DĂRUIESTE-TE PE TINE ÎNSUTI!

S-au dat mai întâi pe ei înşişi Domnului (2 Corinteni 8:5)

     Ce apreciază oamenii mai mult la tine? Te apreciază pe tine! Gândește-te puțin… Ce necesită efort mai mare: să scrii un cec, sau să dăruiești din timpul și din energia ta? Prin care dintre cele două dai dovadă de un nivel mai înalt de dedicare? Oprește-te o clipă și adu-ți aminte de persoanele care au avut cel mai mare impact în viața ta: un părinte care te-a iubit, care s-a sacrificat pentru tine și care ți-a oferit valoarea stimei de sine; un profesor care te-a ajutat să-ți dai seama că poți gândi, că poți învăța și că poți realiza ceva; un mentor care ți-a zugrăvit imaginea viitorului care te așteaptă și apoi te-a echipat și te-a provocat să-ți împlinești menirea… Dar ce poate fi mai important decât propria ta mântuire? Cântărește aceste cuvinte: „Când te vei uita în urmă la tot ce ai făcut în viața ta, mulțumirea îți va fi mai mare pentru ceea ce ai adus în viețile altora decât pentru momentele în care i-ai întrecut și i-ai învins.” Mulți dintre noi văd dăruirea mai mult decât ca pe un act al dragostei – o vedem ca pe o tranzacție – dăruim doar ca să primim! Sir Wilfred T. Grenfell a spus: „E de la sine înțeles că omul este călător pe pământ și că singurul său țel în lumea aceasta nu este „să strângă și să aibă”, ci „să dăruiască și să slujească.” O menire mai înaltă a omului nu poate exista!” E foarte simplu să trăiești doar pentru tine. De fapt, acesta e unul din cele mai  primitive instincte ale noastre – unul pe care trebuie să-l biruim în fiecare zi. Dar putem s-o luăm pe un alt drum: să fim generoși cu dragostea și cu timpul nostru. Când oferi aceste lucruri dai dovadă de cea mai mare generozitate!

 

NU LĂSA TEAMA SĂ TE OPREASCĂ (2)

„Mi-a fost teamă, şi … ţi-am ascuns talantul” (Matei 25:25)

     Stăpânul unei proprietăți i-a dat fiecărui slujitor o sumă de bani pe care s-o investească în locul său. Unul a primit cinci talanți, al doilea doi talanți, iar al treilea un talant. Slujitorii care au primit doi și cinci talanți au adus un profit respectabil, în timp ce slujitorul care a primit un singur talant i-a spus stăpânului său: „Mi-a fost teamă, şi … ţi-am ascuns talantul în pământ.” Ce învățătură putem extrage de aici? Una foarte simplă: Teama te face neproductiv! Un pastor cu experiență scrie: „Teama te împiedică să cânți în cor, să-L vestești pe Isus, să dăruiești cu bucurie și să umbli în dragoste cu soția ta. De fapt, adevăratul motiv este teama că Dumnezeu nu va face ce spune. Dar în calitate de credincioși, trebuie să fim atât de plini de Cuvânt încât teama să nu-și facă loc în viața noastră. Domnul Isus a zis: „Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră” (Matei 6:25). Cu alte cuvinte: „De ce să aveți măcar gânduri de teamă când v-am spus că nu vă voi părăsi niciodată. Vă voi ocroti și vă voi da tot ce aveți nevoie pentru a face lucrarea”. Concluzie: Dumnezeu este cu tine chiar și atunci când nu-L poți simți sau vedea iar ceilalți îți spun că te-a părăsit.” Teama se deghizează sub foarte multe măști, deoarece dorim să facem lucrurile doar așa cum ne place, să spunem că nu ne interesează sau că nu e momentul potrivit. Noi nu ne lovim de o ușă închisă – ci de teama înăbușită. Dacă te întrebi de ce nu progresezi în anumite domenii, vezi dacă nu cumva teama ascunsă te ține pe loc. Dacă este așa, roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să te eliberezi de teamă și să începi să ai încredere în ceea ce  spune El.

