DEZVOLTAREA EMOȚIONALĂ

„Îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape care s-au scurs” (Iov 11:16)

     Astăzi vom vorbi despre frânarea dezvoltării emoționale. Dacă nu primești ajutor pentru suferințele tale emoționale din trecut, vei ajunge să-i tratezi pe ceilalți așa cum ai fost și tu tratat, și vei repeta trecutul în prezent. Firește, poți ajunge să rănești cele mai importante persoane din viața ta, poate chiar să distrugi niște relații fără să știi de ce. Pentru aceste eșecuri vei da poate vina pe obiceiurile, privirile, atitudinile soțului tău sau ale soției tale, și pe modul lui/ei de a se ocupa de anumite lucruri. Și făcând așa, vei ajunge să fii blocat emoțional, prins în capcana rănilor nevindecate și neînțelese, sau a disfuncționalității tale. Aici este vorba despre „bagajul tău emoțional”: regrete pentru greșeli din trecut, ranchiună pentru răul care ți s-a făcut și toate celelalte suferințe pe care le ascunzi sub nori de mânie, de cinism și de singurătate. Nu vei ști niciodată ce ai sau ce îți lipsește cu adevărat, până nu scapi de bagajul acesta emoțional. Cum poți face asta? Răspunsul se găsește în Cuvântul lui Dumnezeu și în prezența Sa: „Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mâinile spre El. Depărtează-te de fărădelege, şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău. Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică; îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape care s-au scurs. Zilele tale vor străluci mai tare decât soarele la amiază, întunericul tău va fi ca lumina dimineţii. Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit. Te vei culca şi nimeni nu te va tulbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.” (Iov 11:13-19). Încearcă să aplici ce scrie aici, pentru rezolvarea dezvoltării tale emoționale!

DEZVOLTAREA SPIRITUALĂ

„Aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri” (Evrei 5:12)

     Adresându-se unora dintre primii creștini, autorul epistolei către Evrei scria astfel: „Asupra celor de mai sus avem multe de zis, şi lucruri grele de tâlcuit; fiindcă v-aţi făcut greoi la pricepere. În adevăr, voi care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.” (Evrei 5:11-14). În acest pasaj este vorba despre stoparea dezvoltării spirituale, și acest lucru se poate întâmpla fiecăruia dintre noi. Printre primele dovezi că un copil este sănătos și crește este faptul că nu mai trebuie hrănit cu biberonul, și nu mai trebuie să-i mărunțești mâncarea ori să i-o introduci în gură. Se poate să prefere ciocolata și nu morcovii, dar noi credem că este tot mai aproape de momentul în care înțelege de ce are nevoie de morcovi. Dacă singurul moment în care te hrănești spiritual este duminica dimineața, la biserică, de ce mai ești surprins că nu ai credința că Dumnezeu îți răspunde la rugăciuni, că îți dă putere să învingi ispita, sau că te călăuzește în viață? Cât crezi că ai rezista dacă ai mânca o singură dată pe săptămână? Iov a spus: „N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.” (Iov 23:12); iar psalmistul (Psalmul 119:103) exclamă: „Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea!”. Ieremia a scris: „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele” (Ieremia 15:16). Să-ți fie clar și azi că, pentru a crește spiritual (vezi Evrei 5:14), ai nevoie de „hrana tare” a Cuvântului lui Dumnezeu!

SLUJEȘTE PE CINEVA ASTĂZI!

„Slujiţi-vă unii altora în dragoste” (Galateni 5:13)

     Biblia ne spune că înainte de a fi răstignit pe cruce, Domnul Isus „S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar, şi S-a încins cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor, şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins” (Ioan 13:3-5). Apoi a spus: „Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu. Adevărat, adevărat, vă spun, că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis. Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi.” (Ioan 13:15-17). Ce lecție! Dragostea nu se poate manifesta în izolare. Nu se poate pune în practică stând singur în fața televizorului sau a calculatorului. Cântărețul Michael W. Smith a spus: „Dragostea nu a fost pusă în inima ta ca să stai. Dragostea nu este dragoste până când nu o dai!” Să reținem faptul că Domnul Isus „i-a iubit pe ai Săi și i-a iubit până la capăt” (Ioan 13:1). Cum? Încingându-Se cu ștergarul de rob. Și unde poți face tu lucrul acesta? Oriunde! La birou, la depozit sau pe șantier! Locul tău de muncă poate deveni un loc sacru unde prezența lui Dumnezeu să binecuvânteze rutina zilnică, întrucât dragostea lui Dumnezeu din inima ta este încinsă cu ștergarul de slujitor. „Fac eu copiile în locul tău… răspund eu la telefon câtă vreme fugi la școală să-i duci fiului tău mâncarea de prânz… Se vede pe fața ta că treci printr-o perioadă grea, poate vrei să vorbim… Poate că nu am toate răspunsurile, dar știu pe Cineva care le are!” – sunt exemple de fraze pe care le poți spune astăzi… Apostolul Pavel concluzionează: „Slujiţi-vă unii altora în dragoste.” Așadar, dacă e cazul, abate-te puțin din drumul tău sau din treaba ta, astăzi – dacă ai posibilitatea să slujești pe cineva!

