„Era să mi se îndoaie piciorul și erau să-mi alunece pașii!” (Psalmul 73:2)

     Dacă l-ai fi întâlnit pe Asaf, autorul care a scris o parte dintre psalmi, probabil că ai fi crezut că nu are nicio grijă pe lume. Dar te-ai fi înșelat, pentru că el scrie: „Era să mi se îndoaie piciorul şi erau să-mi alunece paşii”. Apoi, la sfârșitul psalmului, el face o mișcare de o sută optzeci de grade și spune: „Carnea şi inima pot să mi se prăpădească, fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.” (Psalmul 73:26) În ciuda problemelor sale, el a ales să rostească aceste cuvinte încurajatoare. Atunci când ai ocazia să încurajezi pe cineva, fă-o! Nu știi niciodată prin ce trece acea persoană – indiferent dacă locuiește într-un conac sau într-o colibă de chirpici. Iată un principiu important de reținut: oamenii tind să devină ceea ce cred despre ei cei mai importanți oameni din viața lor! Așadar, gândește ce e mai bun, crede ce e mai bun, și exprimă ce e mai bun față de persoana respectivă. S-ar putea să spui: „Dar nu trebuie să mai facă aceleași greșeli stupide!” Schimbarea se produce milimetric, nu kilometric! Chiar și atunci când pare simplu, rareori este ușor. Singurul mod în care o putem rupe cu vechile obiceiuri este să ne formăm unele noi, iar acest lucru necesită timp și practică, multă practică. Nu poți să le spui ceva oamenilor o singură dată și să te aștepți ca să-nțeleagă și să se conformeze „din prima”! Ei trebuie să audă de mai multe ori ca să se poată adapta. Iar modul în care o spui poate determina dacă vor îngheța de frică sau se vor ridica deasupra obstacolelor. Deci, fii perseverent! Nu renunța niciodată la încercarea de a-i ajuta pe oameni să devină mai buni. Recunoaște fiecare mic progres pe care îl fac. Modul de a obține rezultate de durată este prin răbdare, dragoste și încurajare. Așa că, astăzi, dă dovadă de răbdare, arată-ți dragostea și rostește cuvinte de încurajare!

„Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.” (Iacov 1:12)

     Pentru că era chipeș, Iosif a atras atenția nedorită a soției șefului său. Zi după zi, aceasta a încercat să-l seducă, dar nu a reușit. Acum, să trecem rapid la o etapă ulterioară a vieții sale: dacă Iosif s-a confruntat cu un asemenea nivel de ispită când era doar un sclav, poți să-ți  imaginezi la ce nivel a fost expus când a devenit prim-ministru al Egiptului? A acționa cu integritate în lucrurile mici te echipează pentru a acționa cu integritate în cele mari! Când vine ispita, vei fi obligat să alegi una din două: caracterul sau compromisul. Și de fiecare dată când alegi caracterul, devii mai puternic, chiar dacă pentru alegerea ta există un preț de plătit. De ce? Să observăm împreună: 1) Caracterul este mai mult decât o simplă vorbărie. Îți mai amintești vechea metodă de predare „arată și spune” din școală? Poate vei întreba: „Ce vrei să spui cu asta?” Vreau să-ți spun că, dacă ești numai vorbe și nu demonstrezi prin fapte, îți pierzi credibilitatea. 2) Talentul este un dar, însă caracterul este o alegere. În general, talentul este ceva cu care te naști; nu prea ai un cuvânt de spus în această privință. Dar caracterul este o sumă de alegeri pe care ajungi să le faci în fiecare zi și, de obicei, sunt făcute astfel încât doar Dumnezeu și tu știți despre asta. 3) Caracterul aduce succese durabile. Se spune că primele viori Stradivarius au fost făcute din lemnul luat de pe lateralul unor copaci care au înfruntat greul unei furtuni. De ce? Pentru că lemnul bătut de vreme produce cea mai dulce muzică. Înțelegi ideea? 4) Te poți ridica pentru o vreme deasupra limitelor caracterului tău, dar nu vei putea să te menții prea mult acolo. În cele din urmă oamenii te vor cataloga pentru ceea ce ești. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: nu lucra doar pentru o carieră, lucrează și pentru a-ți construi un caracter!

