ȘAPTE SECUNDE (3)

„Eu sunt Păstorul cel Bun” (Ioan 10:11)

     Nu vei avea parte de o a doua șansă în ceea ce privește impresia pe care o lași la început. Poate mesajul tău este minunat și foarte util pentru ascultătorul tău, dar privirea de pe chipul tău îi poate respinge pe oameni înainte de a-ți deschide gura. Ai observat cât de multe persoane au amintiri neplăcute ale faptului că au crescut în biserică? Ei își amintesc de oameni încruntați, duri și ciudați care condamnau lumea în ansamblul ei. Ce deserviciu i-au făcut lui Dumnezeu! Odată, o fetiță a văzut un catâr privind peste gard la ei în curte. Mângâindu-l pe cap, i-a spus: „Este în regulă, te înțeleg, mătușa mea este și ea religioasă!” Domnul Isus a spus: „Eu sunt Păstorul cel Bun.” Cuvântul „bun” vine de la cuvântul grecesc kelos, care înseamnă „care cucerește” (atrăgător, plăcut, angajat). Atitudinea Domnului Isus i-a câștigat pe oameni de fiecare dată! Ceea ce spunem noi explică 7% din ceea ce cred oamenii. Modul în care o spunem explică 38%. Ceea ce văd ceilalți explică 55%. În mod uimitor, peste 90% din indiciile nonverbale pe care le emitem nu au nimic de-a face cu ceea ce spunem de fapt! Așadar, dacă ești de părere că mijlocul de comunicare se reduce doar la cuvinte, pierzi ideea esențială și este posibil să stabilești greu relații cu ceilalți. Un membru al cabinetului l-a rugat odată pe Abraham Lincoln să-i ofere un loc de muncă unui prieten de-al său. După ce l-a chemat la interviu, Lincoln l-a refuzat. Întrebat de ce, el a răspuns: „Pentru că nu mi-a plăcut privirea din ochii lui.” Membrul de la Casa Albă a protestat: „Nu e corect! Nimeni nu este responsabil pentru privirea din ochii săi.” Lincoln a răspuns: „Aici greșești. Toate persoanele peste patruzeci de ani sunt responsabile pentru privirea din ochii lor.” Așadar, fii atent la ceea ce transmiți oamenilor prin expresia de pe chipul tău.

ȘAPTE SECUNDE (2)

„Cine dintre voi este înţelept … să-şi arate … faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii!” (Iacov 3:13)

     În primele șapte secunde, oamenii hotărăsc deseori dacă vor sau nu să audă ce ai de spus. Poate nu e corect – dar asta este realitatea. În cartea sa: „Cum să vorbim ca ceilalți să ne asculte”, experta în comunicare Sonya Hamlin spune că atunci când vorbim de auz și văz, simțul cel mai important și mai puternic este văzul. Ea scrie „Noi ne aducem aminte 85 până la 90% din ceea ce vedem, dar sub 15% din ce auzim. Nenumărați oameni au ratat oportunități de vânzare, au fost catastrofali la interviuri de angajare sau au fost refuzați ca parteneri ai unei întâlniri pentru că înfățișarea lor nu s-a potrivit cu așteptările cuiva. Dacă ești înțelept, îți vei întreba familia și prietenii dacă ești predispus să afișezi semne nonverbale care atrag atenția și care mută concentrarea ascultătorului de pe ceea ce încerci să comunici.” Un pastor spune: „Nu mi-am dat seama niciodată de cât de multe greșeli nonverbale făceam până când m-am văzut într-o înregistrare video. Acum mi-am format obiceiul de a mă urmări pe înregistrare pentru a determina nu numai ce am spus, ci și modul în care am spus-o. Banda video nu minte.” Marii actori pot povesti ceva fără să rostească vreun cuvânt, doar prin folosirea expresiilor faciale. Și, fie că ești sau nu conștient, tu redai un mesaj prin expresia de pe chipul tău. Chiar și cei care se laudă că-și pot păstra o figură inexpresivă și că au abilitatea de-a nu-i lăsa pe ceilalți să știe ce gândesc cu adevărat, redau un mesaj nerostit al detașării. Lucrul acesta face ca legătura cu ceilalți să fie aproape imposibilă. Dacă chipul tău vorbește – și așa este de fapt – asigură-te că vei comunica ceea ce trebuie.

