CUM SĂ DAI O MÂNĂ DE AJUTOR

„Ce am, îți dau…” (Faptele Apostolilor 3:6)

     Citim că: „Petru… a zis: „Uită-te la noi!… Argint și aur n-am, dar ce am, îți dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te și umblă!” L-a apucat de mâna dreaptă și l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile și gleznele.” (v. 4-7). Petru a făcut trei lucruri, pe care trebuie să le faci și tu dacă dorești să-i ajuți pe alții: 1) Să le captezi atenția. Petru i-a spus acestui om infirm: „Uită-te la noi!” (v. 4). Persoanele suferinde sunt uneori atât de orbite de durerea lor, de experiențele lor din trecut și de temerile lor privind viitorul, încât trebuie mai întâi să le captezi atenția. De ce? Pentru că dacă dorești să ai o credință eficientă, aceasta trebuie să fie canalizată! Al doilea lucru de făcut ca să-i ajuți pe oameni: 2) Să le prezinți Numele care este mai presus de problema lor. Acest nume este „Isus” și este mai mare decât boala sau situația prin care trec ei. Centrele de reabilitare confirmă faptul că un procentaj relativ mic de persoane scapă complet de dependența lor. Aceasta este vestea rea. Dar există și o veste bună: Numele Domnului Isus este mai puternic decât orice dependență! „În Numele lui Isus, să se plece orice genunchi…” (Filipeni 2:10). Așadar, prezintă-L pe Domnul Isus celor aflați în suferință. 3) Să le întinzi o mână de ajutor. Când Petru l-a ridicat pe acel bărbat în picioare, „îndată i s-au întărit tălpile și gleznele” (Faptele Apostolilor 3:7). Datorită faptului că se afla în aceeași stare de 38 de ani, el a avut nevoie de ajutor pentru a se ridica. Oamenii au nevoie de cineva care să-i scoată din disperarea lor și să-i ducă la Isus… iar Dumnezeu te poate ajută să fii tu acel cineva!

PROCESUL VINDECĂRII

„Isus a luat cuvântul și a zis: „Oare n-au fost curățiți toți cei zece? Dar ceilalți nouă unde sunt?” (Luca 17:17)

     Vă invit să fim atenți la modul în care Domnul Isus i-a vindecat pe acei zece leproși, ca să vedem ce învățături putem primi: 1) Ei nu au ratat momentul. „Și-au ridicat glasul și au zis: „Isuse, Învățătorule, ai milă de noi!” (v. 3). Oamenii disperați rostesc rugăciuni pline de disperare. Cui îi pasă de avuții și de înfățișare, când se află pe moarte? Acești oameni și-au dat seama că Domnul Isus „trecea” pe acolo (vezi v. 11) și cel mai rău lucru care li se putea întâmpla era ca El să treacă pe lângă ei fără să-i observe! Așa că nu au ratat momentul și au strigat către El. Și tu poți face acest lucru, pentru că nimeni nu te poate auzi la fel ca Dumnezeu (vezi Psalmul 118:5). 2) Ei au fost nevoiți să aștepte. Vindecarea lor nu s-a produs pe loc; a fost un proces în etape. „Pe când se duceau, au fost curățiți” (Luca 17:14). De multe ori funcționează așa. Nu e vorba de un singur pas, ci de un angajament de a-ți croi drum printre obstacole și temeri până ajungi la minune. Dar merită efortul și apreciezi mai mult eliberarea atunci când o iei de la capăt zi de zi în totală dependență de Dumnezeu! 3) Numai unul din cei zece s-a întors pentru a mulțumi. De aceea Domnul Isus a întrebat: „Dar ceilalți nouă unde sunt?” Au fost prea ocupați? Au fost prea absorbiți de propria lor persoană? Sau prea bucuroși? Ori uitaseră? Să remarcăm ce i-a spus Domnul Isus celui care s-a întors: „Credința ta te-a mântuit.” (v. 19) Vindecarea trupului este adesea realizată prin intermediul medicinei, dar devii mântuit (în ceea ce privește trupul, mintea și sufletul) doar atunci când petreci timp în închinare autentică înaintea singurului Dumnezeu adevărat, și când ajungi să-L cunoști!

