NU TE GRĂBI SĂ JUDECI!

„Să nu judecați nimic înainte de vreme” (1 Corinteni 4:5)

     Prejudecata este o idee preconcepută și eronată, sau un sentiment nefavorabil, față de o persoană sau față de anumiți oameni, din diferite motive. Ea te face să-i vezi ca dușmani pe cei ce nu îmbrățișează aceleași convingeri pe care le ai tu. Atribui calități lăudabile cercului în care te învârți, și defecte celor din afara lui. Nu asta a făcut Domnul Isus. El S-a împrietenit și a avut părtășie cu păcătoșii și cu respinșii societății, fără a Se compromite și fără a îmbrățișa modul lor de viață. Biblia ne avertizează să nu „judecăm nimic înainte de vreme” și ne reamintește că „va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric, și va descoperi gândurile inimilor.” (v. 5). El este singurul în măsură să „judece simțirile și gândurile inimii.” (Evrei 4:12). Așa că, dacă ești predispus să „judeci înainte de vreme” (1 Corinteni 4:5), iată câteva gânduri la care să meditezi: 1) Confruntă-ți prejudecata. Enumeră toți oamenii pe care nu-i socotești prieteni, oameni cu care nu vrei să ai nimic de-a face, și începe să-i iubești „cu fapta și cu adevărul.” (1 Ioan 3:18). 2) Dă-ți jos masca. Uită-te în inima ta și întreabă-te ce te deranjează la cealaltă persoană. Există asemănări între voi? Nu cumva acestea sunt o expresie a lucrurilor de care te ascunzi? 3) Încearcă să cunoști cealaltă persoană. Pavel a zis: „M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.” (1 Corinteni 9:22). Fie că decizi sau nu să continui relația, nu te lăsa condus de puterea minții, ci de Duhul lui Dumnezeu; vei avea o șansă mai mare să-i câștigi pe alții pentru Hristos, deoarece (1 Corinteni 13:8) „dragostea nu va pieri niciodată”.

TU AI PUTEREA – FOLOSEȘTE-O!

„Și-L rog… să vă facă să vă întăriți în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru…” (Efeseni 3:16)

     Până nu îți dai seama și accepți că puterea lui Dumnezeu este în tine, nu o vei putea folosi. Una dintre cele mai mari forțe vindecătoare din lume este Cuvântul lui Dumnezeu, și se află la îndemâna ta! De exemplu, când ți se îmbolnăvește cineva drag, Biblia spune: „Iată semnele care vor însoți pe cei ce vor crede: în Numele Meu… își vor pune mâinile peste bolnavi, și bolnavii se vor însănătoși.” (Marcu 16:17-18). Aceasta este o promisiune plină de putere. Când Domnul Isus S-a întors la Capernaum, Marcu ne spune: „S-a auzit că este în casă” (Marcu 2:1). Și înainte să plece din acel loc, un om paralizat s-a ridicat și a umblat. În concluzie: dacă Hristos trăiește în tine, nu ar trebui ca oamenii să-I simtă prezența, când se află în preajma ta? Dacă faci parte din conducerea bisericii, nu ar trebui ca biserica să fie binecuvântată? Nu ar trebui să fii un agent al schimbării, care rezolvă probleme și care ajută biserica să crească? Biserica nu este perfectă. Nimeni nu a spus asta. Biserica e un spital, nu un club de elită. Dar orice lucru care nu merge în biserică este lucrarea omului, nu a lui Dumnezeu. Când Dumnezeu se află în spatele chiar și al celui mai mărunt lucru, acela devine puternic; iar omul prin care se manifestă puterea lui Dumnezeu devine biruitor, fiindcă puterea Lui este absolută, neschimbătoare și la îndemână! A venit vremea să folosim armele „puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.” (2 Corinteni 10:4). E timpul să iei atitudine în numele Domnului Isus, și să te opui diavolului și păcatului, ca să nu aibă nimic de-a face cu tine! Domnul Isus a spus: „Toată puterea Mi-a fost dată… Duceți-vă…” (Matei 28:18-19). El ți-a dat puterea – folosește-o!

ÎNCEARCĂ SĂ FII ÎMPĂCIUITOR!

