„Cine Mă urmează pe Mine… va avea lumina vieţii.” (Ioan 8:12)

     În cartea sa Deep Thoughts („Gânduri profunde”), umoristul american Jack Handey scria: „În timp ce semaforul se schimba de la roșu la verde, apoi la galben și din nou la roșu, stăteam acolo și mă gândeam la viață. Oare nu este nimic mai mult decât o mulțime de claxoane și țipete? Uneori chiar așa pare să fie!” La fel stau lucrurile și-n plan spiritual. Mulți dintre noi așteaptă lumina verde – care ne-a fost deja dată. Domnul Isus a spus: „Cel care Mă urmează va avea lumina vieții.” Când vin înțelegerea, iluminarea și călăuzirea? Când faci primii pași ai credinței! Nu susținem o abordare nechibzuită sau lipsită de rugăciune în luarea deciziilor. Tu trebuie să știi că Dumnezeu te cheamă. Dar poți fi atât de temător ca nu cumva să faci ceva greșit, încât să nu faci niciodată ceea ce este corect! Este înțelept să gândești, și să gândești din nou, dar nu să gândești prea mult! Analiza excesivă duce la paralizie spirituală. Un pastor explica: „Dacă încerci să înțelegi logic voia lui Dumnezeu, nu vei face niciodată un pas prin credință. De ce? Pentru că voia lui Dumnezeu nu este logică. Este teo-logică! Cuvântul „theos” înseamnă „Dumnezeu”. Deci, „teologic” înseamnă adăugarea lui Dumnezeu în ecuație! De aceea nu se potrivește întotdeauna cu calculatoarele noastre umane. Îndemnurile Duhului Sfânt nu vor avea întotdeauna sens pentru emisfera stângă a creierului tău, responsabilă cu logica. De fapt, ideile lui Dumnezeu par adesea idei ciudate. Dar atunci trebuie să îngădui Duhului Sfânt să aibă întâietate asupra intelectului tău!” Ucenicii chemați de Domnul Isus au făcut două lucruri: au făcut minuni, și au făcut greșeli. Dacă nu ar fi fost dispuși să greșească, nu ar fi experimentat niciodată bucuria de a face o minune! Așadar, pornește la drum și nu mai aștepta – semaforul este verde!

„Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9)

     Unul dintre cele mai importante lucruri care prezic succesul, în orice activitate, este perseverența. Nu contează doar cât de mult încerci, ci și cât timp încerci. Noi avem tendința de a supraestima câte putem realiza pe termen scurt. Și, potrivit unui pastor și autor american, „subestimăm cât putem realiza pe termen lung.” De ce? Pentru că energia este exponențială. Cu cât muncești mai mult și mai mult timp, cu atât mai mult lucrul acesta te răsplătește. Într-un studiu care a implicat elevi japonezi și americani din clasa întâi, copiilor li s-a dat un puzzle dificil de rezolvat, în timp ce observatorii au fost atenți să măsoare cât timp va trece până când unii sau alții vor renunța. În medie, copiii americani au rezistat 9,47 minute; copiii japonezi au rezistat 13,93 minute. Aceasta înseamnă o diferență de 47%. Acum înțelegem de ce japonezii obțin note mai mari la testele de matematică… Succesul în orice facem este un produs secundar al eforturilor mai mari și mai îndelungate. Nu există substitute. Nu există scurtături. Nu contează dacă este vorba de atletism, studii academice, muzică, matematică sau slujire… Studiu după studiu arată că este nevoie de aproximativ zece ani sau zece mii de ore pentru a deveni excelent în orice domeniu. Trebuie să muncești din greu și mult timp! În opinia lui Malcolm Gladwell (autor, jurnalist și conferențiar canadian), „Zece mii de ore este numărul magic al măreției!” El a mai afirmat: „Există vreo idee divină la care ai renunțat? Vreo pasiune inspirată de Dumnezeu pentru care ai încetat să lupți? Vreun vis măreț peste care s-a așezat praful neascultării? Nu renunța la ele! Trebuie să încerci. Apoi trebuie să încerci mai mult. Și apoi trebuie să încerci timp îndelungat!” Așadar, nu te lăsa și „nu cădea de oboseală în facerea binelui!”

„Căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii.” (Efeseni 4:3)

     O doamnă i-a spus prietenei sale: „Eu și soțul meu avem o căsnicie foarte fericită. Nu există nimic ce n-aș face pentru el și nu există nimic ce el n-ar face pentru mine. Și așa ne trăim viața – fără să facem nimic unul pentru celălalt!” Poate zâmbim, dar nu e atât de amuzant când e adevărat. O astfel de atitudine deschide calea către dezastru – în căsnicie, afaceri, biserică, relații personale și peste tot. Adesea, oamenii se alătură unei echipe pentru propriul lor avantaj: vor jucători care să-i susțină, astfel încât să poată primi toate laudele. Dar, în cele din urmă, această atitudine nu numai că îi rănește pe ei, ci și pe cei cu care lucrează, și împiedică obținerea rezultatelor pe care le-ar fi putut avea altfel. Președintele Woodrow Wilson a afirmat: „Voi nu sunteți aici doar pentru a vă câștiga existența. Sunteți aici pentru a permite lumii să trăiască mai bine, cu o viziune mai amplă, cu un spirit mai rafinat al speranței și al realizărilor. Sunteți aici pentru a îmbogăți lumea și pentru a vă sărăci pe voi înșivă dacă uitați misiunea!” Wow! Bun de „pus în ramă” nu-i așa? Și iată o afirmație adevărată (dacă a existat vreodată una): când îi folosești pe oameni, când îi exploatezi și profiți de ei, inevitabil eșuezi în viață! Este ușor să lucrezi cu alții și să te înțelegi mereu bine cu ei? Uneori da, alteori nu… De aceea apostolul Pavel scria: „căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii.” Trebuie să depui eforturi în acest sens. Când cineva critică, tu compensează cu un compliment. Când cineva se plânge, tu găsește ceva pentru care să fii recunoscător. Când cineva pare egocentric, amintește-i că obiectivul comun pentru care lupți este mai important decât orice individ!

„Iată ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!” (Psalmul 133:1)

     Un alt motiv pentru care nu putem lucra împreună este – alături de nesiguranță și naivitate – temperamentul. Unii oameni nu se exteriorizează ușor… Când se confruntă cu provocări, nu le trece prin minte să ceară ajutorul altora pentru a-și atinge obiectivul. Când acționezi singur, poate vei obține un anumit succes, dar când cooperezi cu oamenii potriviți, sigur vei realiza lucruri pe care nici nu le-ai visat vreodată! Când faci totul singur și nu colaborezi niciodată cu alții, îți pui piedici uriașe în calea propriului potențial. Dr. Allan Fromme a spus odată (pe ton de glumă): „Se știe că oamenii realizează mai multe lucrând împreună cu alții, decât împotriva lor!” Cu siguranță, este o afirmație modestă – și atât de adevărată! Chuck Swindoll spunea: „Nimeni nu este o echipă completă… Avem nevoie unii de alții! Tu ai nevoie de cineva, iar cineva are nevoie de tine. Nu suntem insule izolate. Pentru ca această chestie numită viață să funcționeze, trebuie să ne sprijinim și să ne susținem reciproc. Să relaționăm și să răspundem. Să dăm și să primim. Să mărturisim și să iertăm. Să întindem mâna, să îmbrățișăm și să ne bazăm pe ceilalți. Deoarece niciunul dintre noi nu este un om complet, independent, autosuficient, supercapabil, atotputernic și de succes – să încetăm să ne comportăm ca și cum am fi! Viața ne face să ne simțim destul de singuri și fără să jucăm acest rol ridicol. Jocul s-a terminat. Să fim uniți!” Dacă dorești să realizezi ceva măreț, trebuie să te alături altora. Unul singur este prea puțin pentru a avea succes. Biblia spune: „Iată ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună… căci acolo dă Domnul binecuvântarea…” (Psalmul 133:1,3) Ai prins ideea? Când lucrăm împreună, Dumnezeu lasă ca binecuvântarea Sa să fie peste efortul nostru. Și fără binecuvântarea lui Dumnezeu, nu există succes adevărat și durabil!

„Iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde.” (1 Samuel 14:7)

     Pe lângă nesiguranță, despre care am vorbit ieri, un alt motiv pentru care nu putem lucra împreună este naivitatea. Un vechi proverb chinez spune: „În spatele fiecărui om capabil se află întotdeauna alți oameni capabili.” Chiar dacă poți îndeplini sarcina de unul singur, oare nu ar fi mai înțelept să te oprești și să te întrebi: „Pe cine cunosc care m-ar putea ajuta s-o fac mai bine?” Această întrebare marchează diferența dintre mediocritate și excelență. Consultantul în afaceri John Ghegan are pe biroul său o plăcuță pe care scrie: „Dacă ar fi s-o iau de la capăt, aș cere ajutor”! Cu toții am avea nevoie de-o asemenea plăcuță! Când ai câteva victorii la activ, riști să crezi că poți face orice singur. Dar când visul tău vine de la Dumnezeu, el va fi întotdeauna mai mare decât capacitatea și darurile tale individuale – ceea ce înseamnă că va trebui să apelezi și la alții… Doi bărbați, Ionatan și cel care îi purta armele, au nimicit o întreagă garnizoană filisteană. Cum? Biblia spune: „Ionatan a zis tânărului care-i purta armele: „Vino şi să pătrundem până la straja acestor netăiaţi împrejur. Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu împiedică pe Domnul să dea izbăvire printr-un mic număr ca şi printr-un mare număr.” Cel ce-i ducea armele i-a răspuns: „Fă tot ce ai în inimă, n-asculta decât de simţământul tău şi iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde.” (1 Samuel 14:6-7). Ionatan, liderul, avea nevoie de încurajarea și sprijinul aghiotantului său… Iar purtătorul său de arme avea nevoie de curajul și conducerea liderului Ionatan. Și împreună au realizat lucruri uimitoare pentru Dumnezeu! Adevărul este că munca în echipă stă la baza victoriilor impresionante. Întrebarea nu este dacă echipele au valoare, ci dacă ești suficient de smerit pentru a recunoaște faptul că ai nevoie de echipă, și pentru a deveni un mai bun/valoros membru al echipei. Așadar, cere ajutorul oamenilor capabili!

„Diotref, căruia îi place să aibă întâietatea între ei, nu vrea să știe de noi.” (3 Ioan vers. 9)

     Multora nu ne place să lucrăm împreună, sau în echipă, din cauza nesiguranței. Filozoful florentin Machiaveli a spus: „Prima metodă prin care evaluezi inteligența unui conducător este să-i privești pe oamenii din jurul lui.” Liderii nesiguri se simt amenințați de persoanele talentate, așa că se înconjoară de oameni slabi. Drept urmare, munca are de suferit, iar toți cei implicați suferă și ei. Când un lider îți răspunde la o întrebare sinceră în felul următor: „Îndrăznești să-mi contești autoritatea?”, acesta este un om periculos și nu merită să fie urmat. Liderii nesiguri eșuează de obicei din două motive: vor să mențină controlul asupra tuturor lucrurilor sau se tem că vor fi înlocuiți de cineva mai competent. În orice caz, liderii care nu încurajează munca în echipă își slăbesc propriul potențial și îi descurajează pe cei din jurul lor. Președintele Woodrow Wilson a spus: „Nu ar trebui să folosim doar mintea pe care o avem, ci și pe aceea pe care o putem împrumuta!” „Apostolul iubirii” ne-a lăsat scris despre Diotref, un lider al bisericii, că „îi place să aibă întâietate”. Care era problema acestui om? Voia să stingă lumina tuturor celorlalți, pentru ca doar propria lumină să strălucească! Așa că, Ioan scrie mai departe (3 Ioan vers. 10-11): „De aceea, când voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe care le face, căci ne cleveteşte cu vorbe rele. Nu se mulţumeşte cu atât, dar nici el nu primeşte pe fraţi şi împiedică şi pe cei ce voiesc să-i primească, şi-i dă afară din Biserică. Preaiubitule, nu urma răul, ci binele. Cine face binele este din Dumnezeu; cine face răul n-a văzut pe Dumnezeu.” Așadar, dacă faci parte dintr-o echipă, lasă ca aprobarea lui Dumnezeu – pe care o ai deja – să fie cea care îți dă siguranță!

