PREDĂ-TE LUI DUMNEZEU (4)

„Să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu” (Romani 12:1)

     Apostolul Pavel scrie: „să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu.” În timpul jertfelor aduse de poporul iudeu, se ucidea un animal și apoi trupul său era pus pe altar ca să fie mistuit de foc. Dar ce credeți că se întâmplă dacă pui o ființă vie pe altar și spui: „Stai acolo până vei fi mistuită!”? Făptura se va da jos de acolo! Însă Apostolul Pavel ne încurajează să ne urcăm înapoi pe altar, să ne predăm zi de zi și clipă de clipă. Pe moment, ai impresia că mori, dar de fapt este singura cale de a trăi. De exemplu, să presupunem că cineva face un lucru care te enervează. Situația este complicată, așa că nici măcar nu ești sigur cum să reacționezi. Fără să încerci măcar, mintea ta se umple de tot felul de gânduri rele. În acel moment, nu știi ce ar trebui să faci. Dar Dumnezeu știe și – dacă te predai Lui – El îți va arăta cum să răspunzi cu bunătate. Opțiunile care îți par atractive – evitarea, evadarea, bârfirea, izbucnirea explozivă – le lași în mâna lui Dumnezeu. Dacă suferința ta este profundă, nu vor trece nici cinci minute și dorința ta de răzbunare va reapărea. Va trebui să te predai din nou. Dar de data aceasta vei recunoaște aceste gânduri puțin mai rapid și nu vei mai ceda așa de ușor. Pe măsură ce înveți să te predai lui Dumnezeu în fiecare situație dată, nu mai trebuie să te predai propriilor tale impulsuri. Pierzi o viață, dar câștigi o alta – una mult mai bună decât cea pierdută! La sfârșit, se dovedește că oricum nimic din ce ai pierdut nu merita păstrat!

PREDĂ-TE LUI DUMNEZEU (3)

„Învață-mă să fac voia Ta, căci Tu ești Dumnezeul meu” (Psalmul 143:10)

     Prin actul predării înaintea lui Dumnezeu, primești o putere pe care nu o poți primi altfel. Prin supunere, primești libertatea pe care altfel nu o vei cunoaște. Există un program de recuperare în 12 pași care le oferă persoanelor dependente o cale către libertate. Dar la baza celor 12 pași stă un mare paradox: în care din cei 12 pași se spune: „acum străduiește-te să nu mai bei?” Sau în care din cei 12 pași se spune măcar: „hotărăște-te să nu mai bei”? În mod surprinzător, această unealtă puternică împotriva celor mai tari dependențe ale noastre nu le cere oamenilor niciodată să ia hotărârea de a înceta să mai facă ceea ce le distruge viețile. În loc să mobilizeze voința, adepții acestui program își predau voința lui Dumnezeu. Dacă încerci să-ți învingi problema prin voință, voința te va învinge. Dar dacă îți predai voința lui Dumnezeu, salvarea devine posibilă. Predarea, despre care credem că înseamnă înfrângere, se dovedește de fapt a fi singura cale spre victorie. Nu este numai cazul dependenței de alcool și de droguri, ci al păcatului în general. De ce voința noastră are parte de eșec? „Marea Carte a Alcoolicilor Anonimi” spune că în materie de băutură, noi afirmăm și simțim aceste cuvinte: „niciodată din nou”… doar că… o facem din nou! De ce? Uneori suntem incapabili să aducem în conștiința noastră cu destulă putere amintirea suferinței și umilirii resimțite cu numai o săptămână în urmă. Consecințele sigure care vin în urma consumului unui singur pahar nu se îngrămădesc în mintea noastră ca să ne descurajeze. Dacă îți vin astfel de gânduri, ele sunt rapid și sigur înlocuite de vechea idee expirată că „de data aceasta suntem în control.” Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: predă-te lui Dumnezeu!

