CUM SĂ-L ÎNȚELEGEM PE TATĂL CERESC (2)

„Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El” (Psalmul 103:13)

     Nu este ușor să-L vezi pe Dumnezeu ca pe un Tată iubitor, dacă porți cicatricile unei copilării abuzive. Nenumăratele nevoi care au rămas neîmplinite în copilăria ta (afecțiune, siguranță, încredere, mângâiere, hrană, nevoi materiale) te pot face să crezi cu greu că de-acum Dumnezeu Se va îngriji de toate nevoile tale. Ce-i de făcut, atunci? Recunoaște că imaginea tatălui pe care o ai în mintea ta este defectă și că nu se potrivește nicidecum cu cea a Tatălui ceresc. Chiar și cel mai bun tată este o copie încețoșată a Tatălui ceresc. Dumnezeu dorește să-L vezi ca pe un Tată iubitor, sensibil, generos și de care poți depinde. De aceea Domnul Isus ne-a învățat să-L numim „Tatăl nostru”, nu doar „Domn și Dumnezeu atotputernic.” Este și motivul pentru care Domnul Isus L-a numit pe Dumnezeu „Tatăl tău”, nu doar „tatăl Meu”. Și, ca un Tată bun, Dumnezeu a anticipat fiecare nevoie a ta și S-a îngrijit de ea (vezi Matei 6:25-34). La fel cum părinții buni înțeleg caracteristicile individuale ale copiilor lor, Tatăl ceresc îți știe nevoile, gândurile și sentimentele care sunt unice. „Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El. Căci El ştie din ce suntem făcuţi…” (Psalmul 103:13-14). Grija Sa pentru tine este croită în așa fel încât să se potrivească cerințelor și limitărilor tale specifice. Și la fel cum un tată bun de pe pământ își acceptă și își împlinește responsabilitatea de a se îngriji de copiii săi, Tatăl tău ceresc Se face responsabil pentru împlinirea nevoilor tale, și El dorește să te comporți la fel, încrezându-te în El. Cu alte cuvinte, rolul tău este să te comporți în permanență ca fiul unui Tată demn de încredere, generos și iubitor. Succes!

CUM SĂ-L ÎNȚELEGEM PE TATĂL CERESC (1)

„Ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl.” (Ioan 8:27)

     Oamenii religioși de pe vremea Domnului Isus aveau dificultăți de înțelegere a conceptului de Dumnezeu ca Tată. Domn, rege, judecător, acestea erau pe înțelesul lor – dar nu și Tată. În Vechiul Testament se vorbește de Dumnezeu ca Tată de șase ori, în timp ce Noul Testament Îl pomenește de sute de ori. Domnul Isus Însuși a spus: „nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, în afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.” (Matei 11:27). Adevărul este că până când Domnul Isus nu L-a descoperit pe Tatăl, Dumnezeu a rămas un mister pentru ei. Și printre noi sunt mulți care nu înțeleg faptul că Dumnezeu ne este Tată, și nici că avem binecuvântări bogate în El. Tatăl, numele atotcuprinzător al lui Dumnezeu, înglobează tot ceea ce vei avea nevoie vreodată, și revelează exact sentimentele Sale față de tine. El exemplifică toate trăsăturile celui mai bun tată pe care ți l-ai imaginat vreodată! Tot ce ar face un tată iubitor pentru a împlini nevoia copilului său, Tatăl tău ceresc va face pentru tine – și încă mult mai mult! Odată ce Îl recunoaștem pe Dumnezeu ca fiind Tatăl nostru, fricile noastre dispar, căci începem să ne dăm seama că toate nevoile noastre vor fi împlinite. Domnul Isus a spus: „Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia.” (Luca 12:32). Dumnezeu Se bucură să-ți ofere resursele Împărăției Sale. De ce? Pentru că te iubește la fel de mult cât Îl iubește pe Domnul Isus! În Ioan 17:23, Domnul Isus S-a rugat ca noi să cunoaștem că Tatăl ceresc ne iubește „cum L-a iubit pe El.” Prin urmare, consideră-L pe Dumnezeu – Tatăl tău, și începe să te comporți ca un copil al Său, bucurându-te de toate beneficiile faptului că ești (vezi Efeseni 2:19) un membru al familiei Sale!

