„Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre.” (Evrei 12:2)

     Un învățător de Școală duminicală le povestea copiilor despre Iona care nu a ascultat de Dumnezeu și a ajuns să fie înghițit de un pește mare. Timp de trei zile, el s-a rugat și a strigat către Dumnezeu din adâncurile oceanului, iar după trei zile și trei nopți, Dumnezeu a poruncit peștelui să-l „verse pe uscat.” La sfârșitul lecției, învățătorul a întrebat copiii ce au înțeles din acea lecție, iar un băiețel a răspuns: „Am înțeles că nu poți ține un om căruia îi pare rău în burta unui pește!” Ai înțeles? Nu te îneci căzând în apă, ci refuzând să înoți. Psalmistul David a spus: „Domnul întăreşte paşii omului când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.” (Psalmul 37:23-24) Când visurile și planurile tale sunt distruse, rămâi concentrat și „uită-te țintă” la Hristos (Evrei 12:2). Winston Churchill a spus: „Nasul buldogului este înclinat înapoi, astfel încât să poată respira confortabil fără să renunțe!” Când te concentrezi asupra unui lucru, îi dai putere și impuls; de aceea Satana vrea să te concentrezi asupra lucrurilor care nu contează. Domnul Isus a privit dincolo de cruce. El S-a concentrat pe ceea ce se afla de cealaltă parte a ei. Biblia ne spune să ne ațintim privirea „la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus”. Amintește-ți, Dumnezeu nu plătește la săptămână, El plătește la sfârșit. Vei fi răsplătit în funcție de cum ai terminat, nu de cum ai început! Apostolul Pavel a spus că: „întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.” (2 Corinteni 4:17) Așadar, rămâi lângă Domnul și „ațintește-ți privirea spre El”, în ciuda circumstanțelor!

„Chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăşi…” (Mica 7:8)

     Un autor scria: „Curajul este pasiunea și perseverența pentru obiectivele pe termen lung. Este un maraton, nu un sprint. Iar cursa nu înseamnă doar alergarea, ci și încasarea loviturilor. Determinarea te ajută să mergi mai departe în ciuda respingerii, durerii, eșecului și luptei cu obstacolele. Când viața te doboară, s-ar putea să vrei să rămâi la pământ și să renunți, dar determinarea nu te va lăsa să renunți… Adevărata determinare începe cu a ști ce vrei cu adevărat. Când știi ce vrei și poți să vezi asta, vei munci din greu și vei persevera pentru a-ți atinge obiectivul. Adevărata determinare este alimentată de claritatea minții; scopul, pasiunea, optimismul, credința, iubirea, speranța (și, sincer vorbind, încăpățânarea!) Cunoașterea motivului tău, refuzul de a renunța, ignorarea criticilor, credința în posibil, iubirea pentru ceea ce faci și prezența zi de zi te mențin pe calea către viziunea ta. Există ceva în interiorul fiecăruia dintre noi care ne face să ne dorim să fim demni, și o persoană de valoare. Adevărul este că nu toată lumea îți va împărtăși viziunea, și nu toți vor crede în proiectul tău. Dar amintește-ți întotdeauna că circumstanțele cu care te confrunți și opinia celorlalți nu te creează și nu te definesc. Viața nu este niciodată creată din exterior spre interior. Tu creezi viața, din interior spre exterior! Curajul și spiritul pe care le ai în interior vor crea viața pe care o experimentezi și-o etalezi în exterior. Dacă ai o viziune, păstreaz-o vie! Amintește-ți scopul tău! Fii prezent în fiecare zi și fă ce ai de făcut!” John Quincy Adams, al șaselea președinte al Statelor Unite, a spus: „Răbdarea și perseverența au un efect magic, în fața căruia dificultățile dispar!” Așadar, stai lângă Domnul, pe calea Lui, continuă să mergi înainte – și cu ajutorul Lui vei reuși!

„Prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi.” (2 Corinteni 4:9)

     Cercetătorii de la Universitatea din Pennsylvania ne spun că un factor-cheie al succesului este… nu atât talentul, titlul, bogăția sau aspectul fizic, ci capacitatea de a munci din greu, pentru o perioadă îndelungată de timp, în vederea atingerii unui obiectiv precis; de a continua să mergi înainte în ciuda provocărilor, obstacolelor și eșecurilor. Apostolul Pavel a redat acest devotament astfel: „Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi.” (2 Corinteni 4:8-9) Iată câteva persoane celebre care au fost „trântite”, dar care s-au ridicat și au continuat să meargă mai departe. Într-o notă emisă după prima probă de ecran al lui Fred Astaire scria așa: „Nu știe să joace… este cam chel… să danseze știe puțin”… Dar el a devenit unul dintre cei mai influenți artiști din istoria cinematografiei. Walt Disney a fost concediat de un redactor de ziar pentru lipsă de idei. De asemenea, a dat faliment de mai multe ori înainte de a construi Disneyland. Albert Einstein nu a vorbit până la vârsta de patru ani și nu a scris până la vârsta de șapte ani. Profesorul său l-a descris ca fiind „lent mental, nesociabil și mai mereu pierdut în vise prostești”. Angajatorii lui F.W. Woolworth au spus că nu avea suficientă judecată pentru a servi clienții – iar el va ajunge să revoluționeze comerțul cu amănuntul! Winston Churchill a eșuat în școala primară. A devenit prim-ministru al Marii Britanii abia la șaizeci și șase de ani, după o viață plină de înfrângeri și eșecuri. Iar el și-a adus cea mai mare contribuție ca cetățean senior! Abraham Lincoln a spus odată: „Nu uita, propria ta determinare de a reuși este mai importantă decât orice altceva!” Așadar, când viața te doboară, ridică-te și continuă să mergi mai departe!

„Cine… vede pe fratele său în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu?” (1 Ioan 3:17)

     Autorul Tim Hansel povestește despre un profesor de la Facultatea de teologie care și-a organizat cursul de homiletică într-un mod neobișnuit. Fiecare student trebuia să pregătească o predică practică din pilda Samariteanului milostiv (Luca 10:30-37). Ei trebuiau să meargă din clasă în clasă predicând dragostea și compasiunea pentru ceilalți. Unii studenți aveau zece minute între ore, în timp ce alții aveau mai puțin timp, ceea ce îi obliga să se grăbească pentru a respecta programul. Fiecare student trebuia, de asemenea, să meargă pe un coridor desemnat și să treacă pe lângă un „cerșetor” care fusese plasat acolo în mod intenționat de către profesor. Ceea ce s-a întâmplat în acea zi a fost o lecție puternică. Numărul celor care s-au oprit să-l ajute pe cerșetor a fost extrem de mic, mai ales printre cei care erau presați de timp. Erau atât de ocupați să se grăbească să predice despre Bunul Samaritean, încât cei mai mulți l-au ignorat pe nevoiașul din centrul parabolei. Iată cum sună o parafrazare a cuvintelor lui Hristos din Matei 25:31-46, care sper să ne pună pe gânduri, să ne provoace la rugăciune și să ne determine să ne pese mai mult de oamenii care suferă: „Eu eram flămând, iar voi ați format un club de științe umaniste pentru a discuta despre asta. Eram închis, iar voi ați rămas acasă să vă rugați pentru eliberarea Mea. Eram gol, iar voi ați dezbătut moralitatea înfățișării Mele. Eram bolnav, iar voi I-ați mulțumit lui Dumnezeu pentru sănătatea voastră. Eram fără adăpost, iar voi Mi-ați predicat despre adăpostul dragostei lui Dumnezeu. Păreți atât de sfinți și atât de apropiați de Dumnezeu… dar Eu sunt în continuare flămând, Mi-e frig și sufăr… Oare chiar vă pasă de toate astea?!” Așadar, haideți nu doar să vorbim despre dragostea lui Dumnezeu, ci să-i ajutăm pe oameni s-o vadă, practic!

„Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Hristos.” (Galateni 6:2)

     Când suntem tineri, sănătoși, capabili și implicați social, putem merge unde dorim și putem face ce vrem. Cum se spune, „Lumea este la picioarele noastre!” Rareori ne gândim că suntem înconjurați de oameni care, din cauza vârstei, a dizabilităților, a bolii sau a izolării sociale și fizice, nu mai pot beneficia de aceleași avantaje ca noi. Ei depind de compasiunea și grija altora pentru a-și satisface nevoile zilnice de bază. Din păcate, cultura noastră orientată spre tinerețe și centrată pe sine ignoră și marginalizează adesea astfel de persoane: în esență, îi exilează la marginea vieții. Valoarea lor intrinsecă este desconsiderată, iar contribuția lor la societate este în mare parte uitată. Dar nu acesta este modul prin care vrea Dumnezeu să vedem și să facem lucrurile! Apostolul Pavel ne spune să ne „purtăm sarcinile unii altora şi vom împlini astfel legea lui Hristos”. De reținut: nu este o sugestie; este o lege, o poruncă divină pe care toți trebuie s-o împlinim, de partea aceasta a cerului! Dacă nu ascultăm, vom suporta consecințele la judecata de apoi. Legea Sa, a iubirii, este ilustrată în Matei 25:31-46. El le va spune celor din dreapta Lui: „Am fost flămând… însetat… străin… gol… bolnav… în închisoare, și voi mi-ați împlinit nevoile. Fiecare act de compasiune pe care îl faceți pentru cineva este înregistrat, în favoarea voastră, ca și cum Mi l-ați fi făcut Mie!” Iar celor din stânga Lui, Domnul le va spune: „Am fost flămând… însetat… străin… gol… bolnav… în temniță, și n-ați venit la Mine. Ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut!” Mesajul este clar și răspicat: dacă vrei cu adevărat să-L slujești și să-L urmezi pe Isus, trebuie să-ți arăți dragostea pentru ceilalți în moduri practice. Cu alte cuvinte, fii prezent când este nevoie de tine – îți spune astăzi Dumnezeu!

„Nu aveţi, pentru că nu cereţi…” (Iacov 4:2)

     Unii oameni știu ce vor, și au curajul să ceară. Alții știu ce nu vor și au dezvoltat abilitatea de-a o spune într-un mod care nu creează ostilitate. Dacă nu exersezi să ceri ceea ce-ți dorești, vei trăi în frustrare. De asemenea, poți deveni frustrat că oamenii nu îți detectează nevoile sau dorințele fără să le spui. Unii oameni permit altora să le încalce limitele, timp în care suferă în tăcere, în loc să ceară o schimbare de comportament! A cere ceea ce dorești poate fi și mai dificil într-un mediu de lucru. Nu presupune niciodată că bunăstarea ta este cea mai importantă pentru șeful tău! Aceasta nu este o acuzație la adresa lui, ci o recunoaștere a faptului că probabil este ocupat cu propriile lui probleme. De exemplu, dacă ești angajat cu un salariu, și ai lucrat constant multe ore suplimentare, care nu ți-au fost plătite, încearcă să ceri un bonus pentru o parte din suma pe care ar fi trebuit s-o cheltuie compania dacă te-ar fi plătit pentru acele ore. Oferă o analiză bine gândită sau cere o perioadă de concediu egală cu o parte din ceea ce ar reprezenta orele convertite în număr de zile. Desigur, roagă-te și crede în bunăvoința lui Dumnezeu, înainte de a cere! Dacă acest lucru nu funcționează, continuă să fii cel mai bun în munca ta și începe să te gândești la un „plan B” pentru cariera ta. O femeie de afaceri scria: „Una dintre cele mai grozave calități pe care Dumnezeu ni le-a dat este capacitatea de a comunica. Nu trebuie să ne stresăm dorindu-ne sau sperând că cineva ne va citi gândurile, când putem pur și simplu să exprimăm ce gândim, și să cerem ce vrem!” Așadar, roagă-te și cere cu credință ceea ce-ți dorești (după voia lui Dumnezeu, desigur)!

