CARE ESTE TEMELIA VIEȚII TALE?

„De ce-Mi ziceți: „Doamne, Doamne!” și nu faceți ce spun Eu?” (Luca 6:46)

     Domnul Isus a spus o pildă despre doi oameni care și-au construit o casă. Cel înțelept și-a așezat casa pe o stâncă solidă; nebunul și-a construit-o pe nisip. Când furtuna a lovit ambele case, numai casa celui înțelept a rămas în picioare. Domnul Isus nu a dorit să compare înțelepciunea cu nebunia, deoarece toți putem fi înțelepți uneori și nebuni alteori. Și nici nu a spus că a supraviețuit casa celui credincios, în timp ce casa care a fost distrusă aparținea unui necredincios, deși această idee este implicită. Domnul Isus a dorit să compare cele două temelii (vezi Matei 7:24-27). Așadar, care este temelia vieții tale? Când lucrurile se înrăutățesc, când ești pus cu fața la zid, când viața ta atârnă de un fir de ață, când ți-ai epuizat ultima fărâmă de putere – ce anume te ajută să supraviețuiești? Cu siguranță nu înțelepciunea sau biserica de care aparții. Credincioșii adevărați caută să rămână la suprafață în mijlocul furtunilor vieții: o relație abuzivă, un colaps financiar, un partener necredincios, o pierdere ireversibilă, boala unui copil, handicapul psihologic și fizic etc. Iată ce a dorit Domnul Isus să ne învețe prin această pildă: Când vin furtunile vieții, singura cale prin care poți supraviețui este să faci ceea ce-ți spune El! Întrucât Dumnezeu Își onorează întotdeauna Cuvântul, ascultarea ta te aliniază la Cuvântul Său, la voia Sa și la puterea Lui de a acționa în locul tău. Când umbli în ascultare, Dumnezeu te va ajuta să treci prin furtună, indiferent cât de puternică este!

NU DA VINA PE ALȚII (2)

„Fiecare își va purta sarcina lui însuși.” (Galateni 6:5)

     Sally administra o companie mică de marketing, iar când au apărut problemele, ea a căutat automat un țap ispășitor. La ședințele pe tema vânzărilor îi ocăra și îi critica pe colegii ei, numindu-și tiradele drept „discuții constructive.” Când angajații au început să-și dea demisia în număr mare, iar veniturile companiei s-au diminuat, Sally a dat vina pe economia în stagnare, personalul ineficient și condițiile proaste de lucru. În cele din urmă, șeful ei s-a săturat și a concediat-o. Învinovățirea altora fusese până atunci metoda prin care supraviețuise Sally. Nu s-a gândit niciodată că ea a contribuit la problemă. Învinovățirea altora îți subminează abilitatea și capacitatea de a-ți „purta sarcina ta însuți.” Un expert scrie: „În loc să devii mai puternic, devii mai slab. Oamenii au impresia că dacă recunosc faptul că fac parte din problemă înseamnă că au greșit oarecum. În realitate e valabil exact opusul. E nevoie de putere ca să fii de acord că toți cei implicați au avut o vină. Un alt efect secundar al învinovățirii altora este neprihănirea proprie. În mintea ta ești nevinovat, și net mai bun decât alții. Crezi că ești puternic și că ceilalți sunt slabi. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr; Biblia spune: „Mândria merge înaintea pieirii, și trufia merge înainte căderii.” (Proverbele 16:18). Când dai vina pe alții, îți pierzi abilitatea de a vedea realitatea și ești șocat când pierzi o relație sau un loc de muncă, lucru care nu ai fi crezut niciodată că se va întâmpla. Când încetezi să mai dai vina pe alții, îți dezvolți compasiunea și îți dai seama că greșelile sunt firești și inevitabile. Ele sunt doar niște greșeli și pot fi corectate. Asta nu înseamnă că e ceva greșit la tine sau la ceilalți.” Așadar: „fiecare să își poarte sarcina lui însuși.”

