FII GATA SĂ AJUȚI! (3)

Prin mângîierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2 Corinteni 1:4)

     O modalitate prin care poți sprijini un prieten aflat într-o criză este aceea de a-l ajuta să identifice resurse importante: spirituale, personale și interpersonale. 1) Resurse spirituale. „Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi.” (Psalmul 46:1). Cuvântul lui Dumnezeu luminează întunericul și confuzia. Duhul Său este sursa oricărei mângâieri; El dă „pacea… care întrece orice pricepere” (Filipeni 4:7). Prezența Sa vorbește singurătății, iar puterea Lui îi ajută pe cei cu inima rănită să învingă sentimentele de deznădejde. Oamenii aflați în criză sunt adesea dezorientați, iar acest lucru îi face să uite tot ce le-a dat deja Dumnezeu. 2) Resurse personale. Amintește-i celui încercat că este înzestrat cu calități și capacități unice. Ajută-l să-și aducă aminte de biruințele din trecut, când a reușit să treacă cu bine prin alte perioade dificile. Încurajează o atitudine pozitivă care țintește spre viitor, în loc să rămână paralizat de durerea prezentă. Cel mai important, întărește-i credința cu rugăciune și adevăruri din Cuvântul lui Dumnezeu. Și nu în ultimul rând, adu-i aminte de sprijinul pe care i-l oferi. 3) Resurse interpersonale. Membrii familiei, prietenii, partenerii de afaceri și vecinii pot fi și ei un sprijin, iar resursele comunității sunt disponibile pentru asistență medicală, financiară și materială. Biserica locală reprezintă o altă sursă. Cei ce trec printr-o criză se simt adesea prea stânjeniți pentru a cere ajutor; au impresia că trebuie să-și rezolve singuri propriile probleme. Ajută-i să înțeleagă că ești binecuvântat atunci când dăruiești, și că într-o zi se va ivi ocazia să ajute și ei „pe cei ce se află în vreun necaz!”

FII GATA SĂ AJUȚI! (2)

„Purtaţi-vă sarcinile unii altora” (Galateni 6:2)

     Când un prieten sau un membru al familiei se află într-o criză, scopul tău trebuie să fie acela de a ajuta acele persoane să facă față situației, și s-o depășească. Dar de multe ori, e ușor de spus și greu de făcut! Pe măsură ce inimile lor rănite se adaptează unor circumstanțe noi și necunoscute, ar putea fi reținute cu privire la persoana în care să aibă încredere. Dar a fi alături de ei este semnul distinctiv pentru cel ce face parte din Împărăția lui Dumnezeu! „Purtaţi-vă sarcinile unii altora” ne îndeamnă Domnul prin apostolul Pavel. Dedicarea ta poate avea un rol semnificativ în călătoria cuiva spre sănătate emoțională. Iată trei sugestii practice: 1) Nu te aștepta ca acea persoană să ia legătura cu tine. E ceva obișnuit ca oamenii care trec printr-o criză să se retragă, nu să ceară ajutorul. Deseori ei sunt prea necăjiți ca să știe de ce au nevoie, așa că probabil va trebui să faci tu primul pas. Și te rog să nu ai impresia că ești un profesionist. Doi pași simpli îl pot face pe cel ce suferă să se simtă prețuit și înțeles: a) Ascultă-i cu atenție îngrijorările și părerile. b) Privește-l în ochi și dă dovadă de un interes real. 2) Ajută-l să-și reducă stresul. Fii o prezență calmă, invită-l să-și împărtășească sentimentele. Iar dacă părerea lui pare distorsionată, spune lucruri precum: „Aș putea să-ți sugerez un alt mod de a vedea lucrurile?” 3) Ajută-l să se concentreze asupra lucrurilor importante. El se simte copleșit, așa că ajută-l să rezolve problemele care necesită imediat atenția lui. În loc să discutați despre trecut și să vă îngrijorați cu privire la viitor, încurajează-l să se concentreze asupra prezentului, căci „ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi” (Matei 6:34).  