VIZITAT DE UN ÎNGER

„Unii… au găzduit, fără să știe, pe îngeri” (Evrei 13:2)

     Într-o zi, Debby Gass conducea prin Nevada, când mașina sa sport a rămas fără combustibil. O tânără, aflată într-o mașină mică blocată pe o autostradă pustie, necirculată – iată o situație care n-are cum să nu provoace temeri! Nu după multă vreme, a tras pe dreapta un tractor cu remorcă și din el a coborât un tip de vreo doi metri, care a întrebat: „Aveți nevoie de ajutor, doamnă?” Când i-a explicat necazul, bărbatul i-a spus să încuie mașina și să meargă cu el până la un service auto aflat la câțiva kilometri depărtare de granița dintre state. Ce era de făcut? Glasul lui Dumnezeu pe care îl auzea Debby, o voce în care învățase să aibă încredere, i-a șoptit: „Stai liniștită. Du-te cu el!” În timp ce mergeau cu tractorul, bărbatul i-a povestit că a fost în închisoare, că L-a întâlnit pe Hristos și că viața lui a fost schimbată radical. I-a arătat poze cu soția și familia. Când s-au întors la mașina ei, i-a turnat o canistră de combustibil în rezervor, și-a luat la revedere și a plecat. Apoi… incredibilul s-a produs! Când Debby și-a pornit mașina ca să plece – pe o șosea pe care aveai vizibilitate kilometri întregi în ambele direcții – tractorul nu se mai vedea nicăieri. Un ditamai tractor cu remorcă, de patruzeci de tone, cu tot cu șofer… dispăruse! Biblia spune: „Să nu dați uitării primirea de oaspeți, căci unii, prin ea, au găzduit, fără să știe, pe îngeri.” Debby este convinsă că Dumnezeu a trimis un înger ca s-o ajute în acea zi. Care este părerea ta? Mulți dintre noi avem experiențe similare, dar cu toate acestea nu le spunem altora. Poate din teama de a nu fi judecați, sau poate pentru că abia peste o vreme ne dăm seama că, de fapt, am fost vizitați de un înger! Dar Biblia spune că: „Îngerul Domnului tăbărăște în jurul celor ce se tem de El și-i scapă din primejdie.” (Ps.34: 7)

ÎNVAȚĂ DIN EXPERIENȚELE NOCTURNE!

„Seara vine plânsul, iar dimineața veselia” (Psalmul 30:5)

     Dumnezeu este alături de noi în „experiențele noastre nocturne.” Să ne gândim puțin: ai fost doborât, dar prin harul lui Dumnezeu te-ai ridicat iarăși. Indiferent cât de întunecată este noaptea, ai trăit și ai văzut lumina dimineții. Vremurile sunt schimbătoare, relațiile se schimbă și ele, dar Dumnezeu este mereu același. El este cel care te-a scăpat din fiecare necaz din trecut, și El promite că va fi cu tine în fiecare zi din viitor. Să remarcăm cuvintele: „vine veselia”. Asta înseamnă că te vei ridica și te vei bucura din nou! Instinctul tău de supraviețuire pornește dintr-un izvor care se află deja înlăuntrul tău, și Domnul este cel ce alimentează acel izvor! Lasă-l să curgă! Nu trebuie să-l faci să curgă, doar să-l lași să curgă. Dr. Thomas Fuller, cleric și istoric din sec. al XVI-lea, a afirmat: „Dacă nu ar fi nădejdea, inima s-ar frânge.” Indiferent prin ce treci în acest moment, nu te da bătut până nu vezi dimineața. Ea se află la sfârșitul fiecărei nopți întunecate și al fiecărei promisiuni încălcate… și sosește întotdeauna! După fiecare eșec, lovitură, trădare și respingere – zorii zilei se vor ivi în mod sigur! Nu lăsa nimic să te împiedice să crezi asta! Dumnezeu îți va șterge lacrimile și te vei trezi întotdeauna cu o cântare nouă. Una dintre cele mai extraordinare promisiuni din Scriptură este următoarea: „îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare! „Domnul este partea mea de moștenire”, zice sufletul meu, „de aceea nădăjduiesc în El.” Domnul este bun cu cine nădăjduiește în El, cu sufletul care-L caută.” (Plângerile lui Ieremia 3:22-25). Ziua de ieri s-a încheiat azi-noapte. Astăzi este o nouă zi! Deci „trezește-te”, și bucură-te de ea!