PREDĂ-TE LUI DUMNEZEU (2)

„Dacă voiește cineva să vină după Mine… să-și ia crucea…” (Matei 16:24)

     Predarea nu este același lucru cu pasivitatea. Voia lui Dumnezeu pentru viața ta presupune să-ți exersezi creativitatea, să faci alegeri și să iei inițiativa. Predarea nu înseamnă să fii ca un preș; nu înseamnă să accepți împrejurările în mod fatalist. Deseori predarea înseamnă să te lupți și să pui la îndoială starea de fapt. Nu înseamnă să încetezi să-ți folosești mintea, să încetezi să mai pui întrebări sau să încetezi să gândești critic. Predarea nu este o proptea pentru cei slabi care nu pot ține piept vieții. Ci predarea este recunoașterea bucuroasă și voluntară a faptului că există un Dumnezeu, și că tu nu ești Dumnezeu! Planurile Sale sunt mai înțelepte și mai bune decât dorințele tale. Domnul Isus nu vine să-ți rearanjeze exteriorul vieții așa cum vrei tu; El vine să rearanjeze lăuntrul vieții tale așa cum vrea Dumnezeu. Când te predai, renunți la viața ta. Recunoști că nu mai ești tu centrul universului, ci Îl așezi pe Dumnezeu acolo! Îi cedezi Lui locul. Îi oferi supunerea ta. Faci ceea ce spune El. Domnul Isus a fost foarte clar cu acest subiect: „dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă.” (Ioan 12:24). Cum poți avea o viață productivă și roditoare? Murind față de tine însuți în fiecare zi! D.L. Moody a spus că lumea mai are încă de văzut ce poate face Dumnezeu cu o singură persoană care este complet predată Lui. Așadar, îngenunchează acum și roagă-te: „Doamne, ia-mă, scutură-mă, frânge-mă dacă e cazul… și fă-mă ce dorești Tu să fiu!” Asta e o rugăciune la care El va răspunde!

PREDĂ-TE LUI DUMNEZEU (1)

„Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine.” (Galateni 2:20)

     Jean Calvin a definit predarea în termenii următori: „A nu mai avea nicio altă voință, nicio altă înțelepciune și a-L urma pe Domnul oriunde te conduce.” Pentru a face asta, va trebui să ne confruntăm cu cea mai mare frică: cine ne va conduce viața? E destul de comod să-L ai pe Isus pe locul din dreapta ta atunci când ai nevoie de slujirea Sa: „Doamne, am o problemă de sănătate și am nevoie de ajutorul Tău. La serviciu, este foarte dificil și aș vrea să nu fie așa. Sunt neliniștit și vreau ca Tu să-mi dai pace în inimă. Mă simt trist și aș vrea să am un strop de speranță. Sunt la un pas de moarte și vreau să fiu sigur că ajung în ceruri.” Dar când trebuie să ne dăm la o parte de la volan și să-L lăsăm pe Domnul Isus să conducă, nu mai suntem așa de siguri, pentru că asta înseamnă că nu mai suntem noi în control. De exemplu, dacă El conduce, nu mai avem acces liber la portmoneul nostru. Nu putem spune: „Voi dărui… cândva, când mă voi simți generos!… Și oricum îmi rezerv dreptul de a păstra cât doresc.” Banii sunt ai Domnului! Când Îl lăsăm pe Domnul Isus să conducă, nu mai avem comanda asupra eului nostru. Nu mai avem dreptul să ne satisfacem ambiția egoistă. Acum viața noastră îi aparține Lui. Nu mai avem comanda asupra gurii noastre. Nu mai avem dreptul să bârfim, să măgulim, să lingușim, să condamnăm, să mințim, să blestemăm, să ne mâniem, să înșelăm, să intimidăm, să manipulăm, să exagerăm, să ocolim adevărul. Acum nu mai este gura noastră – este gura Sa! Așadar: L-ai invitat pe Domnul Isus să stea lângă tine în timp ce tu conduci?! Sau El este cel care conduce? Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: predă-te lui Dumnezeu!