NU LĂSA TEAMA SĂ TE OPREASCĂ (1)

„De cine să mă tem?” (Psalmul 27:1)

     Viața e plină de situații care ne provoacă teama: teama de boală, de șomaj, de respingere, de părerea celorlalți. Dacă nu o ținem sub control, teama ne fură pacea interioară. Chuck Swindoll ne reamintește: „David a întâmpinat teama cu capul sus, la ușa din față, punându-și două întrebări: „De cine să mă tem? De cine să-mi fie frică?” Și i-a închis fricii ușa în nas, declarând:„Inima mea…tot plină de încredere ar fi.”(v.3). Apoi a intrat în casă, reamintindu-și cum poate contracara atacurile fricii. Prin rugăciune: „Un lucru cer de la Domnul” (v.4). Prin viziune: „Privesc frumuseţea Domnului” (v.4). Prin Cuvântul lui Dumnezeu: „Să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului” (v. 4). Prin ocrotirea lui Dumnezeu: „El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului” (v.5). Prin închinare: „Voi cânta” (v.6). Prin odihnă: „Nădăjduieşte în Domnul!” (v.13-14). Prin determinare: „Îmbărbătează-ţi inima” (v.14). Curajul nu se limitează la câmpul de luptă. Adevăratul test al curajului este mai semnificativ, mai adânc, mai tăcut, e ca și cum rămâi credincios când nu te vede nimeni, înduri durerea când camera este goală, rămâi singur când ești înțeles greșit. Poate fi la fel de simplu ca atunci când spui „nu”, la fel de semnificativ ca atunci când ai de-a face cu un munte de rufe murdare, la fel de neștiut ca lupta lăuntrică dintre bine și rău. Câștigătorii medaliei de aur a lui Dumnezeu apar în taină, acolo unde au loc majoritatea faptelor de curaj, departe de recunoașterea publică.” Când teama îți face genunchii să tremure, Dumnezeu spune: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te” (Iosua 1:9). Dick Mills scrie: „Fiecare poruncă vine cu asigurarea că o putem împlini. Dumnezeu nu dă porunci pe care nu le putem împlini. E nepotrivit să spunem: „Am mult curaj, dar nu am putere”, sau „Sunt plin de putere, dar mă tem.” Curajul și puterea îți sunt date de Dumnezeu. Curajul ne motivează voința și puterea ne însoțește efortul.”

CĂLĂUZIREA ÎN CĂSNICIE

„Încolo fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat” (Efeseni 5:33)

     Biblia spune: „parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut” (Geneza 1:27). Dumnezeu a creat femeia să fie mai mult decât o versiune ușor schimbată a bărbatului. Adam era bărbat; Eva era femeie – la fel de diferiți unul de celălalt precum este ziua de noapte. Ei gândeau, simțeau, vorbeau și se purtau diferit. Prioritățile lor difereau. Aveau nevoie de lucruri diferite unul de la celălalt. Și la fel cum pentru ei era esențial să se înțeleagă în traiul lor sub același acoperiș – la fel este și pentru noi astăzi. Traiul împreună necesită înțelegere, răbdare, altruism, efort comun și bunătate. Pentru a avea o căsnicie fericită, ascultarea de sfătuirea lui Pavel este un lucru fundamental. Bărbatul trebuie să înțeleagă că soția lui are nevoie de dragostea sa, iar soția trebuie să înțeleagă că soțul său are nevoie de respectul ei. Dr. Emerson Eggerichs ne amintește că bărbații și femeile vorbesc un limbaj diferit în materie de relație, având la bază nevoile lor diferite. Da, amândoi au nevoie de dragoste și de respect, dar bărbații se simt iubiți când soțiile le arată respect necondiționat, iar soțiile se simt respectate când soții lor le oferă dragoste necondiționată. Să observăm faptul că ceea ce ne spune Pavel nu este doar un sfat înțelept, ci porunci divine care trebuie respectate și urmate. Soțul trebuie „să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat.” Dumnezeu nu-i cere bărbatului să câștige respectul soției sale, iar ei nu-i cere să merite dragostea lui. Domnul Isus, modelul nostru, ne-a respectat și ne-a iubit necondiționat cu prețul propriei Sale vieți. Ca autor al căsătoriei, Dumnezeu știe ce funcționează; așadar, urmează călăuzirea Sa în viața ta de familie.

