MĂRTURISIREA AUTENTICĂ (1)

„Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut.” (Luca 12:2)

     Julie Ann Barnhill, conferențiar și scriitor motivațional, scria: „Am tendința să-mi ascund păcatele ca să nu le știe nimeni. Aproape tot timpul am reușit să scap ținând 99,9% din aceste lucruri ascunse. Ca om care merge la biserică și care lasă impresia că gestionează o familie fericită, am evitat să atrag atenția celorlalți față de partea întunecată a vieții mele – însă cu un preț mare. Minciuna despre cheltuielile pe care le făceam a dus la probleme financiare în căsnicia mea. Invidia m-a lăsat fără prieteni și fără mulțumire. Mânia adolescenței care m-a făcut să trec prin episoade de auto-mutilare a explodat după mai mulți ani într-o mânie abuzivă față de copiii mei. Și când alcoolul mi-a făcut cu ochiul în perioadele de singurătate și de depresie, i-am cedat. Poate vă gândiți: „Ne-ai destăinuit câteva secrete din viața ta – dar ele nu se compară cu ale mele!” Ideea nu este să vedem cine are cele mai îngrozitoare secrete; noi trebuie să acceptăm adevărul că nu suntem singuri în locurile noastre secrete… Confesiunea de dragul confesiunii se transformă foarte ușor în momente de tabloid, precum talk-show-rile de la televizor. Nu e suficient să te destăinui. Mărturisirea autentică duce la o iertare radicală care este disponibilă numai prin Hristos. Ea acoperă orice lucru am fi făcut, indiferent cât de rău este. Domnul Isus ne cunoaște secretele și acestea nu-L vor împiedica niciodată să ne iubească. Păcatele ascunse pot, totuși, să creeze o barieră între noi și viața fără rușine pe care ne-o dorește El. Când ne mărturisim păcatele, noi putem căpăta răscumpărare, salvare și viață veșnică. De asemenea ne putem confesa unor prieteni de încredere ca să putem experimenta realitatea vindecării divine și în relațiile cu cei pe care îi iubim.”

CREȘTE-ȚI COPIII ÎN ÎNVĂȚĂTURA DOMNULUI!

„Creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului.” (Efeseni 6:4)

     Suntem mereu șocați de relatările despre copii care ucid profesori și colegi din școală și apoi întorc arma spre ei înșiși. Doi băieți, de doisprezece și treisprezece ani, au omorât în bătaie un om în fața unui magazin numai pentru plăcerea de a-l vedea murind. Un alt băiat a împușcat un om aflat în mașina oprită la stop. Când a fost întrebat de ce, el a răspuns: „Pentru că s-a uitat la mine.” Care este cauza tuturor acestor fapte? Orele petrecute urmărind filme violente? Accesul tot mai ușor la procurarea unei arme? După cercetări amănunțite, oamenii de știință au ajuns la concluzia că violența comportamentală este deseori legată de abuz și neglijență în copilăria timpurie. Când un bebeluș petrece peste trei zile în scutece murdare sau când copiii sunt arși, bătuți sau ignorați, sângele lor se umple cu hormoni de stres – printre care cortizolul și adrenalina. Acești hormoni bombardează și afectează creierul copiilor. Așa că, pentru tot restul vieții, ei nu vor gândi și nu vor simți la fel ca ceilalți. De fapt, ei pierd capacitatea de a empatiza cu cei care suferă. Aceleași cercetări au demonstrat că bebelușii, copiii mici sunt incredibil de vulnerabili între naștere și vârsta de trei ani. Dacă familiile nu-i protejează, dacă nu-i iubesc și nu au grijă de ei, societatea va plăti un preț incredibil în anii care vor urma. Biblia folosește cuvântul „creșteți”. Semnificația lui este a iubi, a proteja, a încuraja, a face complimente și a încerca să scoți ce e mai bun din copilul tău. Deci, crește-ți copiii în ascultarea Domnului!

