DUMNEZEU ÎȚI CONDUCE PAȘII

„Domnul întăreşte paşii omului…” (Psalmul 37:23)

     Misiunea lui Ilie a fost să stea pe Muntele Carmel, să cheme foc din cer și să scape poporul de idolatrie. Însă el nu putea să-și împlinească chemarea decât pas cu pas. Așa lucrează Dumnezeu. Mai întâi, Dumnezeu l-a trimis la un izvor la Cherit (care înseamnă „legământ”). În anumite momente din călătoria ta spirituală, trebuie să descoperi că Dumnezeu este un Dumnezeu care face legăminte și un Dumnezeu care le respectă. El a secat în mod miraculos râul Iordan, a făcut să țâșnească apă din stâncă și a umplut un năvod gol cu pești – dovedind că atunci când face o promisiune, El o respectă. Când Dumnezeu l-a trimis pe Ilie la Cherit, El i-a zis: „am poruncit corbilor să te hrănească acolo.” (1 Împărați 17:4). Dacă Ilie ar fi mers altundeva, Dumnezeu nu i-ar fi împlinit nevoile. De ce? Pentru că un legământ are două părți; când tu îți faci partea, Dumnezeu și-o face pe a Lui. Apoi Dumnezeu l-a trimis pe Ilie la Sarepta, spunându-i: „Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.” (v. 9). Să ne gândim puțin: Dacă Dumnezeu a folosit o pasăre carnivoră și o văduvă săracă să-l hrănească pe Ilie, nu crezi că poate face așa ceva și pentru tine? Biblia spune: „Domnul întăreşte paşii omului.” Așadar, iată întrebarea: Dacă crezi cu adevărat acest verset, de ce te plângi, de ce te îngrijorezi și de ce încerci să înțelegi totul, în loc să te încrezi în El? „Sarepta” înseamnă „locul topitoriei”, un loc unde se rafinează metalul. Dacă treci printr-o încercare de foc, bucură-te: Dumnezeu separă aurul de impuritățile din caracterul tău. Când ai trecut testul de la Cherit și Sarepta, vei fi gata pentru binecuvântarea de pe Muntele Carmel!

PENTRU PĂRINȚI

„Fiule (și fiică), dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura” (Proverbele 23:15)

     Întrucât nu există oameni perfecți, nu pot exista nici părinți perfecți. Așadar, chiar dacă îți iubești copiii foarte mult, uneori ești obosit, frustrat, dezamăgit și irascibil. Fă ca astfel de perioade să fie o excepție, nu o regulă. Un psiholog creștin a scris: „În urmă cu câțiva ani, am cerut unui grup de o mie de mame și tați să descrie cele mai mari frustrări ale lor în creșterea copiilor. Am auzit multe istorioare amuzante despre telefoane lipicioase, vase de toaletă și noduri la șireturile papucilor. O mamă dorea chiar să știe de ce copiii mici nu varsă niciodată în baie. Dar în studiul nostru, părinții nu au râs pur și simplu de frustrările lor – ei au avut tendința să dea vina pe ei înșiși. Ei spuneau că sunt copleșiți și că își pierd încrederea în abilitatea lor de a-și îndeplini sarcinile. Mulți dintre ei întâmpinau probleme în a face față zilei de mâine. Ce trist este că această responsabilitate străveche de creștere a copiilor a devenit o povară atât de încărcată de vinovăție. În realitate, în majoritatea cazurilor, faptele nu susțin această autocondamnare. Majoritatea mamelor și taților fac un lucru lăudabil acasă, și e timpul ca cineva să-i bată pe umăr și să-i încurajeze pentru dedicarea și sacrificiul lor. Într-o zi, când frustrarea copilăriei mici și tumultul adolescenței vor fi trecut, ei se vor bucura că au fost părinți foarte buni și iubitori. Rezistați, mamelor și taților; sunteți mai înzestrați decât credeți!” Solomon ne spune care este adevărata răsplată a părinților: „Fiule (și fiică), dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura.”

SĂ NU MINȚI!

„Doamne, scapă-mi sufletul de buza mincinoasă, de limba înşelătoare!” (Psalmul 120:2)