CERE-I LUI DUMNEZEU UN VIS (4)

„Acolo te voi hrăni” (Geneza 45:11)

     Visul pe care i l-a dat Dumnezeu lui Iosif nu se referea la starea de bine a lui Iosif (deși el va ajunge a doua persoană ca importanță în Egipt!), ci la faptul că avea să-și hrănească familia, și omenirea, în vremea foametei. Nu pierde lucrul acesta din vedere! Când Dumnezeu îți dăruiește un vis, el îți va aduce binecuvântare – ție, dar și celorlalți. Biblia spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea (Ioan 3:16). Planul lui Dumnezeu nu este să te facă un simbol, ci un instrument prin care să-Și împlinească voia. Din familia lui Iosif avea să vină Răscumpărătorul lumii, însă familia lui era amenințată cu pieirea. Așa că Dumnezeu a făurit un plan; tălmăcirea visului lui Faraon, de către Iosif, și ridicarea lui Iosif pe tron erau necesare, ca acest plan al lui Dumnezeu să se împlinească. Și iată încă un gând: istoria lui Iosif dovedește că visul oferit de Dumnezeu îți va schimba atitudinea față de ceilalți, inclusiv față de cei care se poartă rău cu tine. Te va face mai bun, mai iubitor și mai iertător. Aducându-și aminte cum l-au trădat, frații lui Iosif s-au temut când au stat înaintea lui și și-au dat seama că soarta lor se afla în mâna lui. Însă el a refuzat să se răzbune sau să rostească un cuvânt măcar despre ceea ce-i făcuseră ei. El s-a uitat dincolo de faptele lor și a văzut cum a lucrat Dumnezeu prin toate situațiile prin care a trecut. „Voi, negreșit, v-ați gândit să-mi faceți rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine ca să împlinească ceea ce se vede azi” (Geneza 50:20). Felul în care îi tratezi pe ceilalți, mai ales atunci când te afli într-o poziție înaltă, determină felul în care Se va purta și Dumnezeu cu tine.

CERE-I LUI DUMNEZEU UN VIS (3)

„Iosif a visat un vis și l-a istorisit fraților săi, care l-au urât” (Geneza 37:5)

     Istoria lui Iosif ne învață că succesul îi poate face pe alții să se comporte nedrept față de tine. Nu toți vor sărbători succesul pe care îl ai, nici măcar cei mai apropiați. Când faima Domnului Isus a început să se răspândească, primii care L-au respins au fost cei din cetatea în care a crescut. Lucrul acesta L-a făcut să spună: „Nicăieri nu este prețuit un proroc mai puțin decât în patria și în casa Lui” (Matei 13:57). Biblia spune despre Iosif: „Frații săi au început să-l pizmuiască” (Geneza 37:11). Și iată cum a apărut invidia! Când Dumnezeu toarnă peste tine binecuvântări, cei care se simt lăsați pe dinafară te vor lua la ochi. Poate unii se simt mai merituoși și mai vrednici, și vor crede că binecuvântarea ta a venit pe cheltuiala lor. Așa s-a simțit Cain când și-a ucis fratele (pe Abel); așa a simțit Saul când David l-a ucis pe Goliat și poporul a cântat: „Saul și-a bătut miile lui, Iar David, zecile lui de mii” (1 Samuel 29:5). La scurt timp după aceea, Saul a început să arunce cu sulița după David. Și sulița nu s-a despărțit niciodată de mâna sa, până ce i-a străpuns propria inimă. Motivul a fost că invidia este ca un bumerang; se întoarce și rănește pe cel care l-a aruncat. Când tatăl lor a dat o petrecere pentru a sărbători întoarcerea fiului risipitor, fratele mai mare a zis: „Iată, eu îți slujesc ca un rob de atâția ani și niciodată nu ți-am călcat porunca, și mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei” (Luca 15:29). Acest fiu a făcut trei greșeli pe care le facem cu toții: a) S-a comparat cu fratele său; b) A demascat păcatele și slăbiciunile fratelui său; c) Nu a reușit să aprecieze măsura dragostei tatălui său pentru el și binecuvântările pe care le revărsase asupra lui. Așadar, să învățăm din aceste greșeli – ca să nu la facem și noi!

