„Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” (Romani 12:10)

     Ai remarcat vreodată cât de repede acuzăm pe altcineva de unele dintre lucrurile pe care le scuzăm la noi înșine? Procedând astfel, practicăm un standard dublu, cerând mai mult de la alții decât de la noi înșine! Domnul Isus a spus: „De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?” (Matei 7:3) Standardul dublu funcționează astfel: 1) Când alții țin morțiș la părerea lor, spui că sunt încăpățânați – dar când tu faci asta, spui că ești ferm și hotărât! 2) Dacă vecinei tale nu-i place de prietenul tău, spui că are prejudecăți – dar când ție nu-ți place de prietenul ei, spui că ești un bun cunoscător al caracterului! 3) Când cineva încearcă să trateze pe altcineva deosebit de frumos, spui că îl lingușește – dar când tu faci asta, ești grijuliu! 4) Când soția ta își ia timp să facă lucrurile bine, spui că este leneșă – dar când faci tu asta, ești meticulos! 5) Când ea cheltuiește mult, spui că este nechibzuită – când faci tu același lucru, ești generos! 6) Când ea găsește defecte în lucruri, spui că este critică – dar când o faci tu, ești perspicace! 7) Când ea este blândă, o numești slabă; când tu ești așa, ești amabil! 8) Când se îmbracă bine, spui că este extravagantă – dar când tu faci asta, spui că ai stil și bun gust! 9) Când spune ce gândește, este răutăcioasă – dar când o faci tu, ești sincer! 10) Când altcineva își asumă riscuri, spui că este pripit – dar când o faci tu, ești curajos! Apostolul Pavel a scris: „Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” Așadar, Cuvântul ne învață astăzi să ne acordăm cinste unii altora!

„Fiecare să-şi cerceteze fapta lui…” (Galateni 6:4)

     Apostolul Pavel a scris: „Fiecare să-şi cerceteze fapta lui, şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ceea ce-l priveşte pe el, şi nu cu privire la alţii; căci fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi.” (Galateni 6:4-5) Domnul Isus a insistat asupra acestui lucru. După înviere, El S-a arătat ucenicilor Săi și le-a dat sarcini. Lui Petru i-a dat  o misiune pastorală specifică, care presupunea un mare sacrificiu. Petru a răspuns arătând spre Ioan și întrebând: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?” Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine!” (Ioan 21:21-22). Cu alte cuvinte, rămâi concentrat pe propria ta misiune. Un băiețel pe nume Adam voia să fie ca prietenul său Bobby. Lui Adam îi plăcea felul în care Bobby mergea și vorbea. Bobby, însă, voia să fie ca Charlie. Ceva legat de mersul și accentul lui Charlie îl fascina. Charlie, pe de altă parte, era impresionat de Danny. Charlie voia să arate și să vorbească ca el. Danny, dintre toți, avea și el un erou: Adam. Voia să fie exact ca Adam. Așadar, Adam îl imita pe Bobby, care îl imita pe Charlie, care îl imita pe Danny, care îl imita pe Adam. Se pare că tot ce trebuia să facă Adam era… să fie el însuși! Poți învăța de la alții, dar poți găsi bucurie și împlinire doar când ești cine te-a creat Dumnezeu să fii! Așa că, rămâi pe propria ta cale! Aleargă propria ta cursă! Nimic bun nu se întâmplă când te compari și concurezi. Mai mult, Dumnezeu nu te va evalua și nu te va răsplăti în funcție de talentele altora, ci în funcție de cât de credincios ai fost cu darurile pe care ți le-a dat. Nu ești responsabil pentru natura darurilor tale, ci pentru modul în care le folosești!

„Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze…” (Proverbele 22:6)

     Dacă ești lider – acasă, la biserică sau în afaceri – va trebui să iei decizii grele și nepopulare pentru binele tuturor celor implicați. Acest lucru este valabil în special pentru părinți. Cei care se tem de respingere sau de pierderea afecțiunii unui copil adesea „fac compromisuri pentru a avea relații bune”. Aceasta este o decizie egoistă, deoarece pui propria ta nevoie de a fi iubit și acceptat mai presus de nevoile pe termen lung ale copilului tău; dezvoltarea psihică/emoțională și autodisciplina. Cât de departe crezi că va ajunge copilul tău în viață fără aceste lucruri? Din păcate, mulți părinți sunt prea nesiguri pentru a-și disciplina copiii, deoarece vor să-și mențină prietenia cu ei. Dacă mamele și tații sunt sinceri, vor recunoaște că spun adesea „da” când ar trebui să spună „nu”, pentru a compensa lipsa timpului petrecut cu pruncii lor. Desigur, știm că o investiție în timp de calitate petrecut cu copiii aduce o răsplată mai bună pe termen lung decât orice altceva ar putea face un părinte. Paradoxal, copiii vor ajunge de obicei să nu-și respecte sau chiar să-i poarte pică unui părinte care acționează cu acest tip de nesiguranță, deoarece îi lasă pe copii subdezvoltați emoțional și nepregătiți să facă față presiunilor și responsabilităților vieții de adult. Cedând în mod repetat în fața copilului tău, îi amâni maturizarea! Uneori, ceea ce este necesar este iubirea severă. Aceasta nu este răutate, ci o metodă parentală de a impune limite ferme, cu scopul de a-i ajuta să-și corecteze comportamentul și să devină responsabili. De aceea, Biblia spune: „Învață pe copil calea pe care trebuie să o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” Așadar, caută înțelepciunea, călăuzirea și puterea lui Dumnezeu, iar El te va ajuta să devii genul de părinte de care copilul tău are nevoie!

„Știu că Dumnezeu este de partea mea.” (Psalmul 56:9)

     În cartea sa de succes „The Tipping Point” (Punctul critic. Cum lucruri mici pot provoca schimbări de proporții), Malcolm Gladwell definește punctul critic ca fiind „momentul de masă critică, pragul, sau punctul de fierbere”. Este momentul în care o idee, o tendință sau un comportament social trece de o anumită limită și se răspândește instantaneu, ca un virus. În domeniul fizicii, un punct critic este momentul în care un obiect este deplasat dintr-o stare stabilă de echilibru într-o stare nouă. În economie, este punctul în care o tehnologie emergentă devine standardul industriei. În sociologie, este momentul în care un număr suficient de oameni adoptă un comportament, astfel încât acesta să atingă masa critică și să devină viral. Din punct de vedere spiritual, punctul de cotitură este momentul în care crezi fără nici o rezervă că Dumnezeu este de partea ta. Este revelația că Dumnezeu nu doar te iubește, ci te și place. El te iubește suficient încât să moară pentru tine și te place suficient încât să-Și petreacă eternitatea cu tine. Cu toate acestea, unii dintre noi rămân sceptici. Ne proiectăm disprețul de sine asupra lui Dumnezeu, presupunând că El trebuie să fie la fel de supărat pe noi cum suntem noi pe noi înșine. Sau cădem în capcana bazată pe performanță, gândindu-ne că comportamentul nostru determină atitudinea lui Dumnezeu față de noi – fie că este pentru sau împotriva noastră. Ascultă: faptul că Dumnezeu este de partea ta a fost dovedit la crucea de la Golgota! Autorul creștin de literatură devoțională Oswald Chambers scria: „Nicio putere de pe pământ sau din iad nu poate învinge Duhul lui Dumnezeu din duhul unui om. Este o invincibilitate intrinsecă!” Religia se referă la ce poți face tu pentru Dumnezeu; creștinismul se referă la ce a făcut Hristos pentru tine. Dar totul începe cu acest adevăr extrem de important: „Știu că Dumnezeu este de partea mea.”

