SĂ NU VĂ ASEMĂNAȚI CU LUMEA! (1)

„Să nu vă potriviţi… ci să vă prefaceţi…” (Romani 12:2)

     Chuck Swindoll a spus: „Ne place să ne imaginăm că suntem o rasă de indivizi puternici, precum Patrick Henry (unul dintre părinții fondatori ai Statelor Unite și figură proeminentă a Revoluției americane, cunoscut pentru celebrul său discurs „Dați-mi libertate sau moarte”), Davy Crockett (parlamentar american foarte popular din secolul al XVII-lea) sau Lone Ranger (legendarul călăreț singuratic, din Vestul Sălbatic, care ducea războiul său cu tâlharii și criminalii). Adevărul este că detestăm să părem diferiți ca să nu fim ostracizați, etichetați drept fanatici și respinși. Așa că ne conformăm! Lucrul acesta se vede la copilul care este nerăbdător să facă pe plac, la adolescentul care se aliniază la presiunea anturajului, la adultul care lucrează pe rupte ca să țină pasul cu ceilalți…” A fi „diferit” fără nici un motiv este fără valoare, chiar contraproductiv. Dar ceea ce vrea Dumnezeu de la noi este disponibilitatea noastră de a fi transformați în mod radical. Și iată ce spune Biblia: „Vă îndemn dar… să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre…” (Romani 12:1-2). Cum are loc această schimbare? Iată două sfaturi importante pentru a atinge acest obiectiv: 1) Transformarea le aparține credincioșilor. Necredinciosul nu poate rupe controlul exercitat de lume asupra lui fără Hristos, pe când credincioșii știu că „Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.” (1 Ioan 4:4). Adică Duhul lui Dumnezeu care te locuiește te ajută să reziști și să te împotrivești presiunii exercitată de lume, asupra ta, pentru a te conforma căilor ei. 2) Chemarea lui Dumnezeu este urgentă: „Vă îndemn…” În alte traduceri, găsim cuvinte precum: a ruga stăruitor, a chema insistent, a implora – și asta pentru că apelul, chemarea nu este ceva secundar sau opțional. Este un imperativ vital și divin! Dumnezeu caută vase dedicate, care sunt gata să fie transformate ca El să le poată folosi cât mai bine! Ești tu dispus să spui: „Da, Doamne, folosește-mă!”?

DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU PENTRU TINE

„Să puteţi pricepe… și să cunoaşteţi dragostea lui Hristos…” (Efeseni 3:18-19)

     Apostolul Pavel înalță una dintre cele mai emoționante și puternice rugăciuni pentru cei care vor să cunoască dragostea lui Dumnezeu. El spune: „Îl rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia puse în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care sunt lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” (Efeseni 3:16-19). În ciuda celor mai bune intenții ale noastre, noi încă mai păcătuim. Drept urmare, ne simțim rău. Și Satan se folosește de sentimentele noastre de vinovăție și condamnare pentru a ne face să ne îndoim de dragostea lui Dumnezeu pentru noi. Dar dacă Dumnezeu te-a iubit atât de mult încât L-a trimis pe Fiul Lui ca să moară în locul tău, pe când erai un păcătos, poți să fii sigur că nu Se va răzgândi cu privire la tine acum, când ești un copil răscumpărat, care se luptă încă cu păcatul. Faptul că simți o durere lăuntrică și o întristare plină de lacrimi când păcătuiești este de fapt dovada că ești cu adevărat copilul lui Dumnezeu. Când ai fost născut din nou, ai devenit un duh renăscut care trăiește într-un trup păcătos. Deci, când îi permiți păcatului să intre în viața ta, duhul tău renăscut se ridică și spune: „Ignoră-l, nu-i deschide ușa, nu-l pofti înăuntru, dă-l afară, n-are ce căuta aici, nu e binevenit și nici potrivit!” Dumnezeu este întristat când păcătuiești, dar continuă să te iubească. Păcatul este ca un musafir nepoftit. El te face să te simți „cu musca pe căciulă” și îți fură încrederea în Dumnezeu. Deci dacă ai păcătuit, pocăiește-te, primește iertarea lui Dumnezeu și mergi mai departe, cu o putere și o înțelepciune tot mai mari!

