CHEAMĂ-L PE DOMNUL!

„În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul…” (Psalmul 18:6)

     Sunt momente în viață când cel mai bun lucru pe care îl poți face este să-L chemi pe Dumnezeu din adâncul ființei tale. Nu-ți face griji că vei părea nedemn, sau că vor exista unii care vor crede că nu ai credință. Psalmistul a zis: „în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, și… El mi-a auzit glasul…” Fiecare părinte cunoaște acest strigăt. E ceva diferit; nu e o criză de isterie sau o văicăreală pentru a atrage atenția, ci e un strigăt de suferință. Și chiar dacă vine în întunericul nopții, fără să te gândești prea mult, sari în picioare și te duci la patul copilului, îl iei în brațe, îl schimbi, îi dai să mănânce și îl liniștești… Așa simte și Dumnezeu pentru tine. Când ai ajuns atât de jos încât nu mai vezi nici o scăpare, cheamă-L pe Dumnezeu! David a zis: „El Și-a întins mâna de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari; m-a izbăvit… Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu. El m-a scos la loc larg, și m-a scăpat, pentru că mă iubește.” (v. 16-19). David a descoperit că Dumnezeu este „cetățuia” lui (v. 2). În vremurile biblice, cetățuia era un loc al siguranței unde dușmanii nu te puteau atinge. În Proverbele 18:10 este scris: „Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el, și stă la adăpost.” El reprezintă un locaș sigur în care ești ridicat deasupra amenințării și a împrejurărilor. Este locul în care îți recapeți perspectiva; un loc din care poți privi înainte, știind că necazul tău se va sfârși în curând. Cheamă-L pe Dumnezeu, și El îți va răspunde!

COPIII TĂI AU NEVOIE DE TIMPUL TĂU

„Lăsați copilașii să vină la Mine…” (Marcu 10:14)

     Oare îți poți imagina cum s-au simțit acei copii, când Isus i-a certat pe propriii ucenici pentru că încercaseră să-i dea la o parte, și când Domnul le-a zis: „Veniți la Mine”? Câte destine au fost schimbate în acea zi, pentru faptul că El i-a iubit pe acei micuți și Și-a făcut timp pentru ei?! El le-a oferit ceea ce fiecare copil are nevoie (și merită): stima de sine și demnitatea propriilor gânduri și opinii. Când mă asculți, înseamnă că ceea ce spun eu contează. Și, cel mai important: eu contez pentru tine! După ani de zile în care la ordinea zilei au fost cuvinte precum: „Nu mă deranja!… Taci din gură!… Acum n-am timp!”, ceva de valoare începe să moară în copilul tău: creativitatea și încrederea. Îți imaginezi că poți răzbi în viață fără aceste calități? Tu spui: „Dar sunt prea ocupat!” Poate că așa e, dar cu siguranță că nu ești mai ocupat decât Domnul Isus! Iar El și-a făcut timp pentru copii! Părinților, ascultați! Presiunea apasă asupra voastră. În zilele noastre, mulți copii comit fapte abominabile. Și în general vorbind, când le analizăm, descoperim că din cauza faptului că nu au învățat niciodată să-și exprime emoțiile în mod constructiv, au ajuns să aibă comportamente distrugătoare! Când a fost copil, a luat ciocanul și și-a făcut țăndări jucăria; acum, că este bărbat, lovește (cu pumnul, în cazul fericit!) pe cineva. Mărimea cămășii lui s-a schimbat, dar mesajele din mintea sa sunt aceleași: „Nimeni nu ascultă! Nimeni nu înțelege! Nimănui nu-i pasă!” Problema e serioasă! Dacă ai impresia că facem din țânțar armăsar, mai gândește-te puțin! Fă-ți timp pentru copii tăi, pentru că ei au nevoie de atenția ta! Fă asta bine, și vei trăi cu amintiri frumoase. Fă-o greșit, și vei trăi cu regrete amarnice! Deci, fă-ți timp pentru copiii tăi!

CARE ÎȚI SUNT LIMITELE?

