adevăr ucenicii Mei.” „A rămâne” înseamnă a fi stabil, a locui într-un anumit/același loc, iar asta ne face să ne gândim la casă, locul în care găsim bucuria, acceptarea, încurajarea, sprijinul, protecția, scopul, identitatea și odihna. „A prețui” Cuvântul lui Dumnezeu înseamnă a-l accepta ca pe cea mai înaltă autoritate, ca pe busola care îți dă direcție, etalonul după care sunt evaluate relațiile și faptele tale. Cu alte cuvinte, primul și ultimul cuvânt din viața ta! Multe din necazurile noastre apar pentru că hotărârile noastre se bazează pe repere care nu sunt demne de încredere, precum: Cultura („toată lumea face asta”); Tradiția („întotdeauna am făcut așa”); Rațiunea („pare logic”); Emoția („mă simt bine”)… Toate acestea au defecte, întrucât ele vin din lăuntrul nostru, nu de la Dumnezeu. Ceea ce ne trebuie nouă este standardul perfect, care nu ne va duce niciodată într-o direcție greșită… și numai Cuvântul lui Dumnezeu întrunește această exigență! Solomon a scris: „Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat” (Proverbele 30:5). Asta înseamnă că atunci când Cuvântul Său ne spune să facem ceva, trebuie să facem – fie că are sens, fie că nu are… fie că vrem, fie că nu vrem… Trebuie să spunem și noi asemenea lui Pavel: „eu cred tot ce este scris” (Faptele Apostolilor 24:14). Așa să ne ajute Dumnezeu!  

PREȚUIEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (1)

„N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.” (Iov 23:12)

     Duhul Sfânt ne face asemenea lui Hristos, prin Cuvântul lui Dumnezeu! De aceea Satan va pune multe opreliști în calea ta, pentru a te împiedica să citești Biblia. Apostolul Pavel le-a spus presbiterilor din Efes: „Vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său, care vă poate zidi sufleteşte, şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi.” (Faptele Apostolilor 20:32). Cuvântul lui Dumnezeu este asemenea unei semințe: plin de potențial. N-a spus Însuși Domnul Isus: „cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă”? (Ioan 6:63). Lucruri uimitoare se petrec atunci când studiezi Scriptura: mintea ți se luminează, inima rezonează și adevărul prinde viață în tine. Biblia e mai mult decât un manual de doctrine: generează credință, produce schimbare, face minuni, vindecă suferinzi, zidește caracterul, transformă circumstanțe, aduce bucurie, învinge împotrivirile și ispita, redă speranța, eliberează putere, curăță minți, aduce lucruri în ființă, și garantează viitorul. Nu poți supraviețui fără Cuvântul lui Dumnezeu! E la fel de esențial pentru viața ta precum hrana. De aceea Iov a spus: „Mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.” Cuvântul lui Dumnezeu este hrana spirituală de care avem nevoie pentru a împlini scopul vieții. Biblia este descrisă ca fiind lapte, pâine, hrană tare și desert (vezi 1 Petru 2:2; Matei 4:4; 1 Corinteni 3:2; Psalmul 119:103). Această masă formată din patru feluri de mâncare este meniul Duhului Sfânt pentru tăria și creșterea noastră zilnică. Petru scrie: „ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire” (1 Petru 2:2). Așadar, ia acum decizia de a petrece timp în fiecare zi citind Cuvântul lui Dumnezeu!            

PENTRU TAȚI (3)

„Fiule, dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura” (Proverbele 23:15)

     Autorul și pastorul James Merritt afirmă: „Copiii fără tată vor experimenta probleme emoționale și de comportament cu o probabilitate de 100 până la 200%, vor consuma droguri și alcool de două ori mai mult, vor fi mai predispuși să-și înceapă viața sexuală la o vârstă mai mică, și de trei ori mai predispuși să comită fapte de violență. Peste jumătate din adolescenții care încearcă să se sinucidă trăiesc în familii cu un singur părinte. Majoritatea celor ce fug de acasă nu au unul dintre părinți, iar băieții fără tată vor ajunge la închisoare cu o probabilitate de 300%. Șaptezeci la sută dintre minorii aflați în instituțiile de corecție au crescut fără tată. Fetele care nu au tată se vor căsători în adolescență cu o probabilitate de 53%, și vor avea copii în afara căsătoriei cu o probabilitate de 164%. Fetele fără tată care se căsătoresc au o rată a divorțului cu 92% mai mare, iar băieții fără tată sunt cu 35% mai predispuși să experimenteze eșecul marital. 80% dintre adolesceții internați în spitalele de psihiatrie provin din familii fără tată, și sunt cu 50% mai predispuși să se confrunte cu dizabilități de învățare. Se descurcă slăbuț la școală și sunt de trei ori mai predispuși să renunțe la studii decât copiii care au crescut într-o familie cu tată. E posibil ca tatăl să fie prezent fizic, dar absent din punct de vedere emoțional. Într-un sondaj recent, 50% dintre tații chestionați au afirmat că se simt vinovați pentru că au petrecut prea puțin timp cu copiii lor.” Potrivit unor serioase studii recente, tatăl obișnuit petrece opt minute pe zi în conversație directă cu copiii săi. În familiile în care mamele lucrează în afara casei, timpul scade la patru minute. Dacă ți se pare că aceste statistici sunt șocante, trezește-te și schimbă ceva în familia ta, astăzi! E datoria ta de tată!

