„Cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.” (Proverbele 29:25)

     Uneori facem greșeala de a ne pune încrederea în oameni, când ar trebui să ne punem încrederea doar în Domnul! Și dacă Dumnezeu nu poate da greș, oamenii pot! – așa că ajungem să fim răniți și dezamăgiți. Biblia spune că împăratul lui Iuda, Asa, avea o inimă dedicată în întregime lui  Dumnezeu. Cu toate acestea, când Baeșa, împăratul lui Israel a uneltit împotriva lui, el s-a panicat și a încheiat o alianță militară cu Ben-Hadad, împăratul Siriei… Și a făcut-o cu fonduri pe care le-a luat din casa lui Dumnezeu! Auzind vestea despre coaliția lui Asa, dușmanul său s-a retras. Asa a găsit soluția. Planul său a funcționat – cel puțin așa părea! Atunci Dumnezeu l-a trimis pe văzătorul Hanani să-l mustre pe regele Asa. De ce? „Pentru că te-ai sprijinit pe împăratul Siriei, şi nu te-ai sprijinit pe Domnul Dumnezeul tău.” (2 Cronici 16:7) Aceasta este adesea soarta celor care se cred foarte logici și inteligenți. Încrederea lor se bazează pe propria lor capacitate de a găsi o soluție la dilemele lor. Hanani i-a spus lui Asa: „Căci Domnul Îşi întinde privirile peste tot pământul ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui. Ai lucrat ca un nebun în privinţa aceasta, căci de acum vei avea războaie.” (2 Cronici 16:9) Mai târziu, când Asa s-a confruntat cu o boală de picioare și avea mari dureri, „n-a căutat pe Domnul, ci a întrebat pe doctori.” (2 Cronici 16:12) Aceștia nu l-au putut ajuta, așa că a murit. Tu să te încrezi în Domnul, nu în oameni! Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi este: nu le acorda niciodată oamenilor încrederea care trebuie acordată doar Domnului!

„Să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie… lui Dumnezeu.” (Romani 12:1)

     Cu vistieria națională golită în urma unor războaie costisitoare, regele Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei s-a trezit că are un popor căruia îi lipseau resursele, în timp ce încerca să reconstruiască. El a refuzat să capituleze în fața dușmanilor săi și nu putea suporta gândul de a-și dezamăgi poporul. El a cerut femeilor din Prusia să-și aducă bijuteriile de aur și argint pentru a fi topite și folosite în schimbul lucrurilor de care națiunea avea nevoie disperată. Când fiecare femeie își aducea bijuteriile, primea o „decorație” din fier ca simbol al recunoștinței regelui. Pe aceasta erau inscripționate cuvintele: „Am dat aur pentru fier – 1813”. Femeile au ajuns să prețuiască darurile primite de la rege mai mult decât bijuteriile lor de odinioară! Decorațiile lor erau dovada că s-au sacrificat pentru regele lor. De fapt, la începutul secolului al XIX-lea, în Prusia, a devenit foarte demodat ca femeile să poarte bijuterii, dar foarte la modă să poarte o cruce de fier. De aici a luat naștere Ordinul Crucii de Fier. Ce putem învăța de-aici? Viața creștină are două fațete: binecuvântarea și sacrificiul. Apostolul Pavel a spus: „acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus” (Filipeni 3:8). Domnul Isus a precizat clar care este prețul uceniciei: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.” (Matei 16:24) Autorul John S. Norris, a scris: „Salvatorul meu îmi zice, Tu ia-ți crucea și urmează-Mă! Merg cu El la judecată, Merg cu El în Ghetsimani, Cu credință eu Îl voi urma.” Tu poți spune „Amin!”?

„Nu uita niciuna din binefacerile Lui!” (Psalmul 103:2)

     Într-un ziar a apărut o imagine cu două câmpuri despărțite de un gard de sârmă. Ambele erau de aceeași dimensiune, fiecare cu multă iarbă verde și grasă. Pe fiecare câmp se afla un catâr al cărui cap era băgat prin gardul de sârmă, mâncând iarba din pășunea celuilalt. Deși fiecare catâr era înconjurat de iarbă, câmpul vecin părea mai atrăgător – chiar dacă era mai greu de atins. În acel proces, capetele catârilor s-au prins în gard, iar aceștia s-au panicat și au început să ragă incontrolabil, neputând să se elibereze. Caricaturistul a descris situația printr-un singur cuvânt: „NEMULȚUMIRE”. Există o învățătură în această imagine, pentru fiecare dintre noi: când ne concentrăm pe ceea ce nu avem sau pe ceea ce are altcineva, devenim orbi la binecuvântările care ne înconjoară. În Psalmul 103:2-5, David a scris: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul şi nu uita niciuna din binefacerile Lui! El îţi iartă toate fărădelegile tale, El îţi vindecă toate bolile tale, El îţi izbăveşte viaţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi îndurare; El îţi satură de bunătăţi bătrâneţea şi te face să întinereşti iarăşi ca vulturul.” Stabilirea de obiective, realizarea unor lucruri mărețe și dorința de a avea mai mult decât ai – pot fi lucruri bune dacă, în primul rând, te uiți la Domnul ca să te ajute să le înfăptuiești! Biblia spune: „Domnul dă îndurare şi slavă şi nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.” (Psalmul 84:11) În al doilea rând, în timp ce Dumnezeu lucrează la asta, tu te bucuri de ceea ce ți-a dat deja, și ești mulțumit cu ceea ce ai, crezând Cuvântul: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5) Așadar, fii mulțumit!

„Creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.” (2 Petru 3:18)

     Biblia spune că „în zilele din urmă vor fi vremuri grele” – greu de gestionat și de suportat (vezi 2 Timotei 3:1)… Nu trebuie să căutăm prea departe pentru a vedea că Scriptura se împlinește – de aceea, trebuie să ne rugăm pentru siguranța fizică și spirituală a copiilor noștri, ca ei să „crească în harul și cunoștința Domnului nostru… Isus Hristos”. Scriitoarea creștină Heather Riggleman scria: „În timp ce tu și cu mine urmărim știrile, plângem, strigăm de furie și apoi ne întrebăm: «Cum putem să ne protejăm copiii…?» Ne întrebăm dacă este sigur să-i mai lăsăm să iasă din casă. Ne întrebăm dacă nu cumva lumea se destramă. Și nimic nu este mai înspăimântător decât conștientizarea faptului că nu-i putem proteja de viață. Deși nu ne putem ascunde copiii de lume, îi putem apăra în moduri mult mai bune decât învelindu-i într-o bulă de plastic sau încuiându-i în camerele lor pentru tot restul vieții… Noi putem să mijlocim pentru ei, rugându-ne pentru înțelepciune, protecție, pace și putere!” Nu uita, oriunde ne adunăm și ne rugăm, Isus este în mijlocul nostru (vezi Matei 18:19-20); apostolul Pavel a spus: „Luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea… Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciune pentru toţi sfinţii.” (Efeseni 6:13, 18) Când te rogi astfel, Dumnezeu promite să-Și onoreze Cuvântul. Continuă să-ți acoperi copiii cu rugăciuni – și nu renunța, indiferent cât de mult se vor înrăutăți lucrurile în lume!

„Du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.” (Matei 5:24)

     Astăzi vom vorbi despre împăcare, un subiect la care nu ne gândim suficient, deși ar trebui s-o facem! De ce? Deoarece felul în care îi tratezi pe cei cu care ai o relație influențează relația ta cu Dumnezeu. Domnul Isus a punctat foarte clar lucrul acesta: „Dacă îți aduci darul la altar [dacă slujești în biserică, fii deosebit de atent aici!], și acolo îți aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ți darul acolo, înaintea altarului, și du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.” (Matei 5:23-24) Domnul Isus poruncește celui care a greșit, chiar dacă ofensa a fost neintenționată, să ia inițiativa în vindecarea și restaurarea relației. Asta necesită o smerenie adevărată. Max Lucado scria: „Poate ți se pare greu de crezut, dar nu toată lumea îl place pe predicator. Sunt momente când mă încurc sau vorbesc greșit și atrag nemulțumirea vreunui enoriaș. În primii ani ai slujirii mele, când aflam că cineva era nemulțumit, ignoram problema: „Dacă nu mi-o aduce la cunoștință, atunci nu am nicio legătură cu problema.” Dar apoi am citit cuvintele lui Isus… Isus poruncește celui care a greșit să ia inițiativa. Acest pasaj este destul de neplăcut. Chiar și așa, am încercat să-l aplic când a fost cazul. „Bob”, l-am întrebat, „am spus ceva care te-a supărat?” „Mary, pare să existe o tensiune între noi. Suntem în regulă?” Fără excepție, acest pas a dus la împăcare. În cele patru decenii de slujire, această învățătură practică nu a eșuat niciodată în atingerea scopului său. Când Scriptura se îmbină cu ascultarea, rezultatul este un balsam vindecător.” Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi este: alege împăcarea!

„Fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 10:31)

     Când vine vorba despre chemarea ta, ține cont de aceste două lucruri: 1) Dumnezeu nu-i cheamă pe cei calificați; El îi califică pe cei chemați! Dumnezeu te va chema să faci ceva pentru care nu ești suficient de inteligent ca să reușești. Un vis rânduit de Dumnezeu va fi întotdeauna dincolo de abilitățile și resursele tale. De ce? Pentru ca tu să te bazezi pe Dumnezeu în fiecare zi! Și iată câteva versete din Biblie care arată acest lucru: Solomon a spus: „Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc…” (Psalmul 127:1) Domnul Isus a zis: „Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:5) Apostolul Pavel a scris: „Nu că noi, prin noi înşine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu.” (2 Corinteni 3:5) 2) În loc să fii critic, fii creativ! Adesea, critica este doar o scuză pentru cei care sunt prea leneși ca să rezolve problema de care se plâng. În loc să critici filmele sau muzica, creează un film sau un album care să fie mai bun decât ceea ce critici! Cea mai constructivă critică se numește creativitate. Ar trebui să fim mai cunoscuți pentru ceea ce susținem decât pentru ceea ce respingem. Oricine poate semnala probleme. Suntem chemați să le rezolvăm – scriind cărți mai bune, înființând școli mai bune, elaborând legi mai bune. Și suntem unși să facem asta! Biblia spune: „Cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El rămâne în voi şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată şi nu este o minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea.” (1 Ioan 2:27) Așadar, fă totul pentru slava lui Dumnezeu!

Domnul a zis lui Iosua: „Astăzi, am ridicat ocara Egiptului de deasupra voastră…” (Iosua 5:9).

     Dumnezeu a scos poporul Israel din Egipt într-o singură zi, dar a fost nevoie de patruzeci de ani pentru a îndepărta rușinea Egiptului din Israel. Acest lucru s-a întâmplat într-un loc numit Ghilgal, la peste 600 km nord-est de Egipt. Iudeii gândeau ca niște sclavi și se comportau ca niște sclavi. La urma urmei, este greu să rupi ciclul după patru sute de ani de sclavie. Tehnic vorbind, iudeii au fost eliberați când cu exodul… Dar abia când au ajuns la Ghilgal au lăsat cu adevărat trecutul în urmă: „Domnul a zis lui Iosua: „Astăzi, am ridicat ocara Egiptului de deasupra voastră…” Pentru unii dintre noi, este nevoie de ani de zile pentru a încheia etapa sentimentelor de condamnare, și a scoate trecutul din prezent. Vestea bună este că Dumnezeu poate încă să îndepărteze rușinea trecutului tău! Apostolul Pavel a spus: „Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus…” (Romani 8:1) Să reținem cuvântul „acum”: iertarea deplină este realitatea noastră la timpul prezent. Chiar aici, chiar acum! Dacă ești în Hristos, nu mai ești definit de ceea ce ai făcut rău; ești definit de ceea ce Hristos a făcut bine în locul tău. Ești o creație nouă, dar uneori este nevoie de timp pentru ca noua ta natură să fie evidentă. Domnul Isus a venit să așeze trecutul la locul lui – în trecut. Trebuie să-l lași acolo! Cum faci asta? Văzându-te așa cum te vede Dumnezeu – neprihănit (vezi 2 Corinteni 5:21). În loc să te vezi îmbrăcat în rușine, începi să te vezi așa cum te vede Dumnezeu: îmbrăcat în neprihănirea lui Hristos. Așadar, bucură-te! Prin Hristos, ai fost eliberat de rușinea trecutului!

„Trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi…” (1 Corinteni 6:19)

     Astăzi, lasă deoparte întrebarea referitoare la măsura în care ești capabil să experimentezi prezența lui Dumnezeu în starea ta spirituală actuală. Lasă deoparte eșecurile tale din trecut și îngrijorările tale față de viitor. Dacă ești un copil răscumpărat al lui Dumnezeu, Duhul Lui cel Sfânt trăiește în tine. Însuși Domnul Isus a spus: „Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie…” Dar El a spus aceasta referindu-Se la Duhul, pe care cei care credeau în El urmau să-L primească (vezi Ioan 7:38-39). Duhul Sfânt din tine trebuie să curgă tot timpul, izvorând dinlăuntrul tău, potolind dorințele tale nesatisfăcute și revărsându-se pentru a-i înviora pe cei din jurul tău. Intenția și dorința Lui sunt să lucreze prin tine tot timpul, în orice loc, dacă Îi dai voie. Amintește-ți că Dumnezeu, Isus și Duhul Sfânt sunt una. Așadar, când vorbim despre Dumnezeu care lucrează în viața ta, despre Isus care este în inima ta sau despre trupul tău care este templul Duhului Sfânt, este același lucru. Autorul John Ortberg povestește despre un prieten a cărui fiică de cinci ani a spus: „Știu că Isus trăiește în inima mea, pentru că, atunci când îmi pun mâna pe ea, Îl simt cum se plimbă pe acolo!” Unii oameni par să aibă un fel de radar interior pentru a detecta prezența lui Dumnezeu. La fel cum anumiți muzicieni au ureche muzicală, tot la fel este și în cele spirituale: anumiți creștini au urechea formată pentru a discerne vocea lui Dumnezeu. A le spune cum să-L caute pe Dumnezeu ar fi ca și cum ai spune unui pește cum să respire în apă – unde altundeva ar putea trăi?! Așadar, dacă prezența lui Dumnezeu este în viața ta, și Duhul Sfânt locuiește în tine, tu poți să trăiești în mod conștient în prezența lui Dumnezeu în fiecare moment!