ÎNCHINAREA ADUCE IZBÂNDĂ ÎN LUPTELE SPIRITUALE

„A numit nişte cântăreţi care… lăudau pe Domnul…” (2 Cronici 20:21)

     Închinarea este o armă puternică, una care poate întoarce lupta în favoarea ta. Când regele Iosafat s-a confruntat cu atacul a trei armate diferite, în același timp, a știut că nu le putea face față. Așa că s-a întors spre Dumnezeu spunând: „Noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi care înaintează împotriva noastră, şi nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine!” (2 Cronici 20:12). Iată cum le-a răspuns Dumnezeu: „Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi dinaintea acestei mari mulţimi, căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu.” (2 Cronici 20:15). Apoi Dumnezeu i-a oferit o strategie uimitoare pentru a obține victoria: El i-a spus să plaseze un cor în fața armatei și să meargă la luptă cântând laude lui Dumnezeu. Îți poți imagina cum ar fi să sugerezi lucrul acesta Academiei Militare sau Șefului de Stat Major al Armatei sau Consiliului Suprem de Apărare a Țării? Te-ar trimite la psihiatru! Dar Iosafat a ascultat: „…a numit nişte cântăreţi care, îmbrăcaţi cu podoabe sfinte, şi mergând înaintea oştirii, lăudau pe Domnul…”  (2 Cronici 20:21) Și dacă asta îți pare de neconceput, citește ceea ce urmează: „În clipa când au început cântările şi laudele, Domnul a pus o pândă împotriva fiilor lui Amon şi ai lui Moab şi împotriva celor din muntele Seir, care veniseră împotriva lui Iuda. Şi au fost bătuţi.” (2 Cronici 20:22). În loc să atace poporul din Iuda, cele trei armate s-au atacat una pe alta. Israel nu a fost nevoit să ridice sabia, nu au existat victime în poporul lui Dumnezeu, și a fost nevoie de trei zile ca Israel să strângă prada. Așadar, când ești angajat într-o luptă pe care nu o poți câștiga, începe să-L lauzi pe Dumnezeu – și armatele cerului îți vor veni în ajutor!

DUMNEZEU SE VA ÎNGRIJI DE TINE!

„Nu vă îngrijoraţi… Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.” (Matei 6:31-32)

     Dacă Dumnezeu locuiește în tine, nu ar trebui să fie evident lucrul acesta? Cum poți spune că te încrezi în El și apoi să te îngrijorezi obsesiv cu privire la sănătatea ta, la copiii tăi, la locul tău de muncă și la banii tăi? Preocuparea e un lucru bun, dar îngrijorarea este un afront la adresa lui Dumnezeu, care nu te-a dezamăgit niciodată. Apostolul Pavel scrie: „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:6-7). Roagă-te sau îngrijorează-te – acestea sunt opțiunile pe care le ai. De ce a spus Domnul Isus: „Nu vă îngrijoraţi, deci, de ziua de mâine”? (vezi Matei 6:34). Pentru că atunci când te îngrijorezi, încerci să preiei controlul. Și când se întâmplă asta, pacea se risipește! Îngrijorarea e ca un bulgăre de zăpadă; la început este mic, dar pe măsură ce se rostogolește devine suficient de mare ca să te îngroape. Pentru a împiedica un tren staționar să se miște, ai nevoie de câteva bucăți de lemn de 15 cm, dar odată ce este alimentat și prinde viteză, el poate zdrobi un zid gros de 2 m. Așa că, oprește trenul îngrijorării înainte să pornească din gară! Dumnezeu spune: „Harul Meu îți este îndeajuns” (2 Corinteni 12:9). Dumnezeu îți va da numai cele necesare pentru ziua de astăzi; în felul acesta trebuie să te încrezi în El pentru ziua de mâine. Biblia ne spune că Isus este Păstorul cel Bun care „îşi cheamă oile pe nume, şi… merge înaintea lor” (Ioan 10:3-4). Asta e minunat! El a fost și este deja înaintea ta, pentru a aranja totul. Faptul că știi lucrul acesta te va ajuta să faci față zilei, încrezător că Dumnezeu Se va îngriji de tine.

