„Prin mândrie se ațâță numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile.” (Proverbele 13:10)

     Oare de ce nesocotim sfaturile care ne-ar putea ajuta? Uneori o facem pentru a ne proteja eul de adevărul dureros. Când avem o opinie puternic înrădăcinată, adoptăm o abordare nepăsătoare față de gândirea altora. Și nu-i rănim numai pe ei, ci și pe noi înșine. Biblia spune: „Mai bine un copil sărac şi înţelept decât un împărat bătrân şi fără minte, care nu înţelege că trebuie să se lase îndrumat” (Eclesiastul 4:13). Este adevărat că ai anumite domenii în care excelezi, însă ai și domenii în care ai nevoie de sfaturi. Clipa în care încetezi să asculți este clipa în care încetezi să crești. Thomas Carlyle a spus: „Fiecare om este superiorul meu în ceea ce am de învățat de la el.” Chiar dacă ceea ce înveți este un lucru negativ sau este o lecție despre ce să nu faci, tot este o informație prețioasă, care te poate proteja și te poate îmbogăți. Dr. John Maxwell spunea: „Care este acel lucru care, mai mult decât oricare altul, va determina creșterea unei organizații? Creșterea oamenilor din acea organizație. Și ce determină creșterea oamenilor? Creșterea liderului! Câtă vreme oamenii te urmează, ei vor putea ajunge numai până unde mergi tu. Dacă tu nu crești, ei nu vor crește; și când se va întâmpla asta, vor merge altundeva, într-un loc în care vor putea crește!” Se spune că un bătrân fermier și-a înscris catârul la Derby-ul din Kentucky. „Catârul dumneavoastră nu are nici o șansă de victorie împotriva acestor cai pur-sânge,” i-a spus un oficial al cursei. „Știu”, a răspuns el, „dar m-am gândit că tovărășia lor îi va face bine!” Pentru a crește, tu ai nevoie de tovărășiile și de sfaturile potrivite.

„Domnul n-a ales pe niciunul din ei.” (1 Samuel 16:10)

     David avea șapte frați. Când a venit vremea să ungă un nou rege în locul lui Saul, prorocul Samuel s-a gândit că oricare dintre frații lui David va fi un împărat bun. Însă Dumnezeu i-a respins pe toți cei șapte. De ce? Pentru că: 1) Ei erau frumoși la chip, dar nu la suflet. Dumnezeu i-a explicat lui Samuel: „omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă.” (1 Samuel 16:7). Latura spirituală a lui David s-a format de-a lungul anilor petrecuți cu Dumnezeu. Strigătul inimii sale a fost acesta: „Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!” (Psalmul 42:1). 2) Ei nu aveau experiențe spirituale cu Dumnezeu, pe care să se bazeze. Leul și ursul au fost mari și puternici, dar Goliat era cu mult mai mare și mai puternic. Însă David nu se va lăsa intimidat și va afirma curajos: „Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului, şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui filistean.” (1 Samuel 17:37). Nu există bătălii nesemnificative. Cele aparent mici te echipează pentru cele mari care îți modelează destinul, așa că bazează-te pe „experiențele tale cu Dumnezeu”. Felul în care reacționezi într-o criză este determinat de experiențele pe care le-ai avut cu Dumnezeu. 3) Ei erau influențați de alții. Frații lui David au lăsat ca teama să le erodeze credința. Frica este contagioasă; dacă îi dai ascultare suficient de mult timp, te vei molipsi. Nu trebuie să te izolezi de lume, dar trebuie să te izolezi de influențele ei negative. Vorbele lui Goliat i-au influențat și i-au înfricoșat pe frații lui David, dar nu și pe David. Așadar, tu de cine asculți? Ascultă sfatul lui Dumnezeu, bazează-te pe el… și permite-i azi Cuvântului Său să rezolve fiecare aspect din viața ta!