FII GATA SĂ AJUȚI! (1)

„Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare” (Romani 12:8)

     Spunem uneori: „Nu e responsabilitatea mea. Nu vreau să mă implic!” Ai spus și tu așa ceva vreodată? Poate ai crezut că ai motive întemeiate, sau că nu era momentul potrivit – dar concluzia este că nu ai ajutat pe cineva care s-a aflat în nevoie. Nu ești singurul! Cercetările confirmă faptul că tendința de a evita implicarea este în creștere, pe plan mondial. Cu toate acestea, „a fi alături” de ceilalți este un mandat biblic; este aplicarea practică a dragostei față de Dumnezeu și față de aproapele (vezi Matei 22:37-39). Crizele sunt în general de trei feluri: 1) Crize situaționale. Aici sunt incluse bolile grave, pierderea cuiva drag sau ruperea relațiilor din sânul familiei. Patriarhul Iov le-a experimentat pe toate acestea! 2) Crizele de dezvoltare. Ele se întâmplă în cursul vieții: plecarea de acasă, mersul la facultate, acomodarea într-o relație de căsătorie, calitatea de părinte, pensionarea, sănătatea tot mai șubredă… Avraam și Sara deveniseră experți în traversarea crizelor legate de dezvoltare. Ei și-au părăsit casa și familia, au tânjit ani în șir după copii… apoi, peste toate acestea, Dumnezeu le-a cerut să-și jertfească singurul lor fiu născut la bătrânețe! 3) Crizele de autocunoaștere. Ele apar atunci când descoperi adevăruri deranjante despre tine însuți: ți se spune că, omenește vorbind, maladia ta este incurabilă; sau te consideri un ratat, iar acum ești prea bătrân ca să-ți mai atingi obiectivele vieții; sau te confrunți cu realitatea faptului că ai divorțat, sau ai rămas văduv, sau te simți respins din cauza mediului de proveniență. Oameni precum Ilie și Iona sunt exemple de crize datorate conștiinței de sine. Aceste exemple îți aduc aminte de cineva? Dacă da, grăbește să-l încurajezi… și „ține-te de îmbărbătare!”  

O RUGĂCIUNE PENTRU SUCCESUL ÎN MUNCĂ

„Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi” (Proverbele 22:29)

     Iată o rugăciune pentru a izbuti la locul de muncă: „Doamne, îți mulțumesc pentru felul în care m-ai creat, pentru numeroasele daruri și talente pe care le-ai pus în mine; cred că Tu ai decis că sunt persoana potrivită pentru această muncă. Sunt recunoscător pentru fiecare dintre colegii mei, chiar și pentru cei pe care nu-i agreez sau pe care nu-i înțeleg. Mă rog să mă pot concentra asupra îndeplinirii obiectivelor care mi-au fost trasate în perioada în care voi ocupa acest loc de muncă. Te rog, dă-mi înțelepciune și discernământ în activitatea mea, chiar dacă mediul îmi este ostil. Ajută-mă să învăț ceea ce dorești să mă înveți aici și dă-mi răbdare în această perioadă de pregătire pentru viitor. Ajută-mă să dau tot ce pot, și să am mereu o atitudine pozitivă și plină de speranță. Te rog să mă ajuți să reduc la tăcere văicărelile și dezamăgirile din inima mea, prin pacea Ta desăvârșită… și ajută-mă să mă încred în Tine în tot ce fac! Îmbracă-mă cu haina laudei și-a neprihănirii lui Hristos, ca să-ți pot aduce slavă la locul de muncă. Acolo unde sunt dispute, ajută-mă să aduc pace. Acolo unde există minciună, ajută-mă să spun adevărul. Acolo unde există disperare, ajută-mă să aduc speranță. Acolo unde este teamă, ajută-mă să aduc credință. Acolo unde este întuneric, ajută-mă să aduc lumină. Acolo unde există tristețe, ajută-mă să aduc bucurie. Toate aceste lucruri le cer în Numele Domnului Isus, și-Ți mulțumesc. Amin!”