„Neprihănirea izbăveşte de la moarte.” (Proverbele 11:4)

     Abraham Lincoln a spus: „Aproape toți oamenii pot face față necazurilor, dar dacă vrei să testezi caracterul unui om, dă-i putere!” Este mai ușor să ne concentrăm asupra talentului nostru, deoarece, în general, acesta produce rezultate care sunt recompensate și aplaudate de ceilalți. Cu alte cuvinte, eul nostru este legat de talentele și înzestrările noastre. Caracterul se construiește în privat. Reputația ta este ceea ce cred oamenii că ești, dar caracterul este ceea ce Dumnezeu știe că ești. Iar dacă vrei să ajungi departe, concentrează-te mai mult pe caracter decât pe talent! Autorul Proverbelor spune: „Rodul celui neprihănit este un pom de viaţă, şi cel înţelept câştigă suflete” (Proverbele 11:30). Dacă te rogi pentru rezultate mai bune, atunci ar trebui să știi că a fi trebuie să-l preceadă pe a face. Pentru a atinge obiective mai mari, trebuie să devii o persoană mai eficientă. Pentru a atrage oameni mai buni, trebuie să devii o persoană cu un caracter deosebit. Prin fiecare dovadă de caracter, competență și scop, faci declarații puternice pentru cei din jurul tău și îi atragi mai aproape de tine. Lucrurile mărețe sunt rareori realizate de unul singur, așa că, dacă vrei să atragi oameni buni, trebuie să devii tu însuți o persoană mai bună. Acest lucru este valabil mai ales dacă ești o persoană cu abilități deosebite. Talentul te poate ridica în fața celorlalți, dar lipsa de caracter te va doborî. Biblia spune: „În ziua mâniei, bogăţia nu slujeşte la nimic, dar neprihănirea izbăveşte de la moarte.” (Proverbele 11:4). Un om înțelept este dispus să recunoască: „Nu sunt perfect, dar cunosc pe Cineva care este, și fac tot ce pot pentru a deveni, din ce în ce mai mult, ca El – în viața mea profesională și personală.” Poți spune și tu: „Amin!”?

„Să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine…” (2 Timotei 1:6)

     Apostolul Pavel i-a spus lui Timotei: „să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele.” Acest verset vrea să spună că, deși ești înzestrat cu daruri, poți deveni apatic dacă nu continui să faci ce trebuie. Iar Biblia ne învață (în epistola către Evrei capitolul 2, versetul 1) „să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele.” Cuvântul „depărtați” nu ne duce cu gândul doar la ceva lent și subtil, ci și la ceva mortal. Să ne uităm la două dintre lucrurile care ne pot răpi pasiunea, entuziasmul, motivația și concentrarea: 1) Lipsa de obiective. Biblia spune: „Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu.” (vezi Proverbele 29:18) Care erau lucrurile care obișnuiau să te entuziasmeze? Ce ți-a distrus interesul pentru ele? Ai o dorință pe care ai putea-o reînvia? Pune-o pe hârtie. Nu lua în seamă costurile sau motivele pentru care crezi că s-ar putea să nu funcționeze. Răsfață-ți mintea cu luxul de a te simți optimist și entuziasmat de ceva, chiar și de un lucru mărunt! 2) Obiective greșite. Urmărești un obiectiv care ți-a fost impus de altcineva? Sau, la fel ca Iona înainte de a fi înghițit de balenă, vâslești împotriva voinței lui Dumnezeu pentru viața ta? Dacă nu ești sigur, întreabă-L pe Dumnezeu și vezi dacă este așa. Chiar te-a îndemnat Dumnezeu să te răsfeți cu acel lucru extravagant care acum te obligă să ai două slujbe? Sau poate că a sosit timpul ca un obiectiv care făcea parte din planul lui Dumnezeu pentru o anumită etapă a vieții tale să se încheie. Să mergi mai departe este uneori dificil, dar, ce bucurie și pace ai când știi că te afli în centrul voinței perfecte a lui Dumnezeu! Așadar, dacă ești apatic astăzi, înflăcărează „darul lui Dumnezeu care este în tine”!