DE CE SĂ MERGEM LA BISERICĂ?

„Cum a iubit şi Hristos Biserica…” (Efeseni 5:25)

     Se spune că o mamă și-a trezit fiul într-o duminică dimineața și i-a zis: „Ridică-te odată din pat, iar ai întârziat la biserică!” El a răspuns: „Nu vreau să merg. Nu am prieteni acolo, muzica e îngrozitoare și serviciile sunt plictisitoare!” Femeia a zis: „Dar trebuie să mergi, doar ești pastorul lor!” Serios vorbind, de ce trebuie să mergem la biserică? Pentru că „Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără zbârcitură” (Efeseni 5:25-27). Pastorul și președintele emerit al Universității Taylor, Dr. Jay Kesler ne oferă cinci motive pentru care să mergem la biserică: 1) Biserica este singura organizație care încă se ocupă de probleme precum mântuire, moarte, judecată, har, sens, rai și iad. 2) Biserica aduce valoare și demnitate vieții omenești. Trăim într-o cultură seculară care contribuie la sentimentul omniprezent al lipsei de valoare. Biserica contracarează acest mesaj negativ prin predicarea dragostei și acceptării lui Dumnezeu. 3) Biserica ne oferă o busolă morală și spirituală. Societatea respinge și a revizuit adevărurile absolute, îmbrățișând relativismul, dar Biserica este așezată pe temelia veșnică a Cuvântului lui Dumnezeu. 4) Biserica este locul în care găsim compasiune, vindecare și o comunitate în care ne găsim rostul! Acolo suntem cu toții egali, iar Duhul lui Dumnezeu adună și întrețese credincioșii laolaltă, garantându-ne „intrare liberă la Tatăl” (Efeseni 2:18). 5) Spre deosebire de alte instituții, Biserica a motivat inițiativele cele mai de durată, mai lipsite de egoism, mai esențiale și mai curajoase de pe pământ. Lucruri precum misiuni, școli, spitale, cantine, orfelinate, centre de reabilitare… De ce să mergem la biserică? Pentru că Domnul Isus iubește Biserica – deci, și noi ar trebui s-o iubim!

ROAGĂ-TE PENTRU EI!

„Aduceţi-vă aminte… de cei chinuiți” (Evrei 13:3)

     Biblia ne spune: „Stăruiţi în dragostea frăţească.” (Evrei 13:1). Apoi ne dă detalii: „Aduceţi-vă aminte de cei ce sunt în lanţuri, ca şi cum aţi fi şi voi legaţi cu ei.” În 18 aprilie 2007, trei creștini din Turcia au fost uciși pentru convingerile lor. Necati Aydin a fost unul dintre ei. Avea treizeci și cinci de ani și era pastor în orașul Malatya… Max Lucado ne spune povestea lui: „Când Necati a ajuns la birou, cei doi colegi ai săi aveau deja vizitatori: cinci tineri care-și exprimaseră „interesul” pentru credința creștină. Însă aceștia aveau la ei nu doar întrebări, ci și arme, cuțite, funii… Atacatorii și-au etalat armele și i-au spus lui Necati să rostească rugăciunea islamică a convertirii: „Nu este alt Dumnezeu decât Alah și Mohamed este profetul său.” Când Necati a refuzat, a început tortura. Timp de o oră de agonie, după ce i-au legat, atacatorii i-au interogat și i-au tăiat pe creștini. În cele din urmă, cu poliția la ușă, au tăiat gâtul victimelor. Ultimul cuvânt care s-a auzit din birou a fost strigătul unui creștin statornic: „Mesia! Mesia!” Astfel de relatări au darul să ne facă să tăcem. Aglomerația din traficul de azi-dimineață nici nu mai merită să fie pomenită. Astfel de relatări ne fac să ne întrebăm: ‘Eu aș accepta sacrificiul? Eu aș striga Mesia! Mesia? Aș renunța la viața mea?’” Așadar, când ne pomenim că ne văicărim de lucruri frivole, ar trebui să ne punem semne de întrebare. Biblia ne învață să ne rugăm pentru frații creștini care suferă în toată lumea, „ca și cum am suferi și noi cu ei”!