DESCOPERINDU-ȚI DESTINUL (2)

„S-au găsit însă și oameni răi… care l-au disprețuit…” (1 Samuel 10:27)

     Când Dumnezeu te cheamă la un destin special, nu toată lumea se va bucura: „S-au găsit însă şi oameni răi, care ziceau: „Ce ne poate ajuta acesta?” Şi l-au dispreţuit, şi nu i-au adus niciun dar. Dar Saul s-a făcut că nu-i aude.” Absolut remarcabilă reacția lui Saul față de criticii săi: „s-a făcut că nu-i aude.” Concluzie: nu este responsabilitatea ta să-i convingi pe alții de chemarea ta; responsabilitatea ta este să o deosebești. Biblia spune: „Darurile unui om îi fac loc” (Proverbele 18:16). Darurile pe care le ai – și roadele pe care le produc – sunt cele care îți validează chemarea. „Opreşte-te acum” a zis iarăşi Samuel „şi-ţi voi face cunoscut cuvântul lui Dumnezeu”. (1 Samuel 9:27). Când știi că ai auzit glasul lui Dumnezeu, critica celorlalți te va afecta prea puțin. Prezența Sa te liniștește, cuvintele Sale îți călăuzesc pașii, iar pacea Sa liniștește furtunile din sufletul tău. După ce auzi vocea lui Dumnezeu, cuvintele măgulitoare ale celorlalți nu te pot ridica în slăvi, întrucât stai cu ambele picioare pe pământ, iar obiectivele tale sunt clare. Nu vei avea nevoie de lauda altora, căci încrederea pe care o are El în tine te mulțumește pe deplin. După ce auzi glasul lui Dumnezeu, atitudinea ți se schimbă pe loc; nu vei mai privi spre viitor plin de mânie, de neliniște sau de teamă. Dumnezeu a vorbit, cuvintele Sale sunt pline de putere, și timpul va dovedi că El a avut dreptate! Iată cuvinte din Scriptură pe care să le ții minte: „cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe?… ochii Domnului… cutreieră tot pământul.” (Zaharia 4:10). În loc să te compari cu alții și să te consideri mai prejos decât ei, mai bine sărbătorește fiecare pas prin credință pe care îl faci pe calea destinului pe care ți l-a dat Dumnezeu!

DESCOPERINDU-ȚI DESTINUL (1)

„Samuel a luat sticluţa cu untdelemn, şi a turnat-o pe capul lui Saul.” (1 Samuel 10:1)

     Astăzi vom vorbi despre modul extraordinar în care Saul a ajuns să fie primul împărat al poporului Israel. Saul străbătea teritoriul țării, în căutarea măgărițelor pierdute ale tatălui său, când s-a întâlnit cu profetul Samuel. „Samuel i-a zis lui Saul: „Spune slugii tale să treacă înaintea noastră”. Şi sluga a trecut înainte. „Opreşte-te acum” a zis iarăşi Samuel „şi-ţi voi face cunoscut cuvântul lui Dumnezeu”. Samuel a luat sticluţa cu untdelemn, şi a turnat-o pe capul lui Saul. Apoi l-a sărutat şi a zis: „Nu te-a uns Domnul… ca să fii căpetenia moştenirii… Lui?” (1 Samuel 9:27-10:1). Gândește-te puțin: Saul se afla în căutarea unor măgărițe când și-a descoperit destinul! Și ție ți se poate întâmpla lucrul acesta! Dumnezeu are obiceiul de a chema oameni care sunt ocupați cu alte lucruri. Iacov și Ioan își reparau năvoadele, Matei colecta taxe, Elisei cultiva pământul, Saul căuta măgărițele pierdute ale tatălui său. Pentru fiecare în parte era doar o altă zi la serviciu, muncind să-și câștige pâinea. Dar când Dumnezeu are un destin pentru tine, și când a marcat o dată din calendar cu numele tău, El va veni să te cheme. Poate că spui: „Dar eu n-am nimic special!” La fel a spus și Saul: „oare nu sunt eu Beniamit, din una din cele mai mici seminţii ale lui Israel? Şi familia… mea nu este cea mai mică dintre toate familiile din seminţia lui Beniamin?” (1 Samuel 9:21). Statutul tău social nu-L limitează pe Dumnezeu. Când are un plan pentru tine, El intră în viața ta și te aduce în prim-plan, în lumina reflectoarelor. Așadar, rămâi credincios, continuă să-L slujești… și va veni și vremea ta!

