„Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească…” (Romani 12:10)

     Motivul pentru care o relație eșuează este, de cele mai multe ori, nu diferența de opinii, ci lipsa de înțelegere. Și oare de ce nu suntem mai înțelegători? Din trei motive: 1) Din cauza egoismului. Cineva a spus glumind: „Fiecare problemă are două fațete… atâta timp cât nu mă privește personal!” Apostolul Pavel scria romanilor: „Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” 2) Din cauza fricii. Prejudecata este adesea frica de ceea ce nu suntem dispuși să încercăm și să înțelegem. Când vine vorba despre idei noi, ai două opțiuni: să-ți deschizi mintea (să le primești, și să crești), sau să le respingi (și să rămâi la fel). Avem tendința de a compara ceea ce nu înțelegem cu ceea ce credem că înțelegem – ca oamenii care i-au spus lui Columb că Pământul este plat. Când vine vorba despre construirea relațiilor, trebuie să fii dispus să faci… ceea ce nu ai făcut încă! 3) Din cauza diferențelor. Este nevoie de șapte culori pentru a crea un curcubeu, și e nevoie de mai mulți muzicieni pentru a forma o orchestră. Când îți faci timp să apreciezi diferențele dintre oameni, descoperi că toți împărtășim aceleași speranțe și temeri. Harry Truman a spus: „Când înțelegem punctul de vedere al celuilalt și ceea ce încearcă să facă, vom constata că în nouă cazuri din zece el încearcă să facă ceea ce este corect!” Dar… toți împărtășim aceleași speranțe și temeri! Două dintre cele mai frecvente probleme ale noastre sunt „invidia față de daruri” și „folosirea darurilor”. Una apare când ne comparăm talentele cu ale altora, și ne simțim inferiori… Cealaltă apare când ne așteptăm ca ceilalți să fie la fel de pasionați de ceea ce facem noi. Biblia spune: „sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn.” (1 Corinteni 12:5) Așadar, încearcă să fii mai înțelegător!

„Isus le vestea Cuvântul prin multe pilde… după cum erau ei în stare să-L priceapă.” (Marcu 4:33)

     Dacă dorești cu adevărat să ajungi la oameni și să le spui „tot ce ți-a făcut Domnul” (vezi Marcu 5:19), trebuie să încerci să faci și aceste două lucruri: 1) Să vorbești în așa fel încât să fii înțeles. Se spune că un copil de vârstă preșcolară mânca un măr în spatele mașinii. „Tati”, a spus el, „de ce mi se înnegrește mărul?” Tatăl său i-a explicat: „Pentru că, după ce ai asimilat coaja exterioară, structura centrală a mărului a intrat în contact cu aerul din atmosferă, ceea ce a provocat oxidarea acestuia, schimbându-i astfel structura moleculară și afectându-i pigmenții.” După o lungă tăcere, băiețelul a răspuns: „Tati, cu mine vorbești?” Deci, poate ascultătorul să înțeleagă și să aplice ceea ce spui? Apostolul Pavel le spunea membrilor bisericii din Corint: „V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteaţi suferi, şi nici acum chiar nu le puteţi suferi.” (1 Corinteni 3:2) Domnul Isus S-a străduit să-Și adapteze cuvintele astfel încât ascultătorii să poată înțelege mesajul. Am citit la început că El „le vestea Cuvântul prin multe pilde… după cum erau ei în stare să-L priceapă.” Gândește-te la asta: Isus era Dumnezeu și ar fi putut oricând și oricum să ne uimească fără efort cu puterea și cunoștințele Sale. Dar dorința Lui era să ne schimbe viețile în bine, așa că a rămas la nivelul nostru și a vorbit într-un limbaj pe care să-l înțelegem. Și tu trebuie să înveți să faci același lucru! 2) Să repeți mesajul sau punctele sale esențiale, de mai multe ori. Legea fundamentală a învățării este repetiția. Se afirmă că oamenii trebuie să audă ceva de vreo șaisprezece ori înainte să creadă și să „înțeleagă” cu adevărat acel lucru. Întrebarea care ar trebui să te preocupe nu este: „Ce voi spune?”, ci: „Ce vor înțelege oamenii din asta?” Așadar, mărturisește Cuvântul lui Dumnezeu în așa fel ca oamenii să te înțeleagă!

