CUI ÎI APARȚII?

„Cine sunt eu, ca să mă duc…” (Exodul 3:11)

     Când Dumnezeu i-a zis lui Moise că îl va folosi pentru a scăpa poporul Israel din robie, conversația s-a derulat în felul următor: „Acum, vino, Eu te voi trimite la Faraon și vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.” Moise a zis lui Dumnezeu: „Cine sunt eu, ca să mă duc la Faraon și să scot din Egipt pe copiii lui Israel?” Dumnezeu a zis: „Eu voi fi negreșit cu tine” (v. 10-12). Moise și-a rezumat temerile și nesiguranțele sale printr-o singură întrebare: „Cine sunt eu?” Dar e o întrebare greșită. Nu cine ești contează, ci Cui îi aparții! În acea zi, Dumnezeu i-a revelat lui Moise numele Său: „Eu sunt Cel ce sunt.” Numele Său este soluția tuturor problemelor și răspunsul la toate întrebările. Numele Său liniștește orice teamă și câștigă orice luptă. În fața Numelui Său, îngerii se închină și dracii se-nfioară. Prin Numele Său, păcatele noastre sunt răscumpărate și autoritatea noastră este validată. Cine ești este absolut lipsit de relevanță. Dumnezeu nu ne folosește datorită a ceea ce suntem, ci în ciuda a ceea ce suntem. Cerul nu va da faliment dacă noi nu dăm zeciuială… Și dacă îți dai talanții în altă parte, nu înseamnă că Împărăția lui Dumnezeu se năruie. Dar din motive care ne vor fi descoperite numai de partea cealaltă a spațiului și a timpului, Dumnezeu a ales să-Și împlinească planurile prin oameni obișnuiți ca noi. Îți este teamă să pășești prin credință, ca să nu greșești? Nu cumva situația îți pare fără ieșire? Asta nu este din cauza lui Dumnezeu. Astăzi, încrede-te în El, bazează-te pe promisiunea Sa: „Eu voi fi negreșit cu tine”… și mergi mai departe!

CUM SĂ-L ÎNȚELEGEM PE TATĂL CERESC (2)

„Cum se îndură un tată de copiii lui, așa Se îndură Domnul…” (Psalmul 103:13)

     Poate îți este greu să-L vezi pe Dumnezeu ca pe tatăl tău, dacă porți cu tine cicatricile unui copil abuzat. Poate ai avut parte de prea multe nevoi neîmplinite care s-au adunat: afecțiune, siguranță, încredere, mângâiere, nevoi materiale etc… și lipsa acestora te face să crezi cu greu că Dumnezeu Se va îngriji de ele acum. Ce e de făcut? Recunoaște că imaginea tatălui pe care ți-ai format-o este defectuoasă, și că nu seamănă absolut deloc cu cea a Tatălui tău ceresc. Nici măcar cel mai bun tată de pe pământ nu se poate compara cu El. Dumnezeu dorește să te apropii de El ca de Tatăl desăvârșit care este – preocupat, sensibil, generos, plin de dragoste, de care poți să depinzi. De aceea Domnul Isus ne-a învățat să-L numim „Tatăl nostru”, nu doar „Dumnezeu și Domn Atotputernic.” Ca un tată bun, El îți înțelege nevoile și le împlinește pe deplin (vezi Matei 6:25-34). Și la fel cum părinții buni recunosc calitățile unice ale copiilor săi, El îți cunoaște personalitatea deosebită, darurile, gândurile și sentimentele. „Cum se îndură un tată de copiii lui, așa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El. Căci El știe din ce suntem făcuți; Își aduce aminte că suntem țărână.” (Psalmul 103:13-14). Grija lui Dumnezeu este croită pe măsura darurilor și slăbiciunilor tale. La fel ca un tată iubitor, El acceptă și își împlinește responsabilitatea de a se îngriji de tine. Dar care este rolul tău în această relație? Acela de a te comporta ca fiul unui Tată demn de încredere, generos și atotiubitor! Așa că, astăzi roagă-te pentru toți aceia care au o relație dificilă cu tatăl lor!