„Unul care dă cu mână largă ajunge mai bogat…” (Proverbele 11:24)

     Cineva a făcut următoarea mărturisire despre relația dintre bani și imagine: „Nu le poți avea pe amândouă! Dacă te concentrezi pe a face bani, ești materialist. Dacă încerci să-i faci, dar nu reușești, ești pierzător. Dacă faci mulți bani și îi păstrezi, ești avar. Dacă îi faci și îi cheltuiești, ești risipitor. Dacă nu-ți pasă să-i faci, ești lipsit de ambiție. Dacă ai și tot câștigi mulți, și îi ai până când mori, ești un prost – pentru că n-ai cum să-i iei cu tine!” Așa că modalitatea prin care poți ieși câștigător în ce privește banii este să-i păstrezi cu modestie, să-i gestionezi cu pricepere, să fii generos cu ei și să realizezi lucruri de valoare. În 1889, industriașul Andrew Carnegie a scris un eseu intitulat „Evanghelia averii”, în care spunea că viața unei persoane bogate ar trebui să aibă două etape: o etapă de dobândire a bogăției și o etapă de distribuire a acesteia. Singura modalitate de a păstra o atitudine generoasă este să-ți faci un obicei din a oferi – timpul, talentul, atenția, resursele și banii tăi. Așadar, cum poți deveni darnic? 1) Află ce fel de influență au asupra ta bunurile tale. Alege ceva ce prețuiești cu adevărat, gândește-te la cineva la care ții și care are nevoie de acel lucru, și dăruiește-i-l. 2) Pune-ți banii la treabă. Dacă știi persoane sau misiuni care au viziunea de a face ceva cu adevărat excelent, contribuie cu resurse pentru a atinge acele scopuri. Dăruiește ceva mai mare decât tine însuți. Ajută-i pe cei care nu te pot ajuta și care nu-ți pot dărui nimic în schimb. Pune deci în practică ceea ce a spus John Bunyan: „Nu ai trăit ziua de azi până nu ai făcut ceva pentru cineva care nu te poate răsplăti niciodată!” Nu uita: te va răsplăti Dumnezeu – și aici, și în veșnicie!

„Viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.” (Luca 12:15)

     Dacă vrei să devii o persoană darnică, fă următoarele lucruri: 1) Fii recunoscător pentru orice/tot ce ai! Generozitatea provine din mulțumire, și nu din a obține sau a avea mai multor lucruri. Industriașul și filantropul american John D. Rockefeller a recunoscut: „Am câștigat multe milioane, dar ele nu mi-au adus fericirea.” Este o chestiune interioară; dacă nu ești mulțumit cu puțin, probabil că nu vei fi mulțumit nici cu mult! Și dacă ești zgârcit când ai puțin, nu te vei schimba brusc când vei deveni bogat! 2) Nu te lăsa controlat de dorința de a avea. Domnul Isus a spus: „Păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani, căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.” (Luca 12:15) Autorul și teologul Richard Foster scria: „A deține lucruri este o obsesie în cultura noastră. Dacă le deținem, simțim că le putem controla; și dacă le putem controla, simțim că ne vor oferi mai multă plăcere. Dar nu este decât o iluzie!” Dacă vrei să preiei controlul asupra inimii tale, nu te lăsa controlat de posesiuni. 3) Consideră banii ca pe o resursă. Când cunoscutul autor francez Dominique Lapierre a mers pentru prima dată în India pentru a face cercetări pentru o nouă carte, a călătorit într-un Rolls-Royce pe care tocmai îl cumpărase cu avansul primit pentru cartea sa. În timp ce se afla acolo, a aflat tot ceea ce avea nevoie pentru cartea sa „Orașul bucuriei”… dar a descoperit și altceva: pasiunea de a-i ajuta pe cei săraci. Și această descoperire i-a transformat viața. Până la moartea sa, în decembrie 2022, și-a împărțit timpul între scris, strângerea de fonduri și oferirea timpului și banilor săi pentru a-i ajuta pe oameni! Atitudinea sa se poate rezuma prin aceste cuvinte de pe spatele cărții sale de vizită: „Tot ce nu este dăruit este pierdut!” Așadar, vrei să devii darnic? Continuăm… data viitoare!