„Dacă este cu putință… trăiți în pace cu toți oamenii” (Romani 12:18)

     Domnul Isus a zis: „Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu!” (Matei 5:9). Putem reține de aici că Dumnezeu a promis că-i va binecuvânta pe cei ce aduc pacea, nu pe cei ce iubesc pacea. E o diferență. Persoanele împăciuitoare plătesc prețul; iubitorii de pace se bucură de foloasele ei. Uneori trebuie să-i confrunți pe oameni, înainte să-i mângâi. Domnul Isus i-a alungat din Templu pe schimbătorii de bani, care impuneau un curs de schimb nedrept celor ce cumpărau miei și porumbei pentru a-i aduce jertfă lui Dumnezeu. În majoritatea cazurilor, aceștia erau dintre cei ce își permiteau cel mai puțin să plătească în plus, așa că Domnul Isus a hotărât să ia atitudine. Unul din numele lui Dumnezeu este Iahweh-Shalom, „Domnul este pacea noastră” (vezi Judecători 6:24). „Shalom” nu denotă absența tulburărilor, ci pacea lui Dumnezeu în mijlocul lor! Când avem o problemă cu cineva, Domnul Isus a zis că trebuie să urmăm anumiți pași. Mai întâi, trebuie să mergem și să încercăm să rezolvăm problema în particular. Dacă nu reușim, trebuie să luăm cu noi pe cineva care ne poate ajuta. Dacă și acest demers dă greș, trebuie să mergem la conducătorii bisericii. Și dacă persoana refuză în continuare să se împace, atunci trebuie s-o iubim și s-o lăsăm în mâinile lui Dumnezeu (vezi Matei 18:15-17). Probabil nu e o abordare după modelul lui Dale Carnegie (de tip „Cum să câștigi prieteni și să influențezi oamenii”), dar este calea lui Dumnezeu. Pavel a spus: „Dacă este cu putință… trăiți în pace cu toți oamenii.” De exemplu, Pavel a fost dispus să nu mai mănânce anumite mâncăruri care erau ofensatoare pentru unii (vezi 1 Corinteni 8:13), dar nu a fost dispus să-i tolereze pe cei care fac dezbinări în biserică (vezi Romani 16:17). Așadar, trebuie să știi când să faci valuri… și când să faci pace!

CAPCANA COMPARAȚIEI (2)

„Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înșiși și se pun alături ei cu ei înșiși, sunt fără pricepere.” (2 Corinteni 10:12)

     Dacă ți-ai pierdut bucuria de a-L sluji pe Domnul, este poate și pentru că te compari cu alții, și că încerci să fii ca ei. Pavel a spus: „Fiecare să-și cerceteze fapta lui, și atunci va avea cu ce să se laude numai în ce-l privește pe el, și nu cu privire la alții” (Galateni 6:4). Pavel a avut mereu parte de critici, iar răspunsul lui a fost întotdeauna același: evită comparațiile, opune-te exagerărilor, și caută doar gloria lui Dumnezeu. Pavel a refuzat să fie distras de critici, să-și compare lucrarea cu a altora sau să se angajeze în dezbateri fără folos. Autorul John Bunyan a afirmat că dacă viața lui a fost fără rod, nu contează cine îl laudă; dar dacă viața lui a fost rodnică, nu contează cine îl critică. Scriitoarea Anne Peterson adaugă: „Ucide dragonii comparației. Când văd ceva ce mă înfioară, mă rog pentru acea persoană. E mai ușor când sunt cinstită cu Dumnezeu – El oricum știe ce simt. Când încep să-L laud, cânt imnurile vechi, versurile lor sunt pline cu adevăruri despre Domnul. În loc să mă întreb când voi ajunge la ceea ce mă străduiesc să ating, rămân la lucrurile minunate pe care Dumnezeu le-a făcut deja. Mulțumirea durează atâta timp cât privirea noastră este ațintită la Regele Regilor!” Mi-au atras atenția cuvintele unui scriitor anonim: „Am folosit zilnic instrumentul de măsurat pe care mi-l făcusem; mă ajuta să mă compar cu ceilalți pe drumul meu. Mă uitam la toți cei care fie rămăseseră în urma mea, fie mi-o luaseră înainte, și îmi reajustam ritmul sau îmi ușuram povara. Cel mai mare neajuns al faptului că am procedat așa a fost că m-am uitat la toți și toate în jurul meu – dar nu m-am mai uitat la Mântuitorul meu!” Așa că, începând de astăzi apreciază ceea ce ai, și nu mai face comparații!

