„Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” (Isaia 26:3)

     Dr. James Kennedy a scris: „Un epitaf potrivit pentru majoritatea oamenilor din vremea noastră ar suna cam așa: Grăbit, îngrijorat, îngropat!” De multe ori, ne dorim să ne putem spăla pe mâini de toate responsabilitățile și grijile noastre. Directorul unei mici companii a decis să facă acest lucru. Chiar dacă compania sa se îndrepta spre faliment, el a decis să nu-și mai facă griji în privința asta. Așa că l-a chemat pe vicepreședinte și i-a spus: „M-am săturat să-mi fac griji pentru această companie. Dacă preiei tu conducerea și te ocupi de toate grijile mele, îți voi adăuga 50.000 de dolari la salariu.” Surprins și nedumerit de această ofertă generoasă (și cunoscând situația financiară a companiei), vicepreședintele a întrebat: „Dar de unde vei lua încă 50.000 de dolari?” Șeful a răspuns: „Asta e prima ta grijă!” William Gladstone, unul dintre cei mai importanți prim-miniștri pe care i-a avut Regatul Unit, era un creștin devotat care slujea Domnului. Pe peretele dormitorului său era agățată o placă pe care era gravat chiar textul pe care l-am citit la început: „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” Era primul lucru pe care Gladstone îl vedea când se trezea dimineața, și ultimul lucru pe care îl vedea înainte de a se culca seara. Și acesta este secretul păcii! Noi putem avea această pace pentru că știm că Cel spre care ne-am îndreptat mintea și inima este Cel care lucrează toate lucrurile spre binele nostru. Cumva, ritmul frenetic al vieții moderne îți răpește pacea, astăzi? Dacă da, încetinește și concentrează-te din nou asupra Domnului. Înțelege că El este cu tine și că El are controlul, indiferent de ce ți se întâmplă. Așa că, îndreaptă-ți mintea asupra Lui și lasă-L să-ți ofere pacea Lui!

„Toate zilele celui nenorocit sunt rele…” (Proverbele 15:15)

     Un autor creștin a scris: „Treceam odată printr-o perioadă în care eram chinuit de anxietate. Eram cuprins de frică și temeri fără vreun motiv anume. Simțeam încontinuu că ceva teribil urma să se întâmple. În cele din urmă, am venit înaintea Domnului și L-am întrebat în rugăciune ce mă tulbura. El mi-a șoptit prin Duhul că erau „presimțiri rele”. La momentul respectiv, nici măcar nu știam ce înseamnă această expresie sau de unde provine. Ceva mai târziu, am dat peste Proverbele 15:15: „Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat.” Eram ca atâția alți oameni. Căutam o „problemă monstruoasă” care mă împiedica să mă bucur de viață. Trăiam totul atât de intens, încât îmi cream probleme acolo unde nici măcar nu existau. Odată, într-o întâlnire, Domnul mi-a pus pe inimă să dau următoarea replică: „Nu mai face din țânțar armăsar!” Și chiar atunci mi-am dat seama că eu eram o astfel de persoană, și aveam nevoie să aud o astfel de atenționare… Pentru că puteam… și chiar făceam din țânțar armăsar! A trebuit să învăț să las unele lucruri să treacă – să le uit și să merg mai departe. Unii dintre noi ne supărăm pentru lucruri pentru care nu merită să ne supărăm – fiind perturbați de acele „vulpi mici, care strică viile în floare” (Cântarea Cântărilor 2:15). Dacă viețile noastre înseamnă să ne supărăm pentru lucruri mărunte, unul după altul… nu vom avea prea multă pace sau bucurie!” Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi este următorul: dobândește o inimă înțeleaptă și începe să te bucuri de viața pe care Dumnezeu ți-a dat-o!