BINECUVÂNTAT CU UN SCOP

„Pe urmă va ieşi de acolo cu mari bogăţii.” (Geneza 15:14)

     Când copiii lui Israel au părăsit Egiptul, Dumnezeu a transferat bogăția de la un popor de oameni la altul. Și a făcut-o peste noapte, deoarece poporul Său a fost chemat ca să împlinească planul Său pe pământ. După 400 de ani (adică zece generații!) de făcut cărămizi, de lustruit alamă și de măturat podele, Dumnezeu a concluzionat: „E ziua răsplătirii! Toate acele lucruri pe care le-ați curățat și pe care le-ați lustruit – vor fi ale voastre.” Cu cât necazul este mai mare, cu atât mai mare va fi belșugul! Să înțelegem un lucru: Biblia nu ne învață că banii Îl ofensează pe Dumnezeu, ci doar folosirea lor în mod necorespunzător. Un pastor spunea: „Banii vorbesc. Ei îi spun pământului: „Noi deținem totul.” Ei spun clădirilor: „Putem să vă construim.” Ei spun viziunii: „Te putem împlini.” Misionarului îi spun: „Te putem susține.” Sărăciei îi spun: „Te putem hrăni.” Și oportunității îi spun: „Putem să te acceptăm”.” De ce i-a urmărit Faraon pe israeliți? Pentru a-și aduce bogățiile înapoi în Egipt. Oprește-te și gândește-te la asta! Diavolului nu-i pasă cine primește banii, câtă vreme nu ajung la poporul lui Dumnezeu și nu împlinesc planurile Sale. Satan urăște ideea unei generații de credincioși prosperi, dedicați propovăduirii Evangheliei în toată lumea. Și el ne va ține robi ai ignoranței, dacă îi este cu putință. „Dar eu nu sunt rob!” spui tu. Ce spui de robia față de datorii, sau față de disperare, față de teamă sau față de vechile obiceiuri? Dumnezeu dorește să te elibereze de tot ce te împiedică să Îi împlinești voia. Odată ce înțelegi lucrul acesta, vei învăța să te rogi sincer și să te încrezi în Dumnezeu în ce privește resursele tale!

PREJUDICIILE STRESULUI

„El dă tărie celui obosit” (Isaia 40:29)

     Revista Sports Illustrated spune: „Fracturile de stres se produc atunci când efortul și sforțările, din timpul meciurilor repetate, creează mici crăpături în straturile de suprafață ale osului. Când acele crăpături devin suficient de mari pentru a cauza o durere severă, ele sunt cunoscute drept „fracturi de stres”.” Dar să știi că la fel de bine este posibil să ai (sau să fi avut) și o minte fracturată de stres! E ceva ce te macină ziua și te ține treaz noaptea. Și dacă încerci să te „tratezi” cu alcool, droguri, relații ilicite, mâncat excesiv sau cu un stil de viață hiperactiv, situația se înrăutățește. Ce trebuie să faci? 1) Schimbă-ți Stăpânul! „Veniţi la Mine… şi Eu vă voi da odihnă… învăţaţi de la Mine… şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.” (Matei 11:28-29). „El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin… cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea…” (Isaia 40:29-31) În loc să te lupți singur cu povara, împarte-o cu Cel ce duce poverile, și lasă-L să te întărească. 2) Înveselește-te! „O inimă veselă este un bun leac” (Proverbele 17:22). Nu mai face din țânțar armăsar! Înveselește-te și râzi mai mult, și mai ales… de tine însuți! Îți mai aduci aminte măcar când te-ai bucurat, ultima oară, de un râs sănătos? Acceptă-ți imperfecțiunile. Renunță la anumite lucruri. Nu mai încerca să fii Femeia Minune sau Superman! Du-te și relaxează-te. Da, ai nevoie și de relaxare! Anulează întâlnirile care nu sunt atât de importante. Dacă vrei ca lucrurile să se schimbe, tu va trebui să le schimbi. Vorbește astăzi cu Dumnezeu; El are soluția și poate să-ți vindece prejudiciile stresului.