„Isus, când l-a văzut zăcând… i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?” (Ioan 5:6)

     Evanghelistul Ioan scrie despre un om paralizat care timp de treizeci și opt de ani a așteptat la scăldătoarea Betesda un moment supranatural care să-i schimbe existența mizerabilă. Dar de fiecare dată altcineva intra în scăldătoare înaintea lui, și pleca vindecat… De fiecare dată, când se ivea ocazia, nu era nimeni acolo pentru el. Povestea era mereu aceeași: el nu se putea salva singur din scăldătoarea disperării și din rezerva lui tot mai mică de speranță și credință. Poate cunoști și tu pe cineva într-o situație asemănătoare, sau din proprie experiență. Poate fi vorba despre o boală fizică, dar și despre tot felul de lucruri grele/grave, precum eșecul moral, dependența, divorțul, avortul, remușcările, eșecul de a fi părinte etc. La fel ca omul de pe pridvoarele Betesdei, n-ai prieteni care să te ajute, iar tu nu ai ceea ce este necesar pentru a te ridica singur. Astăzi, Domnul Isus îți pune ție această întrebare: „Vrei să te faci sănătos?” El poate să-ți ofere vindecare – și, mai mult decât atât, El știe că tu nu poți face asta singur! Așadar, când te întreabă: „Vrei să te faci sănătos?”, este mai mult decât „Vrei să te vindeci?”… Este o întrebare care face apel la voința ta. Pentru ca lucrurile să fie diferite, trebuie să investești voința ta în acest proces. Credința care te va vindeca nu este o emoție sau un sentiment. Este un act al voinței tale, care alege să se bazeze pe Cuvântul lui Dumnezeu, crezând că El va face pentru tine ceea ce spune, și te va vindeca! Biblia ne spune (Ioan 5:9) că: „Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla.” Aceasta poate deveni și mărturia ta, dacă vrei… și crezi!

„Nu te teme, căci Eu sunt cu tine… Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor…” (Isaia 41:10)

     Când înveți să ierți și să te accepți așa cum ești, înseamnă că ai ajuns la un acord cu umanitatea ta și ai învățat să fii împăcat cu imperfecțiunile tale. Îți dai seama că ceea ce ai trăit, împreună cu harul lui Dumnezeu, te-a făcut să fii persoana care ești astăzi. Iată un comentariu al Veronicăi Shoffstall, funcționară în cadrul Națiunilor Unite: „După un timp, înveți diferența subtilă dintre a ține de mână sau a lega un suflet. Afli că iubirea nu înseamnă a te sprijini pe cineva, iar tovărășia nu înseamnă întotdeauna siguranță… că săruturile nu sunt contracte, și cadourile nu sunt promisiuni… și începi să-ți accepți înfrângerile cu capul sus și privirea înainte, cu bunăvoința unui adult, nu cu durerea unui copil, și înveți să-ți construiești toate drumurile pe ziua de azi, pentru că viitorul este prea incert pentru a-ți face planuri, iar viitorul are obiceiul de a se prăbuși în mijlocul zborului. După un timp, înveți că și soarele arde dacă te expui prea mult, așa că îți plantezi propria grădină și îți decorezi propriul suflet, în loc să aștepți ca cineva să-ți aducă flori. Și înveți că poți într-adevăr să înduri, că ești într-adevăr puternic, că ai într-adevăr valoare!” Aceste cuvinte pot fi rezumate într-o singură expresie: „A trăi viața în condițiile ei!” Este ușor de făcut? Nu. Și care ar fi soluția? În zilele în care poverile din viața ta par prea greu de suportat, bazează-te pe această promisiune a lui Dumnezeu pentru tine: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” Este o promisiune pe care chiar te poți baza – nu doar azi!