     Când creezi o impresie falsă în mod deliberat, Biblia spune că „iubeşti minciuna şi trăieşti în minciună” (Apocalipsa 22:15). Poate sună dur, mai ales dacă tu nu ai dorit decât să faci un ban în plus, să scutești sentimentele cuiva sau să încerci să pari mai bun. Nicio ființă umană nu ar fi stabilit un astfel de standard, ci numai Dumnezeu. Și El este serios în această privință. Cazul cel mai elocvent din Biblie: Anania și Safira. Când acest cuplu a încercat să creeze o falsă impresie despre dărnicia lor, au căzut morți la picioarele apostolilor. Prin urmare, „niciunul din ceilalţi nu cuteza să se lipească de ei” (Faptele Apostolilor 5:13). Tu cât ai fi rezistat în acea biserică? Petru a zis: „N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” (v. 4). E o perspectivă cu totul nouă, nu-i așa? Se spune că un om s-a dus la pescuit și nu a prins nimic. Așa că, în drumul său spre casă s-a oprit la piață și a cumpărat trei pești. Apoi i-a spus vânzătoarei: „Aruncă-mi-i peste tejghea, ca atunci când ajung acasă să îi pot spune soției mele că eu i-am prins!” Genial pescar, nu-i așa? Solomon spune: „Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna! Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat nici sucit în ele.” (Proverbele 8:7-8). Una din cele mai rele minciuni este cea pe care ne-o spunem nouă și pe care ajungem s-o credem. Și încă un gând: cea mai mare problemă a unui mincinos e că nu mai poate crede pe nimeni, întrucât „îți judeci aproapele după cum îți trăiești viața.” Așadar, dacă ai o problemă să spui adevărul, roagă-te: „Doamne, scapă-mi sufletul de buza mincinoasă și de limba înşelătoare!” Amin?

RENUNȚĂ!

„Izgoneşte pe roaba aceasta şi pe fiul ei” (Geneza 21:10)

     Când Avraam a dorit să grăbească planul lui Dumnezeu și să-l împlinească prin eforturi omenești bine-intenționate, dar eronate, s-a pricopsit cu Ismael – iar rezultatul se vede şi astăzi. Poate și tu ai încercat ceva similar. Noi toți avem propriul nostru „Ismael” – o idee bună care nu a fost ideea lui Dumnezeu, și care îți poate complica viața. Dumnezeu i-a zis lui Avraam: „Izgoneşte pe roaba aceasta şi pe fiul ei.” Cu alte cuvinte: „A sosit vremea să te confrunți cu trecutul și să faci curățenie. Lucrul acesta te trage înapoi și până nu îl rezolvi, nu poți înainta spre destinul tău. Scoate-l din viața ta și nu privi înapoi!” Uneori, minunea din viața ta (Isaac) poate conviețui pentru o vreme cu greșeala ta (Ismael) sub același acoperiș. Lucrurile pot fi foarte bune într-un domeniu din viața ta, dar totuși foarte rele în altul. Dar vine o vreme când Hristos spune: „Datorită planurilor pe care le am pentru tine, trebuie să scoți cutare lucru din viața ta.” Și lucrul acesta nu e simplu. E dureros să renunți la ceea ce trupul tău dorește sau prețuiește. Însă ai numai două opțiuni: să fii condus de emoții, și să ratezi planul lui Dumnezeu pentru tine, sau să spui: „Indiferent cât de mult îmi place această persoană sau acest lucru, Îl iubesc pe Domnul mai mult.” Când ești dispus să lași în urmă acel ceva la care ții, pentru că Îl iubești mai mult pe Dumnezeu, acest lucru se numește „o jertfa de laudă” (Evrei 13:15). Și când îl oferi lui Dumnezeu, ajungi să experimentezi un nou nivel al binecuvântării. Oare îți vorbește cumva Dumnezeu astăzi despre ceva similar din viața ta? Dacă da, renunță la el!

TIMPUL, LOCUL ȘI SCOPUL LUI DUMNEZEU PENTRU VIAȚA TA

„Le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 17:26-27)

     Vă invit să ne uităm la trei expresii din aceste versete: 1) „Le-a aşezat anumite vremuri.” Poate părinții tăi nu te-au dorit, dar Dumnezeu da. El a programat momentul nașterii tale, El are un scop pentru viața ta și este mereu preocupat de tine. Dacă ți se pare că sună prea bine ca să fie adevărat, citește și Psalmul 139:16-17: „Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule.” Iată o temelie pe care să-ți zidești stima de sine! 2) „A pus anumite hotare locuinţei lor.” Voia lui Dumnezeu pentru tine este să fii la locul potrivit; de aceea El stabilește „hotare.” Uneori El va spune: „Nu merge acolo, vreau să stai dincolo” sau „nu rămâne aici, vreau să mergi acolo.” Doar pentru că cineva merge într-un anumit loc și are succes nu înseamnă că și tu vei avea. „Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui” (Psalmul 37:23). Include-L pe Dumnezeu în fiecare aspect al vieții tale, căci atunci când El te călăuzește, El Se și îngrijește de tine. 3) „Ca ei să caute pe Dumnezeu.” Fiecare intervenție a lui Dumnezeu în viața ta este menită să mărească dependența ta de El. Fiecare misiune pe care ți-o dă necesită participarea Lui pentru ca tu să reușești. Cu toate darurile sale nemaipomenite, Pavel a recunoscut: „Nu că noi prin noi înşine suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu” (2 Corinteni 3:5). Meditează deci azi la timpul, locul și scopul lui Dumnezeu pentru viața ta!

