„Nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou…” (Isaia 43:18-19)

     Începând de astăzi, trebuie să te „conectezi” la persoana care te-a creat Dumnezeu să fii și la darurile pe care ți le-a dat El. Acest lucru poate însemna să te confrunți cu anumite lucruri care nu-ți plac la tine și la situația ta actuală. Începutul procesului este cea mai dificilă parte! O modalitate prin care poți face acest lucru este să încetezi să te vezi așa cum te vezi tu sau te văd ceilalți, și să încerci și să începi să te vezi așa cum te vede Dumnezeu! Viziunea pe care o ai despre tine este unul dintre primele lucruri care dispar când viața devine grea, când te afunzi în boală, datorii sau nefericire. Așadar, reia legătura cu acea viziune! Și acolo unde vezi o diferență între cine ești și modul în care trăiești în prezent, renunță la învinovățirea și la auto-acuzarea că ai deviat de la calea ta! Odată ce vei face acest lucru, vei începe să observi că ceea ce este în interiorul tău este acum și în exterior, manifestându-se în viața ta. Cine ești în spatele ușilor închise se transformă în cine ești peste tot. Permite-ți să te vezi ca pe cineva proaspăt și nou, dispus s-o iei de la capăt! Începe să faci câte un pas. Când te vezi așa cum te vede Dumnezeu, te vezi ridicându-te și spunând: „Sunt aici și sunt gata să-mi folosesc darurile pentru a trăi viața pentru care am fost destinat!” Asta te pune în acord cu Dumnezeu, care a spus prin prorocul Isaia (43:18-19): „Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou şi-i gata să se întâmple. Să nu-l cunoaşteţi voi oare? Voi face un drum prin pustie şi râuri în locuri secetoase.” Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

„…Cel slab să zică: Sunt tare!” (Ioel 3:10)

     Să observăm că în acest verset Biblia nu spune: „Cei slabi să-și cheme prietenii și să discute despre slăbiciunile lor”, nici: „Cei slabi să vorbească despre neajunsurile lor”, și nici: „Cei slabi să se plângă de slăbiciunile lor”… Nu, Scriptura ne spune aici, în esență: „Cei slabi să declare opusul a ceea ce simt!” Așadar, în loc să vorbești despre felul în care ești, vorbește despre felul în care dorești să fii. Vorbește despre ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu spune că poți fi, că poți avea și că poți experimenta. Dacă te trezești în fiecare dimineață simțindu- te epuizat și înfrânt, în loc să te plângi, tu trebuie să declari: „Domnul îmi va da putere, mă încred în El. Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, mă voi bucura și mă voi veseli în ea!” (vezi Psalmul 118:24) Când faci asta, nu numai că îți vei schimba sentimentele, ci și atitudinea. Nu vei începe ziua cu o tristețe profundă și o atitudine deplorabilă, ci cu o mentalitate de învingător, cu un zâmbet pe buze, cu umerii drepți și cu pași vioi! Când Cuvântul lui Dumnezeu devine cuvântul tău, El îți va întări duhul și te va ajuta să te vezi pe tine însuți și situațiile tale într-un mod cu totul nou. Domnul Isus a spus: „Dacă va zice cineva muntelui acestuia: ‘Ridică-te şi aruncă-te în mare’ şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.” (Marcu 11:23). Să reținem cuvintele „va avea lucrul cerut”. Așadar, în fiecare zi, când te trezești și te uiți în oglindă spune: „Bună dimineața, copil binecuvântat, puternic, sigur, încrezător și foarte iubit de Dumnezeu. Tu poți face astăzi, prin Hristos care te întărește, tot ce este în voia Lui să faci!” Amin?!