ȘAPTE SECUNDE (1)

„Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor” (Matei 5:16)

     Domnul Isus a spus: „Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” Când stai în întuneric, prima dată vezi lumina și apoi vezi purtătorul luminii, nu-i așa? Vechea zicală: „Prima impresie contează cel mai mult” este adevărată. Un expert în probleme de comunicare spune: „Avem la dispoziție doar șapte secunde pentru a lăsa o impresie corectă. De când ne facem apariția, emitem semnale verbale și nonverbale care determină modul în care ne văd ceilalți. În afaceri, aceste șapte secunde cruciale pot hotărî dacă vom câștiga noul contract sau dacă vom finaliza negocierea cu succes. Te simți încrezător? Te simți în largul tău? Ești sincer? Te bucuri că te afli acolo? În acele prime șapte secunde, noi bombardăm audiența cu „indicii” subtile. Și fie că își dau seama, fie că nu, oamenii reacționează imediat la mimica, gesturile, postura și energia noastră. Ei reacționează la vocea noastră – la tonul ei și la înălțimea ei. Audiența, fie că este formată dintr-o persoană sau dintr-o sută, sesizează instinctiv motivele și atitudinile.” Fie că ții prelegeri, vinzi produse, iei interviuri sau mergi la întâlnire, înfățișarea ta, atitudinea ta și felul în care îți faci apariția pot determina modul în care ești perceput. Oamenii pot spune multe în șapte secunde. Ei pot lua hotărârea să nu dorească să audă nimic din ce ai tu de spus sau pot fi uimiți de cât de atrași se simt de tine. Henry Ward Beecher a spus: „Există persoane atât de luminoase, atât de geniale, atât de blânde și atât de plăcute încât simți în mod instinctiv că doar prezența lor îți produce plăcere iar apariția lor luminează parcă toată încăperea.” Deci, fii o asemenea persoană!

CUM SĂ FACI FAȚĂ DEPRESIEI

„Cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele” (Ieremia 15:16)

     Chiar și oamenii din vremurile biblice sau confruntat cu depresia. Ilie a spus: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul” (1 Împărați 19:4). Iov a spus: „M-am dezgustat de viaţă” (Iov 10:1). David a scris: „Îmi este mâhnit sufletul în mine” (Psalmul 42:6). Când ai depresie clinică trebuie să cauți ajutor de specialitate. Însă depresia despre care vorbim noi aici, este aceea când motivația ta este secătuită, când dorința ta de a-L urma pe Dumnezeu a dispărut, când ai devenit acru în conversații, când ești orb față de binecuvântare, când ai un entuziasm forțat și când ești în ceață în ceea ce privește viitorul. Iată câteva cauze posibile: 1) Păcatul. Păcatul este ca o piatră care ți-a intrat în pantof; nu ai liniște până n-o scoți afară. Nici o vacanță, nici o schimbare a locului de muncă sau a relațiilor și nici un doctor nu îl poate vindeca. Doar sângele Domnului Isus îl poate curăța (vezi 1 Ioan 1:7). 2) Lăcomia. Obsesia regelui Ahab de a pune mâna pe via lui Nabot l-a făcut nefericit și i-a afectat întreaga familie. (vezi 1 Împărați 21:4). 3) Comparațiile. Compararea ta constantă cu ceilalți te va deprima (vezi 2 Corinteni 10:12). 4) Vorbirea negativistă. „Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii” (Proverbe 18:21). 5) Oboseala. Domnul Isus și-a chemat ucenicii la o parte ca să se odihnească. De ce? Pentru că El a știut că atunci când se instalează oboseala, credința te părăsește (vezi Marcu 6:31). 6) Neiertarea. Când refuzi să ierți pe cineva, e ca și cum ai avea o pată pe cuget. Așadar, care este remediul contra depresiei? Rugăciunea și citirea Scripturii. Ieremia, atunci când s-a luptat cu depresia, a scris: „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele.”