CE ÎNSEAMNĂ UCENIC?

„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze.” (Luca 9:23)

     În anul 44 d.Hr, regele Irod a ordonat ca Iacov, fratele lui Ioan, să fie omorât cu sabia. A fost primul dintre apostoli care a fost martirizat. Luca a fost spânzurat de un măslin în Grecia. Toma necredinciosul a fost martirizat în India. Filip a fost crucificat și a predicat de pe cruce până la ultima suflare. Matei a fost înjunghiat cu sabia în Etiopia. Bartolomeu a fost omorât în bătaie în Armenia. Iacov, fratele lui Isus, a fost aruncat de pe turnul sud-estic al Templului din Ierusalim, apoi bătut de mulţime până a murit. Simon Zelotul a fost crucificat de către guvernatorul Siriei în anul 74 d. Hr. Iuda Tadeu a fost omorât în bătaie, cu bâte, în Mesopotamia. Matia, cel care i-a luat locul lui Iuda Iscarioteanul, a fost omorât cu pietre și decapitat. Petru a fost crucificat cu capul în jos la cererea lui. Ioan cel preaiubit a supraviețuit după ce a fost pus într-un cazan cu apă clocotită, apoi împăratul Dioclețian l-a exilat în insula Patmos. Iar Andrei a fost crucificat în Grecia. Poate nu vei fi chemat să-ți dai viața pentru Hristos, însă pentru a fi ucenicul Său, trebuie să mori față de tine însuți. Domnul Isus a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze. Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va mântui.” (v. 23-24). Dacă dorești să te descoperi pe tine însuți, trebuie să fii dispus să dai totul pentru cauza lui Hristos. Dacă dorești să învii în sensul cel mai deplin, trebuie să fii dispus să mori față de toate formele de auto-centrism, de egoism, și să trăiești pentru Hristos.

PUNE-L PE DUMNEZEU PE PRIMUL LOC

„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu” (Matei 6:33)

     Până în secolul al XVI-lea, oamenii de știință au crezut că pământul este centrul universului și că soarele se învârte în jurul lui. Apoi a apărut un astronom pe nume Copernic, și el a susținut că nu soarele se învârte în jurul pământului, ci pământul se învârte în jurul soarelui. Prin această teorie, el a revoluționat lumea științifică pentru totdeauna. Domnul Isus a făcut același lucru, când ne-a spus: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” În esența sa, păcatul înseamnă egoism. Înseamnă să te întronezi tu singur – dorințele tale, nevoile tale, planurile tale – mai presus decât orice. Poate Îl cauți în continuare pe Dumnezeu, dar nu-L cauți pe El „mai întâi”! În loc să te străduiești să împlinești planurile Sale, tu încerci să-L faci pe El să le împlinească pe ale tale. Cine urmează pe cine? În loc să-L urmezi pe Isus, încerci să-L faci să te urmeze El pe tine. Nu merge așa! „Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze. Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga.” (Matei 16:24-25). Să remarcăm cuvintele: „îşi va pierde viaţa pentru Mine”. Astăzi se discută mult despre „regăsirea de sine.” Calea prin care te poți regăsi pe tine însuți este căutarea lui Dumnezeu. D.L. Moody a spus: „Lumea trebuie totuși să vadă ce face Dumnezeu cu o persoană care este deplin consacrată față de El… pentru ea, prin ea, în ea și cu ajutorul ei.” Dacă ești dispus să te predai lui Dumnezeu, El poate face lucruri mari prin tine.

PAȘII SPRE BIRUINȚĂ

„Domnul întăreşte paşii omului…” (Psalmul 37:23)

     Pentru a reuși în viață, ai nevoie de următoarele patru lucruri: 1) Moralitate. Ce ești dispus să distrugi pentru a ajunge acolo unde încerci să ajungi? Nu poți să ajungi acolo cum vrei tu; trebuie să ai limite. Da, cu toții am încălcat regulile la un moment dat, dar Îi mulțumim lui Dumnezeu că am avut totuși reguli. Am fost în stare să ne realiniem la calea cea bună pentru că cineva ne-a ieșit în cale și ne-a indicat direcția spre bine. Astăzi, lumea nu prea știe mare lucru despre asta și nici nu se mai sinchisește de acest aspect. 2) Metode. Un obiectiv fără un plan este ca un drum care nu duce nicăieri. Mai întâi obiectivul, apoi planul, apoi procesul. Când adaptezi această formulă simplă în trei pași, vei reuși să înțelegi că nu faci pur și simplu un salt în succes. Există metode pe care trebuie să le utilizezi și la care să nu renunți! 3) Mijloace. Când Dumnezeu îți dă o „viziune”, El îți dă și „provizii.” Când lucrul acesta nu se întâmplă, fie sincronizarea nu e bună, fie ceea ce dorești este diferit de ceea ce a pregătit El pentru tine. Ajutorul lui Dumnezeu poate veni sub forma unei idei care îți vine brusc sau a unui gând care prinde rădăcină și crește în timp. Ajutorul Său implică ajutor din partea altora, așa că umblă în dragoste oriunde te duci. 4) Management. Domnul Isus a spus: „Cui i s-a dat mult, i se va cere mult” (Luca 12:48). Unii se comportă ca și cum totul „s-a terminat” atunci când Dumnezeu le încredințează ceva. Nu, e doar începutul. Și care crezi că va fi cea mai mare provocare a ta în materie de management? Tu! De aceea psalmistul a scris: „Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui.” 

