LEAC ÎMPOTRIVA ÎNGRIJORĂRII

„Aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu” (Filipeni 4:6)  

     Biblia spune: „aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri,   cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi   gândurile în Hristos Isus” (v. 6-7). Când te rogi mai mult, te îngrijorezi mai puțin. Asta   înseamnă că ai de ales: fie să te rogi, fie să te îngrijorezi. Prin rugăciune, îi dai problema lui   Dumnezeu, de aceea experimentezi mai multă pace a minții. Asta înseamnă că nu te vei mai   îngrijora deloc? Nu, înseamnă că te vei îngrijora mai puțin. Când scopul tău este să   încredințezi problema în mâinile lui Dumnezeu și să nu te îngrijorezi deloc, vei ajunge la   stadiul acesta pas cu pas. Dumnezeu nu-ți cere să trăiești într-o stare de negare. Expresia   „don’t worry – be happy” (expresie consacrată „nu te îngrijora – fii fericit!” – n.tr.) nu reușește   să facă aprecierea corectă a îngrijorărilor pe care le ai. Dumnezeu nu se așteaptă ca brusc   să nu-ți mai pese, ci El îți oferă o alternativă pentru obiceiul inutil și obositor al îngrijorării. „Rugați-vă neîncetat” (1 Tesaloniceni 5:17). Asta înseamnă că o rugăciune de treizeci de   secunde te va scăpa de anxietate? Nu, ci înseamnă să-ți începi ziua cu rugăciune și să   continui să te rogi de-a lungul întregii zile. Roagă-te când conduci. Roagă-te la locul de   muncă. Roagă-te înaintea mesei de prânz. Roagă-te când primești acel telefon dificil.   Roagă-te când ceva te dezamăgește. Roagă-te când apar surprize. Roagă-te când ai o   reușită. Roagă-te în mijlocul știrilor dureroase. Roagă-te neîncetat – efectiv. Tatăl tău Ceresc,   fiindcă este profund impresionat de zbaterile tale, adoră să vii la El și să-i ceri ajutorul. El este   pregătit și bucuros să intervină. Nu trebuie decât să-L inviți și El este gata să te ajute! 

SPARGE VASUL TĂU DE ALABASTRU (3)

„Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine” (Marcu 14:6)

     Aproape toți suntem actori buni, însă este dificil să provoci o reacție în lanț așa cum a reușit această femeie. Când ea a spart vasul de alabastru, reacția ucenicilor a fost evidentă: „Ce rost are risipa aceasta?” Ei au crezut că turnând mirul pe capul şi picioarele Domnului, ea l-a irosit. Ei au numit lucrul acesta risipă, însă Isus l-a numit „un lucru frumos.” Apoi Domnul Isus a continuat: „oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” (v. 9) Îți poți imagina ce impact a avut această afirmație asupra imaginii ei de sine? Probabil trecuseră mulți ani de când nu a mai auzit o vorbă bună sau un compliment. Aceste cuvinte s-ar putea parafraza astfel: „Poate tu nu crezi în tine însuți, dar Eu cred în tine.” Nimeni nu poate observa potențialul din oameni mai bine decât Domnul Isus. Asta pentru că El este Cel care l-a pus de la început în noi. Acesta este motivul pentru care El nu va renunța niciodată la noi. Nu este în natura Lui s-o facă (vezi Filipeni 1:6). „Fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele (Psalmul 23:6). Tot ce trebuie să faci este să te întorci. Această femeie a fost suficient de disperată ca să spargă tiparul, iar Domnul Isus le răspunde oamenilor disperați. Tu cât de disperat ești? Suficient de mult pentru a face o mișcare, o schimbare, un sacrificiu? Suficient de disperat ca să te rogi toată noaptea? Ca să citești Biblia? Să stingi un conflict? Să vorbești cu un prieten care este o cauză pierdută? Să oferi toate economiile tale de-o viață pentru cauza împărăției Sale? Calea opoziţiei sau a rezistenţei nu te va duce acolo unde trebuie să fii. Dar dacă te abați de la calea ta pentru Dumnezeu, Dumnezeu se va abate de la calea Sa pentru tine.