„Veniţi la Mine, toţi cei trudiți și împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11:28)

     Tulburările de anxietate produc cele mai frecvente boli mintale în rândul oamenilor, la nivel global… dar asta nu a făcut niciodată parte din planul lui Dumnezeu! În Matei 11:28-29, Domnul Isus a spus: „Veniți la Mine, toți cei… împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.” Pe vremuri când boii lucrau pe câmp, erau înjugați împreună unul lângă altul, împărțind sarcina de lucru. Înțelegi ideea? Asta vrea Domnul Isus să faci: să lucrezi împreună cu El! Te poți gândi la cineva mai potrivit cu care să împarți povara? Lucrul acesta te face să te întrebi de ce oare așteptăm atât de mult până când acceptăm oferta Sa?! Și tot Domnul Isus spune: „Să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nu vă frământaţi mintea… Tatăl vostru ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Luca 12:29-31) Domnul Isus ne oferă perspectiva perfectă asupra vieții. Nu poți adăuga o zi la durata vieții tale îngrijorându-te, dar cu siguranță o poți scurta prin stres și anxietate. Gândește-te la asta: păsările nu stau în copaci îngrijorându-se cu privire la ce vor mânca mâine. Nu, ele cântă fără nicio grijă! La fel, nici crinii nu se îngrijorează cu privire la cum vor crește sau dacă vor primi suficientă ploaie pentru a supraviețui! Așadar, toată creația lui Dumnezeu, cu excepția omului, își vede de viață fără nicio grijă! Și de vreme ce Tatăl tău ceresc a promis că va avea grijă de poporul Său, poți să fii sigur că El va avea grijă și de tine! Este Cuvântul de viață pentru tine azi – din partea Autorului Vieții!

„Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri…” (Filipeni 4:6)

     Anxietatea este un blestem al epocii moderne, dar nu este ceva nou. De-a lungul Scripturii, Domnul Isus a vorbit despre anxietate, stres și frică. De fapt, El le-a menționat în repetate rânduri în învățăturile Sale. În Matei 6:25-27, El a spus: „Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana şi trupul, mai mult decât îmbrăcămintea? Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare, şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?” Rețineți: Domnul Isus nu a rostit aceste cuvinte doar pentru a ne alina și a ne încuraja, ci ne-a poruncit să nu ne îngrijorăm. De ce? Deoarece acest lucru demonstrează o lipsă de credință în credincioșia lui Dumnezeu față de noi! Și apostolul Pavel a spus: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:6-7). În loc să lași teama și anxietatea să te controleze, poți avea pace, aducându-ți îngrijorările înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, mulțumindu-I prin credință pentru răspuns și având încredere că El va rezolva lucrurile așa cum numai El știe și poate! Deci, ce vei face? Te vei îngrijora și vei fi neliniștit, sau te vei ruga și vei avea pace?! Alegerea îți aparține!

„…Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând.” (Isaia 55:7)

     Cel mai mare buldozer din lume este Komatsu D575A și a fost produs în Japonia pentru a muta cantități uriașe de material. Are 12 m. lungime, 7,5 m. lățime, 5 m. înălțime și are o greutate operațională de peste 150 tone! A fost folosit odată pentru a îndepărta un surplus de gunoi care polua mediul. Buldozerul a fost adus pentru a săpa o groapă suficient de mare pentru a aduna toate deșeurile, a le îngropa și a face viața și mediul tihnit pentru locuitori. Tot la fel a făcut Dumnezeu la cruce: a săpat o groapă atât de mare, încât a putut aduna păcatele întregii lumi, din trecut, prezent și viitor. El le-a adunat și le-a pus asupra Fiului Său. Acum, El ia toată desăvârșirea și neprihănirea Fiului Său și le pune asupra ta în momentul în care îți pui încrederea în El. Sfânta Scriptură spune că: „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” (2 Corinteni 5:21) S-ar putea să spui: „Dar eu am eșuat atât de grav!” Da, dar nu uita că tu ești creația prețioasă a lui Dumnezeu! Un diamant murdar este tot un diamant; are doar nevoie de curățare! Și asta face sângele lui Isus Hristos pentru noi (vezi 1 Ioan 1:7)! Lucrul minunat la un calculator electronic este că, dacă apeși o tastă greșită, nu se pierde totul. Tu nu trebuie să descoperi sau să rezolvi problema. Pur și simplu apăsarea tastei „Undo” reia calculul. Tot la fel este și în domeniul spiritual. Dumnezeu ne reface, ștergând trecutul nostru păcătos, și ne spune: „Să se lase cel rău de calea lui şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând.” (Isaia 55:7) Așadar, Dumnezeu este gata să te ierte, să te restaureze și să-ți ofere un nou început. Vino la El!