„În totul și pretutindeni m-am deprins să fiu sătul și flămând, să fiu în belșug și să fiu în lipsă.” (Filipeni 4:12)

     Limitele rigide te fac să-i respingi pe ceilalți și să trăiești nepregătit și slab echipat pentru cerințele unei relații sănătoase – în care trebuie să dăruiești și să primești. Limitele permeabile te fac să fii lipsit de apărare în fața celor ce se folosesc de alții, care cred că au dreptul să te manipuleze și care se așteaptă să fie menajați pe cheltuiala ta. Dar persoanele care au limite flexibile au capacitatea de a-și trăi propriile vieți, având un interes echilibrat și sănătos față de ceilalți. Ele pot da dovadă de generozitate când își oferă timpul, compasiunea și resursele, fără să devină responsabile în mod exagerat sau să trădeze sarcina pe care le-a dat-o Dumnezeu de a fi unici, doar pentru a fi pe placul celorlalți. Ei spun: „Pot avea o relație cu tine fără să renunț la propria mea persoană!” Ei nu îți dau voie să le încalci limitele, și știu cum să se ferească să le încalce pe ale tale. Spre deosebire de persoanele rigide, ei se adaptează în funcție de împrejurări, fără să devină copleșiți, defensivi, plini de resentimente, acuzatori sau reactivi. În situații grele, ei știu să se ferească, își păstrează concentrarea și se alimentează din izvorul tăriei lui Dumnezeu care le poartă de grijă. Apostolul Pavel a fost o astfel de persoană. „Știu să trăiesc smerit, și știu să trăiesc în belșug. În totul și pretutindeni m-am deprins să fiu sătul și flămând, să fiu în belșug și să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întărește.” (Filip. 4:12-13). Pe oamenii flexibili, totuși, nu oamenii și împrejurările îi controlează, ci știu să-L lase pe Dumnezeu să preia frâiele. Ei sunt persoane săritoare, care nu se simt însă vinovate pentru că nu-i pot „îndrepta” pe toți! Ei pun în aplicare principiul: „Purtați-vă sarcinile unii altora” (Galateni 6:2), fără a complica lucrurile, fără a face prea mult, sau a-și asuma responsabilități în locul celorlalți! E momentul deci să te cunoști și să-ți recunoști limitele: rigide? Permeabile? Flexibile?

„PRIETENI DUHOVNICEȘTI”

„I-a săltat pruncul în pântece…” (Luca 1:41)

     Există un pasaj important în povestirea Crăciunului – unul care ne învață despre „prietenii duhovnicești.” Biblia spune: „Maria s-a sculat chiar în zilele acelea și a plecat în grabă spre munți, într-o cetate a lui Iuda. A intrat în casa lui Zaharia și a urat de bine Elisabetei. Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, și Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt. Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău… Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă.” (Luca 1:39-42; 56). Pe lângă faptul că erau verișoare, Maria și Elisabeta erau „prietene duhovnicești.” Ele nu aveau numai o legătură socială, ci erau legate și spiritual la un nivel profund. De aceea Maria „a plecat în grabă” s-o vadă pe Elisabeta, și a stat la ea trei luni. Acesta e și motivul pentru care Elisabeta a confirmat planurile minunate ale lui Dumnezeu care se împlineau în viața Mariei și care au recomandat-o pentru ascultarea ei. Când Dumnezeu te prezintă cuiva care a fost atins de Duhul Sfânt și care are o viață și o trăire insuflată de El, păstrează relația cu acea persoană, prețuiește-o și dezvoltă relația. Legătura dintre aceste două femei nu s-a creat pentru că făceau parte din aceeași familie. De fapt, adesea cei din familiile noastre sunt primii care ne critică și ultimii care ne înțeleg. Să remarcăm că atunci când Maria a salutat-o pe Elisabeta, acesteia pruncul nenăscut i-a săltat în pântece! Cum poți recunoaște un „prieten duhovnicesc”? Când vorbește, ceva în tine va tresălta, iar acest lucru se întâmplă pentru că amândoi sunteți umpluți de același Duh Sfânt și ați fost împuterniciți să faceți voia lui Dumnezeu!