„Omul înţelept îşi ascunde ştiinţa…” (Proverbele 12:23)

     Nevoia cuiva de a ști nu ar trebui să determine nevoia ta de a vorbi. Când unul dintre ucenici a încercat să se opună, la arestarea Domnului Isus, Acesta a spus: „Crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?” (Matei 26:53). Când Domnul Isus a stat în sala de judecată a lui Pilat, nu Pilat avea puterea – Isus o avea! Cu toate acestea, Biblia spune că Isus „n-a deschis gura deloc” (Isaia 53:7). El a stat acolo și nu a spus nimic. De ce? Pentru că nu El era judecat, ci Pilat. Isus Își cunoștea destinul și, mai important, Îl cunoștea îndeaproape pe Tatăl Său ceresc! Și când Îl cunoști pe Dumnezeu și Te încrezi în El, poți înfrunta orice cu încredere – și te poți simți liber să nu spui nimic. Uneori, cel mai înțelept lucru este să spui: „Nu am răspunsul în acest moment. Dar mă voi gândi la asta, mă voi ruga și voi reveni cu un răspuns.” Biblia spune că: „Omul înţelept îşi ascunde ştiinţa, dar inima nebunilor vesteşte nebunia.” (Proverbele 12:23) Când oamenii sunt nerăbdători să primească răspunsuri, vor încerca să te preseze să vorbești înainte de a avea toate informațile sau înainte de a avea ocazia să te rogi și să analizezi cu atenție situația. Dacă Îl întrebi pe Dumnezeu, El îți va spune ce să spui, cum și când să spui! Promisiunea Lui este aceasta: „Eu pun cuvintele Mele în gura ta şi te acopăr cu umbra mâinii Mele.” (Isaia 51:16) Vedeți, mândria spune: „Nu sta acolo, spune ceva!” Înțelepciunea spune: „Nu spune nimic, stai acolo!” Așadar, cere-I lui Dumnezeu să-ți dea înțelepciune ca să știi când trebuie să taci și când să vorbești. Un singur gând de la Dumnezeu poate rezolva problema în cel mai scurt timp!

„Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul.” (Coloseni 3:13)

     Ar trebui să-ți fie imposibil să iubești pe cineva pe deplin, și în același timp să porți pică altcuiva! Nu poți oferi iubire totală când inima ta este împărțită! Iar o inimă plină de amărăciune este o inimă împărțită! Poate că spui: „Soțul meu/soția mea este o persoană minunată, dar pur și simplu nu pot să-l/s-o iubesc!” Privește dincolo de aparențe. Poate că încă reacționezi la trecutul tău și nutrești resentimente față de cineva care te-a rănit – și asta te împiedică să-ți iubești soțul/soția… Și nu este corect față de el/ea! Mulți oameni au motive întemeiate pentru furia lor. Centrul Național pentru Violența Domestică afirmă că una din patru femei și unul din șase până la șapte bărbați sunt victime ale abuzului în timpul vieții lor. Dar trebuie să renunți la trecut pentru a putea merge mai departe în prezent. Pentru a începe să iubești oamenii, trebuie să închizi ușa trecutului. Și asta nu se poate întâmpla fără iertare! Așadar, iartă-i pe cei care te-au rănit – pentru binele tău, nu pentru că o merită! Fă-o pentru ca inima ta să fie din nou întreagă! Oamenii din trecutul tău nu te mai pot răni, dar resentimentele pe care le nutrești față de ei o pot face! De fiecare dată când simți resentimente față de cineva, îi dai o parte din inima ta, o parte din atenția ta, o parte din mintea ta… Vrei ca acea persoană să aibă asta? Nu? Atunci ia-ți-le înapoi – iertând! În loc să retrăiești durerea iar și iar, eliberează-te de ea. Și nu poți fi selectiv în ceea ce ierți: „Voi ierta asta, dar nu voi ierta cealaltă…” Biblia ne învață (Coloseni 3:13): „Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.” Așadar, pentru a iubi trebuie să ierți!