CÂND ANGAJEZI PE CINEVA, ROAGĂ-TE PENTRU DISCERNĂMÂNT

„Dă… robului Tău o inimă pricepută…” (1 Împărați 3:9)

     Dr. John Maxwell a scris: „Cu ani în urmă, în timp ce vorbeam unui grup de directori, cineva m-a întrebat ce principii aplic atunci când angajez pe cineva; i-am răspuns: „Am o singură regulă: nu fac niciodată angajări!” Acest fapt le-a captat atenția. „Și iată și motivul: nu mă pricep deloc la așa ceva.” Am continuat să le detaliez: „Întrucât sunt atât de optimist și am o mare încrederea în oameni, sunt lipsit de realism. Nu contează ce steaguri roșii se ridică în timpul interviului cu un candidat, eu mă gândesc mereu că pot să ajut această persoană să se dezvolte și să reușească. Nu e o atitudine potrivită pentru o persoană care intervievează. Pentru a avea succes în acest domeniu, ai nevoie de persoane analitice – tipul acela de oameni care și-ar respinge și propriile mame, dacă nu se ridică la nivelul cerințelor. Când am renunțat să mai fac angajări, mi-am ridicat organizația la un alt nivel. Când le-am spus directorilor care umpleau încăperea că nu mă mai ocup de angajări, am observat că au reacționat negativ. Însă pe măsură ce le ofeream explicații, am constatat că apreciază faptul că îmi cunosc propria slăbiciune și mi-au respectat sinceritatea. Puține lucruri sunt mai penibile decât cineva care nu știe despre ce vorbește, inventând lucruri pe măsură ce merge mai departe și pretinzând că este expert, când nici măcar nu are vreo idee.” Dacă ai o experiență negativă privind angajarea oamenilor, delegă această sarcină celor care sunt înzestrați pentru așa ceva. Și dacă trebuie să te ocupi de asta singur, roagă-te rugăciunea lui Solomon: „Dă, deci, robului Tău o inimă pricepută… să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta aşa de mare la număr!”

ELIBERAREA DIN ROBIE (2)

„I-a scos din întuneric şi din umbra morţii, şi le-a rupt legăturile.” (Psalmul 107:14)

     Dumnezeu este implicat în eliberarea oamenilor, inclusiv (sau în primul rând) moral și spiritual. Când iudeii au fost legați, „au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor.” (v. 13). Domnul Isus încă eliberează oameni și azi, ori „dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.” (Ioan 8:36). Așadar, urmează acești pași către libertate: 1) Strigă către Domnul. El a spus: „Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.” (Ieremia 29:13). Strigătul iudeilor a fost un strigăt repetat al inimii, iar Dumnezeu răspunde încă strigătelor din inimă. Eliberarea începe prin recunoașterea totală a dependenței de El. În loc să încerci să te descurci de unul singur, Biblia spune: „aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5:7). 2) Hrănește-ți sufletul din punct de vedere spiritual. Domnul Isus a spus: „Eu sunt Pâinea vie… Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac” (Ioan 6:51). Pe măsură ce te hrănești din Cuvântul lui Dumnezeu și-ți împărtășești stările și problemele în rugăciune, El îți va ușura povara și îți va sătura sufletul. El a venit ca să dea „robilor de război slobozirea… și să dea drumul celor apăsaţi” (Luca 4:18). Pune-ți timp deoparte pentru a citi Cuvântul lui Dumnezeu. Meditează asupra lui, până înțelegi cum să-l aplici la viața ta. Cunoașterea fără punerea în practică este inutilă. Pentru a fi liber, trebuie să te hrănești zilnic din Scriptură și să pui în practică în fiecare împrejurare ce ai învățat. „Ferice de omul care… îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!” (Psalmul 1:1-2). Fă lucrul acesta în fiecare zi, și vei fi eliberat!

