CUNOAȘTE-ȚI CHEMAREA (2)

„Cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu” (Ioan 14:12)

     Chemarea ta va avea mereu legătură cu o nevoie neîmplinită sau cu ocazia de a face binele. Moise și-a descoperit chemarea atunci când a dat ascultare strigătelor poporului său aflat în robie. La fel și William Wilberforce – care și-a dedicat viața eradicării sclaviei în Marea Britanie. Nelson Mandela a fost avocat și a avut ocazia să câștige bani. Dar a ales un alt drum – unul care a implicat ani de zile petrecuți în închisoare. Și când a fost în cele din urmă eliberat, el nu a căutat răzbunare, ci dreptate și egalitate pentru poporul său, schimbând în felul acesta țara și poporul. Ezechiel scrie: „Am ajuns la Tel-Abib, la robii de război… După şapte zile, Cuvântul Domnului mi-a vorbit…” (Ezechiel 3:15-16). Dacă vrei să-ți descoperi chemarea, începe să te rogi pentru situațiile care te tulbură profund. De obicei încercăm să evităm disconfortul, însă dacă simți că ești chemat să-i ajuți pe cei nevoiași, petrece timp cu astfel de persoane. Lasă ca inima ta să fie mișcată; trăiește cu convingerea că lucrurile trebuie să se schimbe, și roagă-te neîncetat: „Doamne, fă-mă un agent al schimbării!” Când i-a chemat pe ucenici, Domnul Isus a ales oameni provenind din medii diferite și cu meserii diferite. În esență, El le-a zis: „Eu cred în voi. Ceea ce știu Eu, vă voi învăța și pe voi” și le-a promis că oricine „crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu.” Concluzie: Domnul Isus le-a dat putere urmașilor Săi să meargă și să trăiască așa cum a trăit El. Astăzi, El te cheamă și pe tine să faci la fel!

CUNOAȘTE-ȚI CHEMAREA (1)

„Ce ai în mână?” (Exod 4:2)

     Când Dumnezeu l-a chemat pe Moise, una dintre întrebările pe care i le-a pus a fost: „Ce ai în mână?” Moise ținea toiagul său de păstor – cel de care se folosea în fiecare zi pentru a-și conduce și a-și proteja oile. Dumnezeu însă avea un alt plan cu acel toiag – unul mai măreț! El l-a folosit pentru a despărți Marea Roșie și a conduce poporul Israel spre Țara Promisă. Când Dumnezeu te întreabă: „Ce ai în mână?”, El dorește să te gândești la darurile, experiențele, relațiile, educația, resursele, gândirea și temperamentul tău. Dr. Martin Seligman vorbește despre „calitățile care ne definesc.” Ele se împart în șase categorii: 1) Înțelepciune și cunoaștere. Acestea includ și curiozitatea, aplecarea spre învățătură, judecata sănătoasă și inteligența socială. 2) Curajul. Aici se regăsesc perseverența și integritatea. 3) Umanitatea. În care intră și capacitatea de a fi bun și de a manifesta mila. 4) Dreptatea. Din aceeași familie: Capacitatea de a pune în aplicare corectitudinea și spiritul de lider. 5) Cumpătarea. Alături de care se regăsesc calități precum stăpânirea de sine, prudența și smerenia. 6) Transcendența. Ai în vedere aici și aprecierea frumuseții, exprimarea recunoștinței, capacitatea de a spera și de a fi bucuros. Cu toții avem competențe pentru fiecare din aceste calități, însă cele care rezonează cel mai profund cu tine sunt de fapt „calitățile care te definesc.” Odată ce le identifici, începi să-ți înțelegi chemarea. Însă ai grijă: dușmanul vrea să te convingă că Dumnezeu nu te poate folosi din cauza slăbiciunilor tale, când de fapt e adevărat tocmai contrariul. Cine le poate vorbi celor aflați în doliu mai bine decât cei ce au trecut printr-o pierdere? Chuck Colson a fost avocatul șef al Casei Albe până la afacerea Watergate, însă numai după ce a trecut prin închisoare a început lucrarea Prison Fellowship. Așadar, ce ai în mână? Apucă-te de lucru!