AI NEVOIE DE UN „CUVÂNT” DE LA DUMNEZEU?

„Urechile tale vor auzi…” (Isaia 30:21)

     Un „cuvânt” de la Dumnezeu îți poate aduce soluția de care ai nevoie. Dumnezeu a creat rostind cuvinte, așa că imaginează-ți ce ar putea face un cuvânt de la El în situația în care te afli acum. Biblia spune (în Isaia 30:21): „Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeţi pe el!”, când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga.” Să ne gândim la propoziția: „urechile tale vor auzi.” Dacă urechile tale spirituale nu sunt deschise, pregătite și acordate pe frecvența lui Dumnezeu, nu vei auzi ce-ți spune El. În plus, dacă filtrezi ceea ce-ți spune Dumnezeu prin intelectul uman, pentru a le armoniza cu propriile tale opinii, nu vei ajunge nicăieri. Dumnezeu dă un „cuvânt” celor care au urechile deschise – dar și o inimă deschisă. Când te rogi, ce cauți? O înălțare spirituală, sau un timp de părtășie cu Domnul în care El vorbește și tu asculți? Când citești Biblia, cauți o confirmare a propriilor tale gânduri, sau cauți voia lui Dumnezeu? Imaginează-ți ce poate să facă vreunul dintre gândurile sau cuvintele lui Dumnezeu pentru viața ta! „Aceia din popor care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor vor rămâne tari şi vor face mari isprăvi” (Daniel 11:32). Dacă visezi să faci lucruri mari în viață, cunoaște-L pe Dumnezeu. El ți Se va descoperi prin Cuvântul Său. În fiecare zi vei auzi o mulțime de idei diferite; unele îți vor fi de folos, altele nu… Dar când primești un „cuvânt” de la Dumnezeu, acesta e ca o sămânță: are potențialul de a produce un copac… sau chiar mai mult de atât, o întreagă livadă de fructe. Așadar, acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi! Dorește și cere un cuvânt de la Dumnezeu, așteaptă atent, cu răbdare… și-l vei primi!

DOMNUL ISUS TE ÎNȚELEGE!

„În toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi…” (Evrei 4:15)

     Prietenii bine intenționați spun uneori: „Știu ce simți…” În mintea noastră răspundem poate: „Nu cred că știi!” Dar Domnul Isus chiar știe! El a avut parte de toate ispitele, ca oricare dintre noi, ca să poată înțelege sentimentele noastre și să I le prezinte lui Dumnezeu. Și El chiar face asta! Când te rogi în Numele Domnului Isus, vărsându-ți inima înaintea lui Dumnezeu, Domnul Isus joacă rolul de avocat al tău și spune: „Tată, știu ce simte persoana aceasta. Știu ce înseamnă să fii sub presiunea păcatului. Vin înaintea Ta cu acest copil al Tău care are nevoie de ajutorul Tău.” S-ar putea să întrebi: „Dar Isus a fost fără păcat, deci poate El cu adevărat să simtă păcatul așa cum îl simt eu?” Da, poate. De fapt, datorită curăției Sale, El poate să simtă durerea păcatului chiar mai mult. S-ar putea să te ajute ilustrația care urmează: în viața de zi cu zi, noi trăim înconjurați de microbi, ei există peste tot, chiar și pe trupurile noastre. Pentru că nu ne aflăm într-un mediu steril, nu observăm acești microbi și ne obișnuim să trăim cu ei. Dar e cu totul altă poveste în sala de operații a unui spital. Acolo orice contaminare cu germeni reprezintă o amenințare reală care necesită atenția întregului personal. Așa că ei sterilizează totul, pentru că bacteriile pot ucide pacientul. Puritatea încăperii necesită o atenție deosebită chiar și la cea mai mică urmă de impuritate ce ar putea duce la o infecție care să pună în pericol viața. Deci, faptul că Domnul Isus este separat de păcat și este sensibil la problema păcatului, Îi sporește capacitatea de a simți prin ce treci! Concluzie: Domnul Isus te înțelege!

