SCHIMBĂ-ȚI GÂNDIREA!

„Tot ce este vrednic de cinste… aceea să vă însuflețească.” (Filipeni 4:8)

     Pentru a-ți schimba viața, trebuie mai întâi să-ți schimbi gândirea. Lucrul acesta nu este ușor când toată viața ta ai gândit într-un anume fel. Dr. Frank Crane a spus: „Cei mai buni prieteni ai noștri, dar și dușmanii noștri cei mai cruzi sunt gândurile noastre.” Împăratul Solomon spune acest lucru sub altă formă: „…el este ca unul care îşi face socotelile în suflet. „Mănâncă şi bea” îţi va zice el; dar inima lui nu este cu tine.” (Proverbe 23:7). Pentru a-ți schimba gândirea, trebuie să-ți schimbi fiecare gând pe rând. Asta necesită disciplină și hotărâre. Însă merită. Dacă ai vrea să concurezi la maraton, nu ai mai mânca dulciuri, nu-i așa? Combustibilul cu care alimentezi ceva determină performanța. Cu toate acestea, desconsiderăm această înțelepciune fundamentală: Lucrurile cu care te hrănești sunt nimic pe lângă lucrurile cu care îți hrănești mintea! Iată un adevăr care te va transforma: Gândește lucruri excelente! Ceea ce intră în mintea ta în mod repetat și ceea ce îți ocupă mintea, ți-o modelează, o controlează și la sfârșit se exprimă prin ceea ce faci și prin ceea ce devii. Mintea ta va absorbi și va reflecta lucrurile la care este expusă. Evenimente la care participi, relațiile pe care le zidești, materialele pe care le citești și pe care nu le citești, imagini la care ești expus, conversațiile în care te angajezi, gândurile pe care le întreții, toate acestea îți modelează gândirea, caracterul și destinul. Așadar, ce ar trebui să faci? Începe fiecare zi rugându-te așa: „Doamne, aș vrea să am și eu gândirea descrisă în Cuvântul Tău. Te rog să-mi dai gândirea care este plină de tot ce este vrednic de cinste, dreaptă, curată și vrednică de iubit!” (Filipeni 4:8). Îți poți imagina cum ar fi viața ta, dacă te-ai ruga în mod constant astfel, și dacă ți-ai programa gândirea în consecință?

NU TE MAI LĂSA INTIMIDAT

„Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică…” (2 Timotei 1:7)

     Biblia spune: „Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui!” (Evrei 11:6). Așadar, nu te implica în lucruri care nu-ți solicită credința. Cheia biruinței este să ai mereu înainte o țintă pe care să vrei cu nerăbdare s-o atingi și pentru care să te încrezi în Dumnezeu. Fie îți asumi riscul, fie rămâi impasibil. Domnul Isus Și-a trimis deliberat ucenicii în mijlocul furtunii – pentru a le mări credința și pentru ca ei să învețe că, avându-L pe El la bord, poți trece prin orice! Dumnezeu te va expune unor situații dificile pentru că știe că e singura cale prin care credința ta poate crește. Predicatorul american al secolului al XIX-lea Phillips Brooks, care a fost și un vajnic militant pentru abolirea sclaviei, a scris: „Nu vă rugați să aveți vieți ușoare, rugați-vă să fiți oameni mai puternici! Nu vă rugați pentru sarcini pe măsura puterii voastre, rugați-vă pentru putere pe măsura sarcinilor voastre!” Nu ai parte de resursele lui Dumnezeu până nu încerci ceva ce pare omenește imposibil. Atunci vei descoperi valoarea afirmației de nezdruncinat a apostolului Pavel: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:13). Orice progres implică risc. Dar progresul implică înfrângerea fricii. Într-o zi, în timp ce David avea grijă de oi, „a venit un leu” (1 Samuel 17:34), dar prin puterea lui Dumnezeu, l-a învins. Apoi, a eliminat un urs… iar mai târziu un uriaș pe nume Goliat. Leul și ursul au fost ocazii deghizate. Dacă ar fi șovăit sau dacă ar fi fugit, ar fi pierdut șansa de a deveni împărat al lui Israel. Așadar, când apare în viața ta acel uriaș ce-ți inspiră teamă, recunoaște-l drept ceea ce este: o ocazie de la Dumnezeu de a crește în credință, și de a învinge!