IMPORTANȚA AUTODISCIPLINEI

„Ca să deosebiţi lucrurile alese” (Filipeni 1:10)

     Pentru a atinge un nivel mai ridicat de autodisciplină, ar trebui să faci următoarele lucruri: 1) Începe fiecare zi făcând mai întâi lucrurile dificile. Și când ți se distrage atenția, silește-te să te aduni și să le termini. De exemplu, fă-ți patul, strânge-ți hainele și spală vasele; nu face lucruri în plus pentru alții. Și nu începe mai multe proiecte în același timp; sentimentul că trebuie să termini ce ai început te va ajuta să crești în ceea ce privește autorespectul și autodisciplina. 2) Ia hotărârea de a fi punctual. Lipsa punctualității este un obicei greu de învins. Pentru a scăpa de el trebuie să fii dispus să-i pui denumirea corectă – un comportament nechibzuit și egoist. 3) Planifică-ți lucrurile dinainte. Lucrurile îți iau mai mult decât crezi, așa că nu aștepta până în ultima clipă și apoi să te grăbești neștiind pe ce să pui mâna. „Viața cu pistolul la tâmplă” îți poate da ulcere, pe când atunci când ai timp în plus, ești sănătos și ai pace în inimă. 4) Acceptă mustrarea celor dragi, fără să te superi și fără să te răzbuni. Până nu ești dispus să accepți mustrarea, nu vei fi calificat să-i mustri pe alții. Biblia spune: „înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile” (Proverbe 13:10), așa că dacă ești înțelept, vei accepta părerea celor dragi și vei căuta sfaturile lor. Gandhi a spus cândva: „Există o limită a autoîngăduinței, dar nu există nici o limită a autoînfrânării.” Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să-ți înfrânezi gândurile, sentimentele, dorințele și manierele nepotrivite. Identifică domeniile din viața ta care sunt greu de gestionat, nu-ți mai găsi scuze, recunoaște adevărul chiar dacă doare și stabilește-ți câteva ținte pe care le poți atinge. Cu alte cuvinte, învață „să deosebești lucrurile alese.”

CARE ÎȚI SUNT DARURILE?

„Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul proorociei,
să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.” (Romani 12:6)

     Pavel scrie: „Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa, şi noi, … suntem mădulare unii altora. Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul proorociei, să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.” (v. 4-6). Dr John Maxwell ne recomandă să lucrăm acolo unde suntem cei maibuni 80% din timp, unde învățăm 15% din timp și unde suntem cei mai slabi 5% din timp. Așadar, care sunt darurile tale? Pentru a afla răspunsul la această întrebare, trebuie: 1) Să ai sentimentul siguranței. Dacă lași ca neliniștile tale să-ți fure ce ai mai bun în tine, vei deveni o persoană inflexibilă și reticentă față de schimbări. Și dacă nu te schimbi, nu crești. 2) Să ajungi să te cunoști. Stai și analizează-ți darurile, cere părerile altora și primește-le, dar fii totodată cinstit cu privire la ceea ce nu cunoști despre tine. 3) Să ai încredere în liderii tăi. Dacă nu poți avea încredere în cel pe care îl urmezi, atunci ar trebui să cauți pe cineva care îți inspiră încredere sau în caz contrar, alătură-te unei alte echipe. 4) Să vezi întregul tablou. Locul tău în orice echipă are rost numai în contextul întregului tablou. Dacă singurul tău motiv de a-ți găsi o nișă este câștigul propriu, această motivație greșită îți va fura exact bucuria, împlinirea și succesul pe care ți-l dorești. 5) Să contezi pe experiența pe care ai acumulat-o. Singurul mod în care poți să știi dacă ți-ai descoperit locul potrivit este să încerci lucruri noi, să-ți asumi riscuri, să înveți din greșelile și din succesele tale și să descoperi lucrul pentru care te-a înzestrat Dumnezeu.