CERE-I LUI DUMNEZEU UN VIS (2)

„Iosif a mai visat un alt vis” (Geneza 37:9)

     Dacă ți-ai împlinit deja un vis pe care ți l-a dat Dumnezeu, roagă-te pentru un altul – unul și mai mare! Biblia spune: „Iosif a mai visat un alt vis.” Și al doilea vis a fost mai mare decât primul. În primul vis, el a văzut snopi de grâu stând pe pământ și plecându-se înaintea lui, dar în al doilea vis, el a văzut stelele de pe cer plecându-se înaintea sa. Roagă-L pe Dumnezeu să-ți încredințeze un vis mai mare, și să te ajute să țintești mai sus. Dar ai grijă: înainte ca Dumnezeu să-ți dea un alt vis, El se va uita să vadă ce faci cu cel pe care ți l-a dat. „Căci cine disprețuiește ziua începuturilor slabe?… Aceștia șapte sunt ochii Domnului, care cutreieră tot pământul.” (Zaharia 4:10). Finalurile importante au de obicei începuturi timide. „Căci Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har. Smeriți-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalțe.” (1 Petru 5:5-6). Dacă visul tău este să prosperi pe plan financiar, lucrul acesta este în armonie cu promisiunile lui Dumnezeu? (vezi Deuteronomul 8:18; Isaia 48:17; 2 Corinteni 9:8; 3 Ioan v. 2). Există trei condiții biblice pe care trebuie să le îndeplinești, pentru ca visul tău se se concretizeze: 1) Trebuie să fii dispus să-L onorezi pe Dumnezeu cu venitul tău prezent (vezi Maleahi 3:8-10). 2) Trebuie să fii dispus să împarți cu alții ceea ce ai, și să împlinești nevoile altora (vezi Proverbele 11:25). 3) Trebuie să practici disciplina financiară, în loc să risipești ceea ce ți-a dat Dumnezeu prin cumpărături necugetate și impulsuri de moment (vezi Proverbele 21:20). Când îndeplinești condițiile Sale, Dumnezeu promite că te va binecuvânta și va împlini visul pe care ți l-ai propus, sau pe care El ți l-a dat!

CERE-I LUI DUMNEZEU UN VIS (1) – ANUL NOU

„Iosif și-a adus aminte de visele pe care le visase…” (Geneza 42:9)

     Visul pe care i l-a dat Dumnezeu lui Iosif l-a sprijinit în timpul experiențelor sale (care pe mulți dintre noi ne-ar fi zdrobit): a avut de suferit de pe urma propriei sale familii, a fost ispitit de mai multe ori de soția șefului său, iar apoi aruncat în închisoare timp de treisprezece ani pentru o faptă pe care nu o comisese. Cu toate acestea, când se simțea cel mai deznădăjduit, Dumnezeu a fost cu el și a pregătit fiecare pas pe care l-a făcut pentru a-și putea duce la îndeplinire chemarea și misiunea de izbăvitor al poporului său. Psalmistul vorbește de calea neobișnuită pe care l-a condus Dumnezeu pe Iosif: „Le-a trimis înainte pe un om; Iosif a fost vândut ca rob. I-au strâns picioarele în lanțuri, l-au pus în fiare, până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el, și până când l-a încercat Cuvântul Domnului.” (Psalmul 105:17-19). Faptul că ești femeie sau bărbat nu-L limitează pe Dumnezeu, iar vârsta nu este o problemă pentru El. Poate că societatea aduce sub lumina reflectoarelor tinerețea și marginalizează bătrânețea, dar anotimpul vieții tale nu-L îngrădește pe Dumnezeu. Însă pentru a avea încredere că Dumnezeu îți va împlini visul, trebuie ca acesta să fie născut din Duhul Sfânt: „cei ce sunt pământești nu pot să placă lui Dumnezeu” (Romani 8:8). Visul tău nu se poate naște din nevoile neîmplinite ale eului tău, sau din dorința egoistă de a avea același nivel de succes ca altcineva, sau din nevoia ta de a dovedi ceva cuiva (cum ar fi: partenerului – actual sau fost, familiei tale, șefului sau prietenilor). Verifică sursa visului tău, deoarece atunci când Dumnezeu este sursa ta, El îți va pune la dispoziție toate resursele necesare pentru a-l împlini. Ai un vis? Nu? Roagă-L pe Dumnezeu să-ți dăruiască unul pentru anul acesta!

