ÎNVAȚĂ DE LA PĂSĂRI!

„Uitaţi-vă la păsările cerului…” (Matei 6:26)

     S-ar putea să nu-ți placă partidul politic aflat la putere, dar tu ești într-o situație mai bună decât cea a iudeilor despre care vorbește Domnul Isus în acest pasaj din Predica de pe munte. Țara lor era sub ocupație romană și ei erau obligați să plătească taxe exorbitante pentru cei aflați la putere. Iudeii trăiau ca sclavii, așa că erau foarte îngrijorați. Apoi a venit Domnul Isus și le-a spus: „Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?” (Matei 6:26-27). Cu alte cuvinte, când simți că te îngrijorezi – încearcă să privești la păsări! Ele nu știu de unde le va veni următoarea masă, și cu toate astea, nu vei vedea nicio pasăre doborâtă de atacuri de panică. Așadar, crezi că afirmația „mult mai de preţ decât ele” ți se aplică și ție? Un om care-și pierduse locul de muncă, și era abătut și îngrijorat cu privire la întreținerea familiei sale, a observat niște păsări mâncând resturi de tort de căpșuni dintr-un tomberon. Brusc și-a adus aminte de ceea ce spune Scriptura și a zis: „Dacă Dumnezeu le poate hrăni pe aceste păsări cu tort de căpșuni, sigur poate avea grijă și de mine!” Chiar dacă nu ai o imagine de sine foarte bună și crezi că nu meriți grija nimănui, totuși nu crezi că valorezi mai mult decât o pasăre? Așadar, uită-te cât de frumos Se îngrijește Tatăl tău ceresc de ele, și nu uita nicio clipă că mult mai mult Se va îngriji El de tine! Dacă îngrijorarea îți fură fericirea în timpul zilei, și somnul în timpul nopții, ia decizia de-a ține cont și de a pune în practică următorul verset (1 Petru 5:7): „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.”

PĂSTREAZĂ-ȚI CALMUL!

„Dar tu fii treaz în toate lucrurile…” (2 Timotei 4:5)

     Ce părere aveți de următoarea întâmplare? O femeie stătea întinsă pe canapeaua din sufragerie, când și-a făcut apariția un șarpe negru mic, care s-a târât pe podea și și-a croit drum sub canapea. Având o frică teribilă de șerpi, ea a alergat spre baie ca să-și cheme soțul, care făcea duș. El a venit alergând, a luat o coadă de mătură din dulap și a început să dea cu ea pe sub canapea. În acel moment, s-a trezit câinele familiei. Curios să vadă ce se întâmplă, câinele a venit pe la spatele soțului și l-a atins cu nasul lui rece pe călcâi. Bărbatul, crezând că l-a mușcat șarpele de călcâi, a leșinat. Soția lui a tras concluzia că el s-a prăbușit din cauza unui atac de cord, așa că a sunat de îndată la spital, care se afla doar la o stradă distanță, pentru a cere ajutor. Ambulanța a venit rapid și echipajul l-a pus pe-o targă. Dar în timp ce-l scoteau afară din casă, șarpele a reapărut de sub canapea. Un membru al echipajului s-a speriat atât de tare încât a scăpat targa și a rupt piciorul bărbatului. Văzând ce s-a întâmplat cu soțul ei, soția a căzut ca secerată pe podea. Între timp, șarpele a dispărut în liniște! Această întâmplare ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns, nu-i așa? Un vechi proverb african spune: „Există patruzeci de feluri de nebunie, dar numai un singur simț al realității.” Când acționezi impulsiv, lucrurile se vor înrăutăți înainte să se amelioreze. Așadar, înainte să te panichezi, calmează-te și cere-i lui Dumnezeu înțelepciune și ajutor, chiar și în cele mai simple lucruri. Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este: păstrează-ți calmul!