ATITUDINEA POTRIVITĂ

„Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus…” (Filipeni 2:5)

     Câte locuri de muncă nu se pierd din cauza unor atitudini nepotrivite? Câte promovări nu sunt trecute cu vederea din cauza felului în care se abordează munca? Câte căsnicii nu se destramă? Ar fi imposibil să calculăm. Nimeni nu ar trebui să-și piardă locul de muncă, să rateze o promovare sau să distrugă o căsnicie datorită unei atitudini nepotrivite. De ce? Pentru că atitudinea nu este ceva prestabilit, este o alegere. Chuck Swindoll scrie: „Pentru mine, atitudinea este mai importantă decât educația, decât banii, decât circumstanțele, decât eșecurile, decât reușitele, decât ce cred ceilalți, ce spun sau ce fac… E mai importantă decât înfățișarea, decât talentele sau abilitățile cuiva. Atitudinea poate întări sau poate distruge o companie, o biserică, o familie. De remarcat este faptul că avem de făcut alegeri în fiecare zi, în primul rând în ce privește atitudinea pe care dorim s-o avem în ziua respectivă. Nu putem schimba trecutul, nu putem schimba faptul că oamenii se comportă într-un anume fel, și nu putem schimba inevitabilul. Singurul lucru pe care îl putem face este să mizăm pe soluția pe care o avem la îndemână, și aceasta este atitudinea noastră. Sunt convins că viața este 10% ceea ce mi se întâmplă și 90% modul în care reacționez la ceea ce mi se întâmplă. La fel este și cu tine. Noi suntem responsabili de atitudinile noastre.” Să nu uităm nici îndemnul apostolului Pavel: „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus.” El S-a apropiat întotdeauna de oameni cu dragoste, cu blândețe și cu o inimă slujitoare, nu cu dorința de a fi slujit. Așadar, dacă atitudinea ta nu a fost cea mai bună până acum, fă din ziua de azi un punct de început. Roagă-te: „Tată, ajută-mă să am o atitudine asemănătoare cu a lui Hristos față de toți cei cu care mă întâlnesc!”

TAȚILOR, BINECUVÂNTAȚI-VĂ COPIII!

„Fiule, păcatele îţi sunt iertate!” (Marcu 2:5)

     Tații din Vechiul Testament își puneau mâinile peste capul copiilor lor și rosteau anumite promisiuni peste ei, crezând că binecuvântarea lui Dumnezeu poate trece de la o generație la alta. Acesta este motivul pentru care „Isaac a chemat pe Iacov și l-a binecuvântat” (Geneza 28:1). Tot acesta este motivul pentru care Iacov a dorit să-și binecuvânteze nepoții înainte de-a muri (vezi Geneza 48:14). Copiii care nu au tați iubitori și implicați își irosesc deseori viețile căutând sentimentul identității și al stimei de sine. Tot mai mulți ajung în tovărășia unor grupuri rebele, a unor bande de pe stradă, a unor dealeri de droguri și pe mediile sociale și Internet. Vedem consecințele peste tot în jurul nostru. În loc să-și împlinească destinul dat de Dumnezeu, acești copii ajung să fie definiți și etichetați prin stilul lor de viață drept „fugari”, „condamnați”, „scandalagii”, „dependenți.” Înainte cu puțin timp de-a fi împușcat, Tupac Shakur, artistul rap cunoscut pentru versurile violente ale cântecelor sale, a spus: „Nu mi-am cunoscut niciodată tatăl adevărat. Știu sigur că dacă aș fi avut tată, aș fi avut parte de disciplină și de mai multă încredere. Mama te poate liniști, te poate mângâia, îți poate arăta în ce constă bărbăția ta. Dar ai nevoie de un bărbat care să te învețe să fii bărbat!” Când a fost adus un om la Domnul Isus ca să fie vindecat, înainte ca El să-l ierte și să-l vindece, l-a chemat „fiule…” El nu a zis: „Trebuie să-ți îndrepți comportamentul” sau „Trebuie să faci așa cum spun Eu!” Nu, El a stabilit o relație cu acest om arătându-i dragoste și acceptare. Ca tată, și tu trebuie să faci la fel. Cel mai mare dar pe care îl poți oferi copiilor tăi este să-i iubești și să-i accepți așa cum sunt, fără condiții și fără să-i condamni!