CUM SĂ-ȚI ÎNVINGI TEAMA (3)

„Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme” (Evrei 13:6)

     Să ne uităm la încă două temeri frecvente: 1) Teama de a nu fi suficient de bun; nu vorbim aici despre a fi la fel de bun ca alții, ci despre a fi tu însuți! Nu te mai compara cu alții, ci, în schimb, petrece-ți timpul descoperind calitățile pe care Dumnezeu le-a pus în tine. Te-ai născut cu un scop și acest scop poate fi diferit de tot ce ai întâlnit până acum. 2) Teama de a nu fi acceptat. Aceasta este o cauză puternică a singurătății din societatea de azi. Iar Internetul nu a rezolvat problema pentru că în adâncul nostru, toți tânjim după intimitate, nu după informație. Ai fi surprins să știi cât de mulți oameni se duc acasă într-un apartament gol, iau cina singuri, se uită la televizor și se duc la culcare singuri. Chiar și când ești înconjurat de mulțime, te poți simți izolat – o insulă în mijlocul oceanului. Dar, în realitate, nu trebuie să fie așa – mai ales dacă faci parte din familia răscumpărată a lui Dumnezeu! Cheia acceptării tale de către ceilalți este să accepți alți membri ai familiei tale. Când îi lași să intre în lumea ta personală, vei descoperi că și ei te vor primi într-a lor. Analizează-ți viața ta prezentă. Nu te vede nimeni când faci asta, iar persoana care va beneficia cel mai mult de acest lucru ești tu! Oamenii nesiguri vor fi cel mai greu de abordat pentru că ei sunt disperați să ascundă ceea ce au impresia că este neadecvat și că reprezintă eșecuri. Dacă ai nevoie de ajutorul unui consilier, al unui doctor sau al unui pastor, nu ezita să-l cauți, să-l ceri, să-l primești! Astăzi, ridică-te și spune: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme că voi fi respins sau că nu sunt suficient de bun.”

CUM SĂ-ȚI ÎNVINGI TEAMA (2)

„El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul.” (Psalmul 112:7)

     Astăzi vom vorbi despre una dintre cele mai obișnuite temeri și despre modul în care o putem învinge: teama de eșec. Ea este cea care apare cel mai adesea și ne împiedică să ducem la îndeplinire orice misiune sau viziune ne-ar putea da Dumnezeu. Dacă privim atent la consecințele reale ale eșecului, ar trebui să ne mire și să ne amuze puterea pe care o exercită. Oameni buni, greșelile nu doar că nu ne ucid, dar ele sunt un instrument prin care suntem modelați și care ne fac mai buni! Ce dacă faci o greșeală în timpul unei prezentări? Nimeni nu te va împușca, nu? Și ce dacă nu primești notă bună la un proiect sau examen, ori dacă greșești la calcule? Toți ne dorim să fim perfecți, dar în realitate toți avem defecte. De fapt, teama irațională de eșec dă naștere la mult mai multe erori pe termen lung. Când oamenii refuză să accepte posibilitatea că greșesc, de obicei sunt reticenți față de situația ca altcineva să le verifice munca sau să revizuiască proiectul la care lucrează. În consecință, ei ajung să facă și mai multe alegeri nefericite și greșeli, iar asta le alimentează starea de instabilitate în care se găsesc. Calea spre succes trece prin multe eșecuri. Faptul că greșești nu te face un ratat, însă renunțarea da; faptul că nu înveți din greșeli, și că refuzi să te ridici atunci când cazi, da. Psalmistul spune: „El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul.” Folosind darurile cu care te-a înzestrat Dumnezeu, fă un pas în față și asumă-ți un risc prin credință, lăsând în seama Lui reușita. Astfel „vei izbândi în toate lucrările tale” (Iosua 1:8).

