PRIN PUTEREA SA VEI BIRUI

„Lucrul acesta… se va face… prin Duhul Meu, zice Domnul oştirilor!” (Zaharia 4:6)

     Zorobabel a fost chemat să rezidească Templul. A fost o însărcinare uriașă, așa că Dumnezeu i-a zis: „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oştirilor! Cine eşti tu, munte mare, înaintea lui Zorobabel? ” (Zaharia 4:6-7). Când Dumnezeu te cheamă, trebuie să știi că: 1) Va trebui să mergi de unul singur. Când Dumnezeu te folosește, oamenii presupun adesea că ești puternic și că nu ai nevoie de nimeni și de nimic. Ei nu înțeleg că tu nu ești decât un om obișnuit, care uneori este speriat de moarte și care este mai uimit de succesul propriu decât sunt ei. Și când nimeni nu te susține și nu lucrează cu tine, devii vulnerabil până la descurajare. 2) Ai nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, altfel dai de necaz! Samson a descoperit asta pe propria lui piele: „Voi face ca şi mai înainte, şi mă voi scutura”. Nu ştia că Domnul Se depărtase de el. Filistenii l-au apucat…” (Judecători 16:20-21). Dumnezeu a făcut un pas în spate și l-a lăsat pe Samson să vadă că Domnul are putere, nu el! Deci trebuie să-ți trăiești viața conștient că depinzi de Dumnezeu. 3) Puterea lui Dumnezeu, și nu puterea ta, aduce schimbarea! Dacă aștepți ca Dumnezeu să-ți dea un echipament special, înainte de a te hotărî să intri în luptă, nu vei experimenta victoria. „Puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” (2 Corinteni 12:9). Vei ști că ești uns cu adevărat, atunci când Dumnezeu Se folosește de un echipament mediocru pentru a face lucruri supranaturale. Lucrul acesta se întâmplă numai când spui: „Doamne, nu văd cum ai putea face lucrul acesta prin mine, dar cred că îl vei face!” Acesta este momentul în care intervine El.

NU FI FĂȚARNIC!

„Toate faptele lor le fac ca să fie văzuţi de oameni” (Matei 23:5)

     Vă invit să ne gândim și să schimbăm câteva vorbe despre fățărnicie, și cum trebuie s-o tratăm. Domnul Isus a avut toleranță zero în ce privește fățărnicia. De ce? Pentru că El știa că ea îi întoarce pe oameni împotriva lui Dumnezeu. În schimb, învățătura Lui a fost următoarea: 1) Nu aștepta laude pentru faptele tale bune. Nici una! Dacă nu le observă nimeni, nu fi dezamăgit. Iar dacă cineva observă, toată lauda I se cuvine lui Dumnezeu. Stai o clipă și pune-ți această întrebare: „Dacă ar fi să nu afle niciodată nimeni niciun bine pe care-l fac, l-aș mai face?” Dacă răspunsul e NU, înseamnă că faci binele numai ca să fii „văzut de oameni.” 2) Oferă daruri financiare fără să știe nimeni. Banii scot la iveală falsitatea din noi. Ne place ca lumea să vadă că îi câștigăm. Și ne place să fim văzuți că suntem darnici. Așa că Domnul Isus a zis: „Ci tu, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta” (Matei 6:3). 3) Nu afișa o falsă spiritualitate. Când mergi la biserică, nu-ți alege locul numai ca să fii văzut, și nu cânta numai ca să fii auzit. Dacă îți ridici mâinile în închinare, ridică mâini sfințite, nu doar mâini frumoase. Când vorbești, nu-ți pavoaza vocabularul și nu-l umple de termeni religioși la modă. Nimic nu poate fi mai dezgustător decât un „Lăudat fie Domnul” prefăcut, un „Aleluia” superficial sau un „Slavă lui Dumnezeu” nesincer! Cred c-ați auzit vreodată copiii în parc strigând: „Uitați-vă la mine!” Aceste cuvinte se acceptă pentru că ei sunt încă necopți, dar în Împărăția lui Dumnezeu ele nu pot fi acceptate. Redu trâmbițele la tăcere. Anulează spectacolul. Nu te mai lăuda cu persoanele influente pe care le cunoști. Dacă primești o distincție, refuz-o politicos înainte să ți-o însușești. Ucide-ți dorința de a fi remarcat. Înflăcărează dorința de a-L sluji pe Dumnezeu. Cu alte cuvinte, nu fi fățarnic!