„O nădejde amânată îmbolnăveşte inima…” (Proverbele 13:12)

     Ești cumva de părere că: „O femeie sau un bărbat aproape sigur se va schimba, dacă și când întâlnește partenerul potrivit”?! Nu e așa! Numai Dumnezeu poate schimba oamenii – și tu nu ești Dumnezeu! În plus, când vrei să fii dorit, lucrul acesta poate produce alegeri dezastruoase în materie de relații în viața ta. Probabil că ai auzit mărturiile unor persoane care au experimentat cu adevărat o schimbare majoră prin căsătorie. Dar adevărul este că puterea de schimbare trebuie să vină din interiorul acelei persoane, nu de la tine. Când încerci să-ți schimbi soțul sau soția, lucrul acesta nu funcționează și în cele din urmă, „speranța” ta că se va schimba te face să devii „sătul.” Un autor parafraza astfel cuvintele lui Solomon din Proverbele 13:12: „Dezamăgirea severă te duce la disperare.” Când tânjești după ceva, și-ți imaginezi ceva ce nu se materializează niciodată, devii trist. Apoi începi să cauți scuze pentru care acea relație nu merge, până când asta va deveni evident pentru cei din jurul tău. Deciziile sănătoase în materie de relații nu se bazează pe speranță. Și să mai adăugăm și faptul că unii oameni ai credinței încearcă adesea să spiritualizeze orice problemă. În numele credinței, ei își minimalizează instinctele și își ignoră simțurile. Nu asta înseamnă să ai credință în Dumnezeu! Credința în Dumnezeu trebuie să fie doar atât: credință în Dumnezeu. Noi nu trebuie să ne punem încrederea în persoane schimbătoare, pentru că ele ne vor dezamăgi. Dumnezeu ne-a înzestrat pe fiecare dintre noi cu voință, însă El nu ne obligă să ne schimbăm. Schimbarea trebuie să vină din interiorul fiecăruia dintre noi pe măsură ce acceptăm harul pe care ni-l arată Dumnezeu în fiecare zi. Biblia spune (în Faptele apostolilor 16:14) că (Lidiei): „Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel.” Așa că cea mai bună variantă este să te rogi pentru acea persoană ca Dumnezeu să-i deschidă inima și să-L lași pe El s-o schimbe!

„Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.” (Apocalipsa 2:4)

     Una dintre epistolele apostolului Pavel a fost adresată bisericii din Efes. Efesenii erau spirituali, aveau o doctrină sănătoasă și erau un exemplu de urmat în dragostea lor pentru Hristos. Apoi Domnul Isus spune aceleiași biserici, ani mai târziu: „Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele tale dintâi” (Apocalipsa 2:4-5). Oare nu cumva și dragostea ta pentru Dumnezeu s-a răcit? În acest caz, tu trebuie să te întorci acolo unde L-ai întâlnit prima dată, și să-L cauți din nou așa cum ai făcut-o, înainte să auzi prea multe și să vezi prea multe, înainte ca presiunile vieții să te doboare… „Dar sunt extrem de implicat în lucrarea Domnului” spui tu. Ai grijă: programul aglomerat și goliciunea sufletească merg mână-n mână! De trei ori L-a întrebat Domnul Isus pe Petru: „Mă iubești?” În cele din urmă, Petru a răspus: „Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc.” (Ioan 21:17). Oswald Chambers a spus: „Ferește-te de orice lucru care concurează cu loialitatea ta pentru Isus Hristos. Cel mai mare rival al devotamentului față de Isus este slujirea Lui.” Când Petru s-a hotărât să meargă în acea noapte la pescuit, probabil că el își dorea să scape de toate și să se întoarcă acolo unde-L întâlnise prima oară pe Domnul. Și pentru tine este o mișcare bună dacă Îl cauți acolo pe Domnul! Când devii descurajat, fie te întorci la Cel care poate mântui, poate îngriji și poate da satisfacție… fie te întorci la situația în care erai înainte de a-L cunoaște. Iar asta nu e o mișcare bună! De ce? Pentru că Biblia ne spune că Petru a pescuit toată noaptea și… nu a prins nimic. Așadar, întoarce-te la dragostea dintâi!