DĂRNICIA LA NIVEL ÎNALT

„Ea … a aruncat tot ce avea” (Marcu 12:44)

     Dumnezeu nu dorește ca dărnicia ta să fie limitată de teamă. Fie te încrezi în El din punct de vedere financiar și experimentezi bucuria de a participa la planul Său pe pământ, fie te încrezi în propria ta capacitate de câștig și trăiești în neliniște. Pericolul de a nu trece la un nivel mai înalt al dărniciei, este de-a pierde ceea ce Dumnezeu dorește să facă pentru tine – și prin tine. Poți fi sigur că la un moment dat El te va provoca să dăruiești mai mult decât ai dăruit vreodată. În acel moment, credința ta te va determina să spui da sau teama te va face să respingi ideea ca fiind nepotrivită. Acesta este un punct esențial în viața ta deoarece răspunsul tău la provocarea lui Dumnezeu îți va determina viitorul. Unele niveluri ale dărniciei nu ne deranjează, în timp ce altele ne indispun și ne supără. Mai devreme sau mai târziu, cu toții ne lovim de un zid numit teamă și dacă nu-l recunoști, nu vei reuși niciodată să treci dincolo de el. Prin urmare, vei trăi cu mai puțin decât a intenționat Dumnezeu să-ți dăruiască ca să te bucuri. Care este soluția? Schimbă-ți concepția despre proprietate! Adolphe Monod a spus: „Nu există bani care sunt ai noștri și restul sunt ai lui Dumnezeu. Toți sunt ai Lui; El i-a făcut, El ni-i dăruiește și ni-i încredințează nouă pentru a-L sluji pe El.” Dacă ai această convingere, nu ai motiv să nu dăruiești. Cu toate acestea, a-L implica pe Dumnezeu în aspectul financiar înseamnă să-I predai lui controlul asupra banilor tăi. Și asta poate fi înfricoșător. Modelul de generozitate pe care ni l-a dat Domnul Isus a fost o văduvă care și-a dat ultimul bănuț, fără să-i mai rămână din ce să trăiască, având doar promisiunea lui Dumnezeu de a-i împlini nevoile. Când ajungi într-un astfel de punct vei experimenta minuni.

SECRETUL BUCURIEI (3)

„Înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse” (Psalmul 16:11)

     Cuvântul fericire (în engl. happiness) vine de la vechiul cuvânt englezesc happ, care înseamnă „șansă” și este echivalentul cuvântului latinesc, fortuna, care înseamnă „noroc.” Ambele cuvinte sugerează că atunci când lucrurile se întâmplă așa cum ne dorim, suntem fericiți, iar când nu se întâmplă, suntem nefericiți. Dar o astfel de fericire este temporară și fragilă; adevărata bucurie este permanentă și statornică. Unii creștini sunt atât de serioși și sobri încât te fac să crezi că Dumnezeu se încruntă atunci când râdem și urăște tot ce are legătură cu bucuria și încântarea. Psalmistul a scris: „Înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse.” C.S. Lewis spune că: „Bucuria este activitatea primordială a cerului;” iar noi putem spune că Biblia este una din cărțile cele mai pline de bucurie care au fost scrise vreodată. Cuvintele bucurie și bucuros se găsesc de cel puțin 245 de ori în Biblie. Cuvântul veselie apare de aproximativ 150 de ori și suntem îndemnați să ne bucurăm și să ne veselim de aproape 400 de ori! Asta înseamnă că bucuria nu este o emoție, este o atitudine. Emoțiile nu pot fi comandate; nimeni nu-ți poate spune să te simți fericit când nu ești. Dar poți alege să fii bucuros indiferent de circumstanțe. Bucuria nu este un bun care poate fi cumpărat. Mulți oameni descoperă prea târziu că banii nu pot cumpăra fericirea, dar nici bucuria. S-a spus că săracii sunt într-o stare mai bună decât bogații. A căuta fericirea și bucuria în materialism este ca și cum ai bea apă sărată; cu cât bei mai multă, cu atât îți este mai sete. Secretul bucuriei de durată constă în înțelegerea faptului că ești iubit necondiționat, prețuit și acceptat de Dumnezeu.

