„Credința fără fapte este moartă.” (Iacov 2:26)

     Să fie oare adevărat că percepția negativă pe care oamenii o au despre Biserică provine din exemplul negativ pe care îl dau creștinii? Și oare ar putea fi adevărat că energia noastră negativă provine din viziunea noastră negativă asupra dreptății? Noi considerăm în mod eronat că drept și corect înseamnă să nu faci nimic rău: „Nu face asta, nu face cealaltă și vei fi bine.” Problema cu această gândire este că poți să nu faci nimic rău, și totuși să nu faci ceea ce este corect – ceea ce Dumnezeu te cheamă să faci. Dreptatea înseamnă mai mult decât a nu face nimic rău. Chiar crezi că scopul suprem al lui Dumnezeu pentru noi este să nu facem nimic rău? Îți place când copiii tăi iau o decizie de a nu face ceva rău… dar ceea ce îți aduce o bucurie și mai mare este să-i vezi dezvoltându-și darurile și atingându-și potențialul! Și asta dorește Dumnezeu în ce ne privește pe fiecare dintre noi. Biblia ne învață despre două tipuri de păcat: păcatul de comitere, care înseamnă să faci ceva ce nu ar fi trebuit să faci, și păcatul de omitere care înseamnă: „Cine știe să facă bine si nu face săvârșește un păcat!” (Iacov 4:17). Aici sunt incluse toate lucrurile pe care le-am fi putut face, și ar fi trebuit să le facem pentru a promova Împărăția lui Dumnezeu – dar nu le-am făcut! Un pastor scria: „În economia lui Dumnezeu, evitarea pierderilor înseamnă tot pierdere. Nu este aceasta lecția din pilda talanților? Slujitorul cu un singur talant a dorit să evite pierderile, iar Domnul Isus l-a numit „rob viclean şi leneş” (Matei 25:26). Cel mai mare risc este să nu-ți asumi niciun risc! Dreptatea înseamnă să folosim toate darurile pe care ni le-a dat Dumnezeu la potențialul maxim pe care ni l-a dat Dumnezeu. Iubirea nu joacă la sigur; ea își asumă riscuri. Iubirea nu găsește scuze; ea își asumă responsabilitatea. Iubirea nu vede probleme; ea profită de ocazii pentru a interveni și a acționa!” Deci, credința nu este credință până nu este pusă în practică! Așa că, „arată-ți credința prin faptele tale”!

„Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.” (Eclesiastul 3:1)

     Scopul vieții tale este legat de un anumit moment și anotimp. Cu alte cuvinte, va avea un început și un sfârșit. Unele dintre planurile lui Dumnezeu pot fi îndeplinite într-un timp scurt, în timp ce altele durează o viață întreagă. Nu vei putea face întotdeauna ceea ce faci astăzi, sau cel puțin nu în măsura în care o faci acum! Biblia ne avertizează că „se apropie anii când: încep să tremure paznicii casei (mâinile), se încovoaie cele tari (picioarele), se întunecă cei ce se uită pe ferestre (ochii)…” (vezi Eclesiastul 12:1-7) De aceea, unii dintre cei mai buni sportivi din lume trec la meseria de antrenor. Trei observații importante care reies din aceste versete: 1) Trebuie să înțelegi și să valorifici la maximum sezonul în care te afli acum! 2) Când o etapă se termină, trebuie să treci încet la următoarea! 3) Trebuie să înveți să te bucuri de orice anotimp în care te afli! Și încă ceva important: Ilie i-a lăsat mantaua puterii sale lui Elisei, dar nicăieri nu mai citim că Elisei ar fi transmis-o altcuiva! (vezi 2 Împărați 2:1-18) Dar când apostolul Pavel i-a „transmis mantaua” lui Timotei, lucrurile nu s-au oprit aici. Pavel i-a spus: „ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii” (2 Timotei 2:2)! În loc să se lamenteze că nu mai avea timp, Pavel s-a bucurat știind că Dumnezeu l-a ajutat să-și îndeplinească misiunea. El spune: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea”, Domnul, Judecătorul cel drept.” (2 Timotei 4:7-8) Dumnezeu îți dă har pentru anotimpul în care te afli. Harul Lui te va însoți în fiecare etapă a vieții. Harul ți-a rezolvat problema mântuirii, harul îți motivează prezentul, și prin har ai nădejdea întâlnirii cu Regele în glorie! Dar nu uita, harul include și pocăința. Și acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi: bucură-te de anotimpul în care te afli!

„Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două.” (Matei 5:41)

     Încearcă să-ți imaginezi următoarea situație: te afli într-un restaurant cu cineva a cărui mâncare a costat 45 de lei și îl vezi cum se chinuie să calculeze bacșișul. Are 10 lei și știe că un bacșiș de 10% este considerat minimul necesar. Pierde cinci minute încercând să facă rost de bani mărunți, astfel încât să poată lăsa un bacșiș de 4,5 lei în loc să lase puțin mai mult. Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi lăsat întreaga sumă de 10 lei? Ar fi putut face ca acea zi să fie mai bună pentru chelnerul sau chelnerița care-l servise. 6 lei poate nu pare mult, dar mesajul care însoțește acest gest poate însemna o diferență enormă pentru cineva, mai ales dacă a avut sau are o zi grea. Mesajul nerostit pe care-l transmiți când oferi este: „Mulțumesc, ai făcut o treabă bună, te apreciez, ești valoros!” Poate că mesajul se pierde – chelnerul ia bacșișul fără să-l numere –, dar Dumnezeu te binecuvântează pentru că ai apreciat munca și efortul semenului tău. Biblia spune că: „Cine seamănă mult, mult va secera.” (2 Corinteni 9:6) Gândește-te la situația din restaurant, relatată adineauri, în felul următor: tu poți aduce bucurie altora și te poți binecuvânta pe tine însuți cu niște mărunțiș din buzunar. Acesta este doar un exemplu mic dintre multele moduri în care lucrurile mici pe care le putem face pot produce efecte surprinzător de mari. Micile gesturi de bunătate dau tonul zilei tale. A face un efort suplimentar – fie că este vorba despre un compliment neașteptat, un cadou sau un bacșiș mai mare – costă foarte puțin, dar îți poate aduce multe beneficii. Și încă ceva: noi putem avea o credință care mută munții, putem înțelege și explica corect toate doctrinele profunde ale Bibliei, și putem obține note maxime pentru sfințenia personală, dar fără iubire arătată practic – suntem „nimic” (vezi 1 Corinteni 13:2). Și… acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

„Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:4)

     Dacă te afli într-o poziție de conducere, încearcă să fii conștient de modul în care răspunzi la sentimentele, gândurile și opiniile celor din jurul tău. Ceea ce spui tu ca lider va avea un impact mai profund asupra oamenilor decât ceea ce spun alții, așa că trebuie să fii sensibil la acest lucru. Chiar și atunci când cineva îți propune o idee pe care tu o consideri fără valoare, rezistă tentației de a o respinge imediat. E mai bine să spui simplu „Mulțumesc pentru contribuție”, în loc să spui „Nu, asta nu va funcționa”. Când respingi pe cineva, transmiți următorul mesaj: „Nu-mi pasă de tine și de ideea ta. Sentimentele și opiniile tale nu contează. Preocuparea ta nu este importantă pentru mine!” Exprimate sau nu, astfel de afirmații rănesc simțul valorii și nevoia de respect ale unei persoane. Acest lucru este valabil în special dacă persoana respectivă consideră că și-a câștigat dreptul la o atenție specială. Vechiul proverb este adevărat: „Oamenilor nu le pasă cât de multe știi până nu știu cât de mult îți pasă.” Când ești disprețuitor față de ceilalți, ei vor găsi o modalitate de a-și arăta iritarea, iar uneori aceasta poate să te coste scump când vine vorba despre împlinirea viziunii tale. Poți evita acest lucru devenind mai conștient de felul în care te prezinți în fața celorlalți. Singura soluție la această problemă este să ieși din propriile tale tipare de gândire, să-i asculți cu atenție pe ceilalți și să te străduiești să înțelegi și să tratezi cu respect preocupările lor. Vei obține mari beneficii dacă vei face acest lucru. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este: „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.”