„Lasă mânia… nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău!” (Psalmul 37:8)

     Mânia ta poate să rănească, sau nu, persoana spre care este îndreptată, dar cu siguranță te poate răni pe tine! Mânia prelungită eliberează în organism substanțe chimice toxice care măresc tensiunea arterială, creează colesterol și sporesc riscul de accident vascular cerebral și atac de cord. Și-apoi, fiecare minut acordat furiei este un minut furat bucuriei! Și îți poate face rău atât în plan personal, cât și profesional. Toată lumea se supără din când în când. Dar atunci când îți duci zilele cu o mânie greu ascunsă, oamenii te evită. În plus, îi dai celui care te enervează puterea asupra atitudinii și reacțiilor tale. Puterea aceasta este prea mare ca s-o dai cuiva! Dumnezeu vrea ca tu să trăiești în pace. Și iată cum poți să renunți la mânie: 1) Să recunoști durerea sau emoția care stă la baza mânie tale. Este cumva mândria? 2) Să fii atent la modul în care îți manifești mânia. Nu denigra! 3) Stăpânește efectul mâniei asupra corpului tău: inspiră adânc, expiră, și roagă-te: „Îți mulțumesc Tată că-mi dai putere!” sau „Aștept să primesc pacea Ta acum!” Fii atent la tonul vocii în toate comunicările tale, nu doar cu cel care te-a supărat. Vorbește frumos și dă dovadă de bun simț. Atunci vei simți mai mult că ești în control, iar oamenii vor fi mai înclinați să coopereze. 4) Ia hotărârea să ierți. Vei ști că ai iertat atunci când nu vei mai dori să vezi că cel care ți-a greșit a fost pedepsit. Nu confunda acest lucru cu realitatea că încă te simți rănit. Sentimentele urmează comportamentul. Dacă redeschizi mereu rana, vorbind în mod constant despre ea, aceasta nu se va vindeca niciodată. Continuă să trăiești în dragoste, iar emoțiile tale se vor alinia cu decizia ta!

„Preaiubiții mei… orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie.” (Iacov 1:19)

     Biblia ne oferă aici trei sfaturi pentru a ne gestiona mânia în mod corect. Să ne uităm la fiecare dintre ele și să vedem ce putem învăța: 1) Fii „grabnic la ascultare”; nu reacționa imediat și nu te grăbi să tragi concluzii pripite. Ia-o încet și încearcă să afli faptele, apoi gândește-te, roagă-te și analizează cum vrea Dumnezeu să reacționezi. 2) Fii „încet la vorbire”; dacă nu ești sigur sau nu știi, mai bine să taci. Un vechi proverb chinezesc spune: „Mai bine să nu spui nimic și să pari prost, decât să deschizi gura și să confirmi.” Nevoia ta de a deține controlul sau de a părea că ai toate răspunsurile se poate întoarce împotriva ta. Ceea ce nu spui nu trebuie explicat sau nu trebuie scuzat mai târziu. 3) Fii „încet la mânie”; să remarcăm faptul că Biblia nu spune că nu trebuie să ne supărăm niciodată, ci ea spune că ar trebui să ne supărăm pentru lucrurile potrivite, în modul potrivit, la momentul potrivit. Înțeleptul Solomon ne sfătuiește în felul următor: „Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuieşte în sânul nebunilor.” (Eclesiastul 7:9). De aceea este foarte important să te ocupi de rănile tale. O rană nevindecată provoacă durere, care se manifestă adesea prin mânie. Problema este că purtăm cu noi mânia și o descărcăm pe alții. Ca urmare, aceștia se distanțează de noi, nu mai au încredere în noi sau refuză părtășia și apropierea față de noi. Biblia afirmă: „Înţelepciunea îl face pe om răbdător şi este o cinste pentru el să uite greşelile.” (Proverbe 19:11). Și nu uita: Caracterul asemănător lui Hristos crește prin practicarea răbdării, a dragostei și a cumpătării!