„Te-am pus în cuptor… te-am lămurit în cuptorul urgiei.” (Isaia 48:10)

     Lui C.S. Lewis îi sunt atribuite cuvintele: „Dumnezeu ne șoptește în momentele de bucurie, ne vorbește în conștiință, dar strigă în momentele de durere; acesta este megafonul Lui pentru a trezi o lume surdă!” În cuptorul suferinței, psalmistul a spus: „Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale! Până ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc Cuvântul Tău. Tu eşti bun şi binefăcător: învaţă-mă orânduirile Tale!” (Psalmul 119:66-68) Dar noi trebuie să fim conștienți că nu putem ajunge la acel nivel de supunere cu ușurință sau peste noapte. Este nevoie de timp, de câteva lovituri și țipete, de câteva urme de frâne, acolo unde te-ai împotrivit și ai opus rezistență! Dumnezeu i-a spus lui Isaia să profețească: „Te-am pus în cuptor… te-am lămurit în cuptorul urgiei. Din dragoste pentru Mine…” (Isaia 48:10-11) Suferința este o experiență solitară; nu este ceva ce ai alege. Poeta Ella Wheeler Wilcox ne amintește că: „În ale plăcerii vaste încăperi e loc destul pentru vagoane mari și maiestuoase / dar rând pe rând ne vom alinia pe străzile-nguste ale vieții dureroase”. Iar apostolul Petru ne-a scris că: „la aceasta am fost chemaţi, fiindcă şi Hristos a suferit pentru noi şi ne-a lăsat o pildă, ca să călcăm pe urmele Lui!” (1 Petru 2:21) Nu există o cale ușoară de a deveni ca Isus; aceasta implică disconfort și durere. Dar vestea bună este că nu ești singur în mijlocul cuptorului. Mâna lui Dumnezeu controlează termostatul. Și El știe exact câtă căldură este nevoie pentru a te aduce în locul în care să poți spune: „Tu ești bun, și ceea ce faci Tu este bun!” Poate că nu ai ajuns în cuptor, dar fii pregătit pentru asta, toți trecem pe-acolo!

„Ți-ai croit un drum… și nu Ţi s-au mai cunoscut urmele.” (Psalmul 77:19)