NU DA VINA PE ALȚII (1)

„Fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuși…” (Romani 14:12)

     Ai văzut vreodată un aruncător de flăcări, măcar în vreun film? Acest lansator de foc este menit să-i distrugă pe oameni. Ei bine, acuzatorii fac exact același lucru. Când viața nu merge așa cum vor ei, în loc să-și asume responsabilitatea pentru deciziile și faptele lor, dau vina pe alții. Și de țapi ispășitori nu ducem lipsă! De exemplu: „Afacerea mea ar fi avut succes dacă banca mi-ar fi dat un împrumut mai mare. Am vrut să fac parte din echipa de slujire, dar soțul meu nu a agreat ideea” etc. Însă când vorbim despre învinovățirea altcuiva, Scriptura este foarte clară: „Fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu.” Problema cu învinovățirea altora este că te împiedică să ai o atitudine constructivă și să mergi mai departe în viață. Așa cum psihologul Brenda Shoshanna remarca: „Fiecare persoană pe care dai vina se ține cu dinții de o părticică din puterea ta personală și din stima ta de sine. Asumarea responsabilității pentru ceea ce se întâmplă în viața ta este unul dintre lucrurile cele mai motivatoare pe care le poți face. Ai la îndemână noi alegeri. Mânia ta e tot mai mică. Vezi oamenii și evenimentele cu alți ochi.” Nu uita: responsabilitatea poate fi înțeleasă ca abilitatea de a da un răspuns sau iscusința de a răspunde și nu de a reacționa. Fără îndoială – te poți simți intimidat la gândul că trebuie să-ți iei viața în mâini, dar vei fi uimit de bucuria și libertatea pe care ți-o aduce. Vei face greșeli pe drum? Firește! Te vei împiedica oare și vei cădea? Desigur! Dar nimic nu se compară cu sentimentul umblării prin credință și cu noul pas pe care îl poți face cu ajutorul lui Dumnezeu.

DUMNEZEU ESTE PESTE TOT

„Locul pe care calci este un pământ sfânt.” (Exodul 3:5)

     Cărturarii evrei au dezbătut adeseori motivul pentru care Dumnezeu i S-a revelat lui Moise în mijlocul pustiei. De ce nu a făcut-o într-un loc extrem de populat sau cu o puternică semnificație spirituală? Părerea generală a fost că Dumnezeu a vrut să arate că „niciun loc de pe pământ, nici măcar un tufiș plin de spini nu este lipsit de prezența Lui.” Pastorul și autorul A.W. Tozer a scris: „Dumnezeu este deasupra, dar nu este propulsat acolo. El este dedesubt, dar nu este țintuit. El este afară, dar nu este exceptat. El este înăuntru, dar nu este limitat. Dumnezeu este deasupra tuturor lucrurilor și stăpânește, este sub toate lucrurile și le susține, este în afara tuturor lucrurilor și le îmbrățișează și este în interiorul tuturor lucrurilor și le umple.” Și iată partea cea mai importantă: „Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, și vă dă, după plăcerea Lui, și voința și înfăptuirea.” (Filipeni 2:13). Astăzi, Dumnezeu locuiește în tine, lucrează în tine și îți dă dorința de a face lucrurile care Îi sunt pe plac. Iată și un gând interesant: dacă Dumnezeu locuiește în tine, nu merge nicăieri unde știi că nu-i place, și nu te implica în nicio situație în care știi că nu i-ar plăcea să te implici. Dacă te simți stânjenit când ești cu o anumită persoană sau într-un anumit loc, ai grijă. Duhul Sfânt este cel care îți spune că nu ai ce căuta acolo și că nu ar trebui să faci așa ceva! Are cumva Dumnezeu viziuni înguste? Nu! El îți vrea binele, așa că te ferește de rău. Biblia spune: „Căci Domnul Dumnezeu este… un scut… și nu lipsește de niciun bine pe cei ce duc o viață fără prihană.” (Psalmul 84:11). Așadar, ține cont și astăzi că, oriunde te-ai duce, Dumnezeu este acolo!