ÎNCEARCĂ SĂ ÎNVEȚI CEVA ÎN FIECARE ZI!

„Cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău” (Proverbele 2:10)

     Într-o vineri dimineață, un student dornic să învețe, de la Universitatea Stanford, s-a prezentat în fața lui Louis Janin, un binecunoscut inginer minier. Căuta un loc de muncă. Janin l-a informat: „Tot ce îmi trebuie acum este un stenograf.” Tânărul a spus nerăbdător: „Bine, accept slujba.” Apoi a adăugat: „Dar nu pot veni decât de marți.” Janin a fost de acord și marțea următoare tânărul s-a prezentat la serviciu conform programului. Janin l-a întrebat: „De ce nu ai putut veni de luni?” Tânărul a răspuns: „Pentru că a trebuit să închiriez o mașină de scris și să învăț s-o folosesc!” Tânărul stenograf era Herbert Hoover, a cărui atitudine de om ce poate face totul l-a condus spre ușile Casei Albe pentru a deveni unul dintre președinții Statelor Unite ale Americii. Apucând-o pe scurtături – riști să nu dai atenție viitorului. Faptul că nu ești dispus să înveți astăzi te va face să fii nepregătit pentru oportunitățile zilei de mâine. Niciun lucru pe care îl deprinzi nu e degeaba și nu se pierde. Faptul că aduni cunoștințe și înveți lucruri noi îți mărește încrederea și te face să ai mintea ascuțită. Oamenii de succes au un lucru în comun: ei nu renunță niciodată să învețe! În plus, Dumnezeu cheamă oameni pregătiți – așa că, pregătește-te! Biblia spune: „Dacă vei lua aminte la înţelepciune, şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere; dacă vei cere înţelepciune, şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul… Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile care duc la bine. Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău” (Proverbele 2:2-10). Continuă, deci, să înveți!

CÂND TE ÎNCHINI, ASIMILEZI CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU

„Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti…” (Efeseni 5:19)

     Adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu au fost transmise din generație în generație prin predicare, învățare, proclamare, publicare… Și au mai fost transmise și prin cântările de laudă și imnurile pe care le cântăm în biserică. Când intonăm aceste cântări, proclamăm adevărul Cuvântului lui Dumnezeu și simultan îl asimilăm. Noi creștem spiritual prin Cuvântul pe care îl auzim, prin Cuvântul pe care îl studiem, prin Cuvântul pe care îl rostim și – da, prin Cuvântul pe care îl cântăm. Apostolul Pavel scrie: „Fiţi plini de Duh. Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.” (Efes. 5:18-19). Domnul Isus nu numai că a predicat Cuvântul, ci totodată l-a și cântat: „După ce au cântat cântarea, au ieşit în Muntele Măslinilor” (Matei 26:30). De ce pune Biblia un accent atât de mare pe rostirea Cuvântului lui Dumnezeu? Deoarece atunci când citești Cuvântul lui Dumnezeu cu voce tare, îl asimilezi în două moduri – prin poarta ochilor și prin poarta urechilor. Și același lucru se întâmplă și atunci când cânți Cuvântul lui Dumnezeu. Cititorii Cuvântului lui Dumnezeu nu ar trebui să-i disprețuiască pe cei care cântă Cuvântul lui Dumnezeu, iar cântăreții nu trebuie să se simtă inferiori din punct de vedere spiritual față de cei care citesc. Esențial este să înțelegi și să aprofundezi Cuvântul lui Dumnezeu, și să îngădui Cuvântului Scripturii să se cuibărească adânc înlăuntru. Unii fac cel mai bine lucrul acesta prin predică, alții prin studiul personal al Bibliei, și alții – prin cântecele care proclamă adevărurile Scripturii care schimbă viața. Așadar, oricum te închini, fă-o astfel încât să asimilezi Cuvântul lui Dumnezeu!

