„Podoaba bătrânilor sunt perii albi.” (Proverbele 20:29)

     Înainte de a fi omorât pentru credința sa, apostolul Pavel a scris: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Și nu numai mie, ci și tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” (2 Timotei 4:7-8) Până în momentul în care a fost executat, Pavel a continuat să scrie adevăruri care aveau să schimbe lumea. El a spus: „Mi-am isprăvit alergarea”, dar niciodată nu a spus: „Renunț!” Avea motive să renunțe? Desigur, a fost persecutat de dușmanii săi, și părăsit de prieteni… Ce l-a făcut să continue? Viziunea care ardea în inima lui (vezi Faptele apostolilor 26:15-18)! Atâta timp cât ai o viziune, nu vei fi niciodată „bătrân”. Pentru a depăși frica de îmbătrânire, ține cont și de următoarele: 1) Menține o atitudine de credință și așteptare. Atâta timp cât crezi că zilele tale cele mai bune sunt înaintea ta – ele chiar sunt! Desigur că „orice om își dorește să trăiască mult, și niciunul nu vrea să îmbătrânească,” cum scria Jonathan Swift, însă ar trebui să fim realiști și să credem ce spune Scriptura: „Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El… și cei morți în Hristos vor învia.” (vezi 1 Tesaloniceni 4:14-16) Așadar, menține-ți vie această încredere! 2) În loc să fii obsedat de vremurile bune de odinioară, caută modalități de a crea vremuri bune, în prezent. De exemplu, încearcă să sărbătorești sărbătorile în moduri diferite, în locuri diferite și cu oameni diferiți. Dacă vrei ceea ce nu ai, atunci trebuie să începi să faci ceea ce nu ai făcut încă! 3) Pune-ți în ordine moștenirea. Biblia ne asigură că: „Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi” (Proverbele 13:22), dar cea mai mare moștenire pe care o poți lăsa nu sunt neapărat banii, ci iubirea, credincioșia, integritatea și un exemplu de viață evlavioasă. Ca fiu sau fiică de Dumnezeu, deci mântuit/mântuită, când mori, te duci într-un loc mai bun – dar scopul tău ar trebui să fie acela de a lăsa în urma ta o moștenire bună. Așadar lucrează în sensul acesta și nu-ți pierde vremea cu frica de îmbătrânire!

„Ea a făcut ce a putut…” (Marcu 14:8)

     Evanghelistul Marcu scrie: „A venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump, şi, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus. Unora dintre ei le-a fost necaz şi ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir? Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei şi să se dea săracilor.” Şi le era foarte necaz pe femeia aceea. Dar Isus le-a zis: „Lăsaţi-o în pace. De ce-i faceți supărare?… Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte pentru îngropare. Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” (Marcu 14:3-6, 8-9). Să observăm două lucruri pe care Isus le-a spus despre această femeie. 1) „Ea a făcut ce a putut…” (vers. 8) Aceasta este o mustrare informală (dojană) pentru mândria pe care o avem fiecare dintre noi, fie că recunoști, fie că nu. Ea ne face să credem că, dacă nu putem face ceva măreț care să fie remarcat și sărbătorit de ceilalți, nu facem nimic. Maica Tereza este cunoscută pentru afirmația: „Nu putem face cu toții lucruri mărețe, dar toți putem face lucruri mici cu o dragoste mare!” 2) „Se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” (vers. 9) Au trecut peste două mii de ani de-atunci, și iată încă vorbim despre lecția pe care am moștenit-o de la ea, anume: bunătatea, generozitatea! Nu trebuie să fii educat, inteligent sau bogat pentru a o practica. Bill Borden a renunțat la averea familiei și s-a dedicat slujirii studenților de la Yale, orfanilor, văduvelor și alcoolicilor de pe străzi. Înainte de a muri, el și-a făcut cunoscut crezul: „Fără rezerve, fără retrageri, fără regrete”. Adică, cu alte cuvinte: nimic nu mă trage înapoi, nimic nu mă reține și nimic nu mă împiedică – să slujesc Domnului! Așa că, slujește (pe Dumnezeu și pe ceilalți) dând dovadă de bunătate – și răsplata ta în ceruri este asigurată!

