CONSULTĂ-L PE DUMNEZEU ÎN TOATE LUCRURILE!

„Bărbații lui Israel… n-au întrebat pe Domnul.” (Iosua 9:14)

     Trăiește-ți viața de credincios cu o ureche îndreptată spre cer și pune-ți întotdeauna aceste întrebări: „Oare această ocazie vine de la Tine, Doamne?” „Ești Tu implicat în cutare acțiune, Doamne?” „Ar trebui s-o iau pe calea asta, Doamne?” Odată, Iosua a omis să facă acest lucru și a plătit prețul. Iată relatarea Scripturii: Un grup de străini a intrat în tabăra lui Israel spunând: „Robii tăi vin dintr-o ţară foarte depărtată” (Iosua 9:9). Evident, israeliții știau că Legea lui Dumnezeu prevedea dispoziții clare privind cetățile din afara Canaanului (vezi Deuteronomul 20:10-12). Orice oraș care era de acord să facă pace cu Israelul urma să fie cruțat, dar gabaoniții nu știau asta. Așadar, fiind cuprinși de frică, au recurs la înșelăciune. Au trecut trei zile până când Iosua și-a dat seama că a fost mințit. Acești oameni nu erau dintr-o țară îndepărtată; erau din Gabaon, care se afla la doar o zi de mers pe jos. Drept urmare, Iosua încheiase o alianță cu dușmanul pentru că nu a căutat sfatul lui Dumnezeu. Ar fi bine să învățăm din greșeala lui. Și dușmanul nostru intră în tabăra noastră deghizat, iar apostolul Pavel ne atenționează că „Satana se preface într-un înger de lumină” (2 Corinteni 11:14). El este viclean, de aceea este esențial să-L consultăm pe Dumnezeu în toate lucrurile. În fiecare decizie și la fiecare răscruce, recunoaște-L, ascultă-L și întreabă-L: „S-o iau la dreapta sau la stânga, Doamne?” Psalmistul David a spus despre Cuvântul lui Dumnezeu că este o „lumină pentru picioarele și căile noastre” (Psalmul 119:105), nu un reflector îndreptat spre viitor. El ne dă suficientă lumină pentru a face următorul pas. Când ne rugăm, El ne vorbește inimilor, iar profetul Isaia știa asta când a scris: „Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeţi pe el!”, când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga” (Isaia 30:21). Așadar, consultă-L pe Dumnezeu în toate lucrurile!

ÎNVAȚĂ SĂ-L ASCULȚI PE DUMNEZEU

„Vorbește, căci robul Tău ascultă.” Atunci Domnul a zis lui Samuel…” (1 Samuel 3:10-11)

     Dacă dorești fierbinte să ai o relație adevărată și interactivă cu Domnul, în care să vorbiți unul cu altul și să vă ascultați reciproc, va trebui să petreci timp de calitate, neîntrerupt, deschizându-ți inima spre El. Când Samuel a răspuns în cele din urmă: „Vorbește, căci robul Tău ascultă”, Biblia adaugă: „Atunci Domnul a zis lui Samuel…” Prea des, rugăciunea noastră este: „Ascultă, Dumnezeule, căci robul Tău vorbește!” A-L asculta pe Dumnezeu poate implica o varietate de acțiuni: citirea Cuvântului Său, petrecerea timpului în singurătate și tăcere, ascultând de Dumnezeu ca de un prieten vechi în care ai încredere. În Biblia mai citim: „Când s-au coborât la marginea cetăţii, Samuel a zis lui Saul: „Spune slugii tale să treacă înaintea noastră.” Şi sluga a trecut înainte. „Opreşte-te acum”, a zis iarăşi Samuel, „şi-ţi voi face cunoscut cuvântul lui Dumnezeu.” (1 Samuel 9:27) Înțelegi ideea? Una din cele mai eficiente modalități de a-L auzi pe Dumnezeu este prin meditarea asupra Cuvântului Său. Ai putea spune: „Dar nu știu cum să meditez!” Dacă știi cum să-ți faci griji, atunci știi cu siguranță și cum să meditezi. Atât în îngrijorare, cât și în meditare, gândurile și concentrarea ta sunt îndreptate către un anumit lucru. Când meditezi asupra Cuvântului lui Dumnezeu, îți concentrezi gândurile asupra lucrului potrivit! Dumnezeu i-a spus lui Iosua: „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea, căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune.” (Iosua 1:8) Iată ce prețios este Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi!

