„Să nu fie ceartă între mine şi tine … căci suntem fraţi” (Geneza 13:8)

     Conflictele din familie scot la iveală ce e mai rău, dar și ce e mai bun din noi. Nu conflictul în sine este problema – caracterul este problema! Conflictul doar ne descoperă ceea ce este important pentru noi. Prioritatea lui Avraam era familia; a lui Lot era „să se îmbogățească”. Preocuparea lui Avraam era armonia; a lui Lot era auto-conservarea. Avraam era condus de credință; Lot de lăcomie. Avraam era darnic; Lot era genul care primește. Dar să vedem cum s-a încheiat întâmplarea. 1) Ce ar fi trebuit să se întâmple? Partenerul mai tânăr ar fi trebuit să se supună celui mai în vârstă; ucenicul ar fi trebuit să se supună învăţătorului său; persoana mai puțin spirituală ar fi trebuit să recunoască meritele persoanei mai spirituale. Dar Lot a eșuat în toate privințele! 2) Ce s-ar fi putut întâmpla? Profitând de poziţia oferită de Dumnezeu, Avraam și-ar fi putut asuma statutul de șef și și-ar fi putut impune voința, dar nu a făcut-o. S-ar fi putut preocupa de câștig, dar nu a făcut-o. Ar fi putut pomeni datoriile pe care le avea Lot față de el, dar a refuzat. 3) Ce s-a întâmplat de fapt? Mai întâi, Avraam a ridicat relația deasupra avantajului personal. În al doilea rând, și-a abandonat drepturile pentru a menține pacea în familie. În al treilea rând, „a întors și celălalt obraz” și s-a supus lui Lot. Cel mai mare a dat întâietate celui mai mic. Cel mai puternic a facilitat lucrurile pentru cel mai slab. Cel matur a arătat milă față de cel imatur. Asta l-a transformat pe Avraam în bărbatul mai slab, iar pe Lot în bărbatul mai puternic? Avraam a pierdut, iar Lot a câștigat? Nu! Dumnezeu are întotdeauna ultimul cuvânt. Ultimul Lui cuvânt a fost acesta: „priveşte spre miazănoapte şi spre miazăzi, spre răsărit şi spre apus; căci toată ţara pe care o vezi ţi-o voi da ţie şi seminţei tale în veac” (Geneza 13:14-15). Când trăiești după voia lui Dumnezeu, eşti pe calea păcii şi prosperităţii.