CUM SĂ-ȚI ÎNVINGI TEAMA (1)

„Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.” (Iov 11:18)

     Mulți oameni celebri, de-a lungul istoriei, au suferit de fobii. Napoleon era paralizat de ailurofobie, o teamă irațională de pisici. Regina Elisabeta I era terorizată de anthofobie, o teamă anormală de flori (îi era frică mai ales de trandafiri). Miliardarul Howard Hughes era practic paralizat de misofobie, o teamă patologică de infecții. Edgar Allan Poe și Harry Houdini sufereau de claustrofobie. Chiar și părintele psihanalizei, Sigmund Freud era cuprins de agorafobie, teama de mulțimi și de locuri publice. Problema este că mulți dintre noi neagă faptul că au tot felul de frici care îi copleșesc, și rareori consideră faptul acesta ca fiind o problemă serioasă. Realitatea este că fricile noastre ne întârzie în călătoria noastră spre schimbare, și dacă nu le rezolvăm, nu vom atinge niciodată potențialul pentru care ne-a creat Dumnezeu. Poate nici nu considerăm a fi o teamă (fobie) lucrul care ne deranjează. Ar putea fi un sentiment sau o situație pe care o evităm de obicei sau pe care o lăsăm în seama altora s-o rezolve. Orice ar fi, trebuie s-o confruntăm, să apelăm la puterea lui Dumnezeu și să luăm hotărârea de a ne schimba. Astăzi, El ne oferă puterea Sa pentru a reuși. Iată și o promisiune pe care ne putem baza: „Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.” Care este sursa acestei promisiuni? Biblia – Cuvântul neschimbător al lui Dumnezeu! Și încă o promisiune care ne ajută să nu ne temem: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10) Este Cuvântul de sus pentru tine – azi!

ÎNVAȚĂ-I PE COPII CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU

„Din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi” (2 Timotei 3:15)

     Se spune că o femeie l-a întrebat pe un pastor: „La ce vârstă trebuie să încep pregătirea spirituală a copilului meu?” Pastorul a întrebat-o: „Câți ani are copilul tău?” Ea a răspuns: „Cinci.” La care el a spus: „Grăbește-te, ai întârziat deja cinci ani!” Psihologii confirmă faptul că foamea după cunoaștere și capacitatea de a acumula cunoștințe încep din fragedă pruncie. Prin urmare, când copilul se află la vârsta la care aude, tu trebuie să fii gata să-l înveți. Nu pierde nicio ocazie de a-i citi Biblia. Folosește fiecare experiență pentru a-l învăța ce spune Cuvântul Său despre regula bunului simț, despre politețe, despre iertare, despre mărturisirea păcatelor și pocăință… Nu subestima niciodată capacitatea lui Dumnezeu de a-i dezvolta caracterul, de a-i forma și mobila sufletul, de a-l învăța pe copil adevărurile spirituale, chiar și la o vârstă foarte mică! Când inima lor este tânără și nevinovată, fă-le cunoștință cu Isus. Câțiva dintre cei mai mari creștini din istorie au fost mântuiți în copilărie. Jonathan Edwards, a cărui lucrare a întors provincii și state întregi la Dumnezeu, L-a declarat pe Isus ca Mântuitor personal la opt ani. Charles Spurgeon, „regele predicatorilor”, s-a întors la Domnul la doisprezece ani, iar Matthew Henry, marele comentator biblic, l-a primit pe Isus în viața lui la unsprezece ani. Timotei era deja un lucrător harnic și influent la o vârstă foarte tânără. Pavel îi scrie: „din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus.” Da, copilul tău poate înțelege adevărurile de bază despre mântuire și poate ajunge să-L cunoască pe Hristos la o vârstă fragedă. Deci, învață-i pe copii Cuvântul lui Dumnezeu!