     Psalmistul exclama admirativ la adresa Domnului: „Ţi-ai croi un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari, şi nu Ţi s-au mai cunoscut urmele” (Psalmul 77:19). Când nu poți vedea „urmele” lui Dumnezeu, tu trebuie să te-ncrezi în Cuvântul Său și să mergi „prin credință, nu prin vedere” (vezi 2 Corinteni 5:7). Joni Eareckson Tada, autoare creștină, fondatoare și director executiv al Centrului Internațional pentru Dizabilități „Joni și Prietenii” a scris: „Peste câteva luni, voi sărbători o aniversare care este o poveste sfâșietoare despre pierdere și o mărturie incomparabilă a credincioșiei lui Dumnezeu. Voi fi în scaunul cu rotile de 47 de ani, doar o clipă în istorie și nimic în comparație cu eternitatea. Dar pentru un om din carne și oase, care trăiește pe pământ, 47 de ani reprezintă o perioadă lungă. Oricine suferă dorește să aibă siguranța că, într-un fel sau altul, lucrurile se vor rezolva în cele din urmă. Vrem să știm că Dumnezeu este în controlul suferinței noastre. În Romani 8:28 găsim această asigurare: „ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” Dumnezeu este Stăpânul suprem al lumii și tot ceea ce are legătură cu viața noastră este ordonat în așa fel încât să slujească binelui nostru. Acest lucru este adevărat indiferent dacă ne confruntăm cu cancer, relații destrămate, pierderea locului de muncă, faliment sau chiar o fractură cervicală la vârsta de 17 ani, ca în cazul meu. Nădejdea puternică a credinciosului nu este că vom scăpa de „lucrurile rele”, ci că Dumnezeu va transforma greutățile noastre într-un instrument al milostivirii Sale pentru a ne face bine! Apostolul Pavel a spus că suferințele noastre sunt mici și scurte în comparație cu greutatea slavei pe care o pregătește Domnul pentru noi în ceruri. Așadar, îndură încă puțin durerea și greutățile. Aceste lucruri îți măresc capacitatea sufletului de a se bucura, de a se închina și de a sluji în ceruri!” Și acesta este și Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

„Voi… sunteți… oameni din casa lui Dumnezeu…” (Efeseni 2:19)

     Autoarea Sherry Surratt, președinta organizației internaționale „Mame în rugăciune”, scria că, atunci când Domnul Isus a promis că va zidi Biserica Sa, „El nu avea în vedere cărămizile sau lemnul care formează o clădire, ci se referea la zidirea Bisericii Sale din oameni obișnuiți, imperfecți, zdrobiți și care își aduc cu ei viețile dezordonate de fiecare dată când trec pragul. Pentru asta a murit Hristos: pentru oameni – pentru Biserica Sa, un grup de oameni, condus de oameni, dintre care niciunul nu este perfect. Suntem un grup de oameni zdrobiți care, sperăm, își recunosc zdrobirea și recunosc că Domnul Isus este singurul care îi poate vindeca. Indiferent de cât timp suntem în biserică, nu vom ajunge niciodată la perfecțiune. Va trebui să lucrăm la asta în fiecare zi. Ne vom confrunta cu latura noastră umană în fiecare dimineață când ne trezim, și făcând asta, ne vom ciocni unii de alții și ne vom răni. Tendința noastră naturală este să ne ferim de ceea ce ne rănește. Așadar, când ne confruntăm cu bârfe la adresa noastră, sau suntem martorii urii și ipocriziei din partea membrilor bisericii, sau chiar a pastorilor noștri, este firesc să ne gândim să plecăm. Dar a face acest lucru înseamnă a ne separa de ceva ce Dumnezeu a construit pentru noi, pentru binele nostru. Biblia nu spune niciodată că ceilalți oameni nu ne vor răni, dar ceea ce ne învață este că nu trebuie să ne victimizăm și să ne plângem de milă (vezi Matei 5:24). Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează să nu lăsăm amărăciunea să se instaleze (vezi Evrei 12:15). Asta nu înseamnă să pretinzi că nu s-a întâmplat nimic… Dar are totul de-a face cu a fi sinceri… a recunoaște când spiritul nostru este zdrobit și a lăsa răzbunarea în mâinile lui Dumnezeu!” Ia aminte așadar la acest Cuvânt de astăzi al lui Dumnezeu pentru tine!