„Eu voi fi cu tine…” (Iosua 1:5)

     Deoarece suntem foarte conștienți de limitările noastre, avem tendința de a ne restrânge activitățile la zona noastră de confort, iar acest lucru poate duce la o viață de mediocritate și la vise neîmplinite. Eforturile tale nu stau numai pe umerii tăi, ci și pe ai lui Dumnezeu. Da, tu ai de jucat un rol, dar când ai dat tot ce ai avut mai bun, trebuie să crezi că Dumnezeu va face restul. În pragul Țării promise, Dumnezeu i-a spus lui Iosua: „Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise; nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi. Întăreşte-te şi îmbărbătează-te…” (Iosua 1:5-6). Capacitatea ta este limitată, dar capacitatea lui Dumnezeu este nelimitată. S-ar putea să experimentezi eșecuri în drumul tău spre succes, dar garanția lui Dumnezeu este aceasta: „Nu te voi părăsi!” Teama de eșec vine adesea din convingerea eronată că succesul se bazează exclusiv pe abilitățile noastre. Și pentru că suntem conștienți de neajunsurile noastre, rămânem în zona noastră de confort în loc să atacăm uriașii din Țara promisă. Acest lucru poate duce la o viață plină de frustrări față de „ceea ce ar fi putut să fie.” Atunci când știi că ceea ce-ți dorești se aliniază cu voia lui Dumnezeu, fii îndrăzneț și convins că vei reuși în cele din urmă. De unde știm asta? Din Cuvântul lui Dumnezeu care spune: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi, dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.” (1 Ioan 5:14-15). Atunci când încrederea ta este „în El”, izbânda îți este asigurată. Iar când știi că ceea ce dorești este totuna cu ce vrea și Dumnezeu, poți înainta cu încredere!

„Mă gândesc adânc la poruncile Tale şi cărările Tale le am sub ochi.” (Psalmul 119:15)

     Dacă vrei să crești din punct de vedere spiritual, ai nevoie de o dietă consistentă și solidă din Scriptură. Și știi ceva? Nu există contraindicații și nu vei depăși niciodată dieta pe bază de Scriptură. Nu există înlocuitor. Nu există niciun supliment. Poetul T.S. Eliot a spus: „Tot ceea ce mâncăm are un anumit efect asupra noastră. Ne afectează în timpul procesului de asimilare și digestie; și cred că exact același lucru este valabil și pentru tot ceea ce citim”. Deci, putem spune că suntem nu doar ceea ce mâncăm, ci și ceea ce citim! Dar să facem un pas și mai departe. Să citești fără să meditezi este ca și cum ai mânca fără să digeri. Dacă vrei să absorbi nutrienții, nu poți doar să citești, ci trebuie să rumegi ceea ce citești. Meditația este modul în care metabolizăm Scriptura. Așa ajunge Cuvântul lui Dumnezeu în duhul și în sufletul nostru. Scriitorul francez Jacques Réda avea un obicei special. Se plimba pe străzile Parisului cu scopul de a observa câte-un lucru nou în fiecare zi. Acesta era modul în care își reînnoia dragostea pentru oraș. La fel ne putem înnoi și noi dragostea pentru Dumnezeu! Dragostea noastră crește pe măsură ce vedem noi dimensiuni ale personalității Sale, iar personalitatea Sa este dezvăluită cu precădere pe paginile Bibliei. Oare cum ar fi dacă ne-am apropia de Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi, pentru a descoperi un lucru nou, așa cum făcea Jacques Réda când mergea pe străzile Parisului? Simplu, ingenios, eficient, nu-i așa? De fapt, aceasta este secretul creșterii spirituale: nu poți doar să citești Biblia, ci trebuie să și meditezi la ea! Lectura oferă lărgime înțelegerii noastre, dar meditația oferă profunzime. Dacă citim Scriptura, și medităm la ceea ce citim, înțelegerea noastră despre Dumnezeu și experiența noastră cu El este unidimensională. Biblia este ca un caleidoscop. De fiecare dată când o deschizi, ți se dezvăluie un alt tipar frumos al adevărului. Așadar, citește și meditează la ceea ce citești din Biblie!