MUNCA ȘI LENEA

„Oriunde se munceşte este şi câştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă” (Proverbe 14:23)

     În cartea sa Proverbele, Solomon folosește cuvântul „leneș” de nu mai puțin de șaptesprezece ori. Leneșul nu este o persoană care vrea să lucreze și nu găsește un loc de muncă; ci persoana care ar putea munci, dar nu vrea. Am auzit o istorie despre o persoană care s-a înscris la serviciul de asistență socială. Funcționarul l-a întrebat: „De ce aveți nevoie de ajutor financiar?” Bărbatul a răspuns: „Pentru că am probleme cu ochii.” Funcționarul l-a întrebat din nou: „Ce probleme, mai precis?” La care omul nostru a răspuns: „Pur și simplu nu mă pot vedea mergând la serviciu în fiecare zi!” Toții leneșii au probleme cu ochii. Sau cel puțin nu-i deranjează câtă vreme altcineva le face treaba. Președintele Theodore Roosevelt a avut dreptate când a spus: „Nu vă fie milă de cel care trebuie să muncească. Dacă vrea bani va munci. Îi invidiez pe cei care au de făcut o muncă ce merită făcută și pe care o fac bine. Cel mai mare premiu pe care îl poate oferi viața este șansa de a face o muncă ce merită făcută.” Într-un fel am pierdut spiritul, dacă nu cumva și litera gândirii președintelui Roosevelt. Întreabă orice angajator și îți va spune că e din ce în ce mai greu să găsești o persoană care să muncească, să depună toate eforturile, să-și facă munca bine și s-o termine la timp. Dumnezeu nu este împotriva timpului liber. Un muncitor care este odihnit și refăcut va fi un muncitor mai bun. Contrastul oferit de Solomon în cartea Proverbele este între hărnicie și lene. Părinților, unul din cele mai bune lucruri pe care le puteți face pentru copiii voștri este să le transmiteți o etică a muncii cât mai solidă și perseverentă, și să-i ajutați ca astfel să pornească în viață pe calea succesului.

ȘAPTE PAȘI BIBLICI CĂTRE BIRUINȚĂ

„A izbutit în tot ce a făcut… ca să caute pe Dumnezeul său” (2 Cronici 31:21)

     Astăzi vom vorbi despre șapte pași biblici prin care poți ajunge la biruință: 1) Pune-L pe Dumnezeu pe primul plan. El dorește să reușești în viață; ce părinte bun nu ar dori? Așa că lucrează la relația ta cu El. „Împrieteneşte-te, deci, cu Dumnezeu, şi… te vei bucura astfel iarăşi de fericire” (Iov 22:21). 2) Ajută-i pe alții să reușească. „Fiecare… va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.” (Efeseni 6:8). Nu fi preocupat doar de tine însuți, fii atent și la nevoile altora. 3) Creează un climat de încredere în jurul tău. Câtă vreme semeni îndoiala, nu vei experimenta niciodată victoria. Nu uita că „destoinicia noastră… vine de la Dumnezeu” (2 Corinteni 3:5). 4) Fii informat! „Să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa” (Proverbe 1:5). Observă, citește și astfel vei crește! Dacă ești dispus să plătești pentru o masă copioasă, dar nu și pentru o carte bună, probabil pui mai mult preț pe pofta de mâncare, decât pe intelect. 5) Imaginează-ți cum va fi atunci când îți vei atinge scopul. Gândește și vorbește în termenii biruinței. Moise așa a făcut: „pentru că a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.” (Evrei 11:27). 6) Scrie-ți planul în agendă și stabilește-ți termene limită. Întocmește o listă detaliată și fă o coloană pentru a bifa realizările. Păzește-ți mintea și organizează-ți timpul. „Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele.” (Efeseni 5:16). 7) Stabilește-ți un scop realist. Depune efort pentru atingerea lui, rezolvând fiecare prioritate la timpul potrivit. Multe lucruri în viață nu izbutesc dintr-un motiv precis – concentrarea atenției spre ceva greșit. Așa că evită elementele care te distrag de la țintă. Dacă faci aceste șapte lucruri, vei fi biruitor în viață! Și nu numai azi!