NAȘTEREA DOMNULUI

„Cum se va face lucrul acesta…?” (Luca 1:34)

     Citim în Evanghelie (Luca 1:34-35) că „Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu știu de bărbat?” Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine…” Nu cumva Dumnezeu ți-a spus că dorește să facă anumite lucruri prin tine, dar tu te uiți la tine însuți și te gândești: „Cum se va face lucrul acesta?”?! Și continui: „Nu am pregătirea, resursele, capacitățile și relațiile necesare… Și cu siguranță, nu am puterea de a realiza lucrul acesta singur!” Dacă te întrebi cum va face Dumnezeu să se întâmple lucrul acesta, nu uita că El îl va duce la îndeplinire! Nimeni altcineva nu va primi meritul! Cum se va face lucrul acesta? „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, și puterea Celui Preaînalt te va umbri” (v. 35). Doar Duhul Sfânt poate pune în tine viziune, te poate inspira cu idei creative, te poate prezenta persoanelor potrivite și îți poate da putere pentru a-ți îndeplini misiunea. Dumnezeu a avut un plan unic pentru Maria… și are unul pregătit și pentru tine! Tu nu ai privilegiul de-a vedea viitorul și nu cunoști tot ce a pregătit Dumnezeu pentru tine, dar El are un plan, iar planul Lui se împlinește întotdeauna. După ce îngerul a vorbit Mariei, să observăm ce a spus ea: „Facă-mi-se după cuvintele tale” (v. 38). Nu după statutul social, după fișa postului, după banii tăi sau după ceea ce meriți. Nu, „facă-mi-se după Cuvântul Tău!” I-a fost ușor să spună asta, sau să creadă? Nu, ea și-a asumat un risc extrem. Pentru o fată însărcinată și necăsătorită în zilele acelea, consecințele erau cumplite. Cu toate acestea, ea s-a dăruit de bună voie lui Dumnezeu – iar consecințele au fost miraculoase. Crede că Dumnezeu poate face același lucru și pentru tine!

REALITATEA CRĂCIUNULUI

„Toți cei ce i-au auzit s-au mirat…” (Luca 2:18)

     Pentru a prețui cu adevărat istoria Crăciunului, trebuie să iei în considerare trei lucruri: 1) Pe cine a chemat Dumnezeu s-o povestească. Pe păstori! În Palestina secolului întâi, păstorii erau considerați cea mai de jos pătură socială. Cu toate acestea, Dumnezeu pe ei i-a ales să spună cea mai extraordinară povestire. S-ar putea ca unii dintre noi s-o pună la îndoială sau chiar s-o nege. Nu și păstorii, ei „au istorisit ce li se spusese” (v. 17). Acest fapt este un răspuns la întrebarea: „Ar putea folosi Dumnezeu pe cineva ca mine?” Da, nu trebuie să fii un învățat. Doar spune-le oamenilor ce ai văzut, ce ai auzit și ce schimbare a făcut Domnul Isus în viața ta! 2) Răspunsul celor care au auzit povestirea. „Toți cei ce i-au auzit s-au mirat…” Harul lui Dumnezeu este măreț: „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neținându-le în socoteală păcatele lor, și ne-a încredințat nouă propovăduirea acestei împăcări.” (2 Corinteni 5:19). Evanghelia nu este o părere bună, sau un sfat bun, este Vestea cea Bună! Că datoria păcatului tău este anulată, că registrele contabile au fost aduse la zi, și acum poți avea o relație cu Dumnezeu, punându-ți încrederea în Hristos. Mai simplu de atât nu se poate! 3) Rolul Mariei în această povestire. „Maria păstra toate cuvintele acelea și se gândea la ele în inima ei.” (Luca 2:19). Ea dorea să înțeleagă care este planul lui Dumnezeu și ce legătura avea acest plan cu ea. Și tu trebuie să faci la fel! Dumnezeu nu Se schimbă, dar El lucrează, iar tu trebuie să ții pasul cu El. Au fost multe lucruri pe care Maria nu le-a înțeles despre voia lui Dumnezeu, dar a acceptat-o și s-a supus. Același lucru Îl cere Dumnezeu și de la tine!