„Să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia, căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.” (Evrei 13:16)

     Hudson Taylor, fondatorul Misiunii China Inland, s-a pregătit pentru slujirea misionară lucrând printre săracii din Londra. Într-o noapte, un bărbat l-a rugat să vină să se roage pentru soția lui bolnavă. Bărbatul îl rugase deja pe un preot, dar i s-a spus că va trebui să-i plătească optsprezece pence – bani pe care nu-i avea. Nu avea nici măcar bani să cumpere o pâine. Taylor a mers cu el, dar conștiința îl mustra. El însuși suferea de foame, dar avea o monedă în buzunar – o jumătate de coroană. S-a gândit: „Dacă aș avea doi șilingi și șase pence în loc de această jumătate de coroană, le-aș da acestor oameni săraci un șiling.” Când a ajuns la casa bărbatului, a fost copleșit la vederea copiilor trași la față, de flămânzi ce erau, și a mamei epuizate care zăcea cu un bebeluș lângă ea. Taylor le-a vorbit, încercând să le aducă mângâiere și încurajare, dar în interiorul său striga: „Ipocritule! Le spui acestor oameni despre un Tată ceresc bun și iubitor, dar nu ești pregătit să te încrezi în El fără o jumătate de coroană!” Așa că i-a dat bărbatului jumătatea de coroană. Taylor a simțit în acel moment cum bucuria Domnului i-a revenit în inimă. Biblia spune: „Să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia, căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.” Ce îi place Domnului? Disponibilitatea ta de a împărți cu cei nevoiași ceea ce Dumnezeu ți-a dat din belșug! Un proverb spune: „Poți da fără să iubești, dar nu poți iubi fără să dai!” – și asta este cât se poate de adevărat! Încearcă, și-ai să vezi!

„O inimă liniştită este viaţa trupului, dar pizma este putrezirea oaselor.” (Proverbele 14:30)

     Unii oameni sunt prea nesiguri de ei înșiși pentru a aplauda succesul sau realizările altcuiva, fie că este vorba de un coleg de serviciu, o rudă îndepărtată, un frate sau o soră, soțul sau soția, sau chiar un copil. Ei simt că trebuie să aibă un succes comparabil, pentru a nu se simți inferiori. Dacă pot într-adevăr să se laude cu o realizare personală similară, atunci se grăbesc s-o pomenească. Adevărul este că întotdeauna va exista cineva care va avea mai mult succes decât tine, și întotdeauna va exista cineva care va avea mai puțin succes. Este nevoie de un efort zilnic și de perseverență pentru a combate nemulțumirea și pentru a te bucura de orice nivel de succes cu care te-a binecuvântat Dumnezeu. Reclamele de la televizor, panourile publicitare de pe marginea drumului și chiar familia și prietenii bine intenționați transmit mesajul: „Îți lipsește ceva. Cumpără asta, trebuie să ai aia!…” Înțeleptul Solomon a spus: „Mai bine puţin cu frică de Domnul decât o mare bogăţie cu tulburare!” (Proverbele 15:16) Iar în Evrei 13:5 citim: „Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El Însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” Dacă simți nevoia să „te bagi în seamă” atunci când altcuiva i se face un compliment, recunoaște imediat și renunță la duhul de nesiguranță care încearcă să te prindă în capcană! Începe să respingi acest tip de comportament, reacționând în mod opus: fă-ți un obicei din a fi suficient de sigur pe tine încât să te bucuri de realizările altcuiva! Va trebui să „exersezi” acest lucru, deoarece există o mare probabilitate ca inițial să nu te „simți” sigur. Pur și simplu, fă-o! Lasă credința să-ți dicteze comportamentul. Când asculți de Duhul Sfânt și Îi permiți să-ți determine acțiunile, firea omenească slăbește și, în cele din urmă, trebuie să se supună călăuzirii Duhului Sfânt. Așadar, împotrivește-te invidiei!