„Când se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa care nu se poate veşteji, a slavei.” (1 Petru 5:4)

     A cincea cunună ce răsplătește credincioșia este „cununa slavei”. Apostolul Petru scria: „Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca ei, un martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei care va fi descoperită: păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine; nu ca şi cum aţi stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărţeală, ci făcându-vă pilde turmei. Şi, când Se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa care nu se poate veşteji, a slavei.” (1 Petru 5:1-4) Această cunună pare să fie special concepută pentru pastori și slujitori creștini. Asta nu înseamnă că trebuie să fii neapărat un pastor oficial sau membru al personalului unei biserici. Dar iată opinia unei asemenea persoane: „Poți fi păstorul unui grup mic. Turma ta poate fi familia ta, poate fi grupa ta de școală duminicală… Domnul ne dă adesea responsabilitatea pentru bunăstarea spirituală și maturizarea altora, și ce ocazie minunată de a-L sluji!” Și acum, iată o întrebare interesantă: ce vom face cu aceste cununi? Vers. 10-11 din Apocalipsa 4 descriu o mare slujbă de închinare care va avea loc când vom ajunge în cer, și iată ce aflăm: „Cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi se închinau Celui ce este viu în veci vecilor, îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie şi ziceau: „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea…” Acum, imaginează-ți că îngenunchezi înaintea Domnului și îți așezi cununa la picioarele Lui, cu adorare și recunoștință pentru tot ce a făcut El pentru tine. Ce ne putem dori și ce ne poate împlini mai mult, ce poate fi mai măreț și mai copleșitor!?

„Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii.” (Apocalipsa 2:10)

     A patra cunună este „cununa vieții”; două versete diferite din Sfânta Scriptură ne-o descriu: „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.” (Iacov 1:12), și „Fii credincios până la moarte și-ți voi da cununa vieții.” (Apocalipsa 2:10) Un pastor spunea: „Cununa vieții este dată ca recunoaștere a răbdării și a biruinței asupra ispitelor și încercărilor, chiar până la martiraj. Motivați de dragostea noastră pentru Hristos, perseverăm și nu renunțăm niciodată până când El ne va lua acasă. Aproape toate cărțile Noului Testament au fost scrise pentru credincioșii care trăiau în pericol de martiraj. Apostolii i-au sfătuit să persevereze, pentru a putea moșteni cununa vieții. Astăzi trăim una dintre cele mai intense perioade de persecuție din istoria Bisericii! Open Doors, o organizație care monitorizează persecuția, ne informează regulat în legătură cu primele cincizeci de națiuni ale lumii în care creștinii se confruntă cu cea mai severă persecuție; în 2017, ei apreciau că tendințele se înrăutățeau constant, și că 100% dintre creștinii din 21 de țări din întreaga lume sunt persecutați pentru credința lor în Hristos! Și că peste 215 milioane de creștini se confruntă cu „niveluri ridicate” de persecuție – în lume… Aproape unul din doisprezece creștini trăiește astăzi într-o zonă sau cultură în care creștinismul este ilegal, interzis sau pedepsit.” De altfel, Biblia ne spune de două milenii că „toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi.” (2 Timotei 3:12) Dar vestea bună este că prigoana oferă fiecărui credincios ocazia extraordinară de a revendica „cununa vieții”!

„De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da… Domnul…” (2 Timotei 4:8)

     O altă cunună menționată în Sfânta Scriptură (a treia pe care v-o prezentăm) este „cununa neprihănirii”. Apostolul Pavel scrie: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” (2 Timotei 4:7-8) Iată cum explica un pastor acest lucru: „Cartea 2 Timotei reprezintă ultima scriere cunoscută a apostolului Pavel, și avem motive să credem că a fost decapitat la scurtă vreme după ce a scris aceste cuvinte. Dar, în loc să se teamă de moarte, el aștepta cu nerăbdare A Doua Venire. Era mulțumit de slujba sa pentru Stăpân. Folosirea de către Pavel a metaforei atletice redă cum nu se poate mai bine viața credinciosului, deoarece descrie lupta, rezistența, disciplina și victoria finală. Cununa neprihănirii este rezervată celor care tânjesc după Domnul Isus și care așteaptă A Doua Lui Venire. În epistola către Tit, Pavel scria că așteaptă „fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos.” (Tit 2:13) Psihologii ne spun că anticiparea este o emoție cu puteri vindecătoare extraordinare. Oamenii cărora nu le place belșugul de zăpadă își mențin moralul anticipând zilele mai calde și mai lungi de primăvară și de vară. Familiile dezmembrate de mobilizarea militară își păstrează sănătatea mintală anticipând sfârșitul ostilităților și reîntâlnirea. Mirese și miri așteaptă cu nerăbdare ziua nunții lor…” În calitate de creștin, cele mai bune zile ale tale sunt înaintea ta, și tu poți anticipa toată gloria cerului și a veșniciei. Acest lucru ar trebui să te motiveze să-I fii credincios Domnului Isus și să aștepți revenirea Sa!