ROAGĂ-TE NEÎNCETAT!

„Rugaţi-vă neîncetat.” (1 Tesaloniceni 5:17)

     Ai devenit cumva descurajat și ai încetat să te mai rogi pentru problema ta? Dacă este așa, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: „Roagă-te neîncetat!” Poate Dumnezeu nu-ți va răspunde așa cum crezi că ar trebui, sau în intervalul de timp în care crezi că ar trebui, dar când te rogi potrivit Cuvântului Său, El a promis că va răspunde: „Domnul… nu lipseşte de nici un bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană” (Psalmul 84:11). Când copiii lui Israel s-au dus la luptă împotriva armatei mult superioare a amaleciților, Moise a ales „Muntele Rugăciunii” în detrimentul „Văii Bătăliei” și iudeii au câștigat (vezi Exod 17:8-13). Când a aflat despre distrugerea iminentă a Sodomei și a Gomorei, „Avraam stătea tot înaintea Domnului.” (Geneza 18:22) și nu s-a grăbit să avertizeze cetățile. Când consilierii l-au informat pe Neemia că Ierusalimul este o ruină, ce a făcut el? Înainte de a pune o singură piatră la ziduri, el a construit o fundație de rugăciune la baza întregului proiect (vezi Neemia 1:4). Epistolele lui Pavel conțin mai multe motive de rugăciune decât apeluri pentru bani sau mângâiere. Dar Domnul Isus? El S-a trezit devreme ca să Se roage (vezi Marcu 1:35), i-a lăsat pe oameni să plece ca să Se poată ruga (vezi Matei 14:23) și S-a suit pe un munte pentru a Se ruga (vezi Luca 9:28). Înainte de a merge la cruce, El S-a rugat toată noaptea (vezi Luca 22:39-46). Fiecare cuvânt pe care L-a rostit și fiecare lucrare pe care a făcut-o au fost susținute prin rugăciune. Și dacă El a avut nevoie de rugăciune, și tu ai nevoie! Concluzie: poți realiza lucruri mărețe după ce te-ai rugat, dar nimic măreț până nu te-ai rugat. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Roagă-te neîncetat.

ÎNTOARCE-TE LA CRUCE!

„Noi propovăduim pe Hristos cel răstignit” (1 Corinteni 1:23)

     Un preot dintr-un sat european, din epoca medievală, a spus congregației sale: „Să veniți deseară pentru o predică specială despre Isus.” Și au venit. Cu toate acestea, spre surpriza lor, nicio lumânare nu lumina sanctuarul. Au bâjbâit până la bănci și s-au așezat. Preotul nu se vedea nicăieri. Apoi l-au auzit străbătând biserica până în față. Când a ajuns la crucea care atârna pe perete, a aprins o lumânare. Și fără a rosti un cuvânt, el a luminat picioarele străpunse ale lui Hristos, apoi coasta, apoi una dintre mâini, apoi pe cealaltă. Ridicând lumânarea, a împrăștiat lumina peste chipul Lui acoperit de sânge și peste coroana de spini. Apoi, a suflat în lumânare și a eliberat congregația. Nimic nu mai trebuia spus. Scrie cuvintele „Hristos cel răstignit” și adaugă lângă ele cuvintele „pentru mine” și vei înțelege ce a făcut Dumnezeu când Și-a atârnat Fiul neprihănit pe acea cruce. Dacă ai fi fost singura persoană care a trăit vreodată, Hristos ar fi murit pentru tine. Cu brațele întinse larg, El a spus: „Iată cât de mult te iubesc!” Când ești ispitit să păcătuiești, când ești apăsat de vina păcatului, când Satan șoptește: „Nu există speranță pentru tine!”, când mândria te face să te concentrezi asupra propriei tale virtuți și moralități – întoarce-te la cruce. Compozitorul de imnuri Isaac Watts rezumă lucrul acesta prin următoarele cuvinte: „O dragoste așa de măreață și atât de divină are nevoie de sufletul meu, de viața mea, de tot ce am.”