DESPRE PRIETENIE (4)

„Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui.” (Proverbe 27:6)

     Iată două calități indispensabile care vor consolida o prietenie pentru totdeauna: onestitatea și loialitatea. Biblia spune: „Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase.” Prietenul adevărat te poate supăra spunându-ți adevărul, dar el ți-l spune chiar și așa. Poate nu-ți va spune ce vrei să auzi, însă dacă te iubește cu adevărat, îți va spune ce trebuie să auzi. Pe termen scurt poate că doare, dar pe termen lung te va ajuta. Dacă dorești să evaluezi o relație pentru a vedea dacă este o prietenie adevărată, iată două întrebări pe care trebuie să i le adresezi celuilalt: 1) Pot avea încredere că vei fi pe deplin onest cu mine? 2) Pot avea încredere că vei fi pe deplin onest cu tine? Numai o prietenie adevărată așteaptă și oferă o asemenea onestitate, prin care poate supraviețui. Cealaltă calitate implicată în prietenie este loialitatea. „Este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate” (Proverbe 18:24). Cuvântul „a ține” se referă la modul în care pielea stă pe oase. E o imagine sugestivă pentru cât de aproape trebuie să fie un om de prietenul său. Loialitatea este singurul lucru pe care nu trebuie să-l punem la îndoială când vine vorba de prietenul nostru. Prietenul adevărat va fi mai întâi avocatul apărării tale înainte să devină judecătorul tău. Nu există prieteni numai pentru vreme bună. Nu ai nevoie de prieteni când e vreme bună; ai nevoie de ei când vremea se înrăutățește. Prietenul de vreme bună de fapt nu îți este deloc prieten. Așa că, dacă ai prieteni buni, mulțumește lui Dumnezeu pentru ei!

DESPRE PRIETENIE (3)

„Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău.” (Proverbe 13:20)

     Se spune că un fermier era deranjat zilnic de un stol de ciori din lanul său de porumb. Săturându-se, și-a încărcat pușca și s-a furișat de-a lungul gardului, hotărât să împuște aceste păsări sâcâitoare. Fermierul avea un papagal foarte sociabil, care se împrietenea cu oricine, fără discriminări… și care – văzând stolul de ciori – li s-a alăturat, din dorința de a fi prietenos. Fermierul a văzut ciorile, dar nu și papagalul, așa că a ochit cu atenție, a tras, după care a sărit în picioare și a alergat pentru a vedea câte ciori a doborât. Dar ce să vezi? Papagalul său era căzut la pământ cu o aripă frântă și ciocul zdrobit, dar în viață. Fermierul l-a luat cu grijă și l-a dus acasă, unde copiii i-au alergat în întâmpinare. Văzând papagalul rănit, l-au întrebat cu lacrimi în ochi: „Tati, ce s-a întâmplat?” Înainte să poată răspunde omul, a vorbit papagalul: „Asta primești când stai în compania nepotrivită!” Este imposibil să fii la locul potrivit, la timpul potrivit, și să faci ce este bine – dacă te afli în grupul nepotrivit. Și ca părinte, trebuie să le dai această învățătură copiilor tăi. Monitorizează felul în care folosesc internetul și avertizează-i cu privire la prădători care pândesc în mod deliberat în mediul online, căutând „prieteni.” Istoriile îngrozitoare despre copii care au fost înșelați, abuzați, răniți, conduși pe căi greșite se înmulțesc în fiecare zi. Dacă lucrul acesta îți sună crunt și urgent, ia atitudine!