„Dragostea acoperă toate greșelile.” (Proverbele 10:12)

     Relațiile pline de iubire sunt fundamentul vieții. Ele sunt temelia Bisericii lui Hristos și dovada că avem iubirea lui Dumnezeu în inimile noastre. Dumnezeu pune un mare accent pe modul în care ne raportăm la ceilalți, deoarece relațiile noastre au impact asupra fiecărui aspect al vieții noastre: acasă, la serviciu, la biserică, la școală și în interacțiunile noastre de zi cu zi. O relație clădită pe dragoste, sensibilitate și respect poate câștiga un soț necredincios sau o soție necredincioasă pentru Hristos. Apostolul Petru a scris: „Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, când vă vor vedea felul vostru de trai…” (1 Petru 3:1-2) De aceea Satana ne atacă atât de mult relațiile. Când relațiile se destramă, acest lucru afectează calitatea vieții noastre. Știința medicală a dovedit că amărăciunea și lipsa iertării sunt surse de boală și depresie. Și la fel cum Dumnezeu vrea ca tu să fii vindecat fizic, El vrea ca tu să experimentezi atingerea Lui vindecătoare și în relațiile tale. Dar și tu ai un rol de jucat: Biblia spune să faci câteva schimbări: „Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4:31-32) Când te rogi pentru o relație frântă, fă această mărturisire: „Pentru că Dumnezeu m-a iertat de toate păcatele mele, nu voi purta pică nimănui! Renunț la toată amărăciunea și mânia. Doamne, Te rog ca pacea Ta să coboare asupra neînțelegerilor și rănilor din această relație! Amin.” Iar acesta este o rugăciune pe care Dumnezeu o va asculta.

„Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!” (Psalmul 90:12)

     Când a devenit director de campanie pentru președintele George Bush și președinte al Comitetului Național Republican, Lee Atwater și-a îndeplinit deja cele două obiective pe care își dorea să le atingă până la vârsta de patruzeci de ani. Apoi a fost diagnosticat cu o tumoare cerebrală malignă. Cu puțin timp înainte de a muri, a scris aceste cuvinte care ne pun pe gânduri: „Am dobândit mai multă bogăție, putere și prestigiu decât majoritatea oamenilor. Dar poți dobândi tot ce-ți dorești și totuși să te simți gol. Aș da dacă aș putea puterea, ca preț pentru a avea încă puțin timp cu familia mea. Aș plăti orice preț pentru o seară cu prietenii. A fost nevoie de o boală mortală ca să mă confrunt cu adevărul ăsta, dar e un adevăr pe care țara îl poate învăța pe cheltuiala mea. Zac aici, în dormitorul meu, cu fața umflată de la steroizi, cu trupul inutil. Medicii tot nu vor să răspundă la acea întrebare care mă frământă: cât timp mai am? Uneori nu pot dormi noaptea, atât de mare este teama că nu mă voi mai trezi niciodată! Am parcurs un drum lung de când i-am spus președintelui Bush că motto-ul său „mai bun, mai blând” este o idee frumoasă, dar nu ne va aduce voturi. Obișnuiam să-i spun președintelui că el poate fi mai bun și mai blând, dar eu nu aveam de gând să fiu. Cât de mult am greșit! Nu există nimic mai important în viață decât relațiile, și nimic mai dulce decât atingerea umană!” Așadar, dacă ai fost cercetat de această mărturie, poți să fii înțelept, și să-ți schimbi viața, și prioritățile – care ar trebui să fie în ordinea următoare: Dumnezeu pe primul loc, familia pe al doilea și cariera pe al treilea. Astăzi rostește și tu alături de omul lui Dumnezeu Moise această rugăciune: „Învață-mă să-mi număr bine zilele ca să capăt o inimă înțeleaptă!” Amin!?

„Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!” (Eclesiastul 9:10)

     O serie de ilustrații dintr-o revistă populară a redat odată povestea vieții unei „muziciene cu o singură notă”. De la un cadru la altul, povestea dezvăluia cum femeia își urma rutina zilnică de a mânca și de a dormi până când venea momentul concertului de seară. Ea își inspecta cu atenție vioara, își ocupa locul, își aranja partitura și își acorda instrumentul. Mai întâi, dirijorul a dat semnalul cu măiestrie unui grup de muzicieni, apoi altuia, până când, în sfârșit, a sosit momentul ei. Era timpul să cânte singura ei notă! Dirijorul s-a întors spre violonistă și i-a făcut semn să cânte nota. Ea a făcut-o, iar apoi momentul a trecut. Orchestra a continuat să cânte, iar femeia „cu o singură notă” a stat liniștită tot restul concertului – nu cu un sentiment de dezamăgire că a cântat doar o singură notă, ci cu un sentiment de mulțumire că a cântat-o în ton, la timp și dând tot ce a avut ea mai bun. Domnul Isus a relatat istoria unui om de afaceri care le-a dat celor trei angajați ai săi niște talanți de argint pentru a-i investi în numele său. Unuia i s-au dat cinci talanți, altuia doi talanți, iar altuia un talant, „fiecăruia după puterea lui” (Matei 25:15). Biblia spune că vom fi răsplătiți în ceruri pentru slujirea noastră față de Hristos aici pe pământ. Cum va decide Dumnezeu care va fi răsplata ta? Repet, Domnul Isus a făcut precizarea: „fiecăruia după puterea lui”. Sau, așa cum a spus înțeleptul Solomon: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!” Cu alte cuvinte, fă tot ce poți cu ceea ce ți-a dat Dumnezeu!

„Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui filistean.” (1 Samuel 17:37)

     Fiecare experiență din trecutul nostru ne-a pregătit pentru o oportunitate viitoare. Dumnezeu nu ne mântuiește doar sufletele; El ne mântuiește și experiențele, atât cele bune, cât și cele rele. El face acest lucru prin rafinarea caracterului nostru, prin dezvoltarea darurilor noastre și prin lecții și adevăruri pe care nu le putem învăța în niciun alt mod. Învățăm cele mai importante lecții în școala vieții prin experiența directă. Testele sunt provocatoare, dar niciun alt program de studiu nu este mai eficient. Iar modul în care treci testul este prin creșterea caracterului, prin dezvoltarea darului sau prin învățarea lecției pe care Dumnezeu vrea s-o înveți în urma acelei experiențe. Dumnezeu lucrează în viața ta. El te ajută să te pregătești pentru întâlnirea cu destinul. Și o face în moduri practic imperceptibile. David și-a dat seama că înfruntările cu leul și cu ursul l-au pregătit ca să-l poată doborî pe Goliat. Și abia când te confrunți cu cea mai mare provocare a ta, Dumnezeu îți arată cum, când și unde te-a pregătit. Atunci îți dai seama că bătălia a fost câștigată cu mult înainte de a păși pe câmpul de luptă. A fost necesar ca Moise să păzească oile timp de patruzeci de ani înainte de a putea conduce turma lui Israel! Ucenicii au trebuit să pescuiască pești înainte de a pescui oameni. Fiecare misiune divină este precedată de o perioadă de pregătire. Și dacă ne supunem pregătirii, Dumnezeu Își va îndeplini promisiunea. Dacă nu o facem, El nu Și-o va împlini. Acest lucru se datorează faptului că Dumnezeu nu ne pune niciodată în situația de a eșua. Timpul pe care îl petreci în umbră te pregătește pentru momentul în care vei fi în lumina reflectoarelor. Timpul pe care îl petreci pe margine te pregătește să fii în prima linie – și să câștigi!