PUTERE PENTRU VORBITORI

„Cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea…” (Isaia 40:31)

     Ca să descrie emoțiile pe care le-a simțit atunci când a trebuit să se adreseze publicului, un scriitor respectat spunea: „Vorbitul în public este considerat teama noastră numărul unu, înaintea fricii de moarte, care se situează pe locul cinci și înaintea fricii de singurătate, care se plasează pe locul șapte. Asta înseamnă că majoritatea dintre noi se teme mai puțin de moarte decât de faptul de a se face de râs în fața altora. Teama este un motivator puternic. Există teama de a fi considerat diferit; teama de necunoscut; teama de a nu fi un înșelător; teama de a nu uita tot ceea ce aveai de gând să spui; teama de a fi expus riscului în public; teama de a sta singur în față… Toate acestea vin la pachet pentru majoritatea dintre noi când trebuie să vorbim în public.” În cartea sa „Biblia despre leadership”, autorul Lorin Woolfe scrie: „Leadershipul îți secătuiește aproape complet rezerva de energie verbală, prin: vorbitul la telefon, concentrarea asupra mesajului, repetarea lui până când nu mai suporți sunetul propriei tale voci – după care îl reproduci din nou, deoarece exact când ai început să te plictisești teribil de mesaj, lumea începe probabil să-l recepționeze.” Dacă ești o persoană care îi învăță pe alții, care predică sau vorbește des în public, probabil zâmbești și spui: Chiar așa este! Adevărul este că nu poți să umpli o găleată goală dintr-un puț uscat. Pentru a le oferi altora învățătură, trebuie să ai bateriile spirituale, emoționale și fizice încărcate. Și Biblia îți spune cum: „cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă și nu obosesc, umblă, și nu ostenesc.” Așa că, extrage-ți puterea din Cuvântul lui Dumnezeu!

BINECUVÂNTAREA UNUI TATĂ (2)

„Să-ți dea Dumnezeu rouă din cer și grăsimea pământului, grâu și vin din belșug!” (Geneza 27:28)

     Astăzi ne uităm la alte două ingrediente ale binecuvântării unui tată: 1) Puterea rugăciunii. Iată cum s-a rugat Isaac, un om de la țară, pentru fiii săi: „Să-ți dea Dumnezeu rouă din cer și grăsimea pământului, grâu și vin din belșug!” Taților, copiii voștri v-au auzit vreodată rugându-vă pentru ei ca să reușească în viață? Sau au auzit ei cuvinte tăioase și critice precum: „Cum ai putut fi așa nătărău? Tu nu gândești niciodată? Nu vei realiza niciodată nimic în viață!” Dacă este așa, spune-le că-ți pare rău și roagă-i să te ierte. Apoi creează ocazii ca ei să te audă vorbind cu Dumnezeu despre fiecare dintre ei, pe nume; să te audă cum rostești binecuvântări peste ei. Ce mare putere are rugăciunea de binecuvântare a unui tată peste familia sa! 2) Transmiterea unei viziuni corecte cu privire la viitor. Biblia spune: „Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu” (Proverbele 29:18). Consilierii școlari deplâng lipsa de viziune a elevilor. Mulți dintre copiii de astăzi nu văd înaintea lor nimic altceva decât întuneric economic, șomaj și greutăți. Ei au nevoie de oameni care cred în ei; care să-i asigure că pot reuși și că pot fi fericiți în viață; au nevoie să știe că îi așteaptă cele mai frumoase clipe. Isaac nu a așteptat ca fiii lui să-și născocească propriile viziuni pentru viitor. Nu, el s-a rugat pentru biruința lor în viață, pentru dezvoltarea lor până la faimă și pentru respect din partea familiei și a societății. Taților, copiii voștri au nevoie să-i ghidați și să-i motivați în direcția corectă!