„DOAMNE, CE SĂ FAC?” (4)

„Îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei” (Isaia 42:16)

     Un alt mod prin care Dumnezeu ne călăuzește este – prin confruntarea temerilor și umblarea prin credință. Ai sentimentul nesiguranței sau al fricii cu privire la voia lui Dumnezeu într-o situație anume? Promisiunea pe care ți-o face El este aceasta: „Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei; voi preface întunericul în lumină, înaintea lor, şi locurile strîmbe în locuri netede: iată ce voi face, şi nu-i voi părăsi.” (Isaia 42:16). Să ne gândim cu atenție la cuvintele: „cărări neștiute”… „întuneric”… „locuri strâmbe”… După ce ai căutat călăuzirea lui Dumnezeu în Scriptură, după ce ai încercat să dai ascultare atenționărilor Duhului Sfânt, și după ce ai căutat înțelepciunea oamenilor de încredere, trebuie să pășești prin credință și să faci lucrarea la care te-a chemat Dumnezeu. Una este să întrebi „Doamne, ce să fac?” Și este cu totul altceva să întrebi: „Sunt eu dispus să fac ceea ce mi-a spus clar să fac?” Încearcă să dai un răspuns la următoarele întrebări: a) Ce face ca riscul să fie atât de greu pentru tine? Fii cinstit. Pe majoritatea dintre noi, riscul și schimbarea ne fac să ne simțim stingheri, provocați și chiar amenințați. De aceea Biblia spune: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!” (Proverbe 3:5). Dacă ai avut obiceiul de a te sprijini pe propria ta pricepere, va fi destul de greu să schimbi acest obicei. Dumnezeu nu spune: „Nu-ți folosi priceperea!” El spune: „Nu te încrede în ea – încrede-te în Mine!” b) Ești dispus să faci o schimbare în viața ta, presupunând că este voia lui Dumnezeu? Trebuie să dai un răspuns la aceste două întrebări. Doar când ai răspuns corect la ele, ești pregătit să mergi mai departe.

„DOAMNE, CE SĂ FAC?” (3)

„Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile” (Proverbe 12:15)

     Un alt mod prin care te va călăuzi Dumnezeu este îndrumarea duhovnicească. Moise a experimentat lucrul acesta. În loc să caute ajutor, el încercase să facă totul de unul singur. În acel moment, Ietro, socrul său ia spus: „Ce faci tu nu este bine” (Exod 18:17). Apoi i-a spus lui Moise să delege responsabilitatea unor lideri capabili cu care să poată împărți povara. „Moise a ascultat sfatul socrului său şi a făcut tot ce spusese el” (Exod 18:24). Prin urmare, problema lui Moise a fost rezolvată, iar poporul Israel a ajuns cu bine în Țara Promisă. Uneori, Dumnezeu îți va vorbi în mod direct și îți va descoperi ce trebuie să faci… dar de cele mai multe ori El îți va vorbi prin relații. El va aduce alături de tine persoane înțelepte și experimentate. Atunci va trebui să fii suficient de smerit încât să le urmezi sfatul. Poate ești un om cumsecade; da, chiar mai cumsecade decât majoritatea. Dar nu vei fi niciodată la fel de bun pe cât ai putea, fără ajutorul altora! Însă va trebui să ai grijă cui dai crezare – unor consilieri demni de încredere și unor persoane care doresc numai ce dorește Dumnezeu. Asemenea persoane își vor păstra obiectivitatea, vor asculta cu atenție și nu se vor grăbi să dea un răspuns. Deseori ele nu-ți vor da sfatul în clipa în care îl ceri. Ele vor să mediteze; vor să se roage, vor să se gândească. Cu o astfel de persoană alături este ca și cum ai avea încă o pereche de ochi și de urechi. De ce ai vrea să trăiești fără ele? Așadar astăzi, fii deschis la cei pe care Dumnezeu îi trimite în viața ta ca să te ajute și să te călăuzească!