CAPCANA COMPARAȚIEI (1)

„Fiecare… va avea cu ce să se laude numai în ce-l privește pe el, și nu cu privire la alții” (Galateni 6:4)

     Nimic nu distruge mai rapid pacea minții decât a te compara cu alții. Asta te face să dai dovadă de lipsă de pricepere și „să te porți fără înțelepciune” (2 Corinteni 10:12). Cain s-a comparat cu fratele său Abel, și a ajuns un criminal. Când ucenicii au făcut comparații ca să vadă care dintre ei va suferi și care va fi scutit, Domnul Isus le-a zis: „Ce-ți pasă ție?” (Ioan 21:23). Uite ce se întâmplă când ne comparăm cu alții. 1) Comparațiile te pot face să te simți superior, ceea ce duce la mândrie. Îți mai aduci aminte de fariseul care a făcut un adevărat spectacol când I-a mulțumit lui Dumnezeu că este mai bun decât ceilalți? (vezi Luca 18:11). Mândria a fost cauza căderii lui Satan; de aceea lui îi face plăcere să te vadă că ești prins și tu în aceeași capcană. 2) Comparațiile te pot face să te simți inferior, ceea ce duce la o stimă de sine scăzută și te împiedică să te concentrezi pe ceea ce a pus Dumnezeu în tine. Treci cu vederea adevărul că „Dumnezeu nu este părtinitor” (Faptele Apostolilor 10:34) și începi să crezi că îți ia lucruri care crezi că ți se cuvin de drept. Societatea creează un simț al îndreptățirii; apoi Satan îți amintește de toți aceia care au obținut ce și-au dorit, iar acest lucru te împinge tot mai jos pe drumul spre nemulțumire. Anne Peterson spunea: „Minciunile lui Satan au și un oarecare adevăr în ele, ceea ce le face mai greu de depistat. Trebuie să le combatem stându-le împotrivă cu adevărul total al Scripturii. Numai bazați pe Biblie putem să le recunoaștem.” 3) Încercăm să-L aducem pe Dumnezeu la nivelul nostru, comparând lucrarea pe care o face El cu noi, cu cea pe care o face cu alții. Nu mai încerca să descifrezi ce face Dumnezeu, și de ce, ci încrede-te în El! „Cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre.” (Isaia 55:9). În loc să faci comparații, mai bine utilizează și apreciază binecuvântarea pe care ți-a dat-o Dumnezeu ție. Acesta e îndemnul Lui pentru tine, astăzi!

BINECUVÂNTARE ȘI FRÂNGERE

„A luat un chip de rob…” (Filipeni 2:7)

     Ierusalimul era înconjurat de ziduri; una dintre căile de acces în interiorul cetății era prin Poarta Văii. Când Neemia a reconstruit zidurile, citim: „au dres poarta văii” (Neemia 3:13). În viața creștină, au loc atât „experiențe pe vârf de munte”, cât și „experiențe prin vale.” Să ne uităm la un alt verset bine-cunoscut: „cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă și nu obosesc, umblă, și nu ostenesc.” (Isaia 40:31). Și când nu ai puterea să faci nimic din toate acestea, Pavel spune: „De aceea… să rămâneți în picioare” (Efeseni 6:13). Există perioade în viața ta când vei trece prin astfel de experiențe, și tu trebuie să le accepți. Biblia spune că Domnul Isus „a luat chip de rob… De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult…” (Filip. 2:7-9). Luca scrie că Domnul Isus „a luat pâinea; și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o, și le-a dat-o…” (Luca 24:30). Binecuvântare și frângere – acesta rămâne în continuare tiparul lui Dumnezeu. De ce? Ca să faci față binecuvântării Lui și să rămâi smerit. Ești pe un drum greșit atunci când ești mai preocupat de propria ta imagine, decât de nevoia ta de Dumnezeu. De aceea Dumnezeu te lasă să treci prin situații care te aduc într-o totală dependență de El. Trebuie să fii pus deoparte, binecuvântat și frânt înainte de a fi dăruit în slujirea altora. Pe drumul spre Împărăția lui Dumnezeu, ai parte de amândouă!