CUM SĂ-L ÎNȚELEGEM PE TATĂL CERESC (1)

„Ei n-au înțeles că le vorbea despre Tatăl.” (Ioan 8:27)

     Pe vremea Domnului Isus, era greu să înțelegi conceptul de Dumnezeu-Tatăl. Domn, rege, judecător, acestea erau ușor de înțeles – dar nu Tată! Vechiul Testament vorbește rareori despre Dumnezeu ca Tată, în timp ce Noul Testament menționează lucrul acesta de multe ori. Până nu a venit Domnul Isus și nu L-a descoperit pe Tatăl, El a fost ca o taină. „Nimeni nu cunoaște deplin pe Tatăl, afară de Fiul și acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.” (Matei 11:27). Și printre noi sunt mulți care nu înțeleg bine că El este Tată și că avem binecuvântări din belșug în El. „Tată”, numele atotcuprinzător al lui Dumnezeu, încorporează tot ce am putea avea nevoie vreodată, prin faptul că El dezvăluie ceea ce simte pentru fiecare dintre noi. Numele acesta exemplifică toate trăsăturile celui mai bun tată pe care ni-l putem imagina. Gândește-te ce ar face un tată iubitor și atotputernic pentru un copil aflat în nevoie. Tatăl tău ceresc dorește să le facă pe toate acestea pentru tine… și chiar mai mult de-atât! Când Îl recunoști pe Dumnezeu ca fiind Tatăl tău, fricile tale dispar și începi să înțelegi că nevoile tale vor fi împlinite în adevăratul sens al cuvântului. Domnul Isus a zis: „Nu te teme… pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăția” (Luca 12:32). Dumnezeu este bucuros să-ți ofere resursele Împărăției Sale! De ce? Pentru că te iubește la fel de mult cât Îl iubește pe Isus, Fiul Său… care S-a rugat ca tu să fii încredințat că Tatăl tău ceresc te iubește cum L-a iubit pe Domnul Isus (cf. Ioan 17:23). În calitate de copil al Său răscumpărat, cf. Efeseni 2:19, ai toate beneficiile pe care le au cei care sunt membri ai „casei lui Dumnezeu”!

DUMNEZEU TE POATE SĂDI IARĂȘI

„Ești o grădină închisă…” (Cântarea Cântărilor 4:12)

     Pomul unui gospodar a dat rod bogat mulți ani la rând, și a devenit o reală sursă de venit pentru el, așa că omul nostru și-a canalizat toate eforturile spre profit și nu a băgat de seamă că pomul era pe moarte. Apoi, s-a trezit într-o zi că pomul s-a uscat, pentru că rădăcina se uscase. A fost atât de preocupat de roade, încât a neglijat rădăcina. Dar tu? Te concentrezi pe cifre și rezultate? Sau pe scop, oameni, caracter, maturitate și pe rădăcina biruinței tale? Hrănește rădăcina și vei avea mereu parte de rod! Un autor scria: „Asemenea cu ale unei plante obligate să stea în același ghiveci, și rădăcinile noastre sunt îngrădite și răsucite. Cu timpul, nu mai avem cum să fim hrăniți pe deplin… pentru că nu putem crește dincolo de limitele mediului în care ne aflăm. Potrivit cuvintelor din Cântarea cântărilor, devenim ca o „grădină închisă… o fântână pecetluită.” Dar Dumnezeu se uită la omul dinlăuntru, cel care are potențialul să devină tot ce El l-a creat să fie. El vede floarea ce stă să înflorească în grădina închisă, prospețimea izvorului lăuntric și susurul fântânii cu apă. El știe că ești inhibat și închis, și dorește să te elibereze. Anumite încercări din viață, cum ar fi moartea cuiva drag sau divorțul, necesită o replantare obligatorie, adică șansa de a-ți forma rădăcini mai adânci și de a-ți atinge potențialul într-un nou ambient. Cere-i lui Dumnezeu să te sădească din nou, să te scoată cu blândețe, să te elibereze de robie și să-ți găsească locul perfect în care să crești. Lasă-L să-ți hrănească rădăcinile, ca ele să se extindă în pământul fertil al libertății regăsite.”