BINECUVÂNTAREA UNUI TATĂ (1)

„Prin credință a dat Isaac lui Iacov și Esau o binecuvântare, care avea în vedere lucrurile viitoare.” (Evrei 11:20)

     Orice copil are nevoie de binecuvântarea tatălui său, și fiecare tată trebuie să rostească binecuvântări peste copilul său. Când Isaac și-a binecuvântat fiii, el a vorbit cu acea autoritate venită de sus, și nu din sentimentalism sau favoritism. După obiceiul iudaic, binecuvântarea unui tată avea câteva ingrediente, iar azi vom vorbi despre două dintre ele: 1) Atingerea plină de semnificație. „Iacov s-a apropiat de tatăl său Isaac, care l-a pipăit și a zis… Apropie-te, deci, și sărută-mă, fiule.” (Geneza 27:22, 26). Binecuvântarea tatălui cuprindea punerea mâinilor, un sărut și o îmbrățișare în semn de dragoste și de acceptare. Și Domnul Isus a știut importanța acestei binecuvântări: „Apoi i-a luat în brațe, și i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei.” (Marcu 10:16). Asemenea expresii pline de dragoste binecuvântează inimile copiilor tăi, când le primesc de la tine, dragă tată care asculți! 2) Vorbe afectuoase. Înainte de a-l binecuvânta pe Iacov, tatăl său Isaac i-a zis: „Iată, mirosul fiului meu este ca mirosul unui câmp pe care l-a binecuvântat Domnul.” (Geneza 27:27). Pentru orășeni, aceste cuvinte ar putea stârni priviri întrebătoare, dar nu și pentru fiii lui Isaac. Isaac, un om care iubea natura, spunea de fapt: „Ăsta e fiul meu – un băiat de la țară, un vânător, un bărbat în toată regula, la fel ca tatăl său!” Cuvinte mai încurajatoare nici că putea să adreseze fiilor săi. Taților, asigurați-vă că vorbele voastre nu înjosesc și nu sunt dure. Spuneți cuvinte precum: „Te iubesc! Cred în tine! Sunt mândru de tine! Voi fi mereu alături de tine!” Deci, astăzi binecuvântează-ți copiii!

NU FORȚA LUCRURILE!

„Măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.” (Eclesiastul 3:11)

     De multe ori, viața nu merge așa după cum ne-am dori noi. Promovarea nu are loc la timp și planurile tale în ceea ce privește cariera se năruie, sau o relație dă greș, și îți petreci fiecare minut analizând ce a mers rău. Secretul păcii adevărate îl găsești când vezi „de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu” și când accepți faptul că El lucrează după propriul Său orar. Ai încercat vreodată să deschizi ușa de la casă când te grăbești și ești încărcat cu bagaje iar telefonul sună? Ai cheia potrivită, dar nu funcționează pentru că o forțezi. Când te relaxezi, ușa se deschide fără probleme. Un consilier spunea: „Nu mai forța lucrurile. Te sabotezi singur. Odată ce hotărăști că o situație este bună sau rea, te afli în postura de a face ceva. De exemplu, dacă cineva este „bun”, începi să te compari: sunt mai bun sau mai rău? Ce trebuie să fac pentru a fi mai bun? Și uite-așa, te epuizezi înainte să începi! Când drumul duce în sus – urcă! Când trebuie să ocolești un obstacol – ocolește-l! Acceptă drumul care îți stă în față. Biblia spune că „pentru orice lucru este o vreme și o judecată și nenorocirea paște pe om.” (Eclesiastul 8:6). Uneori acest lucru înseamnă că nu primești ceea ce vrei astăzi, ci primești ceea ce ai astăzi. Poate că trebuie să se întâmple ceva mai întâi. Sau este o lecție importantă pe care Dumnezeu dorește să o înveți, și tu încerci s-o eviți. Ori poate nu este timpul potrivit. Nu mai încerca atât de mult să faci ca lucrurile să se întâmple conform orarului tău. Fă ceea ce poți cu calm, lăsând restul în seama lui Dumnezeu și vei vedea cum imposibilul prinde contur.”