„Avraam… s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului.” (Geneza 19:27)

     Avraam este cunoscut ca „prietenul lui Dumnezeu” (Iacov 2:23). Ce onoare! Dar secretul acestui fapt nu trebuie trecut cu vederea: „Avraam… s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului.” Adică Avraam își începea ziua cu Dumnezeu! Dar tu? Felul în care te trezești dimineața dă tonul zilei tale. Așadar, încearcă următoarele: la prima oră a dimineții, stai singur cu Dumnezeu câteva minute și parcurge planurile pe care le ai pentru ziua respectivă. Pe măsură ce faci lucrul acesta, vor apărea anumite îngrijorări. Pune-le în mâna Domnului! Poate vei constata o anumită problemă care te preocupă – roagă-L să-ți dea înțelepciune. Biblia spune că El ți-o va dărui bucuros (vezi Iacov 1:5). Dacă nu primești un răspuns imediat, trebuie să înțelegi că este datorită faptului că Dumnezeu dorește să te încrezi în El. Dumnezeu are pentru tine un plan la care tu nu te-ai gândit încă! Mulți dintre noi încep ziua îngrijorați, în grabă, plini de temeri și cu multe lucruri de făcut. Dar nu trebuie să fie așa! Ziua începe oricum; de ce să n-o începi cu Dumnezeu? Oricum te vei gândi la ceva, de ce să nu aparțină primul gând al zilei – lui Dumnezeu, în fața Căruia toate îngrijorările pălesc? Când ai o zi proastă, oprește-te și întreabă-te: „Am început ziua aceasta cu Dumnezeu, sau am uitat să-L includ și pe El?” Iată două versete din Scriptură la care trebuie să iei aminte și să cugeți la ele în fiecare zi: „Doamne, auzi-mi glasul dimineața! Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine, şi aştept!” (Psalmul 5:3). „Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.” (Psalmul 90:14) Așadar, începe-ți fiecare zi, toate zilele – cu Dumnezeu!

„Cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu…” (Ioan 14:12)

     Domnul Isus a fost mentorul desăvârșit. El le-a spus ucenicilor Săi: „Cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu.” Dacă dorești să ajungi la plinătatea potențialului pus în tine de Dumnezeu, roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea mentorii potriviți. Întotdeauna vei ajunge mai departe, dacă ai un mentor bun care să te pregătească și să te împingă înainte. Unii mentori ne sunt oferiți pentru o scurtă perioadă de timp, alții pe viață, dar trebuie să-ți dai seama de diferență. Cum recunoști un mentor? După vreo opt indicii. Iată crezul unui mentor adevărat: 1) Este dispus să aloce timp pentru a zidi o relație apropiată cu un ucenic; 2) Își ia angajamentul să creadă în potențialul ucenicului, să-i spună despre viitorul palpitant care îl așteaptă, să vizualizeze și să verbalizeze posibilitățile pentru viața sa; 3) Este dispus să fie vulnerabil și transparent înaintea ucenicului, și să împărtășească nu doar calitățile și reușitele sale, ci și slăbiciunile, eșecurile, frângerile și păcatele sale; 4) Este dispus să fie onest și totuși categoric cu privire la confruntarea greșelilor, păcatelor și domeniilor de imaturitate ale ucenicului; 5) Își ia angajamentul să fie alături de ucenicul său în încercări – chiar și în încercările care vin ca urmare a ignoranței sau păcatului; 6) Își ia angajamentul să ajute ucenicul să-și stabilească scopuri pentru viața sa spirituală, pentru carieră sau pentru lucrare, și să-și împlinească visul; 7) Este dispus să evalueze în mod obiectiv progresul ucenicului în atingerea scopului său; 8) Și peste toate, își ia angajamentul de a trăi tot ceea ce-i învață pe alții. Așadar, vrei să fii un mentor? Dacă da, ține cont de aceste sfaturi!

„Dumnezeu o va face să dăinuiască pe vecie”. (Oprire) (Psalmul 48:8)

     În cartea Psalmilor, cuvântul „Selah” apare de 71 de ori în Biblia ebraică, la sfârșitul versetelor. (În versiunea Cornilescu, termenul este tradus cu „oprire”; n. tr.). Ce înseamnă? „Oprește-te și