RĂSPÂNDEȘTE HARUL LUI DUMNEZEU (2)

„Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu…” (Galateni 2:21)

     Chuck Swindoll observa că în calitatea de credincioși pe care o avem, suntem deseori intoleranți față de aceia care „nu se potrivesc cu tiparul nostru” – iar această atitudine se manifestă prin priviri acide sau comentarii caustice. Asemenea reacții vor mistui biserica mai repede decât focul din subsol sau decât orice pandemie. Pavel i-a mustrat pe galateni pentru că L-au părăsit pe Hristos (vezi Galateni 1:6), „făcând zadarnic harul lui Dumnezeu” (vezi Galateni 2:21) și fiind „fermecați de legalism” (vezi Galateni 3:1). Firește, libertatea are limite. Harul nu scuză libertinajul. Opusul legalismului nu este „fă tot ce vrei și-ți place”! Însă limitele sunt mai largi decât putem noi înțelege. De exemplu, eu nu pot să cred că genurile muzicale care-L fac pe Dumnezeu să zâmbească sunt muzica clasică sau cea religioasă. Nu cred nici că îmbrăcămintea necesară pentru a intra în biserică înseamnă costum și cravată. Dar haideți să vedem cine este preocupat de înfățișarea exterioară. Nu despre Dumnezeu este vorba! El „Se uită la inimă” (1 Samuel 16:7). Domnul Isus Și-a rezervat cea mai puternică și mai acuzatoare predică pentru legaliști – pentru fariseii de-atunci și pentru cei de azi. Când a venit vorba despre manifestarea neprihănirii proprii, Domnul Isus a vorbit fără menajamente. El a știut că era momentul să Se ocupe de cei care stăteau în locurile destinate închinării, dar îi disprețuiau și-i desconsiderau pe ceilalți. De nu mai puțin de șapte ori a exclamat El „vai de voi!”, deoarece acesta este limbajul pe care îl înțeleg fariseii. Și încă două comentarii finale: 1) Dacă ai vreo tendință spre fariseism, de orice formă, stopeaz-o! Să nu faci parte dintre oamenii care își bat joc și se uită de sus la ceilalți. Nu fi un fariseu al secolului douăzeci și unu! 2) Când fariseii zilelor noastre încearcă să-ți controleze viața, oprește-i! Amintește-le, curajos, acestor prefăcuți religioși că paiul din ochiul tău este socoteala ta cu Dumnezeu, și că ei trebuie să fie atenți la bârna din ochii lor. Dar nu uita că trebuie s-o faci cu dragoste!

RĂSPÂNDEȘTE HARUL LUI DUMNEZEU (1)

„…tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat…” (Ioan 4:10)

     Când femeia de la fântâna din Sihar I-a oferit Domnului Isus apă de băut, El i-a spus: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.” (Ioan 4:10). Mântuitorul dovedea milă, în mod obișnuit, față de cei ce o meritau cel mai puțin, iar femeia aceasta nu era o excepție. Care este măsura pe care o folosești tu, atunci când e vorba să răspândești harul lui Dumnezeu către alții? Ești generos, sau îți propui să-l administrezi „cu măsură”? Jon Walker spunea: „Harul le permite oamenilor să ia decizii, e gratuit, și curge fără să fie oprit de vină sau rușine. Harul spune: „Știu totul despre tine și totuși, te iubesc!” Cei mai mulți dintre noi, dacă suntem sinceri, trăim cu impresia că Dumnezeu este zgârcit cu harul Său. Ne temem de pedeapsa Sa, și Îl comparăm cu un director de școală care se plimbă pe coridoare și își notează nume. Dumnezeu, cu siguranță, știe cine ce a făcut și cine este vinovatul, dar El ne iubește oricum. Interesul Său este să ne răscumpere, nu să ne țină legați pentru păcatele noastre. Din nefericire, mulți dintre noi, creștinii, ne trăim viața de parcă am fi încă legați, și de aceea trebuie să-i ținem și pe ceilalți legați. Folosim armele firii pământești – comentarii sarcastice sau priviri pline de mânie – ca să-i facem pe oameni să se îndrepte și să trăiască corect. Prin contrast, atunci când femeia de la fântână s-a întors în sat, ea le-a mărturisit consătenilor: „Veniţi de vedeţi un om, care mi-a spus tot ce am făcut.” (Ioan 4:29). Nimic nu era ascuns pentru Domnul Isus, și cu toate acestea, Hristos i-a comunicat adevărul în așa fel, încât femeia a plecat de la El simțindu-se iubită și acceptată. Acesta este harul lui Dumnezeu!”