RELAȚII ȘI REFLECȚII

„Creșteți în harul și în cunoștința Domnului” (2 Petru 3:18)

     Iată două lucruri care ajută la determinarea creșterii personale: 1) Relațiile personale. Biblia spune: „Merg oare doi oameni împreună, fără să fie învoiți?” (Amos 3:3). Persoanele în compania cărora îți petreci timpul te vor ridica, te vor ține pe loc sau te vor trage în jos. O femeie a mărturisit odată: „În ultimul an de școală, profesoara mea de engleză a luat eseul pe care l-am scris și l-a rupt în fața clasei. Am fost umilită și m-am simțit ca o toantă. S-a întâmplat cu ani în urmă, dar nu am uitat asta niciodată!” În câteva secunde, persoana nepotrivită a scăzut stima de sine a acestei femei pentru toată viața. 2) Părerile personale. Când o învățătoare de școală duminicală a întrebat-o pe o fetiță: „Cine te-a creat?” ea a răspuns: „Dumnezeu a creat o parte din mine.” Învățătoarea a întrebat: „Ce vrei să spui?” Fetița a explicat: „Dumnezeu m-a făcut mică – și eu am făcut să crească restul!” Dumnezeu ne face responsabili de creșterea noastră personală. Psalmistul a scris: „Sunt mai învățat decât toți învățătorii mei, căci mă gândesc la învățăturile Tale.” (Psalmul 119:99). Verbul „gândesc” din acest verset se referă la „o gândire reflectivă.” Ca un foc mic, meditația îți ajută gândurile să fiarbă încet până când sunt gata. Majoritatea dintre noi preferă să treacă direct la fapte, în loc să gândească. Apreciez remarca lui Socrate: „Viața neanalizată nu merită să fie trăită.” Gândirea reflectivă nu este comodă dintr-o serie de motive. De exemplu, ni se pare greu să ne păstrăm concentrarea. Avem impresia că procesul este plictisitor și nu ne place să petrecem timp gândindu-ne la probleme spinoase. Dar dacă nu-ți găsești timp pentru reflecție și meditație, nu te vei maturiza şi nu vei crește „în harul și… cunoștința” de care ai nevoie pentru a avea biruință. Mai simplu de atât nu se poate!

ARATĂ-L PE DUMNEZEU OAMENILOR!

„Luați seama să nu vă îndepliniți neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei” (Matei 6:1)

     Domnul Isus a pronunțat cea mai dură condamnare împotriva celor ce făceau fapte bune „ca să fie văzuți…” El a întors reflectorul și a demascat orice fel și formă de neprihănire de tip fariseic. Isus îi numea pe acești oameni „fățarnici” (sau ipocriți, după originalul grecesc pentru „actor”) În secolul întâi, actorii purtau măști. Deci, fățarnicul este cel care poartă o mască, un chip fals, care joacă un rol pentru a fi aplaudat de ceilalți. Domnul Isus nu a spus: „Nu faceți fapte bune.” Nici: „Nu faceți fapte bune ca să fiți văzuți.” Noi trebuie să facem fapte bune și unele dintre ele trebuie să fie văzute ca să aibă impact. Așa că trebuie să înțelegem bine și corect: A face un lucru bun este bine! A face un bine ca să fii văzut, nu este un lucru bun! De fapt, a face un lucru bun pentru a fi văzut este o faptă gravă. Și iată de ce: ipocrizia îi îndepărtează pe oameni de Dumnezeu. Când căutătorii de Dumnezeu văd închinători care se dau în spectacol, ca niște actori sau cântăreți profesioniști, cântând pentru mulțime dar neținând cont de Dumnezeu, asta este fățărnicie. Când predicatorul vorbește ca să facă impresie, iar cei ce frecventează biserica se îmbracă pentru a fi admirați și fac mare tam-tam pe seama darurilor și dărniciei lor, asta este ipocrizie. Când oamenii intră în biserică pentru a-L vedea pe Dumnezeu, și cu toate acestea nu-L pot vedea pe Dumnezeu din cauza bisericii, să nu crezi o clipă măcar că Dumnezeu nu va reacționa. Domnul Isus a spus foarte clar: „Luați seama să nu vă îndepliniți neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei; altminteri, nu veți avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri.” (Matei 6:1). Amintește-ți că și azi trebuie să-L arăți pe Dumnezeu oamenilor!