CONFRUNTĂ-ȚI PĂCATUL

„El S-a arătat ca să ia păcatele” (1 Ioan 3:5)

     Când refuzi să-ți confrunți păcatele și să le rezolvi, devii o țintă sigură pentru diavol. Iar când te uiți la altcineva și spui: „Eu nu aș face niciodată așa ceva!”, nu înseamnă că ai construit un zid de apărare împotriva păcatului. „Cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă.” (1 Corinteni 10:12) Tu n-ai crezut niciodată că poți deveni atât de mânios, sau că vei avea o relație extraconjugală, sau că îți vei minți șeful, sau că vei înșela financiar… și pentru că nu te-ai crezut niciodată capabil de așa ceva, nu ai făcut nimic pentru a te proteja împotriva acestor lucruri. La fel cum peștele înoată și pasărea zboară, firea ta păcătoasă te va face să calci strâmb, dacă nu o confrunți – cu hotărâre și potrivit cu Scriptura. Apostolul Pavel a scris: „Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite” (Romani 1:28). Cel mai rău lucru pe care l-ar putea face Dumnezeu este să te lase în voia pornirilor tale firești și să spună: „Fă ce vrei!” E incredibil cum ne comparăm păcatele cu ale altora și ajungem la concluzia că ale noastre nu sunt atât de rele! Biblia ne spune: „Toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.” (Romani 3:23). Dacă încerci să sari peste o prăpastie adâncă, nu contează dacă ratezi marginea cu o palmă sau cu un metru, vei cădea la fel de jos și te vei izbi la fel de  tare! Dar există o veste bună: „El S-a arătat ca să ia păcatele.” Astăzi, acum Domnul Isus îți va ierta păcatele, te va considera neprihănit și îți va da putere – dacă mergi la El cu o inimă deschisă pentru mila și harul Său. Deci, confruntă-ți păcatul!

NU MAI CĂUTA SCUZE!

„Să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre…” (Romani 12:2)

     Uneori, cultura noastră ne bombardează mintea cu informații greșite ori cu jumătăți de adevăr… Și pentru că părinții noștri au fost crescuți și ei în aceeași cultură, ne-au transmis și nouă același tipar pentru interpretarea vieții. Prin urmare, s-ar putea să fi ajuns și tu la aceste trei concluzii greșite: 1) Există undeva o anumită persoană care mă poate face fericit. Numai Dumnezeu poate face asta! Cei ce suferă nu pot decât să-i facă și pe ceilalți să sufere. „Din prisosul inimii vorbește gura” (Luca 6:45). 2) Când voi avea cutare funcție, sau atâția bani – voi fi fericit! Aici vorbim despre mitul lui „de îndată ce”, care aduce o viață de nemulțumire (vezi Luca 12:15). 3) N-am ce să fac, așa sunt eu! Este vorba de minciuna „eu nu sunt responsabil”, care te va ține pe loc în demersurile tale. Dacă dorești să fii fericit, analizează scuzele pe care le tot aduci în discuție pentru a-ți justifica purtarea. Iată câteva dintre ele: „Nu numai eu fac așa!” Și ce-i dacă? Dacă toți fac așa, asta înseamnă că Dumnezeu nu ia lucrul acesta în serios? E ca un păcat săvârșit în grup. „Nu văd nici un rău în asta!” Cine ți-a dat autoritatea de a scrie legi și de a-ți asuma rolul lui Dumnezeu? „Nu încerc decât o singură dată.” Dacă încerci o dată, înseamnă că nu vor exista consecințe? Mai bine, gândește-te: ce minciuni se ascund în spatele scuzelor tale? Analizează-le. Ele te țin legat din punct de vedere spiritual, dar trebuie dezlegate și îndepărtate! Biblia numește lucrul acesta „înnoirea minții” (Romani 12:2). Domnul Isus a zis că, odată ce cunoaștem adevărul, vechiul nostru sistem de convingeri va fi demascat și vom fi eliberați (vezi Ioan 8:32). Imaginează-ți că ești liber să devii tot ce dorește Dumnezeu să fii! Nu-i așa că merită să urmărești acest obiectiv?