„DOAMNE, CE SĂ FAC?” (2)

„Dumnezeu este Acela care lucrează în voi” (Filipeni 2:13)

     Un alt mod prin care te va călăuzi Dumnezeu este prin atenționările lăuntrice ale Duhului Sfânt. Ca părinte, nu i-ai lăsa pe copiii tăi să dea de necaz dacă i-ai putea opri – nici Dumnezeu nu te va lăsa pe tine! „Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” Dumnezeu va pune în tine dorința de a face voia Sa, dar și puterea de a continua. Tu întrebi: „Cum pot cunoaște glasul lui Dumnezeu?” În timp, prin încercări, prin experiență… și cel mai mult: prin apropierea de El. Când cineva drag îți dă telefon, nu trebuie să spună: „Bună ziua, sunt soțul tău sau soția ta.” Îi cunoști vocea! Este crucial să înveți să recunoști atenționările lăuntrice pe care ți le face Duhul Sfânt, pentru că de cele mai multe ori nu vei putea să le distingi. „Domnul îndreaptă paşii omului, dar ce înţelege omul din calea sa?” (Proverbe 20:24). După ce s-a spus totul și fapta a fost consumată, vei zice: „Sincer, nu mi-am dat seama de lucrul acesta. Se pare că a fost Dumnezeu!” Cu cât umbli mai mult cu Dumnezeu, cu atât mai puțin vei pricepe de ce El călăuzește în felul acesta, dar vei ști cu siguranță că El te conduce. Când știi lucrul acesta, vei fi atras la El din nou și din nou pentru a găsi călăuzirea Sa. Apostolul Iuda a spus: „…m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţă…” (Iuda versetul 3). Aceste cuvinte – „m-am văzut silit” – nu sunt altceva decât atenționările Duhului Sfânt.

„DOAMNE, CE SĂ FAC?” (1)

„Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea” (Psalmul 119:105)

     Când te rogi: „Doamne, ce să fac?” El îți va răspunde în mai multe feluri. Ne vom uita la câteva dintre aceste răspunsuri pe parcursul mai multor zile. El îți va răspunde prin Cuvântul Său scris. În loc să apelezi la oameni pentru a primi sfaturi, du-te la Dumnezeu. Fă din Cuvântul Său prima ta opțiune, nu ultima soluție. Psalmistul a scris: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea.” Fără a te înfrupta zilnic din Cuvântul lui Dumnezeu, vei rămâne „în întuneric” cu privire la ceea ce este cel mai bine pentru tine și la direcția în care trebuie s-o ia viața ta. „Căci Eu, Domnul, voi vorbi; ce voi spune se va împlini” (Ezechiel 12:25). Dacă Dumnezeu o spune în Cuvântul Său, te poți bizui pe El! În Scriptură există învățături, dar în principal, Dumnezeu ne-a dat principii de urmat. Aceste principii necesită înțelepciune și discernământ. Psalmistul a spus: „Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale” (Psalmul 119:66). Asta nu înseamnă că trebuie să ai câte un verset pentru fiecare hotărâre sau pentru fiecare mișcare pe care o faci. Nu așa merg lucrurile. De cele mai multe ori, când Îl rogi pe Dumnezeu să te călăuzească, El îți va da „înțelegere și pricepere” și acestea îți vor fi îndeajuns ca să mergi în direcția cea bună. Vei experimenta vreodată teama? Firește, dar în acele momente trebuie să-ți folosești credința! Voia lui Dumnezeu ți se va clarifica cel mai mult când privești înapoi, nu când privești înainte! Numai când te uiți în urmă la modul în care te-a condus Dumnezeu vei putea spune: „Din toate bunele cuvinte pe care le rostise… niciunul n-a rămas neîmplinit.” (1 Împărați 8:56).