„SALVEAZĂ” CUVÂNTUL!

„Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:32)

     Dacă folosești un computer, știi că există comanda CtrlS – prin care salvezi un document creat; dacă respectivul PC nu are AutoSave, trebuie să activezi comanda „Salvează” – prin care cuvintele „coboară” în inima dispozitivului! Cât timp cuvintele sunt doar pe ecran, ele sunt vulnerabile la cursorul neliniștit. Cred că vi s-a întâmplat să pierdeți uneori documentul, și-n același timp pacea – când micul monstru v-a devorat munca grea și poate îndelungată. Dar odată ce-l salvăm, este în siguranță. Ce putem învăța de aici? Oare activezi comanda „Salvează” și în ceea ce privește Cuvântul lui Dumnezeu? Faci asta (salvezi adevărul biblic) atunci când în mod deliberat asimilezi, ce ai citit sau ai auzit devenind parte din ceea ce ești! Domnul Isus a spus: „Veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi.” Pe măsură ce cunoști (salvezi) adevărul, acesta te eliberează de vinovăție, frică, mândrie, mânie etc. Adevărul salvat are un impact de modelare și reconfigurare asupra inimii tale. Numai când lași ca adevărul Scripturii să fie autoritatea din viața ta vei putea dovedi că funcționează. Cum faci asta? Începe cu o rugăciune: „Doamne, te rog să-mi vorbești inimii mele, astăzi, în timp ce studiez Cuvântul Tău!” Apoi, cu inima deschisă, citește până când un mesaj te atinge, și vei fi răsplătit din plin. Dumnezeu i-a spus lui Iosua că, dacă va face așa, aceasta îi va aduce „izbândă” (vezi Iosua 1:8). Promisiunea succesului include și aspectul financiar, dar se referă și la bogăția sau prosperitatea spiritului, a minții și a trupului. Dumnezeu îl înzestrează pe un lider cu noi abilități, pe un muncitor cu un somn odihnitor, pe un profesor cu mai multă răbdare, pe o mamă cu o dragoste mai profundă, și pe o persoană în vârstă cu o speranță mai mare… Așadar, acționează regulat și deliberat comanda „Salvează” când citești Scriptura!

TRĂIEȘTE CU UN SCOP ȘI PENTRU UN SCOP!

„Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă… ca nişte înţelepţi.” (Efeseni 5:15-16)

     Dacă iei decizii înțelepte acum, vei avea un viitor mai bun. Dacă îți irosești timpul acum, vei avea regrete. De aceea trebuie să faci ce este corect atunci când trebuie sau ai ocazia s-o faci. Apostolul Pavel a scris că Dumnezeu „poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3:20). Dumnezeu este în stare să facă lucruri mărețe pe măsură ce puterea Lui lucrează prin tine. Așadar, nu este vorba doar că Dumnezeu face lucruri pentru tine; El vrea, de asemenea, să facă lucruri prin tine. Nu-ți mai dori ca viața ta să se schimbe, și începe să acționezi! Roagă-te și studiază Cuvântul lui Dumnezeu. Și pe măsură ce El vorbește inimii tale, fă un pas în credință și fă ce El te călăuzește să faci. Dumnezeu te-a creat să trăiești cu un scop, pentru un scop! El nu te-a chemat doar să fii ocupat – El te-a chemat și să aduci roade bune (vezi Ioan 15:16). Este ușor să te lași prins în agitația vieții. Dar trebuie să-ți faci timp să te gândești la modul în care îți petreci timpul! Înainte de a te culca, reflectează la lucrurile care ți-au umplut ziua: care dintre ele au împlinit planul și scopul lui Dumnezeu și care dintre ele au fost o distragere a atenției? Cere-I lui Dumnezeu să-ți descopere lucrurile care trebuie schimbate și modalitățile prin care poți face alegeri mai bune, care să fie în concordanță cu înțelepciunea Lui. Apoi, bazează-te pe El pentru puterea de care ai nevoie pentru a face aceste schimbări. Dacă vei face asta, te vei simți împlinit, liniștit și entuziasmat de felul în care Dumnezeu lucrează în viața ta. Așadar, trăiește cu un scop (nu la întâmplare), și pentru un scop (având o motivație mai mare ca tine)!