CARE SUNT PIEDICILE TALE?

„Să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne…” (Evrei 12:1)

     Biblia ne îndeamnă: „să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.” Care sunt lucrurile care îți pun piedică sau care te înfășoară? Viața este o cursă unică, așa că aleargă pentru a ieși câștigător. Pentru a nu te împiedica și pentru a nu-ți pierde locul în cursă, nu privi înapoi. Nu poți schimba trecutul, dar poți învăța de pe urma lui. Nu te îngrijora pentru următoarea etapă, concentrează-te asupra următorului pas. Dacă nu o faci, e posibil să cazi și să nu te mai ridici. Continuă să avansezi, și – fără să-ți dai seama – vei ajunge să ai mai multe ture în urma ta decât înaintea ta! Profită de fiecare dintre ele. Mulți dintre noi ducem în spate povara și greutatea îngrijorărilor. Persoanele mai în vârstă și mai înțelepte au ajuns să înțeleagă faptul că poverile lor nu au o importanță reală. Ne irosim puterea stingând flăcări care, dacă ar fi lăsate în pace, s-ar stinge singure. Timpul este resursa ta cea mai prețioasă. Economisește-l, și în felul acesta activele tale vor crește, iar pasivele vor scădea. Călătorește fără prea multe bagaje. Renunță la obiceiul de a te sabota singur, și la cel al temerilor inutile. În viață apar destule încercări dureroase; de ce să le mai îndurăm și pe cele de care putem scăpa? Când orbul Bartimeu a auzit că Domnul Isus se află în cetate, și-a aruncat haina ca să nu-l încurce și a alergat spre El. Credința lui a fost răsplătită: „Îndată orbul şi-a căpătat vederea, şi a mers pe drum după Isus.” (Marcu 10:52) Nu vei ști niciodată cât poți fi de victorios, până nu scapi de lucrurile care te țin în urmă și care te înfășoară.

SHALOM

„Voi merge Eu Însumi cu tine şi îţi voi da odihnă.” (Exod 33:14)

     Cuvântul evreiesc pentru pace este shalom. În afara lui Dumnezeu, pacea va rămâne un vis de neatins, o fantezie filozofică, un pește care tocmai ți-a mâncat momeala sau pe care l-ai scăpat din cârlig. Căsniciile o iau razna și se destramă pentru că așteptăm ca partenerul nostru imperfect să ne ofere pacea desăvârșită pe care o căutăm, și descoperim că nu este capabil. Se spune că o femeie se afla la o întâlnire și încerca din răsputeri să pară bucuroasă. Remarcând piatra colosală ce-i strălucea pe deget, unul dintre invitați a exclamat: „Uau! Ce piatră frumoasă!” Ea a răspuns: „Mulțumesc. E diamant Callahan.” Admiratorul a zis: „Mi-ar plăcea să am și eu așa ceva!” La care femeia a replicat: „Nu prea cred!” „De ce”, a întrebat el. „Pentru că vine la pachet cu blestemul Callahan.” „Blestemul Callahan?! Dar ce-i asta?” a întrebat interlocutorul. Ea a suspinat și a zis: „Domnul Callahan!” Pacea desăvârșită poate veni numai de la un dătător de pace desăvârșit, și singurul care se califică este Dumnezeu. Pacea nu înseamnă absența problemelor, ci prezența lui Dumnezeu în mijlocul problemelor. Mai mult decât atât, nimeni nu va găsi pacea căutând-o. Pacea nu e ceva ce găsim; ea ne găsește pe noi, atunci când ne predăm viața Celui care a spus: „Voi merge Eu Însumi cu tine şi îţi voi da odihnă.” Numai prezența lui Dumnezeu poate aduce pacea. Siguranța dragostei lui Dumnezeu, a ajutorului lui Dumnezeu și a prezenței lui Dumnezeu – iată ce îndepărtează stresul din viața noastră. Tânjești după pace? Când îți predai viața lui Hristos, vei experimenta pacea „care întrece orice pricepere” (Filipeni 4:7).