MÂNIA SFÂNTĂ (2)

„Vai de cei ce numesc răul bine…” (Isaia 5:20)

     Știai că Dumnezeu Însuși Se mânie? Citim în Biblie că: „Domnul S-a mâniat pe Solomon, pentru că îşi abătuse inima de la Domnul, Dumnezeul lui Israel, care i Se arătase de două ori.” (1 Împărați 11:9). De multe ori schimbarea are loc prin mânie sfântă. Aristotel a spus cândva: „Oricine se poate mânia; e simplu. Dar să te mânii pe persoana potrivită, în măsură potrivită și în modul potrivit, asta nu e simplu!” Dar se poate! Cineva care se mânie tot timpul este un nebun, dar o persoană care nu se mânie niciodată este lipsită de curajul moral. Henry Ward Beecher a spus: „Cel ce nu știe să se mânie, nu știe să fie bun. Și cel ce nu știe să fie scuturat în străfundul sufletului său de indignare din cauza lucrurilor rele, fie este un parazit, fie un om fără sentimente.” Iată patru lucruri care ar trebui să ne mânie: 1) Filmele înțesate de relații ilicite, de imagini și expresii murdare, și televiziunile care poluează mințile celor tineri și celor bătrâni deopotrivă. 2) Politicienii lași, care fac ceea ce le e util din punct de vedere financiar sau politic, dar nu și ceea ce este corect din punct de vedere moral. 3) Nedreptatea pricinuită de culoarea pielii sau de statutul economic, discriminarea deci… 4) Copiii noștri atunci când ne sfidează pe față. Cu toate acestea, există și un avertisment: „Să n-apună soarele peste mânia voastră” (Efeseni 4:26). Așadar, explică în mod clar regulile casei, aplică-le în mod constant, dar asigură-te că fiecare din casa ta, copiii tăi, știu că îi iubești și că te gândești numai la binele lor. Poate că pentru moment nu se va înțelege lucrul acesta, dar mai târziu îl va aprecia. Așadar, ai grijă ca mânia ta să fie corectă, neabuzivă și sfântă!

MÂNIA SFÂNTĂ (1)

„Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi” (Efeseni 4:26)

     Există un mod corect și un mod greșit de a te raporta la mânie. Moise și-a manifestat-o într-un mod greșit, și lucrul acesta l-a costat Țara Promisă. Domnul Isus și-a exprimat mânia într-un mod potrivit, și cei care profitau de săraci au fost demascați și izgoniți din Templu. Versetul „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi” înseamnă că în loc să te plângi de problemă, trebuie să faci ceva în privința ei. În loc să începi să fierbi și să-i ții pe ceilalți ca pe ace, caută miezul mâniei tale și exprim-o așa cum se cuvine. Pastorul și autorul Dr. Jack Hyles a scris la un moment dat despre fiul său care a primit ca temă să citească o carte – una cu un limbaj nepotrivit pentru copii, și plină de situații dubioase… Cu cât Dr. Hyles a citit-o mai atent, cu atât s-a mâniat mai tare. În cele din urmă, s-a dus la directorul școlii și i-a spus politicos, dar ferm: „Fiul meu nu va citi această carte, i se va da o alta în locul ei, și nu i se va scădea nota din această cauză!” Directorul, luat prin surprindere, a încercat să argumenteze și să-l contrazică… dar Dr. Hyles l-a întrerupt și a spus ferm, calm, apăsat: „Fără niciun ‘dacă’, niciun ‘dar’ sau vreun ‘și’, pe acest subiect! Nu va fi obligat să citească această carte, și i se va da o altă temă. E clar?” Directorul a răspuns: „În regulă, Dr. Hyles, dar nu înțeleg ce e cu toată această agitație. La urma urmelor, limbajul din această carte nu este mai urât decât cel scris pe pereții din toalete.” Dr. Hyles a zâmbit și a zis: „De acord cu dumneavoastră, dar dacă acesta va deveni lectură obligatorie – mă voi întoarce!” Așa este indicat să ne exprimăm mânia: într-un mod corect! Ai în vedere asta, de azi!