CARE ESTE TEMELIA VIEȚII TALE?

„De ce-Mi ziceți: „Doamne, Doamne!” și nu faceți ce spun Eu?” (Luca 6:46)

     Domnul Isus a spus o pildă despre doi oameni care și-au construit o casă. Cel înțelept și-a așezat casa pe o stâncă solidă; nebunul și-a construit-o pe nisip. Când furtuna a lovit ambele case, numai casa celui înțelept a rămas în picioare. Domnul Isus nu a dorit să compare înțelepciunea cu nebunia, deoarece toți putem fi înțelepți uneori și nebuni alteori. Și nici nu a spus că a supraviețuit casa celui credincios, în timp ce casa care a fost distrusă aparținea unui necredincios, deși această idee este implicită. Domnul Isus a dorit să compare cele două temelii (vezi Matei 7:24-27). Așadar, care este temelia vieții tale? Când lucrurile se înrăutățesc, când ești pus cu fața la zid, când viața ta atârnă de un fir de ață, când ți-ai epuizat ultima fărâmă de putere – ce anume te ajută să supraviețuiești? Cu siguranță nu înțelepciunea sau biserica de care aparții. Credincioșii adevărați caută să rămână la suprafață în mijlocul furtunilor vieții: o relație abuzivă, un colaps financiar, un partener necredincios, o pierdere ireversibilă, boala unui copil, handicapul psihologic și fizic etc. Iată ce a dorit Domnul Isus să ne învețe prin această pildă: Când vin furtunile vieții, singura cale prin care poți supraviețui este să faci ceea ce-ți spune El! Întrucât Dumnezeu Își onorează întotdeauna Cuvântul, ascultarea ta te aliniază la Cuvântul Său, la voia Sa și la puterea Lui de a acționa în locul tău. Când umbli în ascultare, Dumnezeu te va ajuta să treci prin furtună, indiferent cât de puternică este!

NU DA VINA PE ALȚII (2)

„Fiecare își va purta sarcina lui însuși.” (Galateni 6:5)

     Sally administra o companie mică de marketing, iar când au apărut problemele, ea a căutat automat un țap ispășitor. La ședințele pe tema vânzărilor îi ocăra și îi critica pe colegii ei, numindu-și tiradele drept „discuții constructive.” Când angajații au început să-și dea demisia în număr mare, iar veniturile companiei s-au diminuat, Sally a dat vina pe economia în stagnare, personalul ineficient și condițiile proaste de lucru. În cele din urmă, șeful ei s-a săturat și a concediat-o. Învinovățirea altora fusese până atunci metoda prin care supraviețuise Sally. Nu s-a gândit niciodată că ea a contribuit la problemă. Învinovățirea altora îți subminează abilitatea și capacitatea de a-ți „purta sarcina ta însuți.” Un expert scrie: „În loc să devii mai puternic, devii mai slab. Oamenii au impresia că dacă recunosc faptul că fac parte din problemă înseamnă că au greșit oarecum. În realitate e valabil exact opusul. E nevoie de putere ca să fii de acord că toți cei implicați au avut o vină. Un alt efect secundar al învinovățirii altora este neprihănirea proprie. În mintea ta ești nevinovat, și net mai bun decât alții. Crezi că ești puternic și că ceilalți sunt slabi. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr; Biblia spune: „Mândria merge înaintea pieirii, și trufia merge înainte căderii.” (Proverbele 16:18). Când dai vina pe alții, îți pierzi abilitatea de a vedea realitatea și ești șocat când pierzi o relație sau un loc de muncă, lucru care nu ai fi crezut niciodată că se va întâmpla. Când încetezi să mai dai vina pe alții, îți dezvolți compasiunea și îți dai seama că greșelile sunt firești și inevitabile. Ele sunt doar niște greșeli și pot fi corectate. Asta nu înseamnă că e ceva greșit la tine sau la ceilalți.” Așadar: „fiecare să își poarte sarcina lui însuși.”