ROAGĂ-TE SĂ POȚI IERTA!

„Aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu…” (Filipeni 4:6)

     În zilele noastre, neiertarea face ravagii – în familie, în biserică și în societate. De ce? Pentru că atunci când cineva ne-a rănit, primul nostru gând este să ne răzbunăm. Dar este greșit, pentru că Biblia ne învață că trebuie să iertăm pentru a fi iertați (vezi Marcu 11:25). Mai știm și că amărăciunea ne poate răni fizic și emoțional. Adesea, însă, nu suntem în stare să iertăm, așa că ne tot luptăm cu problema în mintea noastră. Dar opriți-vă o clipă și gândiți-vă: ce se întâmplă într-o luptă adevărată? Te focalizezi pe adversar, agățându-te de el și încercând să-l controlezi… Scopul tău este să-l pui la podea și să-l aduci la supunere, iar lucrul acesta necesită toată energia ta. Dar știi că poți să ai de suferit în tot acest proces! Singura putere adevărată pe care o ai asupra cuiva care te rănește este puterea iertării. Deci, de dragul tău, iartă-l și mergi mai departe! Chiar dacă nu simți că vrei să ierți, roagă-te: „Întoarce-mă Tu, şi mă voi întoarce, căci Tu eşti Domnul Dumnezeul meu!” (Ieremia 31:18). Cu alte cuvinte, „Doamne, ajută-mă să fiu dispus să iert!” Este foarte adevărat vechiul proverb care spune: „A greși e omenește, dar a ierta e dumnezeiește”! Micile ofense pot fi iertate rapid, dar cele mari necesită asistență divină. Și o poți avea pentru că Sfânta Scriptură spune că: „Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:13) Da, s-ar putea să-ți dorești ca cel care te-a ofensat să sufere, dar când cea mai mare dorință a ta este să Îi faci pe plac Domnului, El îți va da harul să ierți. Când îți dai seama ce binecuvântări a pregătit pentru tine în viitor, vei refuza să mai petreci vreo clipă înțepenit în trecut. Așa că, roagă-te să poți ierta!

PĂCATUL ȘI EFECTELE LUI

„Avem îndrăzneală la Dumnezeu.” (1 Ioan 3:21)

     Când păcătuiești cu bună știință, trupul tău este supus unui stres imens. Și nu există niciun test de detectare a minciunilor. În realitate, detectorul de minciuni nu spune dacă cineva minte. Aparatul nu face decât să măsoare ce impact au răspunsurile unei persoane la anumite întrebări asupra sistemului său nervos. Dumnezeu a conceput trupul nostru astfel încât să-L glorifice pe El (vezi 1 Corinteni 6:19-20). Deci când păcătuiești, lucrul acesta are un impact negativ asupra trupului. Chiar dacă nu ai trecut printr-un test poligraf, poți să confirmi că atunci când ai mințit, ai experimentat o creștere a emoțiilor și a ritmului cardiac. Deci, când Dumnezeu îți spune să nu păcătuiești, El nu încearcă să-ți fure bucuria, ci să ți-o păstreze, deoarece păcatul îți fură trei lucruri: 1) Confortul. „Cei răi n-au pace”, zice Domnul” (Isaia 48:22). Când îți încalci propriile valori cu bună știință, începi să nu te mai simți bine în pielea ta, cu alte cuvinte îți dispare tihna. 2) Caracterul. Reputația este modul în care te văd ceilalți, dar caracterul este ceea ce vezi tu atunci când te uiți în oglindă, în fiecare zi. Gândurile îți determină faptele, faptele îți determină obiceiurile, obiceiurile îți determină caracterul și caracterul îți determină destinul. 3) Încrederea. Nimic în viață nu este mai important decât să fii în stare să te apropii de Dumnezeu cu încredere. Apostolul Ioan spune: „Dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu. Şi, orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui.” (1 Ioan 3:21-22). Așadar, când Satan va încerca să te ispitească să păcătuiești, oprește-te și fă-ți bine socotelile. Uitându-te la rezultatul final, vei reuși să faci de fiecare dată alegerea corectă!

FĂ CEVA ASTĂZI!