„Eu… voi zidi Biserica Mea, și porțile Locuinței morților nu o vor birui.” (Matei 16:18)

     A fi rănit de un alt creștin poate fi un lucru devastator, dar Biserica este plină de oameni imperfecți care fac lucruri pe care nu ar trebui să le facă. C.S. Lewis a spus: „Dumnezeu lucrează în noi în tot felul de moduri; mai presus de toate, El lucrează în noi prin intermediul celorlalți.” Așadar, înainte de a renunța, sau de a pleca din părtășia bisericii, ia în considerare aceste sugestii: 1) Recunoaște cât de mult te-a rănit, și începe să faci față situației. Dacă fugi, nu vei rezolva nimic. Abordează cu smerenie persoana care te-a rănit, fiind motivat să te împaci cu ea. Discută despre durerea ta cu scopul de a te elibera de ea și de a merge mai departe. 2) Întreabă-te: „Care este rolul meu aici?” Dacă nu are nicio legătură cu tine (ca de exemplu, cazul unui lider de încredere care a căzut din punct de vedere moral sau legal), întreabă-te dacă nu cumva ai avut așteptări idealiste de la umanitatea lui. Credeai că este perfect? Acum, că îți dai seama că nu este, poți să-l ierți? 3) Întreabă-L pe Dumnezeu ce să faci în continuare. El cunoaște motivele din inimile persoanelor implicate. Dă-I timp să-ți răspundă. 4) „Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii!” (Proverbele 4:23) Alege să-L urmezi pe Dumnezeu, chiar și când inima ta este frântă. Numai El poate judeca motivele și intențiile, iar El este drept și rezonabil. Dar de multe ori, trebuie să se arate credincioșia noastră înainte ca El să-Și reverse binecuvântările! 5) Dacă totuși simți că trebuie să pleci din acel loc, promite – ție și lui Dumnezeu – că vei pleca în bune condiții. Refuză să spui ceva rău. Nu pleca supărat și recunoaște lucrurile bune, oricât de mici ar fi. Și cel mai important, nu renunța la Biserică. Dumnezeu este bun, Biserica este a Lui și este bună – oamenii sunt imperfecți. Deci, găsește un alt loc de închinare și dedică-te cu inima deschisă… dar nu părăsi Biserica Domnului!

„Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.” (Romani 12:18)

     Uneori este imposibil să trăiești în pace cu anumite persoane. Recunoscând această realitate, apostolul Pavel a vrut să ne spună: „Faceți tot ce puteți pentru a face acest lucru posibil.” Pe lângă relația de legământ pe care o ai cu soțul sau soția ta și responsabilitatea față de copiii tăi, dacă ești înțelept, vei evalua în rugăciune celelalte relații ale tale și vei ști cât timp ar trebui să investești pentru ele. De exemplu: dacă ai o rudă apropiată care este mereu îmbufnată, certăreață sau negativistă, nu te pune în situația în care trebuie să interacționezi cu ea în mod regulat. Poate că este suficient să petreceți doar sărbătorile împreună! Același lucru este valabil și pentru prieteni. Cei care bârfesc, care îi condamnă pe alții, concurează cu tine sau fac remarci jignitoare, ar trebui să te găsească disponibil rareori – cu excepția cazului în care Domnul te îndeamnă să petreci ceva timp cu ei pentru a le împărtăși Cuvântul Său. Nu ți se poruncește să petreci timp cu oameni care îți tulbură pacea. Înțeleptul Solomon a spus: „Nu te împrieteni cu omul mânios şi nu te însoţi cu omul iute la mânie” (Proverbele 22:24), iar apostolul Pavel ne-a avertizat: „Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări… Depărtaţi-vă de ei…” (Romani 16:17) Când te afli în tovărășia unei persoane care îți provoacă stres, pune-ți următoarele întrebări: „Această situație va crește oare răbdarea în mine, dacă o îndur în loc să plec? De ce faptele acestei persoane mă stresează? Poate pentru că ele reflectă propriul meu comportament? De ce continuu să interacționez cu ea?” Când te afli într-o asemenea situație, roagă-te: „Doamne, Dumnezeul meu, am nevoie de ajutorul Tău pentru a discerne când și cum să fiu alături de persoanele care îmi provoacă stres, astfel încât iubirea Ta să strălucească tot timpul prin mine. Amin!”