VORBEȘTE „CU HAR”!

„Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare” (Coloseni 4:6)

     John Grisham, romancier american și autorul multor cărți de mare succes (traduse în 42 de limbi, inclusiv în românește), dintre care unele au fost ecranizate cu mare succes, a fost denumit „o săgeată dreaptă croindu-și drum pe o cărare strâmbă.” Romanele sale descriu adesea avocați imorali, politicieni corupți și polițiști agresivi – punctul slab a lumii bogătașilor. Eroii săi, pe de altă parte, sunt în general oameni nevinovați sau copii, de exemplu: un băiat de unsprezece ani, în „Clientul”. Grisham a afirmat că preferă să fie un om de treabă decât să-și împânzească romanele cu relații ilicite și scene sângeroase. El refuză să scrie ceva ce i-ar ofensa mama sau copiii. În pofida previziunilor făcute de cele mai multe edituri din lume, el a cules roadele abordării sale. Romanul „Firma” are peste douăzeci de milioane de exemplare tipărite. Fanii care îl abordează și-i trimit mesaje au vârste cuprinse între zece și… nouăzeci și șase de ani! Majoritatea cititorilor săi îl laudă pentru că a lăsat deoparte violența, obscenitățile și mizeriile explicite. Biblia ne învață: „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.” Să reținem cuvintele „dreasă cu sare” sau „care are gust bun”. Domnul Isus a afirmat că „din prisosul inimii vorbeşte gura. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.” (Matei 12:34-37). Așadar, astăzi – vorbește „cu har”!

NU FORȚA O RELAȚIE!

„Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri” (1 Ioan 2:19)

     Fiecare relație din viața ta își are un motiv și un anotimp. Dedicarea ta față de familie trebuie să fie pe viață; celelalte relații este foarte probabil că vor avea limită de timp. Așadar, când cineva pleacă, nu încerca să-l convingi să rămână cu tine, să te iubească, să te sune, să-i pese de tine, să vină să te vadă sau să păstrați legătura. Destinul tău nu este legat de cei ce te părăsesc. Apostolul Ioan scrie: „Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci au ieşit, ca să se arate că nu toţi sunt dintre ai noştri.” Oamenii te părăsesc pentru că nu sunt legați de tine. Și dacă nu sunt legați de tine, nu trebuie să încerci să-i faci să rămână. Asta nu înseamnă că sunt oameni răi, ci doar că un capitol din viața ta se încheie. Trebuie să știi când s-a terminat o relație, și când să spui „la revedere”, convins că orice relație pe care Dumnezeu vrea s-o ai, El Se va îngriji de ea! Nu mai insista să rămână – lasă-i să plece! A te agăța de o relație a cărei rațiune nu mai există, nu va face decât să te rănească. După ce Lot l-a părăsit, Avraam a ajuns la un alt nivel al binecuvântării lui Dumnezeu. Orpa a părăsit-o pe Naomi și s-a întors în Moab, dar Rut a rămas cu ea – și ambele au primit binecuvântarea lui Dumnezeu. Trebuie să știi cine face parte din viața ta și cine nu. Dacă ții cu dinții de cineva al cărui loc nu este în viața ta, și care n-a fost menit pentru asta, cuvântul pentru tine astăzi este acesta – lasă-l să plece!

NU TE LĂSA RĂPUS DE DISPERARE!

„Să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări” (Iacov 1:2)

     Când în viața și în relațiile noastre apar necazuri (ceea ce se va întâmpla în mod inevitabil!), este foarte ușor să cădem pradă disperării. Mai întâi, suntem dezamăgiți de un eveniment sau de o relație. Apoi, pe măsură ce încercarea dureroasă persistă, cădem în descurajare și abandonăm ideea că lucrurile se vor schimba. În cele din urmă, pe măsură ce înțelegem că ne e imposibil să mișcăm lucrurile în direcția pe care o dorim noi, sucombăm sub greutatea disperării. Ne simțim neputincioși, neajutorați și nu știm cum să netezim cărarea vieții. În loc să alergăm în cursa vieții, avem impresia că înotăm într-un ocean de jeleu. Deseori, când nu reușim să înțelegem circumstanțele vieții, ne limităm așteptările cu privire la cine este Dumnezeu și ce poate face El pentru noi. Noi credem că există un singur rezultat bun – cel pe care-l dorim noi! În schimb, noi trebuie să ne încredem în Tatăl nostru ceresc, deoarece El are întotdeauna un plan mai mare și mai bun pentru noi. Trebuie să încercăm să-L vedem la lucru în oricare din circumstanțele cu care ne confruntăm. Să nu uităm: așteptările lui Dumnezeu sunt mai mari decât ale noastre, și numai Tatăl nostru ceresc și planul Său, indiferent cât de dureros poate părea acum, ne pot mulțumi cu adevărat sufletele. Apostolul Iacov scrie: „Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic.” (Iacov 1:2-4). Păstrează acest adevăr viu în mintea ta, și nu vei cădea pradă disperării niciodată!