„Copilaşilor, să nu iubim cu vorba… ci cu fapta…” (1 Ioan 3:18)

     Când un multimilionar a fost întrebat de câți bani este nevoie pentru a fi fericit, el a răspuns: „Doar de puțin mai mult!” Acum să presupunem că și tu ai mulți bani, dar îți pasă de ceilalți. Întrebare: „Ești implicat în împlinirea nevoilor oamenilor?” Pentru că citim în Biblie: „Cine are bogăţiile lumii acesteia şi vede pe fratele său în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu? Copilaşilor, să nu iubim cu vorba… ci cu fapta…” (1 Ioan 3:17-18). Acest verset se poate reduce la două cuvinte: Fă ceva! În pilda samariteanului milostiv, doi oameni religioși au trecut pe lângă omul aflat pe moarte pe drumul Ierihonului, fără să se oprească să-l ajute. De ce? Nu era oare o bună ocazie de a pune în practică ce credeau și predicau? Cum deveniseră oare atât de insensibili și de indiferenți? S-au gândit oare: „Problema este prea mare, nu pot face nimic?” Erau ei atât de concentrați pe agenda comunității sau lucrării lor, încât au socotit că era mai importantă decât să dedice timp și resurse ca să-l repună pe picioare pe acest om? Domnul Isus a spus: „Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin, apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el.” (Luca 10:33-34). Să reținem cuvântul „milă”; bunul samaritean a fost dispus să se implice emoțional. Și tu trebuie să faci la fel! Bob Pierce, fondatorul organizației World Vision s-a rugat odată: „Vreau ca inima mea să fie frântă de lucrurile care frâng inima lui Dumnezeu!” Ai vrea să poți rosti și tu o astfel de rugăciune? Atunci Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: fă ceva!

CE ALEGI, IERTAREA SAU AMĂRĂCIUNEA?

„Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea?” (Matei 18:21)

     Evanghelistul Matei scrie despre iertarea greșelilor și redă o conversație între Petru și Domnul Isus. Petru întreabă: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Isus i-a zis: „…până la şaptezeci de ori câte şapte.” (Matei 18:21-22). 70X7=490, deci de atâtea ori ești chemat să-l ierți… pe „fratele” tău, cineva cu care trebuie să trăiești sau cu care trebuie să lucrezi. În esență, Domnul Isus spunea: „Iartă și continuă să ierți, dacă dorești să ai o relație cu acea persoană!” Să recunoaștem, toți facem greșeli pentru că avem slăbiciuni de tot soiul. Perfecțiunea există doar la Dumnezeu! Să ne amintim cuvintele Domnului Isus de pe cruce: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Luca 23:34). Niciodată nu s-au rostit cuvinte așa profunde și puternice în asemenea împrejurări, și foarte puține concepte sunt mai semnificative de reținut, într-o relație, decât acesta. Deși este perfect normal să ne mâniem, și este o reacție omenească, firească, să ne simțim tratați pe nedrept, există o mare diferență între mânia sănătoasă și emoția corozivă a amărăciunii. Amărăciunea este cancerul relațiilor! După cum spunea dr. Maya Angelou: „Amărăciunea este alimentată de gazdă. Ea nu are niciun efect asupra obiectului care a cauzat neplăcerea.” În acest caz, „gazda” este relația ta, iar iertarea este medicamentul și tratamentul. Domnul Isus a spus: „Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.” (Luca 6:31). A oferi gradul de iertare pe care vrei să-l primești îți asigură păstrarea relației sănătoasă și liberă de orice boală de amărăciune. E un lucru greu? O, da! Dar dacă te rogi, Dumnezeu îți va da harul și puterea să ierți, și să alegi harul, nu amărăciunea!

DUMNEZEU VA FACE TOT CE E NEVOIE!

„Unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult…” (Romani 5:20)

     Apostolul Pavel scria (Galateni 1:13): „prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu şi făceam prăpăd în ea.” În mod clar, Saul din Tars nu intenționa să devină creștin. Ca iudeu, el era obsedat de Lege. Ca intelectual, el putea purta discuții cu cele mai rafinate minți. Elocvent și educat, el era dedicat, trup și suflet, religiei sale. Dar cu toate acestea, el avea o problemă: îi ura pe creștini! El asistase la uciderea cu pietre a lui Ștefan, care a devenit astfel primul martir al Bisericii! Și chiar dacă nu participase personal, el avusese grijă de hainele celor care aruncaseră cu pietre (vezi Faptele Apostolilor 7:57-59). Sigur nu-i trecea atunci prin minte că într-o zi va trece de partea cealaltă a baricadei! Dar când Dumnezeu are un plan pentru viața ta, El va face totul pentru a-l împlini. Când te-a cucerit cu harul și dragostea Sa, El începe să lucreze planul Său în viața ta. Chiar și când viitorul Pavel păzea hainele ucigașilor lui Ștefan, Dumnezeu avea planul de a-l folosi. La fel cum avea planuri și pentru noi, când eram în lume – petrecând, făcând ce ne plăcea, trecând de la o relație la alta sau gândindu-ne numai la cum să facem bani. Dar nimic din toate acestea nu L-a oprit pe Dumnezeu, pentru că „unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult.” Dacă Pavel ar fi știut că Dumnezeu plănuise să i Se arate pe drumul spre Damasc, probabil că ar fi ales altă rută! Dar Biblia relatează că: „deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui. El a căzut la pământ şi a auzit un glas…” (Faptele Apostolilor 9:3-4). Acest fariseu, foarte religios și mândru, a avut acea întâlnire cu Dumnezeu care nu se afla pe agenda sa, dar care i-a schimbat viața. Pentru a te aduce la supunere față de voia Sa, Dumnezeu va face tot ceea ce este nevoie și în cazul tău. Așa că, ai grijă! Dumnezeu nu va permite ca încăpățânarea ta să saboteze planurile Sale pentru viața ta!

CE TREBUIE SĂ ȘTII?

„Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu…” (Psalmul 46:10)

     Dacă am încerca să-i găsim lui Iov vreun defect, am putea spune poate că vorbea cam mult. Dar nici pe departe n-avem de gând să-l învinovățim ori să-i „căutăm nod în papură”; a fost lovit de prea multe, și nu i-a mai rămas aproape nimic… Soția sa, care ar fi trebuit să manifeste empatie și compasiune, l-a sfătuit să „blesteme pe Dumnezeu și să moară” (Iov 2:9)! Apoi, prietenii săi i s-au adresat ca niște procurori, pentru că socoteau că își atrăsese singur tot acest necaz asupra sa. Trebuie să citim 37 de capitole din cartea Iov ca să-L auzim pe Dumnezeu vorbind! Capitolul 38 începe așa: „Domnul a răspuns lui Iov…” Și printre picături, și până a terminat Dumnezeu de vorbit, Iov n-a îndrăznit să spună decât: „Iată, eu sunt prea mic. Ce să-Ţi răspund? Îmi pun mâna la gură…” (Iov 40:4). Să reținem faptul că înainte de-a auzi glasul lui Dumnezeu, Iov vorbise mult. Dar după ce L-a auzit, n-a mai putut rosti un cuvânt! Una dintre afirmațiile bune ale lui Iov fusese aceasta: „Da, mă va ucide: n-am nimic de nădăjduit; dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui.” (Iov 13:15). Uneori, cea mai bună cale prin care poți gestiona o problemă este să nădăjduiești și să nu vorbești. Să te supui și să nu vorbești. Iov nu știa lucrul acesta, la vremea respectivă, dar planul lui Dumnezeu era ca la sfârșit să-i dea înapoi de două ori mai mult decât el pierduse! Și asta s-a întâmplat după ce nu s-a mai concentrat pe propriile sale probleme și a început să se roage pentru prietenii săi (vezi Iov 42:10). Așadar, oprește-te… Fii deschis și dispus. Dumnezeu este încă pe tron. El este în controlul fiecărui detaliu al vieții tale. Chiar și în cele mai rele circumstanțe, El Se gândește la binele tău. Biblia spune că: „Domnul va sfârşi ce a început pentru tine…” (vezi Psalmul 138:8). Și asta este ceea ce trebuie să știi – azi!