SCHIMBĂ-ȚI DIETA!

„Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul… vostru…” (1 Corinteni 6:20)

     Un pastor a scris: „Studiasem și meditasem la toate versetele din Scriptură despre vindecare. Într-un final, m-am îmbolnăvit atât de tare încât a trebuit să merg de urgență la spital. S-a descoperit că aveam cinci artere complet blocate și am fost programat la operație de bypass. După ce am trecut de toate acestea, am început să mă întreb: „Cum a fost posibil să pățesc așa ceva?” Sunt pastor. Cred că Dumnezeu vindecă. M-am rugat pentru alții și am văzut cum îi vindecă.” Apoi mi-am amintit! Fusesem avertizat în repetate rânduri asupra nivelului de colesterol și de zahăr din sânge… Trebuia să-mi schimb dieta, dar nu am ascultat. Am fost dependent de mâncărurile prăjite și de alimentele grase. Erau atât de gustoase, încât nu puteam renunța la ele.” Domnul Isus a spus că fiii acestei lumi sunt mai înțelepți decât fiii luminii (vezi Luca 16:8). Mass-media și instituțiile medicale ne avertizează în fiecare zi să mâncăm sănătos. Tutunul, alcoolul și drogurile te pot ucide, dar la fel și mâncarea nesănătoasă! Pavel scrie: „Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 6:19-20). Tu ai o misiune de la Dumnezeu, dar și responsabilitatea de a rămâne sănătos pentru a o împlini. Trupul tău este templul în care locuiește El și unealta pe care o folosește. Așadar, caută să-L „proslăvești pe Dumnezeu în trupul tău” în fiecare zi.

ASCULTĂ GLASUL LUI DUMNEZEU!

„Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul” (Isaia 30:21)

Un consilier, care se luptase multă vreme cu o dependență, mărturisea: „Îmi făceam tratamentul, dar aveam nevoie de un loc de muncă pentru a ieși din acel mediu. Am căutat luni la rând, dar nimeni nu a vrut să mă angajeze. Într-o zi, așteptam autobuzul, când am auzit o voce șoptindu-mi: „Uită-te în spate!” M-am uitat și am văzut firma unui birou de avocatură. „Du-te, vorbește cu directorul firmei și spune-i că ai nevoie de un loc de muncă,” au fost cuvintele pe care le-am auzit. E o nebunie, m-am gândit eu… dar aceeași voce domoală m-a îndemnat din nou, așa că am ascultat. Când am vorbit cu avocatul și i-am spus ce se întâmplă în viața mea, m-a înțeles, întrucât cineva din familia sa își revenea dintr-o dependență. Apoi m-a privit și a zis: „E ciudat că ai intrat la mine în birou astăzi. Mă gândeam să creez un post nou de secretar juridic și nu am reușit încă să dau anunțul.” Două săptămâni mai târziu eram angajat, și a fost mai bine decât la toate celelalte locuri de muncă pentru care aplicasem vreodată. Eram mai bine plătit și îmi punea cel mai bine în valoare competențele.” Problema nu este că Dumnezeu nu ne mai vorbește, ci că nu-i mai recunoaștem glasul. Nu te grăbi să alungi gândurile răzlețe care îți trec prin minte (vezi 1 Corinteni 2:16). În general, Dumnezeu nu-ți vorbește prin tunete sau fulgere pentru a-ți atrage atenția. De cele mai multe ori, El îți vorbește prin gânduri, printr-o persoană din familie, printr-un prieten, printr-un pastor, printr-o schimbare de situație, prin descoperirea neașteptată a unui verset „perfect”, prin cartea unui scriitor inspirat sau în odăița ta, când îți umple inima cu o pace desăvârșită… Așadar, învață să asculți glasul lui Dumnezeu!