ÎNCREDE-TE NUMAI ÎN HRISTOS!

„Căci cine păzeşte toată Legea şi greşeşte într-o singură poruncă se face vinovat de toate.” (Iacov 2:10)

     Apostolul Pavel a scris: „prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.” (Efeseni 2:8) De ce a spus Pavel că suntem mântuiți numai prin har? Pentru că încercarea de a obține mântuirea prin respectarea Legii te duce la eșec. Asta spune Biblia: „Căci cine păzeşte toată Legea şi greşeşte într-o singură poruncă se face vinovat de toate.” S-ar putea să spui: „Dar este un standard imposibil!” Ai dreptate! Legea este ca un aparat de raze X; poate dezvălui ce se află dincolo de suprafață și poate identifica problema – dar nu o poate rezolva! Legea este, de asemenea, ca o oglindă: îți poate spune că trebuie să te speli, să te bărbierești sau să te piepteni, dar nu poate face aceste lucruri în locul tău. Cu alte cuvinte, Legea îți poate arăta problema, dar nu o poate rezolva. Dar ceea ce Legea nu a putut face, Hristos a făcut pe cruce (vezi Romani 8:3). Când Domnul Isus a spus: „S-a isprăvit!” (Ioan 19:30), toate păcatele tale, din leagăn până la mormânt, au fost ispășite. Și când îți predai viața lui Hristos și îți pui încrederea în El, ești mântuit și vei petrece veșnicia cu El. Unii recunosc că ești considerat neprihănit înaintea lui Dumnezeu prin har, prin încrederea pe care ți-o pui în Hristos. Dar ei cred că îți păstrezi mântuirea prin păzirea faptelor Legii. Problema este că, până și în cea mai bună zi a ta, nu poți să te ridici la înălțimea tuturor cerințelor lui Dumnezeu, în mod desăvârșit. Autorul John W. Peterson a scris într-un binecunoscut imn: „Eu mă-ncred doar în Domnul–El mă ajută; El e-a mea stâncă, El e al meu turn în care, la necaz alerg, Eu mă-ncred doar în Domnul, știu că nu greșesc.” Așadar, încrede-te numai în Hristos!

ADU-ȚI AMINTE DE DOMNUL!

„David a luat capul filisteanului şi l-a dus la Ierusalim şi a pus armele filisteanului în cortul său.” (1 Samuel 17:54)

     De fiecare dată când vedea armura lui Goliat, atârnată în cortul său, David retrăia amintirea sacră a credincioșiei lui Dumnezeu față de el și a puterii lui Dumnezeu care îi stătea la dispoziție. Cuvântul „aducere aminte” apare de aproape 250 de ori în Sfânta Scriptură. Și există un motiv pentru aceasta: avem tendința să ne amintim ceea ce ar trebui să uităm și să uităm ceea ce ar trebui să ne amintim. De aceea Dumnezeu le-a spus mereu să construiască altare sau să ridice monumente comemorative. Iacov a construit un altar la Betel, locul unde Dumnezeu i-a dat un vis care i-a schimbat viața (vezi Geneza 28:18-22). Iudeii au luat douăsprezece pietre din râul Iordan și le-au folosit pentru a construi un altar la Ghilgal, care să le amintească de felul în care Dumnezeu a despărțit în mod miraculos apele pentru ei (vezi Iosua 4:20-24). Samuel a construit un altar al victoriei la Mițpa, numit „Eben-Ezer”, după ce Dumnezeu i-a răspuns rugăciunii și a mobilizat forțele naturii pentru a-i învinge în mod supranatural pe filisteni (vezi 1 Samuel 7:12). Fără astfel de semne sacre de aducere aminte, am putea uita lecțiile spirituale învățate de-a lungul drumului. Biblia consemnează greutatea efectivă a armurii lui Goliat: 57 de kiligrame. De fiecare dată când David își strângea cortul și îl așeza în altă parte, armura mergea cu el. De ce? Pentru că aceasta era o aducere aminte zilnică a credincioșiei lui Dumnezeu față de el. Era, de asemenea, un factor important de întărire a încrederii. Indiferent ce îi rezerva viitorul, David știa că va putea face față, cu ajutorul lui Dumnezeu! Încă două lecții din această istorie: 1. Dacă Dumnezeu a făcut-o pentru David, o va face și pentru tine; 2. Dacă Dumnezeu a făcut-o înainte, o poate face oricând din nou. Și acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi.