„Să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia…” (Evrei 13:16)

     Apostolul Petru descrie viața Domnului Isus prin aceste cuvinte: „umbla din loc în loc, făcea bine și vindeca pe toți…” (Faptele Apostolilor 10:38) Așadar, a deveni mai asemănător cu Hristos înseamnă a căuta ocazii de a face bine. Un autor anonim a scris: „Când oamenii sunt nerezonabili, ilogici, egocentrici și aroganți, totuși iubește-i. Când oamenii insistă că bunătatea ta conține motive egoiste, totuși fă binele. Dacă ai succes, vei câștiga atât prieteni falși, cât și dușmani adevărați. Totuși să ai succes. Dacă ești cinstit, unii vor căuta să-ți răstălmăcească cuvintele împotriva ta. Totuși fii cinstit oricum. Dacă faci bine astăzi, unii s-ar putea să uite mâine. Totuși fă binele. Dacă te arăți a fi o persoană mare, cu idei mari, nu te mira dacă ești contestat de oameni mici, cu minți înguste. Totuși gândește la scară mare. Ceea ce ai construit ani de zile, unii s-ar putea să încerce să distrugă peste noapte. Totuși construiește!” Președintele Theodore Roosevelt a spus: „Nu criticul contează; nu cel care scoate în evidență faptul că cel care a făcut faptele ar fi putut să le facă mai bine. Meritul aparține celui care se află de fapt în arenă, al cărui chip este brăzdat de praf, sudoare și sânge; care se străduiește cu curaj; care greșește, care eșuează iar și iar, care cunoaște entuziasmul și devotamentul; care se dedică unei cauze nobile; care, în cel mai bun caz, cunoaște în final triumful realizărilor mărețe, iar în cel mai rău caz, cel puțin eșuează în timp ce îndrăznește curajos… așa încât locul său nu va fi niciodată alături de acele suflete reci și timide care nu cunosc nici victoria, nici înfrângerea!” Așadar, căută ocazii de a face binele.

„O, cât de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului!…” (Iov 6:25).

     Iată două povestiri din istorie care ilustrează modul în care puterea cuvintelor tale îi poate influența pe ceilalți: 1) Într-o zi, un băiat care-l asista pe preot la o liturghie într-o biserică din micul său sat, emoționat datorită noului său rol, a scăpat din greșeală sticluța cu vin. Preotul l-a lovit puternic peste obraz. Apoi, cu o voce aspră pe care enoriașii au putut-o auzi, a strigat: „Părăsește altarul și nu te mai întoarce!” Acel băiat a devenit mareșalul Tito, dictatorul comunist care a condus Iugoslavia cu cruzime timp de zeci de ani. 2) Într-o zi, într-o catedrală dintr-un mare oraș, un alt băiat îl asista pe episcop la liturghia de duminică. Și el a scăpat din greșeală vasul cu vin. Episcopul s-a întors spre el, dar, în loc să-i răspundă cu mânie, i-a șoptit blând, cu o sclipire caldă în ochi: „Într-o zi vei fi un mare preot!” Și așa a fost. Băiatul acela a crescut și a devenit arhiepiscopul Fulton Sheen, ale cărui predici săptămânale transmise la televizor erau ascultate de milioane de oameni din toată America în fiecare săptămână. Așadar, cuvintele tale au puterea de a zidi sau de a dărâma, de a lumina sau de a duce la confuzie, de a aduce pace sau de a provoca dezbinare. Fraza din copilărie: „Bețele și pietrele îmi pot rupe oasele, dar cuvintele nu mă pot răni niciodată” – nu este adevărată: cuvintele tale pot răni… și uneori chiar foarte profund! Dar ele pot, de asemenea, să clădească stima de sine, să creeze prietenie, să dea speranță, să aducă binecuvântare și să aducă vindecare. Împăratul Solomon a spus: „Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere: dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.” (Proverbele 16:24) Amin!? Așadar, înainte de-a vorbi roagă-te și tu ca psalmistul David (Psalmul 19:14): „Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!”