„Vorbirea noastră faţă de voi n-a fost şi „Da”, şi „Nu”…” (2 Corinteni 1:18)

     Apostolul Pavel scrie: „În luarea hotărârii… am lucrat eu în chip uşuratic? Sau hotărârile mele sunt nişte hotărâri pe care le iau în felul lumii, ca să fie în mine „Da, da” şi „Nu, nu”? Credincios este Dumnezeu că vorbirea noastră faţă de voi n-a fost şi „Da”, şi „Nu”…” (2 Corinteni 1:17-18). Pavel s-a deprins să stabilească limite în relațiile sale, iar tu trebuie să faci la fel. Un om înțelept a spus: „Nu te plânge niciodată de ceea ce îngădui.” Dacă nu stabilești limite, nu ai dreptul să te plângi de oamenii care profită de tine și îți irosesc timpul. Ia exemplu de la Fiul lui Dumnezeu! „Isus Hristos… n-a fost „Da” şi „Nu”, ci în El nu este decât „Da”!” (2 Corinteni 1:19). Ca urmaș al Lui, tu trebuie să înveți când este potrivit să spui „da”, și când este potrivit să spui „nu”. Când oamenii te pun la colț, nevinovat fiind, înfruntă-i imediat, în particular și personal. Iar dacă nu vor să te asculte, ia pe cineva cu tine. Iar dacă nu vă ascultă pe niciunul, du-te la conducătorii bisericii (vezi Matei 18:15-17). Fii clar și ferm cu privire la ce tolerezi și ce nu tolerezi. Îmi amintesc cuvintele unui cântec: „Trebuie să susții ceva, sau vei cădea la orice!” Simte-te confortabil să-ți exprimi dorințele și preferințele fără teama de respingere și înstrăinare. Așadar rostește această rugăciune: „Doamne, ajută-mă să slujesc și să dăruiesc celorlalți dintr-o inimă curată, și nu din nevoia de dragoste și acceptare. Prin autoritatea Cuvântului Tău, mă rog ca duhul de frică (care m-a împiedicat să stabilesc limite sănătoase) să plece acum. Îmi pun încrederea în Tine. Nu mă voi teme de ce îmi pot face oamenii (cum scrie în Psalmul 56:11). În numele Domnului Isus. Amin.”

„Vânturi năprasnice, care împliniţi poruncile Lui…” (Psalmul 148:8)

     Vânturile erau năprasnice când Moise i-a scos pe iudei din Egipt; au fost năprasnice pe drumul lor spre Țara promisă, și erau năprasnice când au ajuns acolo. Nu există călătorie fără „vânturi năprasnice” deoarece „în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.” (Faptele Apostolilor 14:22) Când ești nevoit să lupți zi de zi pentru a rămâne „pe linia de plutire”, este ușor să te descurajezi. Luca a scris: „Soarele şi stelele nu s-au văzut mai multe zile, şi furtuna era aşa de puternică, încât la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare.” (Faptele Apostolilor 27:20) Poate că ești obosit și descurajat din cauza luptei pe care o duci; ești gata să renunți – și, din punct de vedere omenesc, nimeni nu te-ar învinovăți. Dar, înainte de a renunța, întreabă-te următorul lucru: nu cumva Dumnezeu este Cel care îngăduie aceste „vânturi năprasnice”, tocmai pentru a te duce acolo unde trebuie să ajungi? Dacă El este Cel care „a zis şi a pus să sufle furtuna” (Psalmul 107:25), așa încât să fii nevoit să-ți ațintești ochii asupra Lui? Dacă El este Cel care „a făcut să sufle pe mare un vânt năprasnic” (Iona 1:4), ca să vadă dacă îți vei păstra credința atunci când nu poți vedea țărmul îndepărtat?! Psalmistul spune (în Psalmul 148:8) că Dumnezeu folosește „focul… grindina, zăpada… norii și vânturile năprasnice” pentru a-Și împlini cuvântul. În Exodul 10, citim că El „a făcut să sufle un vânt dinspre răsărit peste ţară toată ziua şi toată noaptea aceea. Dimineaţa, vântul dinspre răsărit adusese lăcustele…. Domnul a făcut să sufle un vânt foarte puternic dinspre apus, care a luat lăcustele şi le-a aruncat în Marea Roşie.” (vers. 13, 19) Iar un alt autor a adăugat: „Când Domnul a luptat pentru Israel, vânturile năprasnice le-au adus eliberarea… La fel, prin marea îndurare a lui Dumnezeu, într-o zi vom sta și noi pe marea de cristal și vom vedea cum tocmai vânturile puternice ne-au adus și nouă eliberarea!” Așadar, nu renunța!