FOLOSEȘTE CEEA CE ȚI-A DAT DUMNEZEU!

„Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui…” (1 Samuel 17:38)

     În vederea confruntării cu Goliat, Biblia ne spune că „Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui… Apoi David a zis lui Saul: „Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sunt obişnuit cu ea.” Şi s-a dezbrăcat de ea. Şi-a luat toiagul în mână, şi-a ales din pârâu cinci pietre netede şi le-a pus în traista lui de păstor şi în buzunarul hainei. Apoi, cu praştia în mână, a înaintat împotriva filisteanului.” (1 Samuel 17:38-40) David trebuia să facă o alegere, una care-I putea determina destinul: să intre în luptă ca Saul – purtând armura lui Saul, etalând sabia lui Saul, ținând strâns scutul lui Saul… Sau să abordeze lupta ca David – un păstor cu o praștie. Iar David a ales să nu poarte armura lui Saul și să nu mânuiască sabia lui Saul dintr-un motiv excelent: el nu era Saul. David a decis să fie el însuși – David, pe care Dumnezeu l-a chemat, l-a uns și l-a echipat pentru această sarcină. Vine un moment în viața fiecăruia dintre noi când trebuie să fim suficient de curajoși și să renunțăm la „armura lui Saul”… Și este nevoie de cea mai neobișnuită formă de curaj: curajul de a fi noi înșine! Toți încercăm să fim originali, dar prea mulți dintre noi ajungem cu timpul imitatori ai altcuiva. În loc să ne onorăm propria unicitate și unicitatea celorlalți, suntem prea des intimidați de ea. Ne abandonăm unicitatea pentru că vrem să ne integrăm. Într-unul dintre cele mai cunoscute eseuri ale sale, Self-Reliance („Încrederea în sine” – n.tr.), Ralph Waldo Emerson a scris: „Există un moment în educația fiecărui om când ajunge la convingerea că… imitația este sinucidere. El trebuie să se accepte așa cum este, cu bune și cu rele.” Exact asta a făcut David, și Dumnezeu i-a dat o mare victorie. Și la fel vrea El și-n ce te privește; așadar, folosește ceea ce ți-a dat Dumnezeu!

ÎNVAȚĂ SĂ DELEGI!

„Lucrul este mai presus de puterile tale şi nu-l vei putea face singur.” (Exodul 18:18)

     Biblia ne relatează că Moise judeca poporul, care „stătea înaintea lui de dimineaţa până seara… Socrul lui Moise i-a zis: „Ce faci tu nu este bine. Te istoveşti singur şi vei istovi şi poporul acesta, care este cu tine, căci lucrul este mai presus de puterile tale şi nu-l vei putea face singur.” (Exodul 18:13, 17-18) Poate ai observat pe spatele camioanelor cu remorcă un semn care indică limita de încărcare. Drumurile au stații de cântărire pentru a se asigura că aceste camioane nu transportă o greutate prea mare. Dacă un camion cu remorcă și un motor uriaș are limite de încărcare, atunci este logic ca și noi să avem! Moise își depășise limita de încărcare. Alerga de la un capăt la altul al taberei lui Israel, programând întâlniri, respectând termenele limită, întâlnindu-se cu toți cei care îi cereau ajutorul, mâncând pe fugă – era prea mult. Înlăuntrul său, era pe moarte. Avea două opțiuni: să se prăbușească sau să împartă sarcina. Socrul lui Moise, Ietro, i-a spus să evalueze ce putea face doar el și să delege restul. Ce putem învăța de-aici? Oricând te confrunți cu o sarcină care este mult prea mare ca s-o poți face singur, Dumnezeu îți spune: „Învață să delegi!” Dar Ietro nu i-a spus lui Moise să renunțe la muncă și s-o arunce pe umerii oricui. Aceasta este o rețetă pentru dezastru. Pentru a delega cu succes, trebuie să faci aceste trei lucruri: 1) Să alegi oamenii potriviți; 2) Să le atribui sarcina potrivită; 3) Să ai încredere că o vor face bine, fără să fie nevoie să-i controlezi. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi este: fă numai ce poți face, deleagă restul sarcinilor oamenilor potriviți, și crede că Dumnezeu va da izbândă!