CURĂȚENIE ÎN CASĂ

„Sfințiți Casa Domnului Dumnezeu… și scoateți afară… ce este necurat.” (2 Cronici 29:5)

     În Scoția, există o tradiție de Anul Nou care presupune curățarea casei, aruncarea cenușii vechi din șemineu și achitarea datoriilor neplătite. Sensul acestei tradiții este să dai afară ce este vechi pentru a face loc pentru ce este nou. Din când în când, și noi trebuie să ne facem curățenie în casa spirituală. Biblia spune: „scoateți afară… ce este necurat.” De ce? Pentru că, în timp, se strecoară atitudini greșite, fapte de slabă calitate și obiceiuri păcătoase care ne orbesc ca să nu vedem lucrurile importante. Sheila Coleman spunea: „În urmă cu zece ani, făceam curățenie în casă de sus până jos. Ștergeam praful din fiecare colțișor și ungher… frecam cada și chiuvetele până străluceau. Foloseam chiar și o periuță de dinți pentru depunerile din bucătărie. Casa arăta mai curată ca niciodată!… Și astăzi, după zece ani, e încă curată. Nu a mai trebuit să șterg praful, să aspir sau să spăl blatul din bucătărie și casa mea arată la fel ca în acea zi… nu-i așa?! NICI VORBĂ! Avem nevoie să facem curățenie în casa noastră duhovnicească, spirituală în fiecare zi, deoarece trăim într-o lume murdară. La fel cum locuințele noastre, mașinile și hainele noastre trebuie curățate, inimile noastre – casele noastre spirituale – trebuie curățate în mod regulat. Nu o dată pe săptămână, sau o dată pe lună, și cu siguranță nu o dată la zece ani… sau o dată în viață… Trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să-Și facă voia în viața noastră în fiecare zi, ca să ne curețe și să ne înnoiască!” Există în „casa” ta vreo încăpere pe care nu a curățat-o Dumnezeu? Dacă a trecut ceva timp de când Dumnezeu a făcut o curățire a inimii tale, fă acum o rugăciune cam ca aceasta: „Doamne, curăță-mi inima ca Tu să poți locui în ea și să poți străluci prin mine!” Fie aceasta rugăciunea ta – azi… și-n fiecare zi!

SUNTEM DE ACEEAȘI PARTE A BARICADEI

„Căci cu ce măsură veți măsura, cu aceea vi se va măsura.” (Luca 6:38)

     Este Domnul Isus Cel care ne-a atenționat (Matei 7:1-2): „Nu judecați, ca să nu fiți judecați. Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura.” Să ne gândim puțin: îți dorești neapărat să trăiești judecându-i pe alții, și fiind judecat? Un autor creștin afirma următoarele: „Noi am fost creați să fim o comunitate, nu să ne purtăm unii cu alții cu un duh de judecată. Există ceva în noi care ne face să intrăm într-un fel de competiție pentru a lăsa o impresie mai bună, înjosindu-i pe alții. Această pornire începe la vârsta adolescenței și ar trebui să se termine când „ne maturizăm”, dar de fapt ea se modifică. Noi judecăm relațiile altora, când de fapt ale noastre se năruie; sau judecăm calitățile părintești ale altora, când ale noastre atârnă de un fir de ață. Cel care nu exersează este „leneș”. Cel care își ascunde sentimentele este „rece”. Judecăm ce loc de muncă are cineva, cine este mai ocupat, cine este mai stresat, cine o duce „mai greu”… Cineva ne dă o veste rea, și noi ne bucurăm în secret că nu suntem noi implicați! Cineva ne dă o veste bună și noi îl socotim arogant. Dar nimeni nu are de câștigat, pentru că facem parte din aceeași echipă!” În loc să judecăm și să criticăm, Apostolul Pavel spune: „cât avem prilej, să facem bine la toți” (Galateni 6:10). Așadar: a) Caută modalități prin care poți binecuvânta pe cineva care nu are posibilitatea să se revanșeze. b) Identifică o persoană pe care o poți încuraja astăzi. c) Abate-te de la programul tău pentru a face pe cineva să se simtă special. Domnul Isus a spus: „Dați, și vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veți măsura, cu aceea vi se va măsura.”