PENTRU TAȚI (2)

„Fiule, nu uita învăţăturile mele” (Proverbele 3:1)

     Dacă ești tată, Dumnezeu așteaptă să fii liderul familiei tale. Asta înseamnă că: 1) Trebuie să-ți dorești să conduci. Fără o conducere bună, există șanse ca pruncii tăi să se îndrepte spre o viață plină de necazuri. Fostul Procuror general al Statelor Unite, William Barr a spus: „Dacă ar fi să căutăm un factor care favorizează infracțiunea, acesta nu e sărăcia, șomajul sau lipsa educației, ci absența tatălui din familie.” 2) Trebuie să știi unde mergi. Fără o direcție clară pentru propria ta viață, nu-ți poți călăuzi copiii. Dumnezeu așteaptă să-i ajuți pe copiii tăi să ia hotărâri înțelepte în domenii cruciale din viață, precum relațiile intime, banii, prieteniile, căsătoria și meseria pe care o aleg. Acestea sunt chestiuni care te pot face fericit sau nenorocit. E datoria ta să-i înveți, atât ca principiu cât și practic, care sunt aceste domenii cruciale ale vieții și să-i ajuți să ia hotărâri înțelepte în fiecare dintre ele. 3) Trebuie să fii alături de ei. Iată patru cuvinte-cheie pentru tați: direcție, disponibilitate, disciplină, spiritualitate. Componenta crucială este disponibilitatea. De ce? Pentru că dacă nu ești disponibil, nu poți da o direcție, disciplina ta va fi disprețuită și călăuzirea ta spirituală va fi respinsă. Natura detestă vidul, așa că dacă nu-ți călăuzești tu copiii, altcineva o va face în locul tău. Dacă nu ești alături de ei, altcineva va fi – persoane care s-ar putea să nu-ți placă. Când se întâmplă asta, cea mai mare problemă va fi nu că nu ești prin preajmă, ci că nu ți se va mai duce dorul! În Biblie, Dumnezeu este numit „Tatăl nostru.” Așadar, astăzi, roagă-L să te ajute să devii tatăl de care au nevoie copiii tăi.  

PENTRU TAȚI (1)

„Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău…” (Proverbele 1:8)

     Într-o zi, un om s-a dus la frizerie și a remarcat pe un tinerel care mătura podeaua. După ce a schimbat câteva vorbe cu el, a aflat că băiatul nu avea tată. „Fiule, a întrebat bărbatul, cu cine ai dori să semni când vei fi mare?” Băiatul s-a oprit și a spus: „Domnule, n-am întâlnit încă pe cineva cu care aș dori să semăn când o să fiu mare.” Crezi că măcar unul din eroii fiecărui copil ar trebui să fie… tatăl lui? Vrei cu adevărat să fii un erou pentru copilul tău? Dacă îți dorești lucrul acesta, va trebui să-ți faci timp pentru el și să te străduiești să fii tatăl de care are nevoie. Dacă nu, e posibil să-și aleagă eroii nepotriviți, și va sfârși prin a-ți frânge inima. Psihologul pediatru Wade F. Horn s-a considerat pe sine expert în arta de a fi un tată bun. Dar când a fost diagnosticat cu cancer și i s-a spus că mai are de trăit aproximativ șase ani, și-a dat seama șocat că este mai aproape de școala primară decât de universitate, în ceea ce privește nivelul său de expertiză ca tată. El spunea: „Am înțeles foarte clar că dacă ar fi trebuit să mor din cauza acelei boli, lucrul pe care l-aș fi lăsat neterminat nu ar fi fost cazurile mele clinice; afacerea mea neterminată ar fi fost cele două fetițe ale mele, care în fiecare dimineață când plecam la tratament îmi dădeau un sărut la plecare!” Din fericire (sau din nefericire) majoritatea taților nu vor primi niciodată un asemenea duș rece care să-i trezească. Dar dacă ți-ai neglijat copilul, mă rog ca gândurile de azi să te ajute să devii eroul copilului tău!