STIGMATUL IMORALITĂȚII

„Izbăveşte-mă de toate fărădelegile mele! Nu mă face de ocara celui nebun!” (Psalmul 39:8)

     După ce a necinstit-o pe Bat-Șeba lăsând-o însărcinată, și i-a trimis soțul la moarte sigură, regele David s-a căit sincer și și-a mărturisit păcatul profetului Natan. „Natan i-a spus lui David: „Domnul îţi iartă păcatul, nu vei muri. Dar, pentru că ai făcut pe vrăjmaşii Domnului să-L hulească săvârșind fapta aceasta, fiul care ți s-a născut va muri.” (2 Samuel 12:13-14) Mai târziu, David avea să scrie (în Psalmul 39): „Izbăveşte-mă de toate fărădelegile mele! Nu mă face de ocara celui nebun!” Să ne oprim un moment și să ne gândim la consecințele profunde ale imoralității, atunci când aceasta este descoperită: 1) Soția sau soțul tău simte rușine, respingere, trădare și durere sufletească; niciun fel de pocăință sau cerere de iertare nu poate atenua lovitura… Iar suspiciunea înlocuiește încrederea! 2) Inocența și încrederea copiilor tăi primesc o lovitură devastatoare; perspectiva lor sănătoasă asupra vieții va fi probabil grav afectată. 3) Durerea sufletească resimțită de părinții, familia și prietenii tăi va fi de nedescris. Iar tu te vei simți mizerabil când te vei afla în fața altor creștini, în special a celor care te-au apreciat, și în care ai avut încredere în mod deschis. 4) Căderea ta poate fi percepută de alții ca o permisiune pentru ei de a face același lucru. 5) Pacea ta interioară va dispărea. 6) Încrederea ta înaintea lui Dumnezeu va fi pierdută. 7) Dușmanii tăi vor avea un motiv în plus să te batjocorească și să râdă de tine, iar cauza pe care o reprezinți va avea de suferit. Ce preț mare de plătit! Care este răspunsul? Stai departe de păcat și de ispitele care te pot face să cazi în capcana imoralității. Roagă-te pentru ajutorul Domnului și fii plin de Duhul Sfânt! Duhul Sfânt te va ghida, te va mustra, te va ajuta, pentru că: „Roada Duhului este… înfrânarea poftelor.” (Galateni 5:22-23). Și acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi!

PUTEREA RUGĂCIUNII

„Rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi.” (Iacov 5:16)

     Datorită legăturii pe care o avem cu cei pe care îi iubim, când ei suferă, suferim și noi. Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le putem face este să mijlocim în rugăciune pentru cei care au nevoie de vindecare. Dumnezeu ne poate folosi ca agenți ai vindecării. Apostolul Iacov ne învață: „Rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați (trup, minte și inimă). Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit (dinamică în acțiunea ei).” Vedem adesea acest principiu în Noul Testament: un sutaș roman a venit la Isus pentru vindecarea slujitorului său, iar Hristos nu l-a dezamăgit (vezi Matei 8:5-7); patru oameni au smuls acoperișul unei case pentru a-și aduce prietenul bolnav în prezența lui Isus, ca să poată fi vindecat de paralizie. Și Domnul Isus i-a spus: „Scoală-te, ridică-ți patul și umblă” (vezi Marcu 2:1-11); un tată îngrijorat s-a dus la Isus când fiica lui era pe moarte. Pentru că Isus a întârziat, fetița a murit. Isus s-a dus la patul ei și a spus: „Fetiţo, scoală-te, îţi zic!” Îndată, fetiţa s-a sculat şi a început să umble… Iar ei au rămas încremeniţi! (vezi Marcu 5:41-42). Una dintre ultimele promisiuni pe care ni le-a făcut Domnul Isus înainte de a părăsi această lume a fost: „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Me … îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.” (Marcu 16:17-18) Așadar, dacă ești născut din nou, prin Hristos tu ai autoritatea să te rogi pentru bolnavi și să ceri de la Dumnezeu, în Numele lui Hristos, vindecare – pentru că Duhul lui Dumnezeu locuiește în tine!