UNII OAMENI NU POT FI AJUTAȚI (2)

„Ei n-au vrut să ia aminte… și și-au astupat urechile” (Zaharia 7:11-12)

     Trebuie să acceptăm cu toții acest adevăr: există destui oameni care nu sunt pregătiți să se schimbe! Ei îți vor cere timpul și energia ta, dar când treci la subiect, ei nu vor vrea să plătească prețul schimbării. Cine sunt ei? 1) Oamenii care vor să vorbească, dar nu să asculte. Iacov vorbește despre două categorii de oameni: cei ce ascultă și cei ce fac. „Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri” (Iacov 1:22). În loc să te zbați la nesfârșit să împlinești nevoile altora, încearcă să-i pui în legătură cu Cel care poate. Ei ar trebui să depindă de El, nu de tine. 2) Oamenii care cred că nu ești pregătit să-i ajuți. Domnul Isus nu a fost respectat în orașul Său natal, totuși El a fost exact persoana de care ei aveau nevoie (vezi Ioan 1:11-12). Oportunitățile nu bat întotdeauna la ușă; uneori ele stau deoparte, așteptând să fie descoperite! Când oamenii nu sunt dispuși să-ți accepte ajutorul și sfatul, probabil nu sunt pregătiți să crească și să-și rezolve problemele. 3) Oamenii care își doresc să aibă ceea ce ai tu, dar nu și să fie ceea ce ești tu. Aceștia vor să fie salvați, dar nu învățați; confruntați, dar nu corectați. Și când îi scoți mereu din încurcătură, dar nu-i înveți cum să trăiască, de fapt nu le ești de niciun ajutor. Psalmistul recunoaște: „Este spre binele meu că m-ai smerit, ca să învăț orânduirile Tale.” (Psalmul 119:71). Deseori, oamenii trebuie să experimenteze suferința răului, înainte de a aprecia înțelepciunea binelui. Așadar, când vorbim despre a-i ajuta pe alții – fii plin de discernământ!

UNII OAMENI NU POT FI AJUTAȚI (1)

„I-am învățat, i-am învățat întruna, dar n-au ascultat…”  (Ieremia 32:33)

     Există oameni pe care nu-i poți ajuta – cel puțin nu în momentul acesta. Să observăm ce a spus Dumnezeu despre poporul iudeu: „Mi-au întors spatele, nu s-au uitat la Mine, i-am învățat, i-am învățat întruna, dar n-au ascultat și nu s-au învățat.” Dacă Însuși Dumnezeu nu-i poate ajuta, cine altcineva poate avea vreo șansă? Să ne uităm cine sunt acești oameni care nu pot fi ajutați: 1) Oamenii care caută mereu scuze. Scuzele sunt un sprijin pentru lipsa dedicării și un nor de fum pentru auto-justificare. Nu poți ajuta pe cineva până nu este dispus să-și asume răspunderea pentru viața sa și să aplice soluțiile din Scriptură. Gândește-te: dacă nu dorește să asculte de Dumnezeu, ce schimbare va aduce părerea ta? 2) Oamenii care își petrec timpul în cercuri nepotrivite. Biblia spune: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune.” (1 Corinteni 15:33). Există oameni care pur și simplu nu au ce căuta în viața ta și nu poți merge înainte până nu rupi legătura care vă unește. 3) Oamenii care dau vina pe Dumnezeu pentru problemele lor. Când apare necazul, ei întreabă: „De ce a îngăduit Dumnezeu să mi se întâmple lucrul acesta?” În realitate, nu-L vei vedea pe Dumnezeu ca pe soluția ta, până nu încetezi să-L vezi ca pe problema ta! Dumnezeu a spus-o clar și răspicat poporului Său: „ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Alege viața…” (Deuteronomul 30:19). Dacă dorești să ții la distanță descurajarea, iubește-i pe oameni și roagă-te pentru ei, dar petrece timp cu cei care sunt doritori să fie ajutați!