„Umblaţi dar după darurile cele mai bune…” (1 Corinteni 12:31)

     Valoarea oricărui lucru este determinată de funcțiunea sa: ce problemă rezolvă, ce nevoie satisface? Nisipul este un bun exemplu. Pe plajă, nisipul este gratuit. Dar dacă dorești să construiești un loc de joacă, același nisip trebuie să fie ambalat în saci și transportat, deci trebuie plătit; prin urmare, valoarea lui crește. Deci, ceea ce este gratuit la plajă, la magazin te costă ceva – să zicem 25 de lei sacul… Iar atunci când același nisip este lipit pe o bucată de hârtie, transformându-l în șmirghel, valoarea lui crește din nou. Acum poate costa până la 100 de lei rola – valoarea a crescut deci odată cu modificarea scopului său. Un autor explica acest lucru astfel: „Nisipul este dioxid de siliciu. Când nisipul este preluat, încălzit și prelucrat, devine parte a unui cip de computer care valorează acum cinci sute de dolari. Așadar, ceea ce odată era gratuit pe plajă are acum valoare pentru că se află într-un sac, pentru că este lipit pe o bucată de hârtie sau pentru că se află într-un cip de computer pe care abia ți-l poți permite. Nisipul este același, dar a căpătat o valoare cu atât mai mare cu cât scopul în care e folosit e mai important!” După ce a scris pe larg despre diversele sarcini care trebuie îndeplinite de către cei care-L urmează pe Hristos și despre darurile care trebuie exercitate în biserică, apostolul Pavel scria: „Umblaţi dar după darurile cele mai bune”. De ce? Pentru a putea aduce cele mai mari beneficii și a face cel mai mare bine comunității de credincioși din care faci parte. Pavel a scris credincioșilor din Roma: „doresc să vă văd, ca să vă dau vreun dar duhovnicesc pentru întărirea voastră.” (Romani 1:11) Așadar, darurile sunt date de Dumnezeu prin Duhul Sfânt pentru întărirea altora. Deci, folosește-ți darul pentru glorificarea Domnului și zidirea Bisericii!

„Toți să fiți cu aceleași gânduri, simțind cu alții, iubind ca frații, miloși, smeriți.” (1 Petru 3:8)

     Pune-te în locul celuilalt și încearcă să vezi lucrurile din punctul lui de vedere! Acesta este unul dintre secretele succesului în relația cu clienții, în satisfacerea cerințelor lor, în menținerea unei căsnicii, în creșterea copiilor, în păstorirea oamenilor, în ajutorarea celor în nevoi etc. Străduiește-te să trăiești după acest verset: „toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi…” Încearcă să privești dincolo de tine însuți, de propriile tale preocupări și de propria ta lume. Dacă decizi să reflectezi asupra unei probleme din toate unghiurile posibile, iată ce trebuie să faci: privește-o din perspectiva celeilalte persoane, află interesele și preocupările celorlalți, lasă deoparte propriul tău plan și încearcă să vezi ce văd și ceilalți. Acest mod de acțiune funcționează întotdeauna, deoarece oamenii simt că te conectezi cu ei. Dacă participi la orice fel de activitate de grup sau de echipă, știi cât de important este ca fiecare persoană să vadă imaginea de ansamblu, și nu doar propria parte. Ori de câte ori o persoană nu recunoaște modul în care munca sa se potrivește cu cea a colegilor de echipă, atunci întreaga echipă are de suferit. Cu cât un membru al echipei înțelege mai bine imaginea de ansamblu, cu atât este mai mare potențialul său de a lucra cu echipa. Așadar, fie că ești patron, pastor, șef de șantier sau orice alt lider, trebuie să știi că a te înțelege bine cu oamenii și a lucra cu ei necesită efort: trebuie să le cunoști nevoile, obiectivele, durerile și luptele. Asta face și Domnul Isus cu noi! Biblia spune că El „în toate lucrurile a fost ispitit ca… noi.” (Evrei 4:15) Deci, dacă vrei să semeni cu Hristos și să-I urmezi exemplul, trebuie să te străduiești să aplici asta în relațiile cu ceilalți!