MULȚUMEȘTE-I LUI DUMNEZEU PENTRU LOCUL DE MUNCĂ!

„Cei harnici se satură.” (Proverbele 13:4)

     Autorul și vorbitorul motivațional Charlie „Tremendous” Jones (Extraordinarul Charlie Jones – n.tr.) povestește despre un om care a visat că a moștenit un milion de dolari. În visul avut, omul nostru încerca să facă duș, dar dușul era stricat. Voia să se bărbierească, dar aparatul nu mergea. A încercat să-și pregătească micul dejun, dar nici expresorul de cafea, nici prăjitorul de pâine nu funcționau. S-a dus să-și cumpere un ziar, dar chioșcul era gol. A vrut să ia autobuzul spre serviciu, dar autobuzul nu a venit. În cele din urmă, după ce a așteptat o oră, a întrebat pe cineva: „Ce se întâmplă aici?” I s-a răspuns: „Nu ai auzit? Toată lumea a moștenit un milion de dolari și nimeni nu mai lucrează!” Omul s-a trezit brusc și-a dat seama că totul a fost doar un vis, și a exclamat: „Slavă Domnului!” Așa că, s-a dus și a făcut un duș strașnic, s-a bărbierit excelent, și-a făcut o cafea extraordinară și o pâine prăjită fantastică, în timp ce citea un ziar formidabil. În cele din urmă a prins un autobuz extraordinar și a ajuns la un loc de muncă grozav! Mulțumește-I astăzi lui Dumnezeu pentru locul de muncă pe care ți l-a dat, și dă-i tot ce ai mai bun. Funcția ta și salariul tău ar fi fost cu siguranță un vis devenit realitate pentru unii din strămoșii tăi. Poate nu ai fost chemat în „lucrare”, dar dacă locul tău de muncă îți oferă privilegiul de a fi o soluție pentru problema cuiva, precum și demnitatea de-a aduce o schimbare în viață – fii mulțumitor. Imaginează-ți cum ar fi viața ta fără acest serviciu! „Leneşul doreşte mult, şi totuşi, n-are nimic, dar cei harnici se satură.” – ne învață Solomon. Deci, mulțumește Domnului pentru locul tău de muncă!

EXPERIENȚA CREȘTERII PERSONALE

„Credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele…” (Efeseni 4:15)

     Înainte de a confrunta pe cineva într-o problemă, oprește-te și analizează-ți motivele. Obiectivul tău – este acela de a-l ajuta sau de a-l umili pe respectivul? Domnul Isus se ocupa cu ridicarea și restaurarea oamenilor, deci și tu ar trebui să te ocupi tot cu așa ceva. Ai aborda lucrurile diferit, dacă nu ai fi atât de implicat în mod personal? Confrunți această persoană pentru ca tu să ai o reputație mai bună? A doborî pe cineva pentru ca tu să fii înălțat este cea mai meschină formă de gratulare a sinelui. Poetul Kahlil Gibran a spus: „Pentru a înjosi trebuie să fii mic.” Nu face asta! E un semn de nesiguranță. Îți aduci aminte de răspunsul lui Neemia, dat celor care au încercat să-l descurajeze ca să nu mai reconstruiască zidurile Ierusalimului? „Am o mare lucrare de făcut, şi nu pot să mă pogor; cât timp l-aş lăsa ca să vin la voi, lucrul ar înceta.” (Neemia 6:3). Nu-i lăsa pe criticii tăi să-ți rupă ritmul! Nu da mai multă crezare opiniilor unui critic decât dai încurajărilor unui prieten. Înainte de a pune viața cuiva sub microscop, oprește-te și analizează-ți propria viață. Nu cumva te lupți cu aceeași problemă, dacă nu cumva cu una mai gravă? Tu ai izbândit, acolo unde acuzi pe altcineva că a eșuat?! Cu alte cuvinte, ți-ai câștigat dreptul de a te face auzit? Apostolul Pavel scrie: „Credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele.” Gândește-te că e posibil ca situația prin care treci chiar acum să fie o oportunitate de a-ți măsura maturitatea și de-a o transforma într-o experiență de creștere spirituală.