TRANSFORMAREA PERSONALĂ

„S-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie” (Evrei 11:34)

     Cuvântul metamorfoză înseamnă a fi schimbat dintr-o formă în alta. În Evrei capitolul unsprezece, găsim o listă cu oameni celebri, iar printre ei se regăsesc Moise și David. Aveau ei oare slăbiciuni? Da! Aveau ei uneori lupte? Absolut. Dar: „S-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie.” Să ne imaginăm omida care se transformă în fluture. Totul începe lent și timid și este nevoie de multe ore pentru a se putea târî un pas sau doi. Cu toate acestea, când este supusă procesului de metamorfozare, ea devine un fluture frumos care poate zbura pe distanțe lungi prin simpla plutire pe curenții de aer. Aripile fluturilor s-au dezvoltat ca urmare a zbaterii coconului până ce acesta s-a spart. Fără luptă, nu-i cunună! Înțelegi ideea? Te zbați tu pentru ceva anume în prezent? Te afli în mijlocul unei lupte spirituale? Zbaterile tale sunt cele care îți dezvoltă puterea și luptele sunt cele care îți aduc victoria. Satan nu dorește să știi asta. El speră că lupta în care te afli te va distruge în loc să te dezvolte, așa că el continuă să arunce presiune asupra ta. Când viața lui Pavel a devenit atât de grea încât a crezut că nu mai rezistă nici măcar o zi, Dumnezeu i-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” (2 Corinteni 12:9). Cum a reacționat Pavel? El scrie: „mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Corinteni 12:9-10). Deci, încrede-te în Dumnezeu și învață din fiecare situație prin care El îngăduie să treci!

SFATURI FINANCIARE SĂNĂTOASE (3)

„Cel neprihănit dă fără zgârcenie.” (Proverbe 21:26)

     Nivelul binecuvântării financiare pe care ți-o încredințează Dumnezeu depinde de următoarele trei întrebări: 1) Ești suficient de matur ca s-o gestionezi? 2) Speri să culegi, dar nu ești dispus să semeni? 3) Ești o persoană strângătoare sau una darnică? Dumnezeu știe că nu putem dărui toți aceeași sumă. Domnul Isus a lăudat o femeie văduvă pentru că și-a dat ultimii bănuți, spunând: „toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea… a aruncat tot ce avea…” (Marcu 12:44). Pe de altă parte, Barnaba, omul de afaceri „a vândut un ogor, pe care-l avea, a adus banii, şi i-a pus la picioarele apostolilor.” (Faptele Apostolilor 4:37). Cu cât Dumnezeu te binecuvântează mai mult, cu atât mai mult El te face responsabil. Domnul Isus a zis: „Cui i s-a dat mult, i se va cere mult” (Luca 12:48). Într-o biserică, în timpul când se adunau darurile de bunăvoie, un pastor a spus adunării să ia fiecare dintre ei portmoneul sau poșeta persoanei din fața lor. „Acum” a spus el „deschideți-le și dăruiți suma pe care v-ați dorit dintotdeauna s-o dăruiți, dar care ați simțit că nu v-o permiteți!” În realitate, noi nu suntem chemați să dăruim la fel, dar suntem chemați să ne sacrificăm la fel. Lucrul acesta ne face pe toți egali. Nu-i așa că este interesant că poți merge să iei cina la cineva care nu are bunăstare, și pleci simțindu-te ca un rege datorită ospitalității acelei persoane? Asta pentru că esența generozității este jertfa de sine. Dumnezeu a dat binecuvântare financiară unor oameni care nu sunt stăpâniți de iubirea de bani. Cum poți să-ți dai seama că ești stăpânit de iubirea de bani? În loc să dăruiești când Dumnezeu îți spune s-o faci, buzunarul tău este închis. Deci, înțelege acest principiu: Când Dumnezeu îți spune să semeni o sămânță, înseamnă că te așteaptă un seceriș!