DEZVOLTĂ O ATITUDINE DE ÎNVINGĂTOR

„Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.” (1 Ioan 4:4)

     Dezamăgirile din viață te pot face să nu vezi altceva decât negativism în ceea ce te așteaptă în viitor. Îți exprimi deznădejdea, îți desconsideri abilitățile, refuzi să-ți asumi riscurile, spui „nu” oportunităților de creștere personală, te plângi de nedreptatea vieții și spui că nimic din ceea ce faci nu va schimba lucrurile într-o împrejurare anume. Recunoști vreuna din aceste atitudini în tine însuți? Dacă da, există o veste bună. Dr. Paul Meier, un psihiatru creștin, a spus: „Atitudinile nu sunt nimic altceva decât obiceiuri ale gândirii, iar obiceiurile se pot deprinde. O acțiune repetată devine o atitudine realizată.” Asta înseamnă că prin practicare, poți dezvolta o atitudine biruitoare. Iată cum: 1) Fii onest în încercarea ta de a învinge pesimismul. Dă-i permisiunea, unei persoane pe care o respecți, să-ți atragă atenția asupra momentelor în care ești negativist. 2) Limitează-ți ocaziile în care ești expus la lucruri negative. Întrucât începem să devenim asemenea persoanelor cu care ne întovărășim, caută oameni care îți întăresc credința și care nu-ți alimentează fricile. „Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept.” (Proverbe 13:20) 3) Oferă-te voluntar să-i slujești pe oamenii cu nevoi speciale. Slujirea creează sentimente pozitive și-ți dă sentimentul valorii; în același timp, e cel mai bun lucru pe care poți să-l faci. 4) Caută ce este bun în fiecare situație și exprimă-ți credința că există mereu ceva bun! Președintele Statelor Unite, Harry Truman a spus: „Pesimistul e cel care face ca oportunitățile să fie dificultăți, iar optimistul este cel care face oportunități din dificultăți.” Când te confrunți cu o dificultate, privește-o ca pe o oportunitate, pentru că „Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.”

CREZI LUCRUL ACESTA?

„Eu Sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine… va trăi…. Crezi lucrul acesta?” (Ioan 11:25-26)

     Majoritatea avem probleme serioase când vine vorba despre moarte. Se spune că Florence Nightingale se temea atât de tare de moarte, încât, după Războiul din Crimea, a făcut o depresie și stătea mai mult în casă și în pat… până când, în 1910, a murit. Chuck Swindoll spunea că ocolim acest subiect folosind: 1) Umorul. Faptul că facem glume pe tema morții pare că o ține la distanță, așa că ne obișnuim cu gândul că nu va trebui să ne confruntăm cu realitatea sa. 2) Negarea. Regele Ludovic al XIV-lea al Franței nu permitea să fie rostit cuvântul „moarte” în prezența sa. Însă pe 1 septembrie 1715, el a descoperit că moartea nu poate fi exclusă din existență. Oamenii cheltuiesc atât de mulți bani pe creme anti-îmbătrânire, Botox și operații estetice, pentru a nu vedea dovada apropierii morții. 3) Romantismul. Un bărbat din Europa a construit o cameră specială în care să trăiască alături de soția lui decedată. Și-a așezat patul lângă sicriul ei. A decorat încăperea cu flori și lumânări și i-a compus poezii în fiecare zi, în încercarea lui romantică de a evita durerea morții ei. 4) Teama. Urmărește reacțiile pasagerilor din avionul în care te afli, când o turbulență cauzează căderi și vibrații avionului. Tineri și bătrâni deopotrivă, strigă și țipă! Dar vestea bună este că nu trebuie să te temi de moarte! Cel care a înfrânt-o a spus: „Pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi.” (Ioan 14:19) Când te pocăiești și îți încredințezi viața lui Hristos, ai parte de garanția Lui personală că ai viață veșnică. După ce Lazăr a murit, Domnul Isus i-a spus surorii acestuia, Marta: „Eu sunt învierea şi viaţa… oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” Dacă și tu crezi, vei trăi cu Hristos pentru totdeauna. Hristos e viu și vii sunt toți aceia ce cred în jertfa Sa!