 

SPARGE VASUL TĂU DE ALABASTRU (2)

„Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei” (Marcu 14:5)

     Este posibil ca vasul de alabastru cu mir mirositor să fi reprezentat toată economia de-o viață a acestei femei. Valoarea este evidentă și prin faptul că autorii celor două evanghelii găsesc că merită să ne ofere o estimare în scris: trei sute de dinari echivalentul unui salariu pe un an întreg. Dar să analizăm această situație în detaliu. Pentru majoritatea dintre noi, vasul de alabastru cu mir mirositor înseamnă bani. E averea noastră pusă deoparte. Sunt bani albi pentru zile negre. E fondul nostru de pensie. Întrebare: Ești dispus să dăruiești totul? Nu vrem să sugerăm că nu trebuie să-ți plătești facturile sau să nu-ți faci planuri de viitor sau să nu te îngrijești de familie. Însă dacă Dumnezeu te-ar atenționa că trebuie să dăruiești totul, ai fi dispus să-ți spargi vasul de alabastru și să torni tot mirul la picioarele lui Isus? Pe parcursul vieții sale, John Wesley a dăruit aproximativ 30.000 de lire. Ajustat la inflație, asta înseamnă peste 1.350.000 de lire în banii de astăzi. Wesley a făcut un legământ cu Dumnezeu în 1731 de a-și limita cheltuielile la 28 de lire pe an. În primul an el a câștigat doar treizeci de lire, așa că a dăruit doar două lire. În anul următor, venitul i s-a dublat și pentru că a reușit să se descurce cu cele 28 de lire, a dat 32 de lire. El nu a avut niciodată în posesie mai mult de o sută de lire pentru că se temea să strângă comori pământești. Credea că binecuvântarea lui Dumnezeu trebuie să ducă la un standard de dărnicie mai ridicat, nu la un standard de viață mai ridicat. Chiar și atunci când venitul său s-a ridicat la mii de lire, el a dus o viață simplă și a dăruit toți banii pe care îi avea în plus. A murit cu câțiva bănuți în buzunar, dar cu o comoară adunată în ceruri. Gândește-te la toate acestea!

SPARGE VASUL TĂU DE ALABASTRU (1)

„O femeie păcătoasă din cetate … a adus un vas de alabastru cu mir mirositor” (Luca 7:37)

     Biblia spune: „O femeie păcătoasă din cetate…a adus un vas de alabastru cu mir mirositor. Și stătea înapoi lângă picioarele lui Isus şi plângea…şi le ungea cu mir.” (v. 37-38). Acest mir era nard pur, nardul fiind o plantă perenă care se recolta din Himalaia. Jumătate de litru a fost folosit! Iar vasul însuși, făcut din pietre prețioase translucide era, probabil, un suvenir de familie. E posibil să fi fost chiar zestrea ei. Simplu spus, era averea ei cea mai de preț. Ce ironic, și cu toate acestea ce nimerit, a fost faptul că uleiul folosit în profesia ei de prostituată a devenit mărturia profesiei ei de credință, când a turnat și ultima picătură din el pe picioarele Domnului Isus. Faptul că a spart vasul a fost modul prin care ea a dorit să arate că o rupe cu trecutul (vezi Marcu 14:3). Gata cu mirosul dulce de parfum pus peste duhoarea păcatului. Gata cu rușinea. Ea a ieșit din umbra întunecoasă a păcatului și a pășit în lumină. Există un moment în care trebuie să nu mai ascunzi nimic față de Dumnezeu. Un moment în care trebuie să-ți dezvălui secretele, zbaterile și păcatele. Un moment în care trebuie să te lași cu totul în seama harului lui Dumnezeu. De ce ne purtăm de parcă păcatul ne descalifică de la harul lui Dumnezeu? Acesta este singurul lucru care ne califică! Toate celelalte sunt niște încercări de autojustificare pentru câștigarea harului lui Dumnezeu. Nu se poate să te încrezi în harul lui Dumnezeu 99%. E totul sau nimic. Când încercăm să ne mântuim singuri, pierdem mântuirea care vine numai prin Isus Hristos, prin har și prin credință (vezi Efeseni 2:8-9).