DĂ-O MAI DEPARTE!

„Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel” (Matei 7:12)

     Biblia spune: „Să ştii că în zilele din urmă… oamenii vor fi iubitori de sine… trufaşi… neîmblânziți… şi momesc…” (2 Timotei 3:1-6). Dacă nu crezi lucrul acesta, încearcă să te strecori într-un loc de parcare pe care îl dorește un alt șofer. Sau uită-te la cumpărătorii ce stau la casă dându-și coate unii altora pentru a economisi treizeci de secunde. Sau ce zici de „locul tău” din biserică, știi tu, cel pe care îl încălzești de treizeci de ani? Biblia spune: „în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora” (Filipeni 2:3-4). Domnul Isus a spus: „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.” Cu alte cuvinte, trebuie să-ți faci obiceiul de a-i pune pe ceilalți pe primul loc. Albert Schweitzer, misionarul specializat în probleme medicale, a spus: „Singurii oameni care îți vor fi alături și care se vor bucura cu adevărat sunt aceia care au căutat și au descoperit cum pot să slujească.” Dacă ai nevoie de motivație, începe să cauți calitățile din oameni și nu defectele lor. Și nu uita, ei trebuie să facă la fel cu tine. Fă ceva pentru a-i ajuta. Dacă vrei cu adevărat să avansezi în viață, iubește-i pe ceilalți puțin mai mult decât merită, așa cum Dumnezeu te iubește pe tine. De prea multe ori așteptăm doar de la ceilalți să respecte Regula de Aur, adică: „Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel!” Henry Burton, compozitorul de imnuri, a scris: „Ți s-a arătat vreo bunătate? Dă-o mai departe. Ai auzit cuvântul iubitor? Dă-l mai departe! Ai găsit lumina cerească? Dă-o mai departe!” Acesta este și îndemnul pentru tine astăzi: Dă-le mai departe!

FII UN OM ÎMPĂCIUITOR!

„Ferice de cei împăciuitori” (Matei 5:9)

     Zig Ziglar povestește despre un om mic de statură care a fost atacat de trei bătăuși înalți de statură și care l-ar fi putut lăsa lat. Și, după cum arăta situația, asta și intenționau. Dar omul mic de statură era foarte deștept. S-a dat un pas în spate, a tras o linie cu piciorul pe nisip, a mai făcut câțiva pași în spate, l-a privit în ochi pe cel mai înalt dintre bătăuși și a zis: „Te provoc să treci de această linie!” Ceea ce bătăușul a și făcut. Atunci piticul zâmbind a spus: „Bun, acum suntem amândoi de aceeași parte a baricadei!” Când te afli în mijlocul unui conflict poți decide să faci unul din cele două lucruri: să devii un instigator sau un aducător de pace. Poți intensifica stresul sau poți încerca să vii cu o soluție. Persoanele împăciuitoare caută lucrurile comune și încearcă să-i aducă pe toți în jurul lor. Scopul lor este să găsească o soluție în urma căreia ambele părți să aibă de câștigat. Barnaba, al cărui nume înseamnă „fiul mângâierii”, l-a susținut pe Saul din Tars. Liderii bisericii se simțeau amenințați de noul convertit și nu puteai să-i învinovățești. Însă Barnaba nu avea în minte trecutul violent al lui Pavel; el se gândea la valoarea lui în fața lui Dumnezeu. În esență, el se gândea: „Dacă îl putem ghida și călăuzi pe acest om, el ne va aduce victoria!” Și s-a dovedit că a avut dreptate. Saul prigonitorul a devenit Pavel apostolul. Însă numai după ce Barnaba și-a pus credibilitatea în joc (vezi Faptele Apostolilor 9:26-30)! Instaurarea păcii necesită asumarea unor riscuri. Înseamnă evaluarea oamenilor după momentele lor cele mai bune și după calitățile lor. Persoanele împăciuitoare se gândesc la tabloul de ansamblu și sunt mânați de bunătate, nu de păreri înguste și de condiții temporare. Așadar, fii un om împăciuitor!