NU STINGE FLACĂRA!

„Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum…?” (Luca 24:32)

     După Înviere, Domnul Isus S-a întâlnit cu doi dintre ucenicii Săi care-L văzuseră răstignit și care nu știau că a înviat din morți. Apoi, mai târziu, în timp ce luau cina la ei acasă, s-a întâmplat un lucru interesant: „Atunci li s-au deschis ochii, şi L-au cunoscut… Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?” (Luca 24: 31-32). Această relatare ne învață cum să păstrăm flacăra dragostei și devotamentul nostru pentru Hristos, în inimile noastre. Pe măsură ce umbli cu Domnul Isus și petreci timp în prezența Sa, El îți vorbește și Se descoperă prin Scriptură. Cu toții știm că dacă vrem ca un foc să nu se stingă trebuie să stăm lângă el, să-l scormonim și să-l alimentăm. De ce unii dintre noi ajung pe culmi mai înalte și în locuri mai profunde în umblarea lor cu Dumnezeu, în timp ce alții par să se învârtă în cerc, fără să ajungă nicăieri? Pentru că primii s-au dedicat lui Dumnezeu ca urmași ai Săi până când prezența Lui a devenit o realitate de fiecare moment în viețile lor, în timp ce ceilalți nu. E foarte simplu. Întrebarea este: din care grup faci parte tu? Dacă ești căldicel și nu umbli cu Dumnezeu din toată inima, astăzi El îți spune: „Întoarceţi-vă la Mine… şi Mă voi întoarce şi Eu la voi.” (Zaharia 1:3). Sau, cu alte cuvinte: „Întoarceți-vă și veniți la Mine! Mă veți găsi acolo unde M-ați lăsat!” Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Nu stinge flacăra dragostei pentru Hristos!

CALVARUL A FĂCUT PARTE DIN PLANUL LUI DUMNEZEU

„Domnul a găsit cu cale…” (Isaia 53:10)

     Psalmistul a scris: „Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit? …am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor. Toţi cei ce mă văd îşi bat joc de mine… şi zic: „S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul…” …Am ajuns ca apa care se scurge, şi toate oasele mi se despart… mi se lipeşte limba de cerul gurii… mi-au străpuns mâinile şi picioarele… şi trag la sorţi pentru cămaşa mea.” (Psalmul 22:1-18). Este posibil ca David să fi descris în detaliu răstignirea lui Isus? Dar când a scris el aceste cuvinte, răstignirea nu fusese încă introdusă ca formă de execuție. Ea a fost inițiată după multe secole de către fenicieni, și mult timp după aceea a fost adoptată și de către Imperiul Roman, pentru a o aplica exclusiv celor mai periculoși dintre ne-romani. Dr. Charles Augustus Briggs spune: „Putem lua acest psalm și să-l punem alături de relatările Noului Testament despre răstignire, și vom vedea că se potrivesc perfect. E uimitor faptul că cineva a putut descrie ceva atât de fidel și de amănunțit, cu o mie de ani înainte ca lucrul acela să se întâmple!” Calvarul nu a fost rezultatul întâmplării. Cu mult timp înainte ca Isus să intre pe scena istoriei, Dumnezeu a întocmit un plan de împăcare a noastră cu El, prin patimile și jertfa lui Hristos (vezi 2 Corinteni 5:18). Istoricul Paul L. Maier spune: „În Isaia capitolul 53 aproape că avem un comentariu sincronizat cu ceea ce s-a petrecut în Vinerea Mare. Matematic, este imposibil ca altcineva să îndeplinească acești parametri ai profeției din Vechiul Testament, mai bine decât Mântuitorul Isus.” Concluzie: „Dumnezeu a avut în plan Calvarul și jertfirea Fiului Său pentru păcat.” Mai precis, cu mult timp înainte să existe vreun Paște, Dumnezeu S-a gândit la tine!