NU DA VINA PE ALȚII (1)

„Fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuși…” (Romani 14:12)

     Ai văzut vreodată un aruncător de flăcări, măcar în vreun film? Acest lansator de foc este menit să-i distrugă pe oameni. Ei bine, acuzatorii fac exact același lucru. Când viața nu merge așa cum vor ei, în loc să-și asume responsabilitatea pentru deciziile și faptele lor, dau vina pe alții. Și de țapi ispășitori nu ducem lipsă! De exemplu: „Afacerea mea ar fi avut succes dacă banca mi-ar fi dat un împrumut mai mare. Am vrut să fac parte din echipa de slujire, dar soțul meu nu a agreat ideea” etc. Însă când vorbim despre învinovățirea altcuiva, Scriptura este foarte clară: „Fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu.” Problema cu învinovățirea altora este că te împiedică să ai o atitudine constructivă și să mergi mai departe în viață. Așa cum psihologul Brenda Shoshanna remarca: „Fiecare persoană pe care dai vina se ține cu dinții de o părticică din puterea ta personală și din stima ta de sine. Asumarea responsabilității pentru ceea ce se întâmplă în viața ta este unul dintre lucrurile cele mai motivatoare pe care le poți face. Ai la îndemână noi alegeri. Mânia ta e tot mai mică. Vezi oamenii și evenimentele cu alți ochi.” Nu uita: responsabilitatea poate fi înțeleasă ca abilitatea de a da un răspuns sau iscusința de a răspunde și nu de a reacționa. Fără îndoială – te poți simți intimidat la gândul că trebuie să-ți iei viața în mâini, dar vei fi uimit de bucuria și libertatea pe care ți-o aduce. Vei face greșeli pe drum? Firește! Te vei împiedica oare și vei cădea? Desigur! Dar nimic nu se compară cu sentimentul umblării prin credință și cu noul pas pe care îl poți face cu ajutorul lui Dumnezeu.

DUMNEZEU ESTE PESTE TOT

„Locul pe care calci este un pământ sfânt.” (Exodul 3:5)

     Cărturarii evrei au dezbătut adeseori motivul pentru care Dumnezeu i S-a revelat lui Moise în mijlocul pustiei. De ce nu a făcut-o într-un loc extrem de populat sau cu o puternică semnificație spirituală? Părerea generală a fost că Dumnezeu a vrut să arate că „niciun loc de pe pământ, nici măcar un tufiș plin de spini nu este lipsit de prezența Lui.” Pastorul și autorul A.W. Tozer a scris: „Dumnezeu este deasupra, dar nu este propulsat acolo. El este dedesubt, dar nu este țintuit. El este afară, dar nu este exceptat. El este înăuntru, dar nu este limitat. Dumnezeu este deasupra tuturor lucrurilor și stăpânește, este sub toate lucrurile și le susține, este în afara tuturor lucrurilor și le îmbrățișează și este în interiorul tuturor lucrurilor și le umple.” Și iată partea cea mai importantă: „Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, și vă dă, după plăcerea Lui, și voința și înfăptuirea.” (Filipeni 2:13). Astăzi, Dumnezeu locuiește în tine, lucrează în tine și îți dă dorința de a face lucrurile care Îi sunt pe plac. Iată și un gând interesant: dacă Dumnezeu locuiește în tine, nu merge nicăieri unde știi că nu-i place, și nu te implica în nicio situație în care știi că nu i-ar plăcea să te implici. Dacă te simți stânjenit când ești cu o anumită persoană sau într-un anumit loc, ai grijă. Duhul Sfânt este cel care îți spune că nu ai ce căuta acolo și că nu ar trebui să faci așa ceva! Are cumva Dumnezeu viziuni înguste? Nu! El îți vrea binele, așa că te ferește de rău. Biblia spune: „Căci Domnul Dumnezeu este… un scut… și nu lipsește de niciun bine pe cei ce duc o viață fără prihană.” (Psalmul 84:11). Așadar, ține cont și astăzi că, oriunde te-ai duce, Dumnezeu este acolo!