DESPRE PRIETENIE (2)

„…este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate.” (Proverbe 18:24)

     Pentru a avea un prieten bun, trebuie să încerci mai întâi să fii tu un prieten bun. Un poet anonim a scris: „Am plecat să-mi caut un prieten, dar nu am găsit; am căutat să fiu un prieten și am găsit prieteni peste tot.” Prietenia nu cere să ai o personalitate dinamică. Chiar și cei mai timizi, mai tăcuți și mai rezervați pot învăța să fie prietenoși. E aproape imposibil să nu ai nici un prieten, dacă tu însuți ești prietenos. Desigur și opusul este adevărat. Psihologii au cerut unui grup de studenți să noteze inițialele persoanelor pe care le displac cel mai mult. Unii s-au gândit la o singură persoană, în timp ce alții au notat nu mai puțin de paisprezece. Însă un fapt interesant care a ieșit la iveală, în urma acestui studiu, a fost că cei ce displăceau cel mai mare număr de persoane erau ei înșiși displăcuți cel mai mult. Reciproca e cât se poate de valabilă: cu cât ești mai plăcut, cu atât mai ușor va fi să-ți placă de alții și vei fi la rândul tău plăcut de ei. Așadar, iată cinci mijloace simple de folos în a-ți face prieteni: 1) Contactul vizual. Când vorbești cu cineva, privește-l în ochi. 2) Zâmbetul! E nevoie de șaptezeci și doi de mușchi ca să te încrunți și numai de paisprezece ca să zâmbești – iar zâmbetul încălzește inimile și încurajează conversația. 3) Spune-le oamenilor pe nume. Străinii sunt doar atât, necunoscuți, dar prietenii se bucură să te audă că le rostești numele. 4) Vorbește cu alții despre subiectul lor preferat și despre ei. 5) Găsește ocazii să încurajezi, să faci complimente sau să-ți arăți bunătatea. Când observi pe cineva având aceste cinci deprinderi, să știi că ai găsit de fapt o persoană prietenoasă. De ce să nu fii și tu una?

DESPRE PRIETENIE (1)

„Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui” (Proverbe 18:24)

     Cu puține excepții, reușita noastră în viață depinde de capacitatea noastră de a stabili și de a păstra relațiile cu persoanele potrivite. Potrivit unui raport al Asociației Americane de Management, părerea generală a două sute de manageri, care au participat la un studiu, a fost că cea mai importantă abilitate pe care trebuie s-o aibă un director executiv este aceea de a se înțelege bine cu oamenii. Ei au clasat-o ca fiind mai vitală decât inteligența, hotărârea, cunoștințele sau competențele la locul de muncă. Sincer vorbind, niciunul dintre noi nu-și face foarte mulți prieteni adevărați în viață – cel puțin așa ar fi bine! Solomon ne avertizează: „Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui.” Prietenia necesită timp, energie, sacrificiu și implicare personală. Și nu toți așa-zișii prieteni se vor dovedi că ne sunt prieteni, așa cum Ieremia l-a avertizat pe împăratul Zedechia: „Prietenii tăi cei buni te-au înşelat şi te-au înduplecat; dar când ţi s-au afundat picioarele în noroi, ei au fugit!” (Ieremia 38:22). Prietenul fals te va trăda, așa cum a făcut Iuda cu Domnul Isus. Așadar, iată o regulă bună de urmat: „Fii prieten bun cât mai multora, dar prieteni buni cât mai puțini să ai.” Solomon a zis: „Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună, dar calea celor răi îi duce în rătăcire” (Proverbe 12:26). Charles Spurgeon a spus: „Omul se cunoaște după compania în care se găsește, precum și după compania pe care o păstrează.” Cuvântul ebraic pentru „a alege” este tur, iar în Vechiul Testament, acesta se referă la un om care analizează atent pământul. Deci, dacă ești înțelept, vei sonda și vei evalua oamenii înainte de a ți-i face prieteni. Iar dacă spui: „Dar sunt singur!”, iată cum ți-ar răspunde George Washington: „Mai bine să fii singur decât în compania nepotrivită!”