ANUL ACESTA PUNE ÎN NEGOȚ CE AI PRIMIT DE LA DUMNEZEU

„Toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos” (Romani 14:10)

     Ziua judecății se va caracteriza prin două lucruri: răsplată și regrete! Domnul Isus subliniază lucrul acesta în pilda celor trei slujitori care au primit talanți pe care să-i investească pentru stăpânul lor. Primii doi au investit bine și au fost răsplătiți, în timp ce al treilea și-a îngropat talantul și a fost judecat în consecință. Primii doi s-au gândit care le sunt opțiunile, au analizat cifrele, au făcut saltul și și-au asumat riscul de-a câștiga sau de-a falimenta. Prin urmare, stăpânul lor a zis: „Bine, rob bun şi credincios” (Matei 25:21). Dumnezeu nu a răsplătit nebunia. Deci, înainte de a face ceva, discută cu El (vezi Proverbe 3:5-6). Cu toate acestea, al treilea slujitor a spus: „mi-a fost teamă, şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ” (Matei 25:25). El a făcut cea mai frecventă și cea mai tragică greșeală când vine vorba de darurile pe care le avem; El nu i-a adus stăpânului său nici un câștig de pe urma talantului primit. Unii își investesc talanții și Îi dau slavă lui Dumnezeu, în timp ce alții îi folosesc greșit și Îl întristează pe Dumnezeu. Unii Îl slăvesc prin „roadă”, în timp ce alții Îl insultă prin scuze. Ce părere are Dumnezeu despre aceștia din urmă „De la cel ce n-are, se va lua şi ce are!” (Matei 25:29). Teama este opusul credinței și „fără credință este cu neputință să-i fim plăcuți lui Dumnezeu” (Evrei 11:6). Așadar, anul acesta, umblă prin credință; Dumnezeu nu te va lăsa. Asumă-ți riscul; El nu te va dezamăgi. Chiar dacă pe drumul tău spre biruinţă te împiedici, El te încurajează să-ţi imaginezi ziua în care Îi vei simți mâna pe umărul tău și vei auzi cuvintele: „Bine, rob bun şi credincios!”

ANUL ACESTA IEȘI DIN ZONA TA DE CONFORT (2)

„Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă! … Nu vă înspăimântaţi de ei” (Deuteronom 31:6)

     Oricât ar părea de incredibil, dar atunci când poporul Israel a întâmpinat dificultăți în pustie, au vrut să se întoarcă la vechea lor viață de robie din Egipt. Siguranța lucrurilor cunoscute era mai puțin amenințătoare pentru ei decât provocările necunoscutului. Așa că Domnul le-a zis nu o dată, ci de două or „Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă! Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, va merge El însuşi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa”. De ce a spus El asta? Pentru că poți învinge teama numai când treci la fapte! Când îți pui teama la încercare, o stăpânești. Când te lupți cu problemele, ele nu te mai țin încătușat. Când ai curajul să înfrunți lucrurile care te înspăimântă, deschizi ușa către viitor. Un înțelept a spus cândva: „Ia taurul de coarne și ține-l până îl auzi implorând mila.” Toți oamenii din Biblie pe care Dumnezeu i-a chemat să facă lucruri nemaipomenite, aproape fără excepție s-au simțit nepotriviți și i-au spus lucrul acesta. Cum le-a răspuns Dumnezeu? „Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10). Autorul John Mason scrie „Dorința de siguranță se împotrivește fiecărui vis măreț și virtuos. Siguranța, de multe ori este primul pas spre stagnare. Hotărârea cu privire la viziune este primul, al doilea și al treilea cel mai important lucru. Dacă nu îndrăznești nimic, ar trebui să nu te aștepți la nimic.” Așadar, oricare ar fi oportunitatea sau obstacolul cu care te confrunți astăzi, include-L și pe Dumnezeu în ecuație. Cu El de partea ta, ceea ce ai este întotdeauna mai mare decât ceea ce îți lipsește.