DORUL DUPĂ VEȘNICIE

„Cetăţenia noastră este în ceruri” (Filipeni 3:20)

     În fiecare an, somonul de Pacific, după ce a trăit cinci sau șase ani în ocean, simte brusc chemarea de a se întoarce în amonte în apele râului în care s-a născut. Luptându-se cu pescari, cu urși și cu barajele centralelor hidroelectrice, el își croiește drum în amonte, hotărât să ajungă acasă. Oamenii de știință nu știu cum își găsește somonul drumul exact spre râul în care s-a născut, după ce a stat în ocean mai mulți ani. Unii cred că reușește pentru că a rămas cu gustul și mirosul apei proaspete în care s-a născut. Alții cred că folosește stelele pentru a naviga. Indiferent cum o face, noi știm că nu folosește hărți sau busole; călătoria lui este una intuitivă. El simte chemarea unui râu anume, și nu poate fi satisfăcut până când nu-l găsește. La fel este și cu noi: Dumnezeu ne-a creat pentru cer, și nimic din viața aceasta nu ne va mulțumi pe deplin (vezi Eclesiastul 3:11). La fel ca somonii, noi suntem în lumea aceasta, dar nu suntem din ea. Da, găsim bucurie atunci când împlinim misiunea pe care ne-a dat-o Dumnezeu în viață, dar nu înseamnă nimic în comparație cu bucuria care ne așteaptă în ceruri. Pavel o spune astfel: „cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Și supune toate lucrurile” (Filipeni 3:20-21). Iar când cei dragi ai tăi, care au fost răscumpărați prin sângele lui Hristos, pleacă în veșnicie, vei tânji și mai mult să-i reîntâlnești.    

VORBIREA CU HAR

„Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har…” (Coloseni 4:6)

     Dacă vrei ca vorbirea ta să fie cu har, te poți ruga așa: „Doamne, împreună cu regele și psalmistul David, Te rog: „Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, şi cugetele inimii mele” (Psalmul 19:14). Îmi dau seama că vorbele pe care le rostesc au o putere extraordinară, atât în viața mea, cât și în relațiile mele. Cuvântul Tău spune: „Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii” (Proverbe 18:21). Învață-mă să rostesc întotdeauna cuvinte care sunt conform Cuvântului Tău și care Te glorifică. Ajută-mă să am grijă ca vorbele pe care le spun să-i zidească pe alții și nu să-i doboare, să-i încurajeze și nu să-i critice, să fie rostite în dragoste și să nu fie schimbate de propriile mele dorințe și așteptări, să aducă încredere și nu descurajare. Acolo unde am rostit cuvinte care sunt negative sau dăunătoare pentru cineva, iartă-mă! Ferește-mă să spun lucruri care îi rănesc sau care îi doboară pe alții în vreun fel. Vreau ca vorbirea mea să fie plină de bunătate și să am limba înțelepților, promovând vindecarea și binecuvântarea (vezi Proverbe 12:18). Ajută-mă să proclam domnia Ta peste viața mea și să fac „toate lucrurile fără cârtiri și fără șovăieli” (Filipeni 2:14). Ajută-mă să nu spun lucruri negative despre mine însumi și de fiecare dată când încep să spun ceva critic, ajută-mă să mă opresc imediat și să-mi țin gura. Cuvântul Tău spune: „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.” Astăzi, fă ca vorbele mele să Te onoreze și să Te glorifice. În Numele Domnului Isus mă rog, amin!”  

FII UN BUN EXEMPLU!

„El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său” (2 Cronici 26:4)

     Replica finală a unui cunoscut desen animat era: „Nu contează ce-i învățăm pe copii, ei insistă să se comporte exact ca noi!” Zâmbim, dar problema e foarte serioasă. Un expert spunea: „Îi învățăm pe alții ceea ce știm, dar reproducem ceea ce suntem.” Poate copiii tăi pun la îndoială uneori ceea ce spui, dar întotdeauna vor crede ceea ce faci, și vor fi tentați să facă și ei la fel. Așadar: 1) Dacă dorești ca ei să aibă timpul lor de părtășie cu Dumnezeu, tu trebuie să ai un asemenea timp. 2) Dacă îți dorești ca pruncii tăi să fie în biserică, ia-i cu tine acolo, nu-i trimite. 3) Dacă vrei ca ei să nu vorbească urât, ai grijă ce scoți tu pe gură. 4) Dacă nu dorești ca pruncii tăi să fumeze, să bea sau să consume droguri, n-o face nici tu! Când spui una, dar faci alta, copilul tău te va iubi în continuare, dar în cele din urmă își va pierde respectul pentru tine. Și ce e mai rău, el va crede: „Dacă principiile pe care le predici nu funcționează pentru tine, de ce să le încerc eu?!” Exemplul tău va avea un impact mai mare decât toate predicile tale. Citește aceste două versete cu atenție. Primul se găsește în Vechiul Testament: „El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său.” (2 Cronici 26:4 – e vorba de Ozia, regele lui Iuda). Cel de-al doilea se găsește în Noul Testament: „Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care s-a sălăşluit întâi în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice, şi sunt încredinţat că şi în tine.” (2 Timotei 1:5). Cele două versete sunt separate de mii de ani, dar adevărul pe care îl transmit este mereu actual – deci, fii un bun exemplu!  