„Moartea și viața sunt în puterea limbii…” (Proverbele 18:21)

     Asigură-te că vorbele tale sunt în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu, apoi rostește-le cu autoritatea Lui peste calea pe care vrei s-o urmeze viața ta; rostește-le peste viitorul tău, peste familia ta, peste finanțele tale și peste sănătatea ta! Dacă treci printr-o perioadă dificilă în acest moment, nu folosi cuvintele doar pentru a descrie situația ta, ci folosește-le pentru a o schimba! Când ceea ce spui este în concordanță cu ceea ce spune Dumnezeu, dai viață credinței tale! Așadar, începe să spui: „Pot face toate lucrurile prin Hristos. Sunt binecuvântat. Sunt puternic. Sunt sănătos!” Când vorbești astfel, tocmai ți-ai binecuvântat viața. Nu este vorba despre o filosofie superficială, în care mintea prevalează asupra materiei, ci despre adevărul biblic! Începe să-ți îndrepți cuvintele în direcția în care vrei să meargă viața ta. Poate că ai fost dezamăgit. Relația s-a terminat. Nu ai obținut promovarea… În loc să te plângi și să spui: „Eh, oare ce-o fi fost în capul meu, la ce mă așteptam?! Eram sigur că nu câștig!”, declară cu încredere: „Eu știu că, atunci când Dumnezeu închide o ușă, El deschide alta. Și ceea ce era menit să-mi facă rău, Dumnezeu va folosi spre binele meu (vezi Geneza 50:20), iar eu voi ieși din această situație mai bun decât eram înainte (vezi Romani 8:28)!” Ceea ce spui tu despre tine însuți este în astfel de cazuri mai important decât ceea ce spun alții! Cuvintele care ies din gura ta se întorc direct în urechile tale și, în cele din urmă, creează aceeași imagine în interiorul tău. Așadar, începe să rostești Cuvântul lui Dumnezeu peste viața ta, cu-atât mai mult peste situația în care te găsești astăzi!

„Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare…” (2 Corinteni 4:8)

     Podul Brooklyn din New York, care leagă Brooklynul de insula Manhattan, este unul dintre cele mai faimoase din lume. Când a fost conceput pentru prima dată în 1867, experții în construcția de poduri din întreaga lume i-au spus proiectantului, un inginer creativ pe nume John Roebling, că ideea lui nu va funcționa. Roebling l- a convins pe fiul său Washington, care era și el inginer, că ideea lui merita să fie pusă în practică. Cei doi au dezvoltat un concept, au rezolvat problemele preconizate și anticipate de alții, și au angajat cu entuziasm o echipă pentru a construi podul. După doar câteva luni de construcție, un accident tragic la fața locului i-a luat viața lui John, iar câteva luni mai târziu, un alt eveniment l-a afectat grav pe Washington, care a rămas paralizat, incapabil să vorbească sau să meargă. Toată lumea credea că proiectul va fi abandonat, deoarece cei doi Roebling erau singurii care cunoșteau dinamica construirii podului. Washington, însă, putea încă să gândească și avea o dorință arzătoare de a vedea podul terminat. În timp ce zăcea pe patul de spital, i-a venit o idee. El comunica cu inginerii folosind un deget pentru a bate printr-un cod pe brațul soției sale ceea ce voia ca ea să le transmită. Washington a transmis instrucțiunile sale prin soția sa Emily timp de treisprezece ani, până când podul a fost construit și inaugurat! Acesta este spiritul de învingător. Marele savant Albert Einstein a spus: „Cel ce spune că e imposibil nu ar trebui să-l împiedice pe cel ce nu crede așa ceva!” Iar apostolul Pavel afirma despre același lucru astfel: „Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi.” (2 Corinteni 4:8-9) Așadar, fă azi din aceste versete din Scriptură motto-ul vieții tale, care să te încurajeze și să te motiveze să nu „dai bir cu fugiții” când treci prin circumstanțe potrivnice!

„Noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte…” (Efeseni 2:10)

     Iată o notiță din însemnările unui pastor: „Pentru ochiul obișnuit, era o bucată de marmură mutilată. Sculptura abandonată fusese lăsată deoparte cu jumătate de secol în urmă, dar un tânăr artist pe nume Michelangelo a văzut în acea piatră ceva ce alții nu vedeau. Cioplirea blocului de marmură de cinci metri și jumătate i-a consumat aproape patru ani din viață, dar acea piatră aparent fără valoare era destinată să devină ceea ce mulți consideră cea mai frumoasă și valoroasă statuie sculptată vreodată. Michelangelo a readus la viață o piatră moartă și, insuflându-i talentul său artistic, l-a adus pe David la existență. În timp ce cioplea, el credea deja că în interiorul pietrei se afla capodopera. Tot ce trebuia să facă era să îndepărteze piatra în exces, pentru ca David să poată ieși la iveală. El nu privea ceea ce era, ci vedea ce putea fi! Nu vedea imperfecțiunile sau surplusul pietrei. El vedea capodopera finală, de o frumusețe fără egal. Și exact așa te vede Dumnezeu. Pavel ne-a lăsat scris că „noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.” Fiecare operă de artă își are originea în imaginația artistului. La fel, tu îți ai originea în imaginația lui Dumnezeu. Ai fost conceput de Dumnezeu cu mult înainte de a fi conceput de părinții tăi, ai fost conturat în imaginația Atotputernicului înainte de a prinde chip și formă în pântecele mamei tale!” Așadar, indiferent de ce cred alții despre tine sau de ce crezi tu despre tine însuți, Dumnezeu te vede ca pe o potențială capodoperă. A te vedea pe tine însuți altfel decât așa, înseamnă a-ți scădea valoarea și a-ți altera adevărata identitate. Dar aflând și acceptând adevărata ta identitate, vei descoperi și că Dumnezeu are un plan pentru viața ta!

„Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat…” (Romani 12:6)

     În acest sens, un pastor scria: „Dumnezeu a folosit o abilitate aparent întâmplătoare pentru a-l poziționa strategic pe David. Și abilitatea de a arunca cu praștia nu este singurul exemplu. Când David cânta la harpă, liniștea duhul lui Saul (vezi 1 Samuel 16:23). Așa l-a cunoscut David pe Ionatan (fiul regelui Saul). Așa a învățat obiceiurile de la curtea regelui. Fără abilitățile sale muzicale, David nici măcar n-ar fi pus piciorul în palat! Nu știi niciodată ce abilitate va folosi Dumnezeu pentru scopurile Sale, așa că n-o subestima nici pe cea mai ciudată! Dumnezeu poate folosi orice pentru planurile Sale, dacă pur și simplu ne lăsăm folosiți de El. Dumnezeu a folosit abilitatea lui Noe de a construi corăbii, abilitatea lui Iosif de a interpreta visele, precum și cunoștințele astronomice ale magilor. Nicio abilitate nu este nerambursabilă sau inutilizabilă în marele plan al lui Dumnezeu! Dar iată ce trebuie să înțelegi: cei mai renumiți psalmi s-au născut din cele mai grele circumstanțe. Cei mai mângâietori psalmi au fost scriși în cele mai incomode situații: David traversând „valea umbrei morții”… David chinuit din cauza aventurii sale adulterine cu Bat-Șeba… David – fugarul ce se ascundea în peșterile din Adulam… Sigur că el n-ar fi dorit să se afle în niciuna dintre aceste situații, dar ele au dat naștere versurilor profunde pe care le găsim în Psalmul 23, Psalmul 51 și Psalmul 142. Poate că te lupți cu depresia sau poate că te clatini din cauza unei greșeli care pare de neiertat, sau pur și simplu ești sătul și obosit să tot fii sătul și obosit!… Poate că nu-ți plac circumstanțele actuale, dar ele pot fi cheia dezvoltării caracterului tău. Iar dezvoltarea caracterului este cheia viitorului tău!” Așadar, lasă-te folosit de Dumnezeu și pune-ți „talantul” în negoț.