ANUL ACESTA IEȘI DIN ZONA TA DE CONFORT (1)

„Nu te teme, căci Eu sunt cu tine” (Isaia 41:10)

     Două din cele mai mari frici ale noastre sunt eșecul și critica. Ele nu dispar complet niciodată. Le poți depăși, dar vor apărea când te vei confrunta cu următoarea provocare. Numai când accepți teama ca parte a călătoriei vieții și când nu fugi de ea vei învăța s-o cucerești. De bună seamă că atunci când te uiți în urmă la ceea ce ai cucerit deja, îți dai seama că de cele mai multe ori eșecul nu aduce răni permanente – de fapt devii mai puternic prin el. Dacă în acest moment ești neliniștit, Dumnezeu îți spune: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine.” Așadar, încrede te în El și ieși din zona ta de confort! Un poet anonim a scris: „Aveam o zonă de confort în care știam că nu pot da greș; aceiași patru pereți ai muncii zilnice semănau mai mult cu o închisoare. Tânjeam atât de mult să fac lucruri pe care nu le-am mai făcut, dar am rămas în zona mea de confort și m-am plimbat de colo-colo pe aceeași veche dușumea. Mi-am zis că nu contează faptul că nu am făcut un lucru măreț; mi-am zis că nu-mi pasă de vise și de idealuri sau de lucruri asemănătoare. Pretindeam că sunt atât de ocupat cu lucrurile din zona mea, însă în lăuntrul meu tânjeam după ceva special doar al meu. Nu puteam să văd cum viața trece pe lângă mine, privind cum ceilalți câștigă; mi-am ținut respirația și am pășit în afară și am lăsat ca schimbarea să apară. Am făcut un pas și cu o putere pe care nu am mai simțit-o până atunci, mi-am luat adio de la zona mea de confort și apoi am închis ușa cu cheia. Dacă te găsești în zona ta de confort și îți este teamă să te aventurezi afară, adu-ți aminte că toți câștigătorii au fost cândva plini de îndoială.” Cuvântul pentru tine astăzi este: Propune-ți ca anul acesta să ieși din zona ta de confort.

HOTĂRÂRI PENTRU NOUL AN

„Uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte” (Filipeni 3:13)

     Fii sincer: Câte hotărâri și decizii de anul trecut le-ai adus la îndeplinire? Se spune că amânarea este hoțul timpului. Ne promitem mereu că ne vom descurca mai bine. Dar „hotărârile” se împlinesc numai când ești „hotărât.” Asta înseamnă că trebuie să ai o minte hotărâtă. Iată patru hotărâri pe care trebuie să le iei pentru acest an: 1) Fă-ți timp pentru ceea ce contează cu adevărat. Trezește-te mai devreme pentru a citi Biblia și pentru a te ruga înainte de a-ți începe ziua. Fă-ți mai mult timp pentru familie. Fă sport și mănâncă corect. Îngrijește-te mai mult de corpul tău; e Templul lui Dumnezeu (vezi 1 Corinteni 6:19). 2) Fă lucrurile pe rând. Când faci prea multe lucruri o dată, concentrarea ta se diluează și îți este mai greu să le duci la capăt. Când începi prea multe, termini prea puține. Așa că, începe din locul în care ești și clădește-ți succesele pas cu pas, făcând și ocupându-te de un singur lucru o dată. 3) Începe cu lucruri mărunte. Nu termina gălușca dintr-o înghițitură; pașii mărunți sunt regula jocului. Vorbește în termenii lucrurilor pe care le vei face și nu a celor pe care nu le vei face. De exemplu, în loc să spui: „Nu voi fi atât de critic,” încearcă să spui: „Astăzi voi căuta ceva bun la toți cu care mă întâlnesc.” (vezi Filipeni 4:8). 4) Ține evidența progresului sau a absenței lui. Nu  poți gestiona ceea ce nu poți măsura. Când stai față în față cu adevărul, vei vedea cât de departe ai ajuns și care sunt aspectele la care mai trebuie să lucrezi. Biblia spune „Pune-ţi pe inimă aceste lucruri … pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi.” (1 Timotei 4:15).

