„Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie… să piară din mijlocul vostru.” (Efeseni 4:31)

     Noi am fost creați după chipul unui Dumnezeu care Își exprimă emoțiile, la fel cum a făcut-o și Domnul Isus când a plâns pentru cetate (Luca 19:41). Nici Tatăl, nici Fiul nu S-au temut, nici nu S-au rușinat să simtă profund și vizibil… și nici noi n-ar trebui s-o facem! În Sfânta Scriptură, inima lui Dumnezeu s-a frânt pentru copiii Săi neascultători (vezi Osea 11:8-9); Domnul Isus a plâns în mod deschis la mormântul prietenului Său drag, Lazăr (vezi Ioan 11:35); El Și-a exprimat mânia dreaptă față de cămătarii care înșelau credincioșii în Templu (vezi Luca 19:45-46). Când vine vorba despre propriile noastre sentimente, nu suntem nici pioni neputincioși, nici fugari temători: Dumnezeu vrea ca noi să le acceptăm, să le înțelegem mesajul și să căutăm sfatul Lui pentru a le folosi spre slava Lui și spre binele altora. Împăratul David și-a exprimat adesea emoțiile înaintea lui Dumnezeu. Iată cum începe Psalmul 22: „Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit şi pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuţi și fără s-asculți plângerile mele?” Gândește-te: Oare cum s-o fi simțit când a rostit aceste cuvinte? Din strigătul lui răzbate o teamă intensă, panică, dezamăgire, confuzie și trădare. Dar să observăm ce a făcut David cu emoțiile sale: le-a adus înaintea lui Dumnezeu, I s-a adresat personal, a cerut ajutorul Lui și a spus: „Nu Te depărta de mine, căci s-apropie necazul şi nimeni nu-mi vine în ajutor!” (Psalmul 22:11) Abordarea lui David a fost îndrăzneață, dar el a găsit ajutorul de care avea nevoie! Acest lucru reiese din versetul 24 a Psalmului 22. David a spus: „Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci îl ascultă când strigă către El.” Când îți aduci sentimentele înaintea lui Dumnezeu, vei descoperi că „cei ce caută pe Domnul Îl vor lăuda. Veselă să vă fie inima pe vecie!” (Psalmul 22:26). Este Cuvântul de care Dumnezeu știe că ai nevoie astăzi!

„N-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre…” (Evrei 4:15)

     Astăzi vom vorbi despre emoții – acele sentimente pe care le avem cu toții în inimile noastre. Unele ne încântă și ne fac să zâmbim cu adevărat, iar pe altele le îndurăm și alegem să le ascundem prin zâmbete forțate. Întrebarea este: ce spune Dumnezeu despre modul în care trebuie să le gestionăm? Și iată ce spune Biblia: „Să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări…” (Iacov 1:2); „Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.” (Efeseni 4:31); „Toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi.” (1 Petru 3:8) Dumnezeu ne-a stabilit timpuri și anotimpuri, în care fie să plângem, fie să râdem… să tânjim, să iubim – și chiar să bocim (vezi Eclesiastul 3:1-8). Ne cere Dumnezeu să ne controlăm instantaneu și să ne reținem complet toate emoțiile? Nu! În schimb, El e gata să ne transforme inimile și caracterul, astfel încât să ne putem gestiona emoțiile în moduri care Îl onorează. În loc să ne ofere un manual de auto-control emoțional, El ne mângâie, ne încurajează, ne convinge și ne reorientează, invitându-ne cu răbdare să facem următorul lucru: „să aruncăm asupra Lui toate îngrijorările noastre, căci El Însuşi îngrijeşte de noi” (1 Petru 5:7)! Chiar și sentimentele dureroase ne pot oferi ocazii de a dezvolta o relație mai profundă cu Tatăl nostru ceresc. De asemenea, este util să ne amintim că suntem creați după chipul unui Dumnezeu emoțional, iar Cuvântul Său indică faptul că El consideră sentimentele noastre ca fiind fundamental bune. Chiar și mânia, o emoție considerată în general ostilă, poate să-L slăvească pe Dumnezeu atunci când o gestionăm în mod altruist. Nu contează ce simțim, ci modul în care gestionăm aceste sentimente! Așadar, Dumnezeu să ne dea harul de-a transforma orice emoție într-un atribut care să-L slăvească pe El!

„Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult de la un nebun decât de la el.” (Proverbele 29:20)

     Când vorbești nechibzuit, poți transmite un semnal greșit și poți obține rezultate nedorite. Acest lucru este valabil mai ales când negociezi pentru a obține cea mai bună ofertă. A vorbi impulsiv și a vorbi prea mult nu sunt semne de putere, ci de slăbiciune și nesiguranță. Iată o povestire care ilustrează acest lucru: Un tânăr vânzător de calculatoare pe nume Kurt a fost încântat când unul dintre clienții săi de afaceri și-a exprimat interesul de a cumpăra un sistem de calculatoare second-hand – unul pe care Kurt îl instalase cu doi ani în urmă, dar care fusese recent înlocuit cu unul mai performant. După o consultare atentă cu sediul central, Kurt a stabilit un preț de 800.000 de dolari pentru sistemul second-hand și a documentat în scris toate motivele pentru care solicita această sumă. În timp ce se așeza la masa negocierilor, a auzit o voce interioară care îi spunea: „Așteaptă. Lasă-i pe ei să vorbească mai întâi!” Cumpărătorii au umplut rapid tăcerea cu o lungă prezentare a propriilor cercetări despre punctele forte și punctele slabe ale acestui sistem informatic, vechimea echipamentului și necesitatea unui software nou. „Puteți include software-ul actualizat în tranzacție?”, a întrebat unul dintre cumpărători. „Sigur”, a răspuns Kurt. Cumpărătorii au spus apoi: „Vă vom da 950.000 de dolari pentru sistem, dar niciun cent în plus!” În mai puțin de o oră, documentele au fost semnate, iar Kurt s-a ales cu o afacere mult mai bună decât și-ar fi imaginat vreodată, după ce a spus puțin mai mult decât „mulțumesc”. Așadar, să ascultăm de îndemnul apostolului Iacov, care a scris: „Preaiubiţii mei fraţi, orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire…” (Iacov 1:19) – și atunci, nu vei regreta niciun cuvânt! Și acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

„Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri.” (Proverbele 25:28)

     În vremurile biblice, orașele erau construite cu ziduri înalte de apărare împrejurul lor. De ce? Pentru protecție un dușman suficient de puternic pentru a dărâma sau depăși acele ziduri era suficient de puternic pentru a cuceri orașul. Cred că așa putem înțelege mai bine acest verset: „Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ” Un poet anonim a scris un text numit „Omul din oglindă,” care iată ce spunea: „Când obții ceea ce îți dorești în lupta ta pentru sine și lumea te face rege pentru o zi, du-te la oglindă și privește-te și vezi ce are de spus acel om. Pentru că nu tatăl tău, mama ta sau soția ta trebuie să te judece, ci cel al cărui verdict contează cel mai mult, în viața ta – adică cel care te privește din oglindă. Unii oameni te pot considera un prieten sincer și te pot numi o persoană minunată, dar omul din oglindă spune că ești doar un prefăcut dacă nu poți să-l privești direct în ochi. El este cel pe care trebuie să-l mulțumești, restul nu contează, pentru că doar el este alături de tine până la capăt! Și ai trecut cea mai periculoasă și dificilă încercare, dacă omul din oglindă este prietenul tău. Poți păcăli întreaga lume pe parcursul vieții și poți primi felicitări în timp ce treci pe lângă oameni, dar răsplata ta finală va fi durere și lacrimi dacă l-ai înșelat pe omul din oglindă!” Biblia spune: „Roada Duhului este… îndelunga răbdare (stăpânirea de sine)…” (Galateni 5:22), iar cel mai bun mod de a avea stăpânire de sine este să te supui „stăpânirii Duhului”. Și chiar acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

„Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele…” (Matei 9:36)

     Thomas Barnardo, un tânăr student la medicină în Londra sec. al XIX-lea, dorea să devină misionar în China, dar un copil de zece ani i-a arătat un acoperiș pe care dormeau unsprezece băieți fără adăpost. Lui Barnardo i s-a făcut milă și a început să le caute o cazare temporară. Apoi, alte tururi nocturne au dezvăluit și mai mulți tineri fără adăpost – până la șaptezeci și trei într-o singură noapte! Oare dorea Dumnezeu să-i spună ceva – s-a întrebat el – să nu mai plece în China și să rămână în Londra? După mai multe experiențe și descoperiri de noapte, s-a hotărât: China va trebui să aștepte; Dumnezeu îi dăduse Londra! Barnardo a vândut aproximativ trei sute de mii de exemplare ale Sfintei Scripturi în baruri și piețe pentru a strânge bani pentru munca sa cu copiii. Era adesea persecutat pentru că îi apăra, ba chiar a fost și agresat și rănit… Când o epidemie de holeră a lovit Londra în 1866, a lucrat neobosit, doar pentru a vedea mii de oameni murind. Unii ar fi renunțat, descurajați… dar nu și Barnardo! În cele din urmă, a deschis un cămin pentru băieți săraci și, mai târziu, un sat pentru fete. În următoarele câteva decenii, a construit numeroase cămine și sate care au îngrijit aproximativ șaizeci de mii de copii abandonați, și a devenit cunoscut ca „tatăl copiilor nimănui”! Și, din fericire, a trăit suficient de mult pentru a vedea șaptesprezece dintre tinerii pe care i-a salvat intrând în slujba Domnului și ducând Evanghelia în țări străine! S-ar putea să te întrebi: „Cum pot fi sigur că Dumnezeu mă cheamă să răspund unei anumite nevoi?” Prin faptul că vei fi umplut de compasiune, la fel ca Domnul Isus. El, când a văzut „gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi care n- au păstor. Atunci a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui!” (Matei 9:36-38) Așadar, manifestă-ți mila față de semeni – este îndemnul de azi al Cuvântului!

„Noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei.” (Romani 8:12)

     Apostolul Pavel a scris: „Dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi. Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei. Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri, dar, dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.” (Romani 8:11- 13). Dacă te lupți cu o dependență, spune-I Domnului în rugăciune: „Tată ceresc, sunt obosit să lupt cu acest obicei, și recunosc că sunt neputincios în fața lui. De aceea, vin la Tine și vreau să-mi predau voința Ție. Dă- mi puterea nu numai să spun „nu” ispitei lui Satan, ci să spun un „da” și mai puternic Ție și planului Tău pentru viața mea! Tu știi golul pe care încerc să-l umplu. Ia-mi dorința pentru acest obicei și ajută-mă să mă împotrivesc poftelor. Învață-mă să aștept cu răbdare ajutorul Tău, în loc să cred că pot rezolva această problemă singur și imediat. Cuvântul Tău spune că dacă Fiul mă eliberează, voi fi cu adevărat liber (vezi Ioan 8:36). Te rog, Doamne, să mă eliberezi! Cuvântul Tău spune că pot fi mai mult decât biruitor prin Cel care m-a iubit (vezi Romani 8:37) și eu vreau să biruiesc, Doamne, cu ajutorul Tău. Cuvântul Tău spune: „îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele” (Romani 13:14). Te rog, Doamne, să mă îmbraci cu puterea Ta, pentru a fi biruitor asupra acestui obicei în fiecare zi. Amin!” Aceasta este o rugăciune la care Dumnezeu va răspunde!

„Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi.” (Ioan 15:13)

     Astăzi, vom încerca să identificăm câteva beneficii ale unei prietenii adevărate. În primul rând, un prieten adevărat este cineva care, atunci când simți că ai dat-o în bară și te-ai făcut de râs, continuă să creadă în tine și te asigură că nu ai provocat daune ireparabile. Biblia spune: „Cine îşi face mulţi prieteni îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate.” (Proverbele 18:24) În al doilea rând, un prieten adevărat este cineva care este alături de tine când nu ai parte de momente bune. Fiul risipitor a descoperit pe propria piele că, atunci când rămâi fără bani, mulți dintre așa-zișii tăi prieteni dispar odată cu banii. În al treilea rând, un prieten adevărat este cineva care îți stă în cale când ești în declin. Iacov scrie: „Fraţilor, dacă s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr şi-l întoarce un altul, să ştiţi că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui va mântui un suflet de la moarte şi va acoperi o sumedenie de păcate.” (Iacov 5:19-20) Vă dați seama ce serviciu vital, să salvezi de la moarte fizică și spirituală?! Iar înțeleptul Solomon a scris: „Mai bine o mustrare pe faţă decât o prietenie ascunsă. Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase.” (Proverbele 27:5-6) În al patrulea rând, un prieten adevărat este cineva care vine atunci când toată lumea pleacă! Biblia spune: „Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate.” (Proverbele 17:17). Dacă ai un astfel de prieten în viața ta, prețuiește-l – este un dar de la Dumnezeu pentru tine. Și nu fi doar un beneficiar, fii și un dătător. Fă tot posibilul să fii un asemenea prieten adevărat pentru altcineva!

„Fiii noştri sunt ca nişte odrasle, care cresc în tinereţea lor; fetele noastre, ca nişte stâlpi săpaţi frumos, care fac podoaba caselor împărăteşti.” (Psalmul 144:12)

     Dacă ești părinte, spune-le constant copiilor tăi că sunt iubiți, valoroși și capabili. În caz contrar, autoevaluarea lor se va baza pe cele mai slabe calități și percepții ale lor, și nu pe cele mai mari calități. Psihologii spun că până și unii dintre cei mai de succes oameni din lume suferă de „sindromul impostorului”. Când sunt intervievate, aceste persoane exprimă adesea o profundă îndoială de sine, spunând că nu se simt demne de poziția pe care o ocupă sau de părerea bună pe care o au alții despre ele. Unde și când a început acest lucru? Acasă! Adesea, această concepție despre sine se formează înainte de pubertate, când copilul nu are o idee clară despre identitatea sa, și se simte neatractiv, plictisitor și inutil… Părintele trebuie să fie atent la perioadă, și să-i spună cu tact și dragoste că e vorba despre o experiență de scurtă durată, ca și cum ar călători printr-un tunel din care va ieși cu siguranță. Dragi părinți, discutați despre descoperirea de sine care urmează să aibă loc odată cu sfârșitul copilăriei și despre cum s-o gestioneze în mod responsabil și moral. Dacă nu faceți acest lucru, vă lăsați copilul să facă față singur întrebărilor… la care nu are întotdeauna răspunsurile potrivite. Da, trebuie să-i înveți și să-i mustri. Dar dacă ei simt constant că stai „pe capul lor” în loc să fii „de partea lor”, e posibil să nu aibă nici încrederea și nici inițiativa necesare pentru a fi încrezători în ei înșiși și pentru a dezvolta o concepție sănătoasă despre sine. Și dacă părinții tăi nu au făcut asta pentru tine, va trebui să fii foarte sensibil și să te asiguri că tu o faci pentru copiii tăi! Psalmistul David ne oferă o pricină de laudă la adresa Domnului pentru copiii noștri: „Fiii noştri sunt ca nişte odrasle, care cresc în tinereţea lor; fetele noastre, ca nişte stâlpi săpaţi frumos, care fac podoaba caselor împărăteşti.” Așadar, mulțumește Domnului pentru copiii tăi și oferă-le toată încrederea de care au nevoie!

„Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea… ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” (Iacov 1:25)

     Dacă vrei să ajungi în cer, trebuie să te bazezi exclusiv pe relația ta cu Hristos, o relație care implică o conectare personală și o încredere totală în El. Această relație implică și reguli după care să trăiești, și porunci care să te facă mai evlavios. Un meci de tenis nu se poate desfășura dacă terenul nu este marcat corespunzător, astfel încât să fie clar pentru arbitru dacă mingea este în teren sau în afara terenului. Jucătorul de fotbal sau de rugby la fel este dezorientat fără o linie de tușă. Nici măcar netball (sport asemănător cu baschetul, practicat cu preponderență de femei) nu se poate juca fără linii de demarcație. Nu poți fi cu adevărat liber fără reguli. De exemplu, peștele nu poate să rătăcească prin junglă, așa cum leul nu poate să locuiască în ocean. Niciunul dintre ei nu a fost creat pentru asta. Libertatea înseamnă să beneficiezi de avantajele pentru care ai fost creat. Libertatea nu înseamnă lipsa limitelor. Libertatea „în Hristos” înseamnă că, în limitele corecte, poți experimenta „viața din belșug” (vezi Ioan 10:10). Apostolul Iacov a spus în versetul 25 din capitolul 1 că acela care „îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” În 1215, Magna Carta a fost semnată de regele Ioan. Ea proteja drepturile individuale și libertățile civile, afirmând în același timp că nimeni, nici măcar regele, nu este mai presus de lege. Astăzi, ea reprezintă un simbol al dreptății și al libertății în cadrul legii, amintindu-ți că, atunci când te afli în Marea Britanie, poți avea libertate – atâta timp cât ești de acord să respecți regulile. Așadar, fii liber să-ți trăiești viața după regulile Scripturii – este mesajul pentru tine astăzi!

„Domnul Îşi întinde privirile peste tot pământul ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui…” (2 Cronici 16:9)

     Dumnezeu nu ezită și nu este indiferent când vine vorba să-Și arate puterea. Dimpotrivă, El caută „peste tot pământul” oameni care Îi sunt loiali, pentru a-Și demonstra puterea în și prin viețile lor! Iată trei lucruri pe care trebuie să le știi despre Dumnezeu: 1) El lucrează în moduri supranaturale în lumea noastră, și are multe lucruri pe care vrea să le împlinească; 2) El caută parteneri loiali – oameni care se îngrijesc în mod activ de ceea ce Îl preocupă pe El; 3) El îi îndeamnă constant pe oameni să răspundă… dar majoritatea oamenilor nu înțeleg, sau spun nu… Întrebare: Oare cum ar arăta viața ta dacă ai începe să-I spui DA lui Dumnezeu? Un pastor a scris: „O viață marcată de minuni nu este doar posibilă, nici doar de dorit, ci se află în centrul voinței lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Când ne mulțumim cu mai puțin, viețile noastre pierd bucuria, împlinirea și scopul. Nevoile personale ale oamenilor pe care îi întâlnim sunt trecute cu vederea. Nevoile extreme din comunitățile noastre și din întreaga lume rămân neîmplinite. Când o întreagă generație se mulțumește cu mai puțin, caracterul și motivele lui Dumnezeu sunt puse la îndoială, iar prezența Lui strălucitoare pare să se estompeze în lume!” Dar nu trebuie să fie așa, pentru că tu poți face ceva în această privință! Te-ai născut pentru a fi ambasadorul lui Dumnezeu, făcându-L vizibil în fiecare zi (vezi 2 Corinteni 5:20); Dumnezeu dorește să Se arate puternic în tine, pentru tine și prin tine, deoarece fiecare persoană pe care o întâlnești are o nevoie pe care numai Dumnezeu i-o poate împlini… iar tu trebuie să fii cel care să conduci persoana și să aduci nevoia – înaintea lui Dumnezeu, în prezența Lui! Este misiunea ta de fiecare zi!