PUTERE PENTRU VORBITORI

„Cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea…” (Isaia 40:31)

     Ca să descrie emoțiile pe care le-a simțit atunci când a trebuit să se adreseze publicului, un scriitor respectat spunea: „Vorbitul în public este considerat teama noastră numărul unu, înaintea fricii de moarte, care se situează pe locul cinci și înaintea fricii de singurătate, care se plasează pe locul șapte. Asta înseamnă că majoritatea dintre noi se teme mai puțin de moarte decât de faptul de a se face de râs în fața altora. Teama este un motivator puternic. Există teama de a fi considerat diferit; teama de necunoscut; teama de a nu fi un înșelător; teama de a nu uita tot ceea ce aveai de gând să spui; teama de a fi expus riscului în public; teama de a sta singur în față… Toate acestea vin la pachet pentru majoritatea dintre noi când trebuie să vorbim în public.” În cartea sa „Biblia despre leadership”, autorul Lorin Woolfe scrie: „Leadershipul îți secătuiește aproape complet rezerva de energie verbală, prin: vorbitul la telefon, concentrarea asupra mesajului, repetarea lui până când nu mai suporți sunetul propriei tale voci – după care îl reproduci din nou, deoarece exact când ai început să te plictisești teribil de mesaj, lumea începe probabil să-l recepționeze.” Dacă ești o persoană care îi învăță pe alții, care predică sau vorbește des în public, probabil zâmbești și spui: Chiar așa este! Adevărul este că nu poți să umpli o găleată goală dintr-un puț uscat. Pentru a le oferi altora învățătură, trebuie să ai bateriile spirituale, emoționale și fizice încărcate. Și Biblia îți spune cum: „cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă și nu obosesc, umblă, și nu ostenesc.” Așa că, extrage-ți puterea din Cuvântul lui Dumnezeu!

BINECUVÂNTAREA UNUI TATĂ (2)

„Să-ți dea Dumnezeu rouă din cer și grăsimea pământului, grâu și vin din belșug!” (Geneza 27:28)

     Astăzi ne uităm la alte două ingrediente ale binecuvântării unui tată: 1) Puterea rugăciunii. Iată cum s-a rugat Isaac, un om de la țară, pentru fiii săi: „Să-ți dea Dumnezeu rouă din cer și grăsimea pământului, grâu și vin din belșug!” Taților, copiii voștri v-au auzit vreodată rugându-vă pentru ei ca să reușească în viață? Sau au auzit ei cuvinte tăioase și critice precum: „Cum ai putut fi așa nătărău? Tu nu gândești niciodată? Nu vei realiza niciodată nimic în viață!” Dacă este așa, spune-le că-ți pare rău și roagă-i să te ierte. Apoi creează ocazii ca ei să te audă vorbind cu Dumnezeu despre fiecare dintre ei, pe nume; să te audă cum rostești binecuvântări peste ei. Ce mare putere are rugăciunea de binecuvântare a unui tată peste familia sa! 2) Transmiterea unei viziuni corecte cu privire la viitor. Biblia spune: „Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu” (Proverbele 29:18). Consilierii școlari deplâng lipsa de viziune a elevilor. Mulți dintre copiii de astăzi nu văd înaintea lor nimic altceva decât întuneric economic, șomaj și greutăți. Ei au nevoie de oameni care cred în ei; care să-i asigure că pot reuși și că pot fi fericiți în viață; au nevoie să știe că îi așteaptă cele mai frumoase clipe. Isaac nu a așteptat ca fiii lui să-și născocească propriile viziuni pentru viitor. Nu, el s-a rugat pentru biruința lor în viață, pentru dezvoltarea lor până la faimă și pentru respect din partea familiei și a societății. Taților, copiii voștri au nevoie să-i ghidați și să-i motivați în direcția corectă!