NUMELE LUI DUMNEZEU (6)

 „Numele cetății va fi: „Domnul este aici!” (Ezechiel 48:35)

     În timpul celui de-al douăzeci și cincilea an de robie al lui Israel, proorocul Ezechiel a primit de la Dumnezeu numele Iahweh-Shammah: „Domnul este aici!” Acest nume a fost atribuit Ierusalimului și Templului de-acolo, indicând faptul că Dumnezeu era acolo. Dumnezeu a descris viitoarea casă a lui Israel, Ierusalimul, spunând: „numele cetății va fi: „Domnul este aici!” (Iahweh-Shammah) Acest nume s-a aplicat nu numai Dumnezeului vechiului legământ, ci în aceeași măsură și Domnului Isus, Domnul legământului celui nou. Numele Său, Emanuel, la fel ca Iahweh-Shammah înseamnă „Domnul este cu noi” (vezi Isaia 7:14). Asta înseamnă în orice vreme, în orice loc, în orice împrejurare și pentru fiecare dintre noi, Dumnezeu este mereu disponibil și mereu prezent! David a recunoscut: „Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, și unde voi fugi departe de Fața Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu ești acolo; dacă mă voi culca în locuința morților, iată-Te și acolo; Dacă voi lua aripile zorilor, și mă voi duce să locuiesc la marginea mării, și acolo mâna Ta mă va călăuzi, și dreapta Ta mă va apuca.” (Psalmul 139:7-10). Îți aduci aminte cum teama, singurătatea și neajutorarea dispăreau, când erai în prezența mamei tale sau a tatălui tău? În cea mai adâncă disperare a lui Israel, răspunsul lui Dumnezeu era mereu: „Eu sunt cu tine!” Aceste cuvinte garantau că nevoile lor vor fi întotdeauna împlinite! Astăzi, Dumnezeu îți spune și ție: „Eu sunt cu tine!” Și „nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nicio altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu” (vezi Romani 8:38-39). Această promisiune este valabilă pentru toți copiii răscumpărați ai lui Dumnezeu – crede-o și însușește-ți-o!

NUMELE LUI DUMNEZEU (5)

„Iată Numele pe care i-L vor da: „Domnul, Neprihănirea noastră!” (Ieremia 23:6)

     Un alt nume despre care vom vorbi astăzi este Iahweh-Tsidkenu: „Domnul, neprihănirea noastră”. El a fost dat de Dumnezeu prin Ieremia, prin care anunța venirea lui Isus Răscumpărătorul: „voi ridica lui David o Odraslă … şi iată Numele pe care i-L vor da: „Domnul, Neprihănirea noastră!” (Ieremia 23:5-6). Înainte de venirea lui Isus, neprihănirea se baza pe eforturile proprii. „Vom avea parte de îndurarea Lui, dacă vom împlini cu scumpătate toate aceste porunci înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cum ne-a poruncit El.” (Deuteronom 6:25). Dar omenirea a picat clar la acest test! Însă „Domnul neprihănirea noastră” a devenit soluția pentru noi. „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” (2 Corinteni 5:21). Să observăm că numai „în Isus” devenim „neprihănirea lui Dumnezeu”! Nu trebuie să încerci să faci lucruri bune, pentru a te putea simți neprihănit înaintea lui Dumnezeu… sau să generezi o rezervă de fapte bune din care să iei la nevoie… Ci trebuie să iei continuu din „neprihănirea” depozitată în contul tău de către Hristos! E inutil să cauți în tine însuți smerenie, răbdare, bunătate, dragoste, etc. Nu sunt acolo! Trebuie să le iei prin credință din rezerva depozitată în tine de către Domnul Isus. Inimile vinovate pot extrage iertare, sufletele neliniștite pot lua pace, și sufletele obosite pot lua tărie – de la Iahweh-Tsidkenu! Ai primit mântuirea numai prin credință și în același mod trebuie să iei neprihănire și orice altceva ai nevoie. Viața ta spirituală se bazează pe credința în ceea ce a făcut Dumnezeu, și pe ce ți-a pus la dispoziție prin Domnul Isus, El – neprihănirea noastră!