„El este ca un pom… care îşi dă rodul la vremea lui…” (Psalmul 1:3)

     Unul dintre secretele împlinirii destinului tău este să știi mereu în ce anotimp te afli! Dacă nu știi sau nu-ți pui problema, te vei simți exasperat și dezamăgit. De exemplu, uneori a învăța să urmezi pe cineva este mai oportun decât a învăța să conduci; alteori, a face față eșecului poate fi mai urgent și mai important decât a face față succesului. Una dintre cele mai mari greșeli pe care le facem este să ne concentrăm toată energia pe anotimpul următor, în loc să ne bucurăm de anotimpul în care ne aflăm, să-l valorificăm la maximum și să învățăm din el. Dumnezeu vrea să te ducă acolo unde El dorește să ajungi, chiar mai mult decât dorești tu să ajungi acolo. Așadar, bucură-te de călătorie și înțelege că Dumnezeu te va duce acolo când vei fi pregătit. Frustrarea ta actuală îți va da un motiv de sărbătoare în viitor, dacă vei rămâne pe calea aceasta suficient de mult timp. Dumnezeu dezvoltă în tine rezistența emoțională. Cheia rezistenței emoționale este să trecem prin niveluri ridicate de dezamăgire, care ne distrug, astfel încât Dumnezeu să ne poată reconstrui cu o încredere sfântă. Îți poți imagina cum s-a simțit David când și-a văzut frații plecând la război, în timp ce el a rămas acasă să păzească o turmă de oi? Dar urma să vină și ziua lui! Și la fel și a ta… În timp ce-o aștepți, nu ocoli planurile lui Dumnezeu căutând scurtături. Dumnezeu te pregătește. Dar cu cât oportunitatea este mai mare, cu atât durează mai mult. Motivul pentru care ne irităm este că gândim la scară mare fără să gândim pe termen lung. Reconsideră-ți calendarul și fii încurajat când situația durează mai mult decât ai estimat tu. Asta înseamnă că Dumnezeu vrea să te pregătească bine pentru ceva mai măreț decât îți poți imagina tu! Lasă acest gând să te însuflețească, azi!

„Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.” (Evrei 10:14)

     Autoarea Dorothy Littell Greco, din care am citat și ieri, mai scria: „Pentru unii perfecționiști, teama de a greși duce la un fel de paralizie, făcându-ne să ne chinuim pentru fiecare decizie. Pentru a te ajuta să îți dai seama dacă perfecționismul s-a strecurat în viața ta, gândește-te la următoarele întrebări: 1) Te simți confortabil să ceri ajutor sau doar să-l oferi? 2) Ești capabil să primești critici constructive fără să te plasezi în defensivă? 3) Ai convingerea persistentă că nu te ridici la un standard iluzoriu? 4) Te critici aspru? 5) Ești capabil să simți bucurie? Absența bucuriei poate fi adesea unul dintre cele mai buni indicii ale perfecționismului. Acesta stoarce încet bucuria din viață, reducând creativitatea, accentuând greșelile și făcându-ne robi ai succesului. Adevărul este că, oricât de mult ne-am strădui, nu vom putea fi niciodată suficient de perfecți pentru a plăti datoria păcatului nostru. Și nici nu trebuie să fim! Biblia ne spune că: „El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu… Căci printr-o singură jertfă, El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi!” (Evrei 10:12,14) Să reținem: când Dumnezeu te face desăvârșit, va fi pentru totdeauna, și odată ce vei înțelege acest adevăr, viața ta se va schimba.” Gigi Graham Tchividjian, fiica cea mai mare a lui Billy Graham, spunea: „Nu trebuie să fim perfecți pentru a fi o binecuvântare. Ni se cere doar să fim autentici, să avem încredere în perfecțiunea Domnului care acoperă imperfecțiunea noastră, știind că într-o zi vom fi, în sfârșit, tot ceea ce Hristos vrea să fim și pentru care ne-a mântuit!” Acesta este și Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

„Prin har aţi fost mântuiţi… Nu prin fapte…” (Efeseni 2:8-9)