„Te voi învăţa ce vei avea de spus.” (Exodul 4:12)

     Ca să fii un bun comunicator, nu trebuie să fii un mare orator – trebuie doar să transmiți clar mesajul din partea lui Dumnezeu. Nu trebuie nici să imiți vreun alt vorbitor; trebuie doar să te hotărăști să fii cel mai bun „tu” posibil. Așadar, ce trebuie să faci? 1) Nu te gândi la greșeli. Este foarte probabil să știi mai multe despre subiectul tău decât 90% din public. Dacă te bâlbâi, ce contează? Le arăți ascultătorilor că ești om – la fel ca ei. Oamenii se identifică adesea mai bine cu vulnerabilitatea ta decât cu perfecțiunea ta. În plus, ei te susțin când ceea ce le spui este captivant. 2) Concentrează-te pe a transmite publicului valoare, mai degrabă decât pe încercarea de a-l impresiona. Singura întrebare care contează este: ce a reținut publicul din discursul tău? John Ford, un regizor american de film, a spus-o astfel: „Poți vorbi bine dacă limba ta poate transmite mesajul inimii tale!” 3) Exersează! Exersează! Exersează! Împărtășește mai întâi mesajul tău cu persoana din oglindă, așa te vei putea vedea și auzi și vei putea adăuga îmbunătățiri și corecturi, în consecință. 4) Când vine vorba despre împărtășirea Cuvântului lui Dumnezeu, pregătește-ți mesajul ca și cum totul ar depinde de tine, și prezintă-l ca și cum totul ar depinde de Dumnezeu – pentru că așa și este! Apostolul Pavel știa că nu era un mare orator, dar cuvintele sale continuă să schimbe vieți și după două mii de ani! El afirma (în 1 Corinteni 2:4-5) că „învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere…” Deci, ai ceva de transmis din partea lui Dumnezeu? El te va ajuta!

„Cereţi şi veţi căpăta…” (Ioan 16:24)

     Te-ai rugat, dar Dumnezeu încă nu ți-a răspuns? Să ne uităm împreună la câteva motive care pot împiedica răspunsul: 1) Poate că aștepți multe de la Dumnezeu, dar nu prea multe de la tine însuți. Poate că El îți cere să slujești mai mult, folosindu-te de ingeniozitatea pe care ți-a dat-o. Amintește-ți că promisiunile lui Dumnezeu nu sunt niciodată o scuză pentru lene. Ilie se afla într-o secetă devastatoare când Dumnezeu i-a spus: „Du-te la pârâul Cherit. Îți voi trimite corbi să te hrănească…” (vezi 1 Împărați 17:1-4) Ilie ar fi putut spune: „Doamne, sunt epuizat! Nu poți să-i trimiți aici?” În schimb, „el… a făcut după Cuvântul Domnului.” (vers. 5) Întreabă-L pe Dumnezeu dacă este ceva ce ar trebui să faci… și, când El îți spune, fă-o! 2) Poate că rugăciunile tale nu sunt suficient de explicite. Poate că spui: „Dar nu știe deja Dumnezeu de ce avem nevoie?” Ba da, dar El vrea să audă asta de la tine. „Nu ai ceea ce vrei pentru că nu-I ceri lui Dumnezeu!” (cf. Iacov 4:2) Dumnezeu vrea să perseverăm în rugăciune: „Cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.” (Luca 11:9) 3) Trebuie să înțelegi că Dumnezeu vrea să-ți satisfacă nevoile – dar la momentul pe care El îl consideră potrivit. „Dar dacă problema mea se agravează?”, întrebi tu. Nu-ți face griji, nicio problemă nu va fi vreodată prea mare sau prea grea pentru Dumnezeu! Din când în când, El așteaptă – pentru a face ceva și mai mare… Lazăr era bolnav de moarte, dar Domnul Isus nu a răspuns imediat. El a așteptat… pentru a-l putea învia din morți! (vezi Ioan 11:1-6, 43-44) Noi suntem înclinați să credem că cererea noastră ar merita un răspuns imediat din partea lui Dumnezeu, la nevoia noastră. Dar Cuvântul Său ne asigură că El „nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.” (Psalmul 84:11) Și – acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi!

„Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.” (Psalmul 23:1)

     Dr. Joseph Parker, contemporan cu Charles Spurgeon, era pastor la City Temple Church din Londra. Într-o zi, s-a urcat la amvon și a citit acest verset: „Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic…” După o lungă pauză, a închis Biblia, s-a uitat la adunare și a spus: „Prieteni, asta este suficient!” Și, din punct de vedere scriptural și practic, avea dreptate! Când Dumnezeu este Păstorul tău, chiar „nu duci lipsă de nimic”. Chiar și în cele mai sumbre împrejurări, nu trebuie să te „temi de rău”, pentru că El este întotdeauna cu tine (cf. vers. 4). Și te poți bucura de ceea ce orice ființă umană dorește: belșug și siguranță – deoarece, lui Dumnezeu nu Îi lipsesc abilitățile sau resursele necesare pentru a avea grijă de noi în orice situație (vezi Filipeni 4:19). Acesta este motivul pentru care apostolul Pavel a spus că, deși nu avea nimic, el poseda totul (vezi 2 Corinteni 6:10). Din perspectiva lui Dumnezeu, nu avem nevoie de nimic altceva decât de Dumnezeu Însuși. Biblia ne spune: „El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8:32) Și din moment ce El ne-a dat deja cea mai mare comoară a Sa, ne va refuza oare vreo resursă mai mică? Dar sunt câteva lucruri pe care trebuie să le ținem minte, în ce privește timpul lui Dumnezeu: 1) Datorită înțelepciunii Sale extraordinare, El decide, iar când va veni momentul potrivit, răspunsul va veni. 2) El ne dă porunci și, dacă nu le ascultăm, răspunsul nu va veni! 3) Credința este esențială pentru a primi răspunsul. Domnul Isus Însuși a spus: „vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.” (Marcu 11:24) Așadar, dacă „Domnul este Păstorul tău, nu vei duce lipsă de nimic”! Ce trebuie să faci dacă nu este Păstorul tău? Să-I ceri să te primească în turma Lui!

„Cei ce primesc… darul neprihănirii vor domni în viaţă…” (Romani 5:17)

     Apostolul Pavel ne încurajează cu aceste cuvinte: „cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii vor domni în viaţă prin Acel Unul singur, care este Isus Hristos!” Neprihănirea pe care Dumnezeu o aprobă și o acceptă vine ca un „dar”… și se bazează pe „har”! Iar harul înseamnă „favoarea nemeritată și necuvenită din partea lui Dumnezeu”. Încerci prin propriile eforturi să câștigi o poziție dreaptă înaintea lui Dumnezeu? Crezi că făcând mai multe fapte bune, dăruind mai mult, rugându-te mai mult, slujind mai mult, Dumnezeu te va iubi mai mult și te va binecuvânta? Toate acestea sunt lucruri bune… ba poate chiar lucruri importante… Dar neprihănirea pe care Dumnezeu o acceptă este un „dar” pe care El Însuși îl oferă, și pe care tu nu-l poți câștiga. Într-adevăr, dacă ar trebui să-l câștigi, nu ar fi un dar – ar fi o răsplată pentru eforturile tale. Mai mult, cum ai ști când ai făcut destul pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, și că este acceptabil înaintea Lui? Satana va profita de fiecare ocazie pentru a te condamna că nu faci destul… Când se întâmplă asta, începi să cazi în capcana vinovăției, condamnării și rușinii. Când te bazezi, în relația cu Dumnezeu, pe propriile tale merite, vei fi mereu dezamăgit. Să observăm încă ceva din acest verset. Când îți vezi neprihănirea ca pe un dar acordat de Dumnezeu pentru că ți-ai pus încrederea în Hristos, începi să „domnești în viață”. Leagă acest verset cu Romani 6:14: „Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră…”, și vei începe să înțelegi. În loc să fii stăpânit de lume, de firea pământească și de diavolul, tu vei „domni” peste ele!

„Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească…” (Romani 12:10)

     Motivul pentru care o relație eșuează este, de cele mai multe ori, nu diferența de opinii, ci lipsa de înțelegere. Și oare de ce nu suntem mai înțelegători? Din trei motive: 1) Din cauza egoismului. Cineva a spus glumind: „Fiecare problemă are două fațete… atâta timp cât nu mă privește personal!” Apostolul Pavel scria romanilor: „Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” 2) Din cauza fricii. Prejudecata este adesea frica de ceea ce nu suntem dispuși să încercăm și să înțelegem. Când vine vorba despre idei noi, ai două opțiuni: să-ți deschizi mintea (să le primești, și să crești), sau să le respingi (și să rămâi la fel). Avem tendința de a compara ceea ce nu înțelegem cu ceea ce credem că înțelegem – ca oamenii care i-au spus lui Columb că Pământul este plat. Când vine vorba despre construirea relațiilor, trebuie să fii dispus să faci… ceea ce nu ai făcut încă! 3) Din cauza diferențelor. Este nevoie de șapte culori pentru a crea un curcubeu, și e nevoie de mai mulți muzicieni pentru a forma o orchestră. Când îți faci timp să apreciezi diferențele dintre oameni, descoperi că toți împărtășim aceleași speranțe și temeri. Harry Truman a spus: „Când înțelegem punctul de vedere al celuilalt și ceea ce încearcă să facă, vom constata că în nouă cazuri din zece el încearcă să facă ceea ce este corect!” Dar… toți împărtășim aceleași speranțe și temeri! Două dintre cele mai frecvente probleme ale noastre sunt „invidia față de daruri” și „folosirea darurilor”. Una apare când ne comparăm talentele cu ale altora, și ne simțim inferiori… Cealaltă apare când ne așteptăm ca ceilalți să fie la fel de pasionați de ceea ce facem noi. Biblia spune: „sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn.” (1 Corinteni 12:5) Așadar, încearcă să fii mai înțelegător!

„Isus le vestea Cuvântul prin multe pilde… după cum erau ei în stare să-L priceapă.” (Marcu 4:33)

     Dacă dorești cu adevărat să ajungi la oameni și să le spui „tot ce ți-a făcut Domnul” (vezi Marcu 5:19), trebuie să încerci să faci și aceste două lucruri: 1) Să vorbești în așa fel încât să fii înțeles. Se spune că un copil de vârstă preșcolară mânca un măr în spatele mașinii. „Tati”, a spus el, „de ce mi se înnegrește mărul?” Tatăl său i-a explicat: „Pentru că, după ce ai asimilat coaja exterioară, structura centrală a mărului a intrat în contact cu aerul din atmosferă, ceea ce a provocat oxidarea acestuia, schimbându-i astfel structura moleculară și afectându-i pigmenții.” După o lungă tăcere, băiețelul a răspuns: „Tati, cu mine vorbești?” Deci, poate ascultătorul să înțeleagă și să aplice ceea ce spui? Apostolul Pavel le spunea membrilor bisericii din Corint: „V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteaţi suferi, şi nici acum chiar nu le puteţi suferi.” (1 Corinteni 3:2) Domnul Isus S-a străduit să-Și adapteze cuvintele astfel încât ascultătorii să poată înțelege mesajul. Am citit la început că El „le vestea Cuvântul prin multe pilde… după cum erau ei în stare să-L priceapă.” Gândește-te la asta: Isus era Dumnezeu și ar fi putut oricând și oricum să ne uimească fără efort cu puterea și cunoștințele Sale. Dar dorința Lui era să ne schimbe viețile în bine, așa că a rămas la nivelul nostru și a vorbit într-un limbaj pe care să-l înțelegem. Și tu trebuie să înveți să faci același lucru! 2) Să repeți mesajul sau punctele sale esențiale, de mai multe ori. Legea fundamentală a învățării este repetiția. Se afirmă că oamenii trebuie să audă ceva de vreo șaisprezece ori înainte să creadă și să „înțeleagă” cu adevărat acel lucru. Întrebarea care ar trebui să te preocupe nu este: „Ce voi spune?”, ci: „Ce vor înțelege oamenii din asta?” Așadar, mărturisește Cuvântul lui Dumnezeu în așa fel ca oamenii să te înțeleagă!