DUMNEZEU TE VA IERTA ȘI TE VA RESTAURA

„Trestia frântă n-o va zdrobi” (Isaia 42:3)

     Chiar dacă ești amator de știri senzaționale (fie și istorice), poate că totuși n-ai auzit despre „dezastrul melasei” din Boston… În 15 ianuarie 1919, un rezervor din oțel conținând peste 10 milioane litri de melasă topită a explodat. Un val de sirop de aproape 10 m înălțime a măturat oameni și animale, a distrus clădiri, a zdrobit vagoane de marfă și mașini. Uriașa cisternă, cu înălțimea de 15 m și circumferința de 75 – fusese proiectată greșit. Reprezentanții companiei au reacționat la crăpăturile care apăreau constant, revopsind cisterna într-o culoare asemănătoare cu cea a melasei; filosofia lor era „ce nu se vede, se uită.” Acești oficiali știau că acolo era un mare risc, dar n-au făcut nimic în această privință. Dezastrul descris de un autor ca fiind „Valul întunecat” a ucis 21 de persoane și a rănit alte 150. Putem extrage două învățături importante din această istorie. Prima: dă atenție fisurilor din caracterul tău; ceea ce ignori azi, s-ar putea să te distrugă mâine. A doua: indiferent cât de tare ești zdrobit, dacă te întorci la Dumnezeu, El te va repune pe picioare. Prorocul Isaia a spus: „Trestia frântă n-o va zdrobi.” Aceste cuvinte înfățișează blândețea și harul lui Dumnezeu, atunci când Se apleacă să te ridice și să te vindece. Poate ai impresia că păcatul tău este prea mare și că te-ai îndepărtat prea tare de El. Nu, „Dumnezeu este… încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie.” (Exodul 34:6). „Le voi vindeca vătămarea adusă de neascultarea lor, îi voi iubi cu adevărat! Căci mânia Mea s-a abătut de la ei!” (Osea 14:4). „El nu-Şi ţine mânia pe vecie, ci Îi place îndurarea! El va avea iarăşi milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre, şi vei arunca în fundul mării toate păcatele lor.” (Mica 7:18-19). Astăzi, Dumnezeu te iartă și te restaurează, dacă vrei și-i ceri acest lucru!

AI NEVOIE DE O VIZIUNE!

„Atunci ai vorbit într-o vedenie…” (Psalmul 89:19)

     Psalmistul scria: „Atunci ai vorbit într-o vedenie prea iubitului Tău, şi ai zis: „…am găsit pe robul Meu David, şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel Sfânt. Mâna Mea îl va sprijini, şi braţul Meu îl va întări” (Ps. 89:19-21). Marile viziuni precedă întotdeauna marile realizări. Și Dumnezeu este Cel care dă marile viziuni. Viziunea dă naștere scopului; ea aprinde și alimentează focul lăuntric și te face să înaintezi în ciuda circumstanțelor și a obstacolelor. Pentru a înțelege bine cuvântul „viziune”, trebuie să reținem următoarele lucruri: 1) Viziunea vine de la Dumnezeu. El știe de ce ești în stare și pentru ce te-a înzestrat. Privești tu dincolo de propria-ți persoană, chiar și dincolo de propria-ți viață, în timp ce-ți cauți viziunea? Dacă nu, este posibil să pierzi potențialul pe care ți l-a dat Dumnezeu și tot ce are El mai bun pentru tine. După ce L-ai consultat pe Dumnezeu în privința unei viziuni, și încă n-ai primit-o, gândește-te să te asociezi cu o persoană a cărei viziune rezonează cu persoana ta. 2) Viziunea se bazează pe experiențele trecutului tău. Viziunea nu este o calitate mistică ce vine din neant. Ea se dezvoltă din experiențele tale trecute și din trecutul celor din jurul tău. 3) Viziunea împlinește nevoile altora. O viziune care vine de la Dumnezeu depășește cu mult ceea ce poate realiza cineva. Ea îi include și îi binecuvântează pe alții. Dacă viziunea ta nu include aceste lucruri, înseamnă că este prea măruntă. 4) Viziunea atrage resurse. Asemenea unui magnet, ea atrage, lansează provocări și îi unește pe oameni. În același timp, ea strânge laolaltă finanțe și alte resurse. Cu cât ai o viziune mai mare, cu atât va atrage mai mulți oameni plini de credință. Și cu cât este mai plină de provocări, cu atât cei care participă la ea se vor lupta ca s-o ducă la îndeplinire.