LISTA DE ONOARE A MAMELOR

„O carte de aducere aminte a fost scrisă” (Maleahi 3:16)

     Este oare posibil ca atunci când vom ajunge în ceruri să găsim o „listă de onoare a mamelor” în care vor apărea numele tuturor mamelor credincioase care s-au rugat zi și noapte pentru copiii și pentru nepoții lor? Poate, dar ceea ce știm sigur este faptul că: Dumnezeu onorează mamele care îl onorează pe Dumnezeu! El a răspuns rugăciunilor Anei și i-a dat un fiu care a ajuns profet și a condus poporul Israel. Iar Pavel a scris cu privire la Timotei: „Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care s-a sălăşluit întâi în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice, şi sunt încredinţat că şi în tine.” (2 Timotei 1:5). Biblia ne spune că Dumnezeu ține o evidență: „Atunci şi cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta, şi a ascultat; şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul, şi cinstesc Numele Lui.” Ioan scrie „Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.” (Apocalipsa 20:12). Susanna Wesley a avut nouăsprezece copii (nouă au murit când erau bebeluși) și a petrecut o oră în fiecare zi rugându-se pentru fiecare pe nume. Rugăciunile ei au fost răsplătite. Unul dintre fiii săi, John, a adus o trezire spirituală în Marea Britanie și a fost fondatorul Bisericii Metodiste. Poate în ceruri va exista o listă de onoare a mamelor sau poate nu, dar un lucru e sigur – când mamele se roagă, Dumnezeu ascultă și viețile sunt schimbate. Așadar, mamelor, nu încetați niciodată să vă rugați pentru copiii voștri.

FĂ DIN RUGĂCIUNE O PRIORITATE

„Noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.” (Faptele Apostolilor 6:4)

     În cartea sa: „Disciplinele unui om evlavios”, pastorul și autorul R. Kent Hughes spune: „Jay Sidlow Baxter a împărtășit odată o pagină din propriul său jurnal unuigrup de pastori care aveau întrebări despre disciplina rugăciunii. El a început să povestească cum a intrat în lucrare hotărât să fie un adevărat om al rugăciunii. Cu toate acestea, la scurt timp după aceea, responsabilitățile tot mai mari, îndatoririle administrative și subterfugiile subtile ale vieții pastorale au început să elimine rugăciunea. În plus de asta, a început să se obișnuiască cu starea aceasta, căutându-și mereu scuze. Apoi, într-o dimineață, totul s-a agravat când s-a apropiat de biroul său de lucru și s-a uitat la ceas. Glasul Duhului îl chema să se roage. În același timp, o voce suavă îi spunea să fie practic, să răspundă la scrisori și să recunoască faptul că el nu este „genul de om spiritual” – că numai câțiva pot fi așa. „Acea ultimă remarcă, spune Baxter „m-a rănit ca lama unui pumnal. Nu puteam suporta gândul că este adevărat.” El a fost îngrozit de capacitatea sa de-a raționaliza foarte mult chiar fundamentul vitalității și puterii sale ministeriale.” Să înțelegem un lucru: Minutele investite în rugăciune îți vor aduce o răsplată mai mare decât orele petrecute într-o activitate fără oprire. Apostolii Noului Testament au înțeles lucrul acesta. Pe măsură ce biserica a crescut și oamenii au devenit mai ocupați, ei au luat o hotărâre care le-a schimbat viața: „Noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.” Drept urmare, biserica a crescut tot mai mult. Așadar, fă din rugăciune o prioritate!