„Cine Mă urmează pe Mine… va avea lumina vieţii.” (Ioan 8:12)

     În cartea sa Deep Thoughts („Gânduri profunde”), umoristul american Jack Handey scria: „În timp ce semaforul se schimba de la roșu la verde, apoi la galben și din nou la roșu, stăteam acolo și mă gândeam la viață. Oare nu este nimic mai mult decât o mulțime de claxoane și țipete? Uneori chiar așa pare să fie!” La fel stau lucrurile și-n plan spiritual. Mulți dintre noi așteaptă lumina verde – care ne-a fost deja dată. Domnul Isus a spus: „Cel care Mă urmează va avea lumina vieții.” Când vin înțelegerea, iluminarea și călăuzirea? Când faci primii pași ai credinței! Nu susținem o abordare nechibzuită sau lipsită de rugăciune în luarea deciziilor. Tu trebuie să știi că Dumnezeu te cheamă. Dar poți fi atât de temător ca nu cumva să faci ceva greșit, încât să nu faci niciodată ceea ce este corect! Este înțelept să gândești, și să gândești din nou, dar nu să gândești prea mult! Analiza excesivă duce la paralizie spirituală. Un pastor explica: „Dacă încerci să înțelegi logic voia lui Dumnezeu, nu vei face niciodată un pas prin credință. De ce? Pentru că voia lui Dumnezeu nu este logică. Este teo-logică! Cuvântul „theos” înseamnă „Dumnezeu”. Deci, „teologic” înseamnă adăugarea lui Dumnezeu în ecuație! De aceea nu se potrivește întotdeauna cu calculatoarele noastre umane. Îndemnurile Duhului Sfânt nu vor avea întotdeauna sens pentru emisfera stângă a creierului tău, responsabilă cu logica. De fapt, ideile lui Dumnezeu par adesea idei ciudate. Dar atunci trebuie să îngădui Duhului Sfânt să aibă întâietate asupra intelectului tău!” Ucenicii chemați de Domnul Isus au făcut două lucruri: au făcut minuni, și au făcut greșeli. Dacă nu ar fi fost dispuși să greșească, nu ar fi experimentat niciodată bucuria de a face o minune! Așadar, pornește la drum și nu mai aștepta – semaforul este verde!

„Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9)

     Unul dintre cele mai importante lucruri care prezic succesul, în orice activitate, este perseverența. Nu contează doar cât de mult încerci, ci și cât timp încerci. Noi avem tendința de a supraestima câte putem realiza pe termen scurt. Și, potrivit unui pastor și autor american, „subestimăm cât putem realiza pe termen lung.” De ce? Pentru că energia este exponențială. Cu cât muncești mai mult și mai mult timp, cu atât mai mult lucrul acesta te răsplătește. Într-un studiu care a implicat elevi japonezi și americani din clasa întâi, copiilor li s-a dat un puzzle dificil de rezolvat, în timp ce observatorii au fost atenți să măsoare cât timp va trece până când unii sau alții vor renunța. În medie, copiii americani au rezistat 9,47 minute; copiii japonezi au rezistat 13,93 minute. Aceasta înseamnă o diferență de 47%. Acum înțelegem de ce japonezii obțin note mai mari la testele de matematică… Succesul în orice facem este un produs secundar al eforturilor mai mari și mai îndelungate. Nu există substitute. Nu există scurtături. Nu contează dacă este vorba de atletism, studii academice, muzică, matematică sau slujire… Studiu după studiu arată că este nevoie de aproximativ zece ani sau zece mii de ore pentru a deveni excelent în orice domeniu. Trebuie să muncești din greu și mult timp! În opinia lui Malcolm Gladwell (autor, jurnalist și conferențiar canadian), „Zece mii de ore este numărul magic al măreției!” El a mai afirmat: „Există vreo idee divină la care ai renunțat? Vreo pasiune inspirată de Dumnezeu pentru care ai încetat să lupți? Vreun vis măreț peste care s-a așezat praful neascultării? Nu renunța la ele! Trebuie să încerci. Apoi trebuie să încerci mai mult. Și apoi trebuie să încerci timp îndelungat!” Așadar, nu te lăsa și „nu cădea de oboseală în facerea binelui!”

„Căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii.” (Efeseni 4:3)

     O doamnă i-a spus prietenei sale: „Eu și soțul meu avem o căsnicie foarte fericită. Nu există nimic ce n-aș face pentru el și nu există nimic ce el n-ar face pentru mine. Și așa ne trăim viața – fără să facem nimic unul pentru celălalt!” Poate zâmbim, dar nu e atât de amuzant când e adevărat. O astfel de atitudine deschide calea către dezastru – în căsnicie, afaceri, biserică, relații personale și peste tot. Adesea, oamenii se alătură unei echipe pentru propriul lor avantaj: vor jucători care să-i susțină, astfel încât să poată primi toate laudele. Dar, în cele din urmă, această atitudine nu numai că îi rănește pe ei, ci și pe cei cu care lucrează, și împiedică obținerea rezultatelor pe care le-ar fi putut avea altfel. Președintele Woodrow Wilson a afirmat: „Voi nu sunteți aici doar pentru a vă câștiga existența. Sunteți aici pentru a permite lumii să trăiască mai bine, cu o viziune mai amplă, cu un spirit mai rafinat al speranței și al realizărilor. Sunteți aici pentru a îmbogăți lumea și pentru a vă sărăci pe voi înșivă dacă uitați misiunea!” Wow! Bun de „pus în ramă” nu-i așa? Și iată o afirmație adevărată (dacă a existat vreodată una): când îi folosești pe oameni, când îi exploatezi și profiți de ei, inevitabil eșuezi în viață! Este ușor să lucrezi cu alții și să te înțelegi mereu bine cu ei? Uneori da, alteori nu… De aceea apostolul Pavel scria: „căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii.” Trebuie să depui eforturi în acest sens. Când cineva critică, tu compensează cu un compliment. Când cineva se plânge, tu găsește ceva pentru care să fii recunoscător. Când cineva pare egocentric, amintește-i că obiectivul comun pentru care lupți este mai important decât orice individ!

„Iată ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!” (Psalmul 133:1)

     Un alt motiv pentru care nu putem lucra împreună este – alături de nesiguranță și naivitate – temperamentul. Unii oameni nu se exteriorizează ușor… Când se confruntă cu provocări, nu le trece prin minte să ceară ajutorul altora pentru a-și atinge obiectivul. Când acționezi singur, poate vei obține un anumit succes, dar când cooperezi cu oamenii potriviți, sigur vei realiza lucruri pe care nici nu le-ai visat vreodată! Când faci totul singur și nu colaborezi niciodată cu alții, îți pui piedici uriașe în calea propriului potențial. Dr. Allan Fromme a spus odată (pe ton de glumă): „Se știe că oamenii realizează mai multe lucrând împreună cu alții, decât împotriva lor!” Cu siguranță, este o afirmație modestă – și atât de adevărată! Chuck Swindoll spunea: „Nimeni nu este o echipă completă… Avem nevoie unii de alții! Tu ai nevoie de cineva, iar cineva are nevoie de tine. Nu suntem insule izolate. Pentru ca această chestie numită viață să funcționeze, trebuie să ne sprijinim și să ne susținem reciproc. Să relaționăm și să răspundem. Să dăm și să primim. Să mărturisim și să iertăm. Să întindem mâna, să îmbrățișăm și să ne bazăm pe ceilalți. Deoarece niciunul dintre noi nu este un om complet, independent, autosuficient, supercapabil, atotputernic și de succes – să încetăm să ne comportăm ca și cum am fi! Viața ne face să ne simțim destul de singuri și fără să jucăm acest rol ridicol. Jocul s-a terminat. Să fim uniți!” Dacă dorești să realizezi ceva măreț, trebuie să te alături altora. Unul singur este prea puțin pentru a avea succes. Biblia spune: „Iată ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună… căci acolo dă Domnul binecuvântarea…” (Psalmul 133:1,3) Ai prins ideea? Când lucrăm împreună, Dumnezeu lasă ca binecuvântarea Sa să fie peste efortul nostru. Și fără binecuvântarea lui Dumnezeu, nu există succes adevărat și durabil!

„Iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde.” (1 Samuel 14:7)

     Pe lângă nesiguranță, despre care am vorbit ieri, un alt motiv pentru care nu putem lucra împreună este naivitatea. Un vechi proverb chinez spune: „În spatele fiecărui om capabil se află întotdeauna alți oameni capabili.” Chiar dacă poți îndeplini sarcina de unul singur, oare nu ar fi mai înțelept să te oprești și să te întrebi: „Pe cine cunosc care m-ar putea ajuta s-o fac mai bine?” Această întrebare marchează diferența dintre mediocritate și excelență. Consultantul în afaceri John Ghegan are pe biroul său o plăcuță pe care scrie: „Dacă ar fi s-o iau de la capăt, aș cere ajutor”! Cu toții am avea nevoie de-o asemenea plăcuță! Când ai câteva victorii la activ, riști să crezi că poți face orice singur. Dar când visul tău vine de la Dumnezeu, el va fi întotdeauna mai mare decât capacitatea și darurile tale individuale – ceea ce înseamnă că va trebui să apelezi și la alții… Doi bărbați, Ionatan și cel care îi purta armele, au nimicit o întreagă garnizoană filisteană. Cum? Biblia spune: „Ionatan a zis tânărului care-i purta armele: „Vino şi să pătrundem până la straja acestor netăiaţi împrejur. Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu împiedică pe Domnul să dea izbăvire printr-un mic număr ca şi printr-un mare număr.” Cel ce-i ducea armele i-a răspuns: „Fă tot ce ai în inimă, n-asculta decât de simţământul tău şi iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde.” (1 Samuel 14:6-7). Ionatan, liderul, avea nevoie de încurajarea și sprijinul aghiotantului său… Iar purtătorul său de arme avea nevoie de curajul și conducerea liderului Ionatan. Și împreună au realizat lucruri uimitoare pentru Dumnezeu! Adevărul este că munca în echipă stă la baza victoriilor impresionante. Întrebarea nu este dacă echipele au valoare, ci dacă ești suficient de smerit pentru a recunoaște faptul că ai nevoie de echipă, și pentru a deveni un mai bun/valoros membru al echipei. Așadar, cere ajutorul oamenilor capabili!

„Diotref, căruia îi place să aibă întâietatea între ei, nu vrea să știe de noi.” (3 Ioan vers. 9)

     Multora nu ne place să lucrăm împreună, sau în echipă, din cauza nesiguranței. Filozoful florentin Machiaveli a spus: „Prima metodă prin care evaluezi inteligența unui conducător este să-i privești pe oamenii din jurul lui.” Liderii nesiguri se simt amenințați de persoanele talentate, așa că se înconjoară de oameni slabi. Drept urmare, munca are de suferit, iar toți cei implicați suferă și ei. Când un lider îți răspunde la o întrebare sinceră în felul următor: „Îndrăznești să-mi contești autoritatea?”, acesta este un om periculos și nu merită să fie urmat. Liderii nesiguri eșuează de obicei din două motive: vor să mențină controlul asupra tuturor lucrurilor sau se tem că vor fi înlocuiți de cineva mai competent. În orice caz, liderii care nu încurajează munca în echipă își slăbesc propriul potențial și îi descurajează pe cei din jurul lor. Președintele Woodrow Wilson a spus: „Nu ar trebui să folosim doar mintea pe care o avem, ci și pe aceea pe care o putem împrumuta!” „Apostolul iubirii” ne-a lăsat scris despre Diotref, un lider al bisericii, că „îi place să aibă întâietate”. Care era problema acestui om? Voia să stingă lumina tuturor celorlalți, pentru ca doar propria lumină să strălucească! Așa că, Ioan scrie mai departe (3 Ioan vers. 10-11): „De aceea, când voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe care le face, căci ne cleveteşte cu vorbe rele. Nu se mulţumeşte cu atât, dar nici el nu primeşte pe fraţi şi împiedică şi pe cei ce voiesc să-i primească, şi-i dă afară din Biserică. Preaiubitule, nu urma răul, ci binele. Cine face binele este din Dumnezeu; cine face răul n-a văzut pe Dumnezeu.” Așadar, dacă faci parte dintr-o echipă, lasă ca aprobarea lui Dumnezeu – pe care o ai deja – să fie cea care îți dă siguranță!