PRIMEȘTI MAI MULT DECÂT DĂRUIEȘTI

„Domnul… nu lipsește de niciun bine pe cei ce duc o viață fără prihană” (Psalmul 84:11)

     Într-un fel, noi nu suntem în stare să „jertfim” nimic pentru Dumnezeu. Dacă primim mai mult decât dăruim, am jertfit noi ceva? Răsplata veșnică întotdeauna cântărește mai mult decât jertfa lumească. La Ziua Judecății, poate că marele nostru regret va fi lucrul pe care nu i L-am dat înapoi lui Dumnezeu. Pare paradoxal, dar cheia împlinirii personale este renunțarea de sine! Latura egoistă din noi manifestă o reacție alergică la cuvântul „renunțare”.  E greu să renunțăm când trăim înconjurați de lux. Nu numai că tolerăm cultura în care trăim, dar o și celebrăm. Însă problema cea mare, cu această toleranță, este că „destul” nu este niciodată… destul! Cu cât ne răsfățăm mai mult cu mâncare, distracții, relații intime și plăcerile bunăstării, cu atât mai puțin ne vom bucura de ele. Am adoptat minciuna consumerismului, care spune că mai mult înseamnă mai mult. Există concepția eronată că vom avea mai puțin, dacă vom dărui mai mult! Dar logica aceasta este greșită. În cele din urmă, pierdem ceea ce păstrăm, și în ultimă instanță dobândim ceea ce pierdem pentru cauza lui Hristos. Autorul Mark Batterson a scris: „Cu cât dăruiești mai mult, cu atât mai mult te vei bucura de ceea ce ai. Dacă dai zeciuială lui Dumnezeu, te vei bucura cu 10% mai mult de cei 90% pe care i-ai păstrat! Vei descoperi totodată că Dumnezeu poate face mai mult cu 90% decât poți face tu cu 100%! Unul dintre scopurile noastre ca familie este să inversăm zeciuiala, și să trăim cu 10%, dăruind cei 90%! Când vom atinge acest obiectiv, sunt încrezător că ne vom bucura de cei 10% pe care i-am păstrat, cu 90% mai mult!” Aș zice că aceasta e unitatea de măsură a bucuriei!

DESPRE ANGAJAMENTE (2)

„Să-și ia crucea în fiecare zi, și să Mă urmeze” (Luca 9:23)

     Să ne gândim la următoarele angajamente: 1) Angajamentul la locul de muncă. În trecut, angajatorii își prețuiau angajații, iar angajații își prețuiau angajatorii. Dar în zilele noastre, serviciul a devenit un loc din ce în ce mai ostil, cu angajați care își urăsc șefii și care fac minimum necesar, în timp ce șefii sunt deseori exigenți și își disprețuiesc angajații. Calea lui Dumnezeu cheamă la un angajament reciproc. „Slujiți-le nu numai când sunteți sub ochii lor, ca și cum ați vrea să plăceți oamenilor, ci ca niște robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu. Slujiți-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor” (Efeseni 6:6-7). Dacă ești un angajator, ai grijă că-L reprezinți pe Dumnezeu! 2) Angajamentul față de biserică. Mulți oameni sunt nepăsători și au o abordare superficială față de biserică. Ei tratează biserica ca pe un local „cu autoservire”, adică își aleg ce le place și nu se-ating de ce nu le place. Domnul Isus a zis: „voi zidi Biserica Mea” (Matei 16:18). A fi membru într-o biserică necesită o relație de legământ între credincioși, în care toți suntem de acord să ne încurajăm, să ne hrănim, să ne ocrotim, să ne prețuim, să ne rugăm unii pentru alții și să ne împlinim misiunea împreună (vezi 1 Corinteni 12:12-31). 3) Angajamentul față de Hristos. Domnul Isus Și-a luat un angajament prioritar, exclusiv față de noi prin venirea Sa în lume, prin viața, suferința, răstignirea și moartea Sa, și El ne cere să ne luăm și noi un angajament la fel față de El. „Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi, și să Mă urmeze.” Asta înseamnă că nu-ți mai urmezi dorințele sau voința proprie, ci Îl urmezi pe Domnul, dorințele Sale și voia Sa. Acestea sunt angajamentele fundamentale, și asta așteaptă Dumnezeu de la copiii Lui.