EVITĂ „MELCII”

„Nu te împrieteni cu omul mânios…” (Proverbele 22:24)

     Ai văzut vreodată o cochilie de stridie goală în interior? Te-ai întrebat cum a ieșit stridia de-acolo? Dacă te uiți cu atenție, vei găsi o gaură mică în partea superioară a cochiliei. Ea este făcută de un melc. Această mică creatură oceanică are un apendice care funcționează ca un burghiu. Cu ajutorul lui, melcul sfredelește cochilia și aspiră stridia prin gaură, încetul cu încetul, până când o termină. Ce putem învăța noi din această istorisire? Nu permite ca izbucnirile furioase sau remarcile critice ale cuiva să provoace o fisură sau o gaură în caracterul tău, și să-ți răpească buna dispoziție. Dacă nu ești atent, poți deveni extrem de iritat, până acolo încât furia și amărăciunea vor începe să fiarbă în tine. Și asta poate fi periculos pentru sănătatea ta. Există un munte de dovezi medicale care susțin faptul că anumite tipuri de depresie sunt pur și simplu traume și conflicte interioare nerezolvate. Amintește-ți ce spune următorul proverb: „Nu ceea ce mănânci, ci ceea ce te mănâncă te îmbolnăvește.” Biblia spune: „Nu te împrieteni cu omul mânios, şi nu te însoţi cu omul iute la mânie, ca nu cumva să te deprinzi cu cărările lui, şi să-ţi ajungă o cursă pentru suflet.” (Proverbele 22:24-25). Dacă ești înțelept, vei ocoli persoanele care sunt în permanență critice sau furioase pe viață, precum și pe cele care-și găsesc plăcerea în a sâcâi pe alții. Cu alte cuvinte: evită melcii! Iată în încheiere cuvintele lui John Mason, care scria: „O modalitate de a te elibera de poverile nedorite este să-ți muți gândul de pe lucrurile care par a fi împotriva ta. Când te gândești până la obsesie la factori negativi, le vei atribui o putere pe care în realitate nu o posedă. Faptul de a vorbi despre nemulțumirile tale nu face altceva decât să le mărească și mai mult importanța. Focalizează-te pe iertarea, pe planul și pe Cuvântul lui Dumnezeu, și ai să vezi cum te vei elibera de vechile situații care persistă ‚ca lipiciul’!”

FOLOSEȘTE-ȚI TALENTELE!

„Nu fi nepăsător de darul care este în tine…” (1 Timotei 4:14)

     Luigi Tarisio s-a născut în Italia în 1796. El a fost un colecționar de viori și s-a mândrit foarte mult cu viorile rare pe care le-a descoperit. El a achiziționat doar instrumente de cea mai bună calitate. Cu toate acestea, nimeni nu a știut cu adevărat despre pasiunea lui Tarisio până după moartea sa. În timpul evaluării proprietății sale, au fost descoperite în podul casei lui vreo 246 de viori valoroase! Una dintre cele mai scumpe, ascunsă în sertarul unui șifonier vechi, era un Stradivarius pe care îl cumpărase de la cineva care îl deținea doar ca obiect de colecție. Comentând situația, un pastor și predicator cunoscut – Dr. W. Y. Fullerton – a apreciat că, păstrând instrumentul, Tarisio „a privat lumea de muzica pe care putea s-o ofere acea vioară.” Dar și alții înaintea lui făcuseră la fel. De fapt, de când se cântase ultima oară pe acel valoros Stradivarius, din colecția sa, trecuseră 147 de ani! Un psiholog a tras concluzia: „Să nu mori cu muzica înăuntrul tău… Să nu ajungi la sfârșitul vieții tale și să spui: „Și dacă toată viața mea a fost greșită?” Dumnezeu ți-a dat daruri și El se așteaptă să le folosești. Dacă aștepți până când o poți face perfect, nu o vei face deloc!” Isus a spus: „Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară, şi călcată în picioare de oameni. Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă.” (Matei 5:13-14). Trebuie să înțelegi următorul lucru: Dumnezeu îți va cere socoteală pentru talentele tale, pentru dezvoltarea lor la maximum, pentru folosirea lor în glorificarea Numelui Său, și în a-i binecuvânta pe alții!

FII ÎNCET LA MÂNIE!