„Cine este, în adevăr, nădejdea sau bucuria sau cununa noastră de slavă? Nu sunteţi voi înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui?” (1 Tesaloniceni 2:19)

     O a doua cunună menționată în Sfânta Scriptură este „cununa bucuriei”. Ea este oferită celor care ajută pe alții să vină la Hristos. Contextul acestui pasaj e descris în Faptele apostolilor, capitolul 17, care relatează vizita apostolului Pavel în orașul Tesalonic. El „a intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi, dovedind şi lămurind că Hristosul trebuia să pătimească şi să învieze din morţi. „Şi acest Isus, pe care vi-L vestesc eu”, zicea el, „este Hristosul.” (vers. 2-3) Unii dintre cei ce l-au auzit s-au convertit, inclusiv o mare mulțime de greci evlavioși și un număr de femei proeminente. Ca urmare, acolo s-a construit o biserică. Scriindu-le mai târziu, Pavel le-a spus că ei vor fi cununa lui, când Hristos va reveni. Cred că ar trebui să urmăm cu toții exemplul lui Bill Bright, care a fost unul dintre cei mai mari câștigători de suflete din secolul al XX-lea. Iată ce a spus el, dezvăluindu-și „secretul”: „Deși am împărtășit personal Evanghelia cu mii de oameni de-a lungul anilor, sunt o persoană destul de rezervată și nu mi se pare întotdeauna ușor să mărturisesc. Dar am făcut din asta o practică, și vă îndemn să faceți la fel: presupuneți că, ori de câte ori sunteți singuri cu o altă persoană pentru mai mult de câteva momente, sunteți acolo prin voia divină pentru a explica dragostea și iertarea pe care el [sau ea] le poate cunoaște auzind și primind Evanghelia lui Isus Hristos.” Întrebare pentru tine: Când a fost ultima dată când ai împărtășit Evanghelia cuiva? Azi? Ieri? Pentru că ori de câte ori faci acest lucru, Domnul te va răsplăti de cealaltă parte a cerului cu o cunună – „cununa bucuriei”!

„Ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji.” (1 Corinteni 9:25)

     Biblia vorbește despre „cununi”, când descrie răsplătirile cerești pe care Dumnezeu le promite celor credincioși. Să le analizăm pe fiecare în parte, să vedem ce putem învăța despre ele, și cum le putem primi. Prima este cununa învingătorului. Pavel scrie: „Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji. Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” (1 Corinteni 9:25-27) Apostolul Pavel subliniază faptul că sportivii care speră să câștige trebuie să se antreneze intens. Și noi, la fel, trebuie să ne păstrăm stăpânirea de sine chiar și în lucrurile care, deși nu sunt în mod inerent rele, ne pot slăbi devotamentul față de Dumnezeu. Un pastor explica: „Trebuie să oprim televizorul pentru a putea studia Biblia. Trebuie să ne trezim mai devreme, dimineața, pentru a ne face părtășia zilnică. Trebuie să exercităm autocontrolul asupra gândurilor noastre. N-ar trebui să mai putem urmări multe dintre programele de televiziune sau filmele de astăzi – și nici materialele accesibile de pe telefoanele și computerele noastre – deoarece ele încalcă standardele biblice ale sfințeniei personale. Nu putem să ne supunem trupurile abuzului de droguri sau alcool sau să permitem imoralității să se strecoare în relațiile noastre. Trebuie să ne ținem temperamentul [și limba] sub stăpânirea Duhului Sfânt și trebuie să ne bazăm pe Dumnezeu pentru a ne întări în hotărârea noastră de a trăi o viață disciplinată.” Am auzit ce spunea Pavel despre atleți, care se antrenează din greu „ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji”! Așadar, străduiește-te să fii în echipa biruitorilor – și vei primi „cununa care nu se poate veșteji”!

„Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.” (Geneza 2:22)

     Răbdarea este o abilitate greu de pus în practică, atunci când vine vorba despre căsătorie. Acest lucru este valabil mai ales când te simți singur, gol și incomplet. Când se întâmplă asta, poți să te grăbești și să iei o decizie bazată pe perspectiva ta limitată, în loc să ai o imagine de ansamblu care s-ar fi conturat dacă ai fi căutat mai multe informații și ai fi așteptat cu răbdare. Pentru a te feri de a face o greșeală care poate avea un impact negativ pentru tot restul vieții tale, iată trei pași importanți pe care ar trebui să-i urmezi când vine vorba despre formarea unei relații, în vederea căsătoriei: 1) Trebuie să pui întrebările potrivite. Fii curios, dornic să afli, dornic să descoperi toate piesele puzzle-ului. Întreabă întotdeauna! 2) Trebuie să găsești răspunsuri la aceste întrebări. Treci cu vederea peste impresiile superficiale din ceea ce vezi și auzi, și vei avea în curând o imagine mai clară. Această imagine trebuie să fie în armonie cu două lucruri: a) interesul tău în această relație de prietenie; b) voia și planul lui Dumnezeu pentru viața ta. 3) Trebuie să acționezi la momentul potrivit și să știi că acționezi pe baza celor mai bune și mai complete informații disponibile. Dacă nu funcționează, poți să te relaxezi – știind că ai făcut tot ce ținea de tine pentru a lua o decizie înțeleaptă. Statistic, aproximativ jumătate din căsătoriile de astăzi se termină cu divorț. Dar dacă urmezi acești trei pași, tu poți ajunge în cealaltă jumătate! Și chiar dacă relația de prietenie eșuează, tu poți duce în următoarea relație înțelepciunea dobândită din cea precedentă. Biblia spune că: „Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om…” Deci Dumnezeu știe exact de ce ai nevoie. Caută așadar călăuzirea Lui – și așteaptă activ și atent!

„Fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.” (Eclesiastul 3:1)

     Te-ai întrebat vreodată de ce un copil fericit și cooperant, de 12 ani, se transformă brusc într-un adolescent morocănos și deprimat – la 13 ani? Dacă ești părinte de adolescent, cu siguranță știi despre ce e vorba. Există două forțe puternice care explică o parte din comportamentul adolescenților care te înnebunește ca părinte. Prima este legată de presiunile sociale care sunt obișnuite la această vârstă. Dar există și o a doua sursă de perturbare: cea legată de schimbările hormonale, care nu numai că transformă corpul fizic, ci afectează și revoluționează modul de gândire al copiilor. Pentru unii adolescenți (nu pentru toți), chimia umană se află într-o stare de dezechilibru timp de câțiva ani, provocând nestatornicie, agitație, izbucniri de mânie și chiar depresie. Această revoluție poate motiva un băiat sau o fată să facă lucruri care nu au absolut niciun sens pentru adulții care privesc cu îngrijorare de pe margine. Această furtună hormonală le poate destabiliza conceptul de „sine” și le poate crea un sentiment de neliniște. Părinții se descurajează adesea din cauza iraționalității acestei perioade. Tot ce-au încercat să-i învețe pe copii pare un eșec. Autodisciplina, curățenia, respectul pentru autoritate și politețea vor ceda locul asumării de riscuri și „nebuniei” generale! Dacă acesta este stadiul în care se află și copilul tău astăzi, avem vești bune: vor veni și zile fericite! Adolescentul tău imprevizibil poate deveni de fapt un model de forță și bun simț – dacă nu face ceva distructiv înainte ca hormonii săi să se stabilizeze din nou. Ce ar trebui să faci, ca părinte? În primul rând, nu trage concluzii pe termen lung din cauza unei perioade scurte. În al doilea rând, arată-i că îl/o iubești, fii răbdător și roagă-te pentru pacea și liniștea sufletească – a sa și a ta! De fiecare dată când simți că nu mai poți, ca părinte, rostește acest verset din Scriptură: „Pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, să ne păzească inimile și gândurile!” (cf. Filipeni 4:7) Și Domnul să vă dea înțelepciune și răbdare, părinților de adolescenți!

„În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” (Romani 12:10)

     Unul dintre adevăratele teste ale caracterului și maturității este modul în care reacționezi la succesul altcuiva. Acest lucru este valabil mai ales atunci când acea persoană are succes într-un domeniu în care tu ai eșuat, sau în care ești frustrat că nu ai obținut un succes mai mare. Iată ce povestea F.B. Meyer, un cunoscut autor și pastor din Anglia, împărtășind odată următoarea experiență unor prieteni de-ai săi: „Era ușor să mă rog pentru succesul lui G. Campbel Morgan când era în America. Dar când s-a întors în Anglia și a preluat o biserică situată aproape de a mea, lucrurile au stat altfel. Vechiul Adam din mine era înclinat spre gelozie, dar am pus piciorul în prag și, neținând cont de sentimentele pe care le aveam față de prietenul meu, am hotărât să acționez corect. Biserica mea a organizat o recepție în onoarea lui și mi-am dat seama că, dacă nu ar fi trebuit să predic duminică seara, mi-ar fi plăcut foarte mult să merg să-l ascult. Ei bine, asta m-a făcut să mă simt bine față de el. Dar să vedeți cum bunul Dumnezeu m-a ajutat să ies din dificultate: pe de o parte a bisericii noastre, Charles Spurgeon predica minunat, pe de cealaltă parte – G. Campbel Morgan… Amândoi erau atât de populari și atrăgeau atât de mulți oameni, încât biserica noastră a prins surplusul și am avut tot ce poate nu ne-am fi putut permite!” Deci, indiferent cât de bine faci ceva, va veni altcineva și o va face și mai bine. Așadar, iată ce opțiuni ai: să te compari cu ei, să concurezi cu ei, să-i critici, să-i complimentezi și să cooperezi cu ei. Cea din urmă este ceea ce a vrut să spună Pavel când a scris: „Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” (Romani 12:10). Și… acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine, astăzi!