ELIBERAREA DIN ROBIE (1)

„M-am pogorât ca să-l izbăvesc…” (Exodul 3:8)

     Timp de patru sute de ani, iudeii au fost robi ai stăpânilor lor egipteni, care i-au oprimat și „le-au făcut viaţa amară” (Exodul 1:14). Putem înțelege mai bine sentimentele lor de neputință când ne gândim la domenii din propria noastră viață, în care ne luptăm cu obiceiuri. Fie că e vorba despre mâncare, alcool, droguri, despre adulter, bani sau relații abuzive, cu toții am experimentat un sentiment de neajutorare în încercările noastre repetate de-a ne elibera. Eșecul poate produce o deznădejde cronică, astfel încât să renunțăm să mai încercăm. Zdrobit și prăbușit, Israel a strigat către Domnul, iar El a răspuns: „Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; căci îi cunosc durerile” (Exodul 3:7). Să observăm cum Și-a extins Dumnezeu compasiunea asupra lor: „M-am pogorât ca să-l izbăvesc din mâna Egiptenilor şi să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într-o ţară… unde curge lapte şi miere” (v. 8). Dumnezeu S-a hotărât să-i izbăvească – și El poate să facă același lucru și pentru tine astăzi. Izbăvirea lui Israel a necesitat înjunghierea unui miel de Paște. Sângele lui a fost turnat pe ușiorii ușii și îngerul morții n-a intrat în casă. Biblia spune: „Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit.” (1 Corinteni 5:7). Domnul Isus Hristos, mielul nostru de jertfă, Și-a vărsat sângele pentru a ne elibera de tot ceea ce ne ține robi. Care este lupta ta astăzi? Poți fi eliberat din robie – nu prin propriile tale eforturi trecătoare, ci prin încrederea în Dumnezeul care răspunde strigătelor poporului Său.

SFATURI UTILE PENTRU O CĂSNICIE FERICITĂ

„Inima bărbatului se încrede în ea…” (Proverbele 31:11)

     Dacă vă doriți o căsnicie fericită, iată două lucruri pe care nu trebuie să le treceți cu vederea: 1) Nu-ți înjosi niciodată soțul sau soția în public. Când faci asta, te înjosești pe tine însuți. Solomon scrie: „Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preţ decât mărgăritarele. Inima bărbatului se încrede în ea, şi nu duce lipsă de venituri. Ea îi face bine, şi nu rău, în toate zilele vieţii sale” (v. 10-12). Cineva a spus: „Înainte de a critica gusturile soțului tău sau ale soției tale, adu-ți aminte că el sau ea te-a ales pe tine!” Cu toții avem anumite obiceiuri, zbateri, slăbiciuni, fantezii, amintiri din copilărie, nevoi nerostite și dorințe ascunse adânc în noi. Dorința noastră de a avea pe cineva în care să avem încredere este profundă și neschimbătoare. De aceea Dumnezeu a conceput căsnicia ca pe un adăpost sigur într-o lume periculoasă. Dacă nu poți avea încredere în soțul sau soția ta, atunci în cine poți avea încredere? 2) Stabiliți-vă mereu vise și obiective comune. Astăzi cuplurile divorțează într-un ritm tot mai alarmant, la un interval cuprins în medie între șaptesprezece și douăzeci și cinci de ani de la căsătorie. Știți de ce? Lucrul acesta se întâmplă de obicei când ultimul copil termină colegiul sau facultatea și pleacă de acasă. Atunci rămân doar cei doi. Dacă v-ați petrecut tot timpul concentrându-vă asupra copiilor și v-ați neglijat unul pe celălalt, poate vă veți trezi într-o dimineață și veți simți că locuiți cu un străin. Deci cum se poate evita lucrul acesta? Având scopuri și vise spre care vă îndreptați amândoi în viață. Nu uitați, sunteți mai mult decât părinți: sunteți oameni, și Dumnezeu are un plan pentru viața voastră de cuplu. Dacă nu l-ați descoperit încă, discutați despre asta, apoi rugați-vă și cereți-I lui Dumnezeu să vi-l descopere. Aceasta este o rugăciune la care El va răspunde!

CE MESAJ ÎȚI TRANSMITE DUMNEZEU?

„Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu…” (Romani 8:28)

     Romancierul A.J. Cronin a fost medic timp de zece ani și a făcut un ulcer gastric ce necesita odihnă totală. Așa că s-a dus la o fermă din munții Scoției ca să se recupereze. El a scris apoi: „Primele zile de timp liber au fost destul de plăcute, dar în scurt timp, lipsa forțată a activității de la ferma Fyne a devenit insuportabilă… deseori în mintea mea se contura vaga iluzie că m-aș putea apuca de scris. De fapt, m-am gândit la subiectul unui roman: povestea tragică unui bărbat egoist și mândru. În dormitorul meu rece și curat de la etaj, se aflau o masă veche de lemn și un scaun foarte tare. În dimineața următoare m-am trezit că stau pe acest scaun în fața unui caiet de notițe neînceput, care stătea deschis pe masă… conștient că în afara prescripțiilor și rețetelor medicale, eu nu scrisesem niciodată ceva semnificativ, în toată viața mea. Acest gând descurajator mi-a trecut prin minte în timp ce-mi luam stiloul. Cu toate acestea, am început.” Chiar dacă Cronin s-a luptat să scrie cinci sute de cuvinte pe zi și a ajuns să-și arunce prima ciornă în mormanul de gunoi de la fermă, a reușit să termine romanul „Castelul pălărierului”. Cartea a fost tradusă în douăzeci și două de limbi, vândută în cinci milioane de exemplare, ecranizată și pusă în scenă. Lumea a pierdut un medic, dar a câștigat un scriitor important. Când Dumnezeu îți dăruiește un vis, uneori circumstanțele necesare pentru a-l duce la îndeplinire nu-ți vor fi pe plac. În cazul lui Iosif, a fost vorba despre trădare și închisoare pe nedrept. Însă de asta a fost nevoie pentru a putea fi pe tronul Egiptului. Așadar, întreabă-L pe Dumnezeu: „Ce îmi spui sau ce încerci să-mi arăți în această situație în care mă găsesc?” 

SPUNE „BUN VENIT” ÎNCERCĂRILOR (3)

„Pentru că ai făcut lucrul acesta… te voi binecuvânta” (Geneza 22:16-17)

     Dumnezeu i-a zis lui Avraam: „Pentru că… n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu… îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele cerului.” Isaac a reprezentat visul de o viață al unei femei sterpe pe nume Sara și al unui bărbat fără vlagă pe nume Avraam. Dar cu cât Dumnezeu te binecuvântează mai mult, cu atât este mai greu să faci în așa fel încât acea binecuvântare să nu devină un idol în viața ta. Banii pot fi cel mai bun exemplu. Cu cât câștigi mai mulți bani, cu atât mai greu este să te încrezi în Dumnezeul cel Atotputernic, și cu atât este mai ușor să te încrezi în banul atotputernic. Nu-i așa că este ironic faptul că pe dolarul american este tipărit „În Dumnezeu ne încredem” – când de fapt banul este lucrul din cauza căruia ne este cel mai greu să ne încredem în Dumnezeu? Dacă ești binecuvântat din punct de vedere financiar, lucrul acesta este un dar de la Dumnezeu (vezi Deuteronomul 8:18). Însă Dumnezeu nu ne binecuvântează financiar pentru a folosi banii în mod egoist. El ne binecuvântează pentru a putea fi o binecuvântare mai mare pentru alții (vezi Geneza 12:2). În realitate, lucrul de care ești dispus să te desprinzi, determină ceea ce Dumnezeu dorește să-ți încredințeze. El vrea să te aducă în punctul în care îți găsești identitatea în Persoana căreia îi aparții și nu în propria ta persoană. Îți poți fundamenta identitatea pe o mie de lucruri: diplomele pe care le-ai obținut, funcțiile pe care le deții, salariul pe care îl câștigi etc. Dacă însă identitatea ta se întemeiază pe orice este trecător, atunci identitatea ta este fundamentată greșit. Există o singură temelie solidă: Domnul Isus Hristos. Așadar, ce se interpune între tine și Dumnezeu? Ce îți hrănește eul? Unde îți găsești siguranța în afara lui Hristos? Asta trebuie să așezi astăzi pe altar.