„Un om iute la mânie stârnește certuri, dar cine este încet la mânie potoleşte neînţelegerile.” (Proverbele 15:18)

     Înțeleptul Solomon ne sfătuiește în mod repetat să fim „înceți la mânie” (vezi Proverbele 14:29; 15:18; 16:32). Ia-ți Biblia și citește aceste versete rar, cugetă la ce-ai citit și roagă-te pentru iluminarea minții tale. Acordă o atenție suplimentară momentelor din Scriptură când Domnul Isus s-a mâniat (aceste momente au fost puține) și ceva îți va sări imediat în ochi. Niciodată nu s-a mâniat pentru ceva ce i-a făcut cineva Lui. Nu s-a răzbunat niciodată și nu a strigat la cineva care I-a greșit. Chiar dacă soldații L-au țintuit pe cruce, El S-a rugat: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” (Luca 23:34). Uluitor, nu-i așa? Așadar, dacă ești serios în dorința ta de a-L urma pe Domnul Isus Hristos, tu trebuie să înveți să Îi urmezi exemplul! Biblia spune: „Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră ațâță mânia.” (Proverbele 15:1). Ai observat că pompierii profesioniști nu se luptă cu focul, aproape niciodată, folosind foc? De cele mai multe ori, apa este cel mai bun instrument. Tot astfel, un răspuns blând la un comentariu furios este ca și cum ai turna apa proaspătă a calmului peste focul temperamentului aprins. Un sondaj realizat la Universitatea Kenyon a confirmat printr-o serie de experimente faptul că atunci când strigi la cineva, aproape întotdeauna acea persoană strigă la rândul ei la altcineva. Cercetările au dovedit și că poți controla tonul vocii cuiva în funcție de tonul pe care îl adopți tu. Dacă ai o voce blândă, nu doar că vei evita să devii mânios, ci cel mai probabil vei împiedica și cealaltă persoană să se mânie. Îți dorești cumva să te asemeni mai mult cu Hristos și să știi mai bine cum să te comporți cu ceilalți? Atunci cuvântul pentru tine astăzi este acesta: fii încet la mânie!

PUTEREA TRANSFORMATOARE A MULȚUMIRII (2)

„Bucuraţi-vă întotdeauna.” (1 Tesaloniceni 5:16)

     Oare te-ai întrebat vreodată: „De ce numai mie, Doamne, nu-mi răspunzi la rugăciuni? De ce Cuvântul Tău nu funcționează și pentru mine cum funcționează pentru alții?” Prieteni bine intenționați îți spun să mergi cu fruntea sus pe drumul vieții și lucrurile se vor ameliora, dar tu nu vezi nicio luminiță la capătul tunelului. Și când crezi că mai rău de atât nu se poate, îți iei Biblia și citești: „Bucurați-vă întotdeauna… mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile” (1 Tesaloniceni 5:16-18), ca și cum ar trebui să te și bucuri de situația prin care treci! Alexander Maclaren a spus: „Caută să cultivi un sentiment plin de încântare și de bucurie, față de binecuvântările pe care le îngrămădește Dumnezeu zi de zi în viața ta!” De fapt, în realitate, când viața te copleșește, ultimul lucru pe care dorești să-l faci este să mulțumești, nu-i așa? Autoarea Nancy Leigh DeMoss afirma: „Doar pentru faptul că, pur și simplu, nu iubești modul prin care îndatoririle te trezesc la ora trei dimineața sau îți deturnează planurile pe care ți le faci pentru ziua ta liberă, ori îți înmânează o factură neașteptată care nu era prevăzută în buget… nu încerca să-ți trăiești viața de creștin fără mulțumire. Prin puterea voinței sau prin efortul propriu ai putea reuși să dai răspunsuri potrivite, dar așa-zisul tău creștinism va fi fals, sec și neatractiv. Dacă tot ce are credința noastră de oferit sunt doar cuvinte care își găsesc locul numai în manualele de teologie, ar fi o lipsă de bunătate din partea noastră să le aplicăm cuiva care se luptă să supraviețuiască. Adevărata mulțumire, care Îl are în centru pe Hristos și care este motivată de har, este potrivită în clipele cele mai disperate și în situațiile cele mai dificile. Când nu mai există speranță, recunoștința ne dă speranță. Ea îi transformă pe luptătorii copleșiți în biruitori. Mulțumirea este un stil de viață biblic și se obține prin luptă grea, este infuzată cu har, și puterea ei transformatoare le este rezervată acelora care Îl cunosc și Îl recunosc pe Acela care oferă toate darurile bune…” Așadar, arată-ți și astăzi mulțumirea și recunoștința!