CUM SĂ FACEM FAȚĂ DESCURAJĂRII (2)

„El dă tărie celui obosit…” (Isaia 40:29)

     Noi facem cu ușurință afirmații de genul: „Câtă vreme există viață, există speranță” sau „Speranța este pârghia care ne dă putere”, crezând că lucrurile se vor îmbunătăți. Însă când speranța pare că întârzie sau este negată, boala mentală sau emoțională îi poate face pe unii să caute o cale de scăpare o dată pentru totdeauna. Sinuciderea Îl exclude pe Dumnezeu. Când îți iei viața, El nu mai poate face nimic pentru tine. Sinuciderea lasă în urmă moștenirea unei dureri nerezolvate care va dăinui în inimile celor dragi ai tăi. Timp de generații, liderii creștini au purtat dezbateri și au avut păreri contradictorii despre problema sinuciderii. „Neliniştea din inima omului îl doboară” (Proverbele 12:25). Depresia, netratată și nerezolvată, poate duce la autodistrugere. Persoana în cauză poate recurge la metode letale, poate decide să nu mai mănânce ori să mănânce în exces, și nu mai caută ajutor deoarece ajutorul pe care l-a primit nu a dat roade. Rezultatul final este același. Fundația pentru Sănătate Mintală declară că în Marea Britanie, probabilitatea ca femeile să fie diagnosticate cu boli generate de anxietate este de două ori mai mare decât la bărbați. Oamenii care provin din familii cu venituri mici sunt de două-trei ori mai dispuși să dezvolte probleme legate de sănătatea mintală, decât cei din familiile cu venituri mai mari. Poate Biblia să ofere soluții și confort? Da! „El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea.” (Isaia 40:29-31).

CUM SĂ FACEM FAȚĂ DESCURAJĂRII (1)

„O nădejde amânată îmbolnăveşte inima” (Proverbele 13:12)

     Depresia te poate face să renunți la viață. Când sarcina a devenit prea mare pentru Moise, el i-a zis lui Dumnezeu: „Mai bine omoară-mă… ca să nu-mi mai văd nenorocirea.” (Numeri 11:15). Fiind sigur că Izabela își va pune în aplicare amenințările de a-l ucide, Ilie L-a rugat pe Dumnezeu să-i ia viața. Se spune că întâmpările din cartea Iov s-au petrecut într-un interval de numai nouă luni, însă pierderile pe care le-a suferit Iov au fost atât de devastatoare, încât a zis: „M-am dezgustat de viaţă!” (Iov 10:1). Solomon a zis: „O nădejde amânată îmbolnăveşte inima.” În loc să dezbatem întrebări gen: „Poate un creștin care își ia singur viața să ajungă în Rai?”, mai bine să-i cerem lui Dumnezeu înțelepciune ca să ne dăm seama când o persoană dragă nouă a ajuns în pragul disperării, sau când este atât de afectată emoțional, încât nu mai suportă să trăiască nici măcar o zi! Cine sunt acești oameni? Tineri care își fac tăieturi pe corp, ca un strigăt după ajutor. Veterani de război care suferă de stres post-traumatic, care se angajează în relații nocive și care nu reușesc să scape de demonii războiului sau nu-i pot izgoni. Victimele abuzului care manifestă comportamente dăunătoare sau nesănătoase ca un mijloc de supraviețuire. Oameni cumsecade care se luptă cu probleme de natură intimă, dar care sunt îngroziți să vorbească despre aceste lucruri. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, 615 milioane de oameni din lumea întreagă se luptă cu depresia sau cu anxietatea în fiecare zi. Unii dorm în vile, iar alții sub poduri. Unii dintre ei sunt creștini care nu suportă să audă că sunt slabi și că nu au suficientă credință. Un verset rapid, o rugăciune scurtă și expedierea lor cu un „Dumnezeu să te binecuvânteze” nu fac decât să-i arunce în gura lupilor. Domnul Isus ne-a zis: „Vă trimit”, pentru că ne-a dat Cuvântul, Duhul și puterea de a-i ajuta!