„Depărteaz-o la adânc şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire.” (Luca 5:4)

     După ce Petru a pescuit toată noaptea și nu a prins nimic, Domnul Isus i-a spus: „Depărteaz-o la adânc şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire.” Petru a încercat să-I explice lui Isus că peștii nu trăgeau, dar a fost suficient de inspirat să spună: „Totuși, la cuvântul tău, voi arunca mrejele.” (vers. 5) Să observăm aici un detaliu important: când Domnul a spus: „Aruncă mreaja”, Petru a răspuns: „Voi arunca mreaja”… Se pare că Isus avea în minte o captură mai mare decât a avut Petru! De fapt, în acea noapte au prins atât de mulți pești, încât aproape că li s-au rupt mrejele. Când gândești la scară mică, te pregătești în consecință. Sfânta Scriptură Îl descrie pe Dumnezeu ca fiind „Cel ce… poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi…” (Efeseni 3:20) Ca fiu al lui Dumnezeu, tu ai în tine puterea de a depăși ceea ce ai realizat deja, și de a face mai mult decât ai visat vreodată că este posibil. Care este problema? Iat-o: poți avea puterea necesară, dar să nu fii pregătit! Pentru a face față presiunilor care însoțesc succesul, trebuie să fii pregătit; altfel, succesul poate fi pierzania ta. Dumnezeu spune că este pregătit să deschidă zăgazurile cerului și să reverse binecuvântări atât de mari, încât nu vei avea loc suficient pentru a le primi (vezi Maleahi 3:10). Întrebarea este: te pregătești pentru binecuvântări mai mari, sau te mulțumești pur și simplu cu starea de fapt? Vrei să ai succes la locul de muncă? Dar pentru asta, îți perfecționezi abilitățile, îți intensifici etica muncii, cauți moduri noi de a face lucrurile? Ești dispus să înveți, ești deschis să lucrezi cu alții? Cu alte cuvinte, te pregătești? Este întrebarea și cuvântul lui Dumnezeu pentru tine – acum!

„Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli…” (Filipeni 2:14)

     Apostolul Pavel a scris: „Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli, ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume.” (Filipeni 2:14-15) Care era atitudinea pe care o viza apostolul Pavel? Cârtirea! Care era soluția? A indicat-o multora, de exemplu credincioșilor din Tesalonic: „Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.” (1 Tesaloniceni 5:18) În loc să cauți lucruri de care să te plângi, mai bine caută lucruri pentru care să fii recunoscător, pentru că ele sunt peste tot în jurul tău! Când cârtești la fel de ușor precum respiri, iată câteva aspecte la care trebuie să fii atent: 1) Nu-ți asuma mai mult decât poți duce! Spune „da” cererilor de favoruri personale numai când vrei sau te simți îndemnat de Dumnezeu! Acest lucru te va împiedica să devii suprasolicitat și să ai resentimente față de responsabilitățile pe care ți le-au aruncat alții în cârcă. 2) Limitează-ți timpul petrecut în preajma persoanelor negativiste. Biblia spune că: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune.” (1 Corinteni 15:33) Așa că, nu te molipsi! 3) Concentrează-te pe nevoile altora! Pavel ne-a îndemnat (în Efeseni 6:7-8) să slujim „cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.” Ce faci tu pentru alții, Dumnezeu va face pentru tine! Dar și mai importantă decât aceste trei strategii pentru a nu fi un cârcotaș – este rugăciunea! Așa că, roagă-te: „Tată, izbăvește-mă și ajută-mă să nu mai fiu un cârcotaș! Descoperă-mi cauza cârtirii și dă-mi curaj să iau măsurile necesare pentru a o ține departe de viața mea. În numele Domnului Isus. Amin.” Aceasta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!