PUTEREA TRANSFORMATOARE A MULȚUMIRII (1)

„Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu…” (1 Tesaloniceni 5:18)

     Starea de mulțumire infuzează bucurie și optimism în viața de zi cu zi. Teologul britanic John Henry Jowett a spus: „Orice virtute care divorțează de mulțumire este schilodită și șchiopătează pe calea spirituală.” Fără mulțumire, credința ta devine o practică religioasă seacă, și dragostea ta pentru alții se duce de râpă, lăsându-te stors de bucurie și făcându-te să te victimizezi. Când apostolul Pavel a spus: „Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu”, el nu spune că fiecare împrejurare pe care o întâlnești este voia lui Dumnezeu. Pastorul Jack Hayford scria: „Pe orice poliță de asigurare există o clauză „cu excepția voii lui Dumnezeu” și din punct de vedere cultural, acesta este cel mai rău lucru care se poate întâmpla. I-am auzit pe unii dând următoarea interpretare: „Ei bine, orice se întâmplă este voia lui Dumnezeu; mulțumește-I și laudă-L pe Dumnezeu!” Biblia nu spune că tot ce se întâmplă este proiectat de Dumnezeu. Scriptura ne spune că este îngăduit de Dumnezeu, și că – în ele, prin ele și dincolo de ele – El poate produce binele. „Voia lui Dumnezeu în Hristos” este să aducem mulțumire și să-L lăudăm pe Dumnezeu în mijlocul lor. De ce, pentru că ne simțim bine? Nu, ci pentru că rugăciunea însoțită de mulțumire introduce un cântec de laudă în situația prin care treci!” Nu este suficient să amesteci rugăciunea cu eforturile proprii. Tu trebuie să știi că rugăciunea de mulțumire însoțită de laudă va fi tăria ta. Biblia ne spune să „mulțumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile.” Concluzie: prin orice situație ai trece, poți alege fie să te văicărești, fie să te închini – ori, nu te poți închina fără să aduci mulțumiri!

TREBUIE SĂ FACI INVESTIȚII?

„Cine se uită după vânt, nu va semăna, şi cine se uită după nori, nu va secera.” (Eclesiastul 11:4)

     Oare ce ar trebui să faci: să investești sau să aștepți o „pauză norocoasă” care să te facă bogat peste noapte? Solomon răspunde: „Aruncă-ţi pâinea pe ape, şi după multă vreme o vei găsi iarăși!” (Eclesiastul 11:1). Asta înseamnă să investești… într-un duh de rugăciune și de înțelepciune, și să ai răbdare – pentru că poate fi nevoie de „multă vreme” ca să vezi rezultate. Mentalitatea îmbogățirii peste noapte nu este biblică. „Împarte-o în şapte şi chiar în opt, căci nu ştii ce nenorocire poate da peste pământ.” (Eclesiastul 11:2). Așa că investește, dar diversifică; ține cont și lasă loc pentru fluctuațiile care apar pe piață. Această abordare emană înțelepciune, nu siguranță. Lasă-te condus de credință, și nu de teamă. Frica permite imprevizibilului să-ți determine acțiunile. Înțelepciunea care vine de sus, însoțită de credință, este cheia unei investiții bune. Așteptarea „timpului ideal” te va face să rămâi paralizat. Succesul nu apare în absența provocărilor, ci el are înțelepciunea de a le gestiona și de a merge mai departe. Biblia ne învață: „Cine se uită după vânt, nu va semăna, şi cine se uită după nori, nu va secera.” Dacă lași ca soarta să te imobilizeze, nu vei semăna niciodată… ceea ce înseamnă și că nu vei secera niciodată! Concluzia este următoarea: viața este plină de necunoscute, și la fel cum „nu ştii care este calea vântului, nici cum se fac oasele în pântecele femeii însărcinate, tot aşa nu cunoşti nici lucrarea lui Dumnezeu…” (Eclesiastul 11:5). Tu nu trebuie să cunoști totul și nu trebuie să fii capabil să prevezi care va fi rezultatul, doar caută-L pe Dumnezeu și apoi acționează conform înțelepciunii pe care ți-o dăruiește El (vezi Iacov 1:5). Nu trebuie să înțelegi cum va lucra El în locul tău – tu trebuie doar să crezi că o va face! Amin?