CE POȚI FACE ÎN TIMP CE AȘTEPȚI

„Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi… mi-a ascultat strigătele” (Psalmul 40:1)

     Orice lucru construit bine a fost gândit încet și cu grijă. Nerăbdarea este un semn al imaturității; copiii nu au răbdare să aștepte. Încearcă să înțelegi un lucru: Lipsa răbdării nu-L va face pe Dumnezeu să Se miște mai repede. El lucrează conform propriului Său orar. Pavel scrie: „Știm că toate lucrurile lucrează împreună… după planul Său.” (Romani 8:28). Din cauză că ușa nu s-a deschis încă nu înseamnă că Dumnezeu S-a răzgândit. Poate momentul nu este potrivit pentru El ca să obțină cea mai mare slavă, iar tu să ai parte de cel mai mare beneficiu. Așadar, ce ar trebui să faci în timp ce aștepți? Cel puțin două lucruri: 1) Roagă-te pentru voia lui Dumnezeu. Nu lăsa să intre în viața ta lucruri care sunt contrare voii lui Dumnezeu, mai ales graba sau îngrijorarea. Învață să-ți dozezi timpul, energia și banii, inclusiv persoanele cu care trebuie sau nu trebuie să-ți petreci timpul. Dumnezeu spune: „Eu am vestit de la început ce are să se întâmple” (Isaia 46:10). Înainte ca Dumnezeu să înceapă ceva, El are o imagine clară a produsului final și El stabilește etapele care te conduc într-acolo. 2) În timp ce aștepți – bucură-te. „Chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!” (Habacuc 3:17-18). Astăzi, mulțumește-I lui Dumnezeu pentru ce a făcut deja pentru tine și pentru tot ce va face în viitor în locul tău, și în dreptul tău. Deci, pune-ți încrederea în Domnul!

BUCURĂ-TE DE TINE ÎNSUȚI, DUMNEZEU O FACE

„Se va bucura de tine cu mare bucurie” (Țefania 3:17)

     Unii dintre noi avem o părere atât de rea despre noi înșine, încât preferăm să ne implicăm într-o relație nepotrivită decât să nu avem niciuna. Faptul că ești înconjurat de oameni nu garantează că nu te vei simți singur. În realitate, faptul că ești cu persoanele nepotrivite garantează că vei ajunge să te simți gol și folosit. Până nu-ți învingi teama de a fi singur și până nu aștepți ca Dumnezeu să-ți dea relația potrivită, vei continua să te simți singur. Uneori, singurătatea ține mai mult de faptul că nu te iubești pe tine însuți, decât că nu ai persoane în jurul tău care să te iubească. Altfel, de ce ai consuma atâta energie ca să eviți respingerea, în loc să clădești relații sănătoase? Poate crezi că dacă nu te implici, nu vei suferi… Sau îți este teamă să te deschizi ca nu cumva să fii criticat pentru că împărtășești ceva personal. Astfel de neliniști nu fac decât să contribuie la sentimentul izolării. Scriitorul și conferențiarul Zig Ziglar a spus: „Ceea ce îți imaginezi în mintea ta, aceea va încerca mintea ta să împlinească. Când îți schimbi imaginea, automat îți schimbi faptele.” Așa că: 1) Ai nevoie de o imagine reală a modului în care te vede Dumnezeu. Pavel spune: „În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voiei Sale” (Efeseni 1:11). Țefania scrie: „Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, şi nu va mai putea de veselie pentru tine.” 2) Ai nevoie de o imagine reală despre tine însuți. David a zis: „Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, și ce bine vede sufletul meu acest lucru.” (Psalmul 139:13-14). Cu aceste două lucruri clare în minte, vei reuși să ai o imagine de sine adecvată, și să urmărești ceea ce e nevoie într-o relație!

NU TE MAI ÎNGRIJORA!

„Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre” (1 Petru 5:7)

     Autorul John Mason a scris: „Nu puteam simți pacea. Dacă nu rezolvam totul, deveneam neliniștit, agitat, nervos, îngrijorat și morocănos… la fel ca un dependent de droguri care are nevoie de o doză. Nu era la fel de grav, dar simptomele semănau… Eram creștin și presupuneam că umblu prin credință. Credeam în Domnul Isus în privința mântuirii, dar în alte domenii credeam în mine însumi.” Te regăsești și tu în această descriere? Iată avertismentul lui William Ward, care spunea: „Îngrijorarea este credința în lucrurile negative, încrederea în cele neplăcute, siguranța dezastrului și convingerea că vei fi înfrânt. E un magnet care atrage condiții negative. Credința este o forță mai puternică ce dă naștere unor circumstanțe pozitive. Îngrijorarea înseamnă irosirea timpului prezent și blocarea oportunităților de mâine cu necazurile de ieri.” Când un bătrân a fost întrebat ce i-a furat bucuria vieții, el a răspuns: „Lucrurile care nu s-au întâmplat niciodată.” Îți mai aduci aminte ce îngrijorări ai avut acum un an? Nu-i așa că ai investit multă energie în ele? Și nu-i așa că majoritatea dintre ele s-au rezolvat? Aproape 99% din lucrurile pentru care ne îngrijorăm nu se întâmplă! Știai că o ceață densă care acoperă șapte blocuri de zece etaje este formată din mai puțin de un pahar cu apă? Doar un pahar! Dar practic blochează vederea. O cană plină de îngrijorări poate face același lucru. Biblia spune: „Soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă, să-şi îndrepte paşii spre ţintă” (Ieremia 10:23). Așadar, nu mai încerca să controlezi orice rezultat posibil. Viața este mai frumoasă atunci când te hotărăști să te încrezi în Cuvântul lui Dumnezeu și când ai convingerea că El îți poartă de grijă!

POARTĂ-TE CU BUNĂTATE FAȚĂ DE VRĂJMAȘII TĂI

„Dacă este flămând vrăjmașul tău, dă-i pâine să mănânce, dacă-i este sete, dă-i apă să bea.” (Proverbe 25:22)

     Nu este suficient să-i lași în pace pe vrăjmașii tăi; trebuie să dovedești dragostea lui Dumnezeu față de ei. Însuși Mântuitorul a citat aceste versete din Proverbele lui Solomon: „Dacă este flămând vrăjmaşul tău, dă-i pâine să mănânce, dacă-i este sete, dă-i apă să bea. Căci făcând aşa, aduni cărbuni aprinşi pe capul lui, şi Domnul îţi va răsplăti.” Ce înseamnă „să aduni cărbuni aprinși pe capul lui?” Charles Swindoll explică faptul că în vremurile străvechi, mâncarea se gătea pe niște sobe mici, portabile, asemănătoare cu grill-urile din zilele noastre, și tot așa se încălzeau și casele. Se întâmpla frecvent ca cineva să rămână fără jăratic și trebuia să-și refacă rezerva. Coșul era de obicei purtat pe cap. Așa că, atunci când o persoană trecea pe sub ferestre, oamenii grijulii care aveau jăratic în plus, deschideau fereastra și le puneau jarul în acel coș de pe cap. Mulțumită generozității câtorva persoane, ajungeau acasă cu o grămadă de cărbuni aprinși pe cap și cu un foc gata făcut pentru gătit și încălzit. „A aduna cărbuni aprinși pe capul cuiva” a ajuns să fie o expresie obișnuită care desemnează faptele spontane și generoase pe care cineva le face față de o altă persoană. Când te porți astfel față de dușmanul tău, Biblia promite că „Domnul îţi va răsplăti.” Deci tu ai de făcut o alegere: Poți experimenta satisfacția de moment pentru că te-ai răzbunat – și să ai necazuri cu Dumnezeu pentru asta, sau să dai dovadă de milă și de bunătate – și să fii răsplătit de Dumnezeu pentru asta. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Poartă-te cu bunătate față de vrăjmașii tăi!