SFATURI FINANCIARE SĂNĂTOASE (2)

„Să se strângă toate bucatele din aceşti ani buni… pentru ca ţara să nu fie prăpădită de foamete.” (Geneza 41:35-36)

     Iosif i-a oferit lui Faraon sfaturi financiare sănătoase, pe care am face bine să le ascultăm și noi: „Să se strângă toate bucatele din aceşti ani buni care au să vină… Bucatele acestea vor fi provizia ţării, pentru cei şapte ani de foamete, care vor veni în ţara Egiptului, pentru ca ţara să nu fie prăpădită de foamete.” (Geneza 41:35-36). Cum a reacționat Faraon? „Cuvintele acestea au plăcut lui Faraon.” (citim în versetul 37). Siguranța ta viitoare este garantată, dacă pui în practică următoarele trei principii scripturale: 1) Zeciuiala. „Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare.” (Maleahi 3:10). 2) Economisirea.  Disciplinează-te să investești o parte din venitul tău în economii. Nu-ți face griji că este o sumă mică, ci fă din asta o prioritate și o obișnuință! Dacă nu, îți vei cheltui banii pe alte lucruri și nu-ți vei atinge niciodată obiectivele majore: de-a merge la facultate, de a-ți cumpăra o casă, de a ieși la pensie sau de a susține lucrarea Domnului. 3) Plata datoriilor. După ce ai dat zeciuială și ai pus deoparte pentru viitor, străduiește-te să-ți achiți toate obligațiile financiare lunare. Dacă nu plătești întreaga sumă lunar, ajungi să plătești mai mult decât trebuie. Plătește atât cât trebuie pentru contribuția la pensie, chiar dacă trebuie să strângi puțin cureaua și să te descurci cu mai puțin o vreme. Pe termen lung, vei ajunge departe. Așa că, ia aminte la aceste sfaturi sănătoase!

SFATURI FINANCIARE SĂNĂTOASE (1)

„Comori de preţ şi untdelemn sunt în locuinţa celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte” (Proverbe 21:20)

     E o nebunie să cumperi lucruri de care nu ai nevoie și pe care nu ți le permiți, mai cu seamă atunci când ai facturi restante și când nu ai pus nimic deoparte pentru zile negre. Siguranța ta financiară este determinată de ceea ce ai, nu de ceea ce câștigi! Când trebuie să muncești ani de zile pentru a-ți plăti o datorie, opțiunile tale sunt extrem de limitate. Așadar, stabilește-ți modul de viață prin prisma venitului pe care îl ai, nu prin ceea ce ți-ai dori să fie sau speri să fie. Când ai parte de o mărire salarială, nu cheltui automat mai mult. Biblia spune: „Comori de preţ… sunt în locuinţa celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte” (Proverbe 21:20). Unul din cele mai înțelepte lucruri pe care le poți face astăzi este să începi să salvezi viitorul, semănând zece la sută din venitul tău pentru Împărăția lui Dumnezeu, ca să poți avea parte de seceriș atunci când vei avea nevoie (vezi 2 Corinteni 9:6). Autorul John Kennedy scrie: „A oferi sfaturi biblice în materie de finanțe a devenit o industrie obișnuită. Nu că sfaturile ar fi noi sau că nu ar fi auzit suficient, realitatea este: creștinii intră în datorii fără să aibă vreun plan de răspundere financiară, și pentru a ține pasul cu plata dobânzilor, ei rămân lefteri.” Este filozofia ta în viață „de ce să aștept și să pun bani deoparte când cardul de credit mă va ajuta să am ce-mi doresc chiar acum?”?! Dacă cumperi lucruri de care nu ai nevoie cu bani pe care nu-i ai, oprește-te! Înainte să mai cumperi ceva, întreabă-te dacă într-adevăr ai nevoie de lucrul acela. Și chiar dacă crezi că ai nevoie, întreabă-te dacă poți trăi fără el o vreme; altfel, vei deveni sclavul datoriilor de pe cardul de credit. Iată un sfat financiar sănătos: Roagă-te pentru călăuzirea lui Dumnezeu înainte de-a face o cheltuială inutilă!