DESPRE ANGAJAMENTE (1)

„Am fost răstignit împreună cu Hristos…” (Galateni 2:20)

     Trăim vremuri de fobie față de angajamente. Vrem să obținem cât mai mult în timp ce dăruim cât mai puțin posibil. Vrem să fim alături de alții în vremuri bune, dar nu și în vremuri grele. Și lipsa noastră de angajament se reflectă în statistici. Rata căsătoriilor e în scădere, iar cea a divorțurilor – în creștere. Implicarea în biserică și participarea la cauze nobile a scăzut. Devenim o societate care se teme să-și asume riscuri și nu mai vrea să fie legată de sarcini și obligații. Pentru a scăpa de jena și rușinea de a spune nu, evităm responsabilitățile spunând că ne aflăm într-alt loc decât cel în care este nevoie de noi. Și suntem generația „clișeelor”, având o capacitate de concentrare cât pentru un spot publicitar de 15 secunde. Preferăm ca predicile să fie simple, distractive, și mai presus de orice – scurte! Angajamentul prioritar se întâlnește rareori – dar e tocmai ceea ce dorește Dumnezeu de la noi! Biblia spune: „Mai bine să nu faci nicio juruință, decât să faci o juruință și să n-o împlinești.” (Eclesiastul 5:5). Cum rămâne cu angajamentul căsătoriei? Dumnezeu nu îl vede ca pe un angajament în care fiecare contribuie cu jumătate, ci unul în care fiecare dăruiește 100%. E un legământ sfânt încheiat înaintea lui Dumnezeu între un bărbat și o femeie, „la bine și la greu, în bogăție sau în sărăcie, în sănătate sau în boală, până când moartea ne va despărți!” Și funcționează cel mai bine atunci când cei doi au învățat să spună împreună cu apostolul Pavel: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine.” Asta înseamnă angajament prioritar și este calea spre o căsnicie extraordinară!

ÎNCURAJEAZĂ-ȚI PASTORUL!

„Să îmbărbătați pe cei deznădăjduiți” (1 Tesaloniceni 5:12)

     Dacă te gândești că e cazul să-ți încurajezi pastorul, atunci trebuie să faci următoarele lucruri: 1) Renunță la critică. Majoritatea angajaților sunt evaluați anual pe baza performanței lor la locul de muncă; pastorii sunt evaluați săptămânal, ba și mai des! Nu uita: dacă o anumită predică nu te atinge acolo unde trebuie, probabil că altcineva are nevoie s-o audă. 2) „Aduceți-vă aminte de mai marii voștri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu” (Evrei 13:7) și roagă-te pentru creșterea lor spirituală. Goethe a zis: „Dacă tratezi o persoană așa cum este ea, va rămâne așa. Dacă o tratezi ca ceea ce trebuie să fie, va deveni ceea ce trebuie să fie și ce ar putea fi.” 3) Scrie-i un mesaj. Mai ales când ceva din ce a spus sau a făcut te-a zidit. Încurajarea orală este bună, dar mesajul scris poate fi citit de mai multe ori. 4) Pune-ți darurile în negoț. De exemplu, dacă ai înclinații de mecanic, repară-i mașina. Dacă ești o persoană pricepută la noile tehnologie, ajută-l să-și îmbunătățească abilitățile pe calculator. În loc să spui: „Trebuie să faci cutare lucru,” spune: „Vreau să te ajut să-l faci.” Întreabă-l unde ar fi nevoie de competențele tale și fii un participant activ. 5) Zdrobește bârfa. Iacov a spus: „Dacă crede cineva că este religios, și nu-și înfrânează limba… religiunea unui astfel de om este zădarnică.” (Iacov 1:26). Contrabalansează discuțiile negative cu comentarii pozitive și corectează informațiile greșite prin adevăr. Dacă toate acestea dau greș, pleacă de acolo! 6) Fii entuziast! Nimic nu-i încurajează mai mult pe lideri decât să vadă că oamenii reacționează la predica și învățătura lor. 7) Nu mai folosi comparații. În loc să te aștepți ca pastorul să fie imaginea fidelă a predecesorilor săi, mulțumește-i lui Dumnezeu pentru ceea ce-l face unic pe pastorul tău în slujirea celor aflați în nevoie. Deci, astăzi fă ceva pentru păstorul tău spiritual pământesc!

NU EXISTĂ SUBSTITUT!