     Un perfecționist caută să atingă întotdeauna, nimic mai puțin, decât perfecțiunea. Dorothy Littell Greco, autoare creștină și susținătoare înflăcărată a căsniciei, scria: „Am fost perfecționistă de când mă știu… Trebuia să iau note maxime, trebuia să câștig mereu și trebuia să mulțumesc pe toată lumea. Orice era perceput ca greșeală sau eșec declanșa un torent de auto-condamnare. Perfecționismul provine adesea din nesiguranță și dintr-o înțelegere greșită a harului. În primii ani, părinții ar trebui să comunice prin cuvinte și fapte copiilor că sunt demni de iubire, chiar dacă nu fac nimic pentru a merita această iubire. Dar nu toți am beneficiat de o astfel de educație parentală. Multe dintre nevoile noastre erau întâmpinate cu frustrare sau chiar furie, așa că ne gândeam mai degrabă că „ceva nu e în neregulă cu mine!” Când se întâmplă frecvent asta, cu timpul se strecoară rușinea și ne distorsionează înțelegerea pe care o avem despre propria noastră valoare. Vocea perfecționismului a devenit mai puternică când am început să-L urmez pe Domnul Isus. Mi- era teamă să nu fiu judecată și exclusă, ceea ce m-a motivat să-mi dovedesc valoarea în fața colegilor mei creștini. Deși credeam, teoretic, că am fost mântuită prin har, trăiam ca și cum aș fi cumpărat mântuirea pe credit… și tot acumulam o datorie enormă! Trăiam ca și cum Isus ar fi rupt „contractul de mântuire” în momentul în care aș fi făcut o greșeală. Când am început să înțeleg că mândria și frica de oameni erau motorul perfecționismului meu, am mărturisit acest lucru ca păcat și strânsoarea a început să slăbească. La fel ca femeia samariteană de la fântână, aveam nevoie ca Isus să intervină și să mă reorienteze cu blândețe către apa Lui cea vie!” Deci, nu trebuie să fii perfect pentru a fi o binecuvântare pentru ceilalți – trebuie doar să fii autentic! Reține acest Cuvânt din partea lui Dumnezeu – e pentru tine!

„…Te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!” (Matei 25:21)

     Dacă ești o persoană motivată de scopuri, gândul de a petrece eternitatea făcând puține lucruri, sau nimic, nu te va atrage! Dar aproape sigur, nu așa va fi! Nu cred că, atunci când vom ajunge în cer, Dumnezeu ne va spune: „Bine, rob bun și credincios; poți să-ți iei liber restul eternității!” Nu, ci mai degrabă: „Bine, rob bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri!” (Matei 25:21). Vor fi „multe lucruri” de făcut pentru noi. Știm deja că vom domni împreună cu Hristos peste acest pământ restaurat,  în timpul domniei Sale de o mie de ani (vezi Apocalipsa 20:6). Iar Apocalipsa 22:3 ne spune că „Robii Lui Îi vor sluji.” Dumnezeu nu va avea doar un loc pentru fiecare dintre noi, ci și un plan. Motivul pentru care raiul nu va fi plictisitor este că Dumnezeu nu este plictisitor! Psalmistul a spus: „înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice, în dreapta Ta.” (Psalmul 16:11) Deoarece ne vom afla în prezența lui Dumnezeu, tot ceea ce vom face ne va aduce bucurie și satisfacție. Eclesiastul 3:11 spune că Dumnezeu a pus veșnicia în inimile noastre. Asta înseamnă că Dumnezeu a creat în noi un spațiu care nu poate fi umplut cu nimic altceva decât cu cerul. Nu vom putea înțelege niciodată, în această viață, tot ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru noi în casa noastră cerească. Și nu putem recrea raiul pe pământ. Dar când alegem să ne pregătim pentru casa noastră veșnică, care ne așteaptă, atenția noastră pământească va fi canalizată pe trăirea unei vieți care să Îl mulțumească și să Îl onoreze pe Dumnezeu și pe aducerea oamenilor la Hristos. Așadar, să nu ne gândim ce vom face în cer, ci să facem tot ceea ce ne-a poruncit Dumnezeu, aici pe pământ, pentru a ajunge în cer – unde ce ne așteaptă nu poate fi nici descris, nici măcar închipuit!