SECRETUL BUCURIEI (2)

„O inimă veselă este un bun leac” (Proverbe 17:22)

     Biblia spune: „O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.” Știai că râsul este un medicament atât de bun, încât te eliberează de stres, ameliorează durerile de cap, luptă împotriva infecțiilor și poate îndepărta hipertensiunea? Unii doctori ne spun că râsul produce beneficii fizice similare cu cele obținute în urma unor exerciții fizice intense. Când îți lași capul pe spate și izbucnești în râs, mușchii abdomenului, pieptului, umerilor și altor părți din corp se contractă, iar pulsul și tensiunea cresc. Un singur hohot de râs poate duce la dublarea pulsului de la 60 la 120, în timp ce tensiunea sistolică poate crește de la 120 la 200. Apoi, când te oprești din râs, bătăile inimii și tensiunea scad sub normal – fapt ce semnalează stres redus. Dumnezeu a creat râsul pentru că știe că este bun pentru sănătate. Nu confunda, totuși, fericirea cu veselia. Veselia vine din bucurie, nu din fericire și e important pentru sănătatea ta emoțională să înțelegi lucrul acesta. Sunt perioade în care nu putem și nu trebuie să fim fericiți – atunci când alții suferă, când trecem prin tragedii, când ne pierdem locul de muncă sau persoane dragi. În fața nedreptății, fericirea este nepotrivită, dacă nu chiar imposibilă. Cu toate acestea, bucuria care vine din cunoașterea dragostei și acceptării necondiționate de către Dumnezeu, te ajută să-ți păstrezi bucuria. Iată motivele: 1) Fericirea este în afară; bucuria este lăuntrică. 2) Fericirea depinde de circumstanțe externe; bucuria depinde de caracterul lăuntric. 3) Fericirea depinde de ceea ce ni se întâmplă, bucuria depinde de ceea ce locuiește în noi.    4) Fericirea se bazează pe șansă; bucuria se bazează pe alegere. Așadar, astăzi – alege bucuria!

SECRETUL BUCURIEI (1)

„Bucuria Mea să rămână în voi” (Ioan 15:11)

     Domnul Isus a spus: „V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină.” Bucuria despre care vorbește Domnul Isus este unică, deoarece este bucuria Lui și ea ne împlinește așa cum bucuria lumii n-o poate face. Când ești un urmaș credincios al învățăturilor lui Hristos, vei avea o bucurie lăuntrică reală și de durată indiferent de indicatorii economici, de ratele dobânzilor, de deficitele bugetare și chiar de boală sau moarte. Nu poți fi fericit fără să fii bucuros, dar poți fii bucuros fără să fii fericit! Cum este posibil una ca asta? Domnul Isus le-a spus  ucenicilor săi că noi ne bucurăm de o dragoste care transcende toate celelalte lucruri – dragostea Tatălui nostru ceresc oferită necondiționat și care, odată acceptată, este experimentată permanent. Nimic nu se compară cu dragostea lui Dumnezeu. Dragostea Lui nu are la bază înfățișarea, personalitatea, avuțiile, nici chiar bunătatea morală. Ea este oferită fără nici o precondiție. Ea nu este nici capricioasă, nici schimbătoare. Nu poți face nimic pentru a-L face pe Dumnezeu să te iubească mai mult și nu poți face nimic ca să te iubească mai puțin. Mai mult, dragostea divină nu-ți dă numai „fluturi în stomac,” ci ea lucrează constant pentru a te conduce spre luarea unor decizii înțelepte, pentru a te feri de luarea deciziilor greșite și pentru a te corecta atunci când ai luat decizii greșite. Dragostea lui Dumnezeu garantează acceptarea Sa când toți ceilalți te-au respins, iertarea Sa când toți ceilalți te-au judecat și mila Lui când toți ceilalți te-au condamnat. Când te răsfeți în dragostea Sa, experimentezi un izvor de bucurie care îți inundă inima. Și pentru că nu lumea îți dă această bucurie – lumea nu ți-o poate lua.

CUM ESTI PERCEPUT DE CEILALTI?

„I-a făcut o haină pestriţă” (Geneza 37:3)

     Dumnezeu i-a dat lui Iosif un vis despre măreția lui viitoare – un vis în care frații săi se plecau înaintea sa. Dar când le-a povestit visul, frații săi au ticluit un plan ca să-l omoare. Pentru a înrăutăți și mai mult situația, tatăl său „îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, … şi i-a făcut o haină pestriţă.” Încearcă să vezi lucrurile din perspectiva fraților lui Iosif: „Cum de el are parte de tratament special? Noi cu ce am greșit?” Iată câteva lecții importante pe care le putem învăța de aici: 1) Ai grijă cum ești perceput de ceilalți; entuziasmul tău poate fi interpretat drept aroganță. 2) Când Dumnezeu te binecuvântează, El o face întotdeauna spre folosul celorlalți. Într-o zi, Iosif avea să poarte straie împărătești și să se plimbe în caleașca lui Faraon, dar acesta era numai un beneficiu mărunt. Adevărata sa chemare era să păstreze genealogia familiei, din care avea să facă parte Răscumpărătorul lumii. 3) Trebuie să fii generos cu cei ce au mai puțin decât tine. Frații lui Iosif au muncit din greu și meritau și ei iubirea tatălui lor. Haina pe care o purta Iosif nu însemna că el era mai bun decât ei; ci era pur și simplu semnul unui destin diferit. 4) Haina primită de la tatăl său nu l-a scutit pe Iosif de greutăți. De fapt, a suferit mai mult decât toți din cauza ei. De ce? Pentru că nivelul dedicării tale determină nivelul atacului lui Satan. 5) Caracterul lui Iosif, nu haina lui, a fost ceea ce l-a sprijinit de-a lungul anilor trădării, ispitei, acuzării și închisorii. De unde știm asta? Pentru că a putut privi în urmă și a putut vedea mâna lui Dumnezeu la lucru: „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine” (Geneza 50:20).

STĂPÂNIREA DE SINE

„Daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa … înfrânarea” (2 Petru 1:5-6)

     Dacă ai credință în Domnul Isus, în clipa în care te rogi pentru mântuire, o vei primi. Nu la fel este și cu înfrânarea. Da, trebuie să te rogi pentru ea, dar Petru scrie: „Daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa … înfrânarea.” Ea devine realitate numai când „îți dai toate silințele” s-o practici zilnic. Iată trei domenii din viață care te vor pune la încercare: 1) Caracterul. Împrejurările nu sunt scuze pentru un temperament care se aprinde repede. Biblia spune: „Cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz, şi cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi.” (Proverbe 16:32). Când îți pierzi cumpătul, pierzi respectul și credibilitatea ta în fața celorlalți. 2) Timpul. Viața se definește prin timp, iar timpul pierdut înseamnă viață pierdută. E nevoie de timp pentru a zidi relații, pentru a deprinde competențe, pentru a face fapte semnificative, pentru a împlini scopuri și pentru  a duce la capăt planurile. O viață dezorganizată este deseori rezultatul unui timp dezorganizat. 3) Limba. Biblia spune: „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har” (Coloseni 4:6). Fiecare zi aduce cu ea noi oportunități de a ne ține limba în frâu; dacă ești înțelept, vei profita de ele! Dacă trebuie neapărat să vorbești, lasă ca următorul principiu biblic să guverneze ceea ce spui: „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia” (v. 6). Benjamin Franklin a spus-o astfel: „Dacă vrei să trăiești înțelept, fă ceea ce trebuie și nu ceea ce-ți place.” Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: „Dă-ți toate silințele” ca să-ți ții în frâu limba, să-ți răscumperi timpul și să-ți formezi un caracter frumos.