„Apropiați-vă de Dumnezeu, și El Se va apropia de voi.” (Iacov 4:8)

     Autorul Reimar Schultze scrie: „Niciun om nu poate deveni ca Dumnezeu, nu poate face mare lucru pentru Dumnezeu, nu se poate apropia de Dumnezeu și nu poate fi folosit de Dumnezeu decât dacă a învățat să stea singur cu Dumnezeu… și ce clasă va fi cea în care te vei afla. Nu vei deveni o copie a altor creștini, pentru că în clasă nu va fi nimeni în afară de tine și Dumnezeu! În biserică vei putea spune: „Lucrul acesta nu este pentru mine; poate e pentru altcineva”. Aici timpul este conceput pentru a-ți împlini nevoile specifice, pentru a te echipa pentru chemarea ta unică… pentru a te cizela… pentru a scoate din tine nebunia și pentru a te modela după asemănarea Sa. Poate va începe cu o daltă, dar în cele din urmă El va avea nevoie doar de șmirghel! Domnul Isus a zis: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, și ele vin după Mine.” (Ioan 10:27). El nu te va învăța doar să asculți glasul Lui, El îți va arăta ce te împiedică să-L auzi. Dumnezeu va începe procesul învățării imediat ce te predai Lui, și totuși suficient de lent pentru a nu pierde nicio lecție. El te va învăța ce înseamnă să te legi la același jug cu El și să mergi în ritmul Său și în timpul Său. Diavolul, firește, se va lupta cu tine la fiecare pas pe care îl vei face. Îți va pregăti scuze raționale și religioase pentru a te împiedica, dar tu nu trebuie să le dai crezare. Împotrivește-te! El este un mincinos și un înșelător. Neglijarea lui Dumnezeu se plătește cu un preț. Unii și-au pierdut copiii și nepoții în lume, au suferit necazuri, dezamăgiri, crize financiare și destrămări de căsnicii. Unii dintre noi au ca scop în viață avansarea personală, alții Îl au ca punct central pe Dumnezeu! Pocăiește-te și începe să faci ceea ce trebuie chiar acum – n-o vei regreta niciodată!”

VESTEA BUNĂ

„Unde s-a înmulțit păcatul, acolo harul s-a înmulțit și mai mult” (Romani 5:20)

     Bill Wilson și Bob Smith, cofondatorii Alcoolicilor Anonimi, au vizitat odată un avocat care era alcoolic înrăit. Constrâns să stea în pat din cauza comportamentului violent, avocatul nu a avut de ales decât să asculte istorisirile celor doi despre persoanele care s-au recuperat. Dar de îndată ce au început să vorbească despre o „putere mai mare”, avocatul a dat din cap și a zis: „E prea târziu pentru mine. Eu cred în Dumnezeu, dar știu că El nu mai crede în mine.” Ce trist, și cât de eronat! Îți faci griji că Dumnezeu nu te va primi din cauza păcatelor tale? Nu e cazul! Apostolul Pavel spune: „unde s-a înmulțit păcatul, acolo harul s-a înmulțit și mai mult.” Și el știe ce spune, pentru că înainte de convertirea sa de pe drumul Damascului, el era „Păcătosul public numărul 1”! (1 Timotei 1:15). După aceea, Dumnezeu l-a folosit pentru a atinge lumea cu Evanghelia (vezi Faptele apostolilor 17:2). „Harul” era elementul central în mesajele Apostolului Pavel, așa încât el îl menționează la începutul tuturor epistolelor sale. Asta pentru că a înțeles că dacă încerci să stai în fața unui Dumnezeu sfânt prin propriile tale merite, de fiecare dată când greșești te simți ca un ratat: neiubit, nedemn și neacceptat. Psihologii susțin că noi încercăm să ne conformăm imaginii despre noi înșine pe care o vede cea mai importantă persoană din viața noastră. Îți imaginezi ce s-ar întâmpla dacă ai începe să te vezi așa cum te vede… Dumnezeu? Adevărul este că ești copilul răscumpărat al lui Dumnezeu, și El te vede prin sângele Domnului Isus, care te spală de toate păcatele (vezi 1 Ioan 1:9). Nu poți face nimic pentru a-L determina pe Dumnezeu să te iubească mai mult și nu poți face nimic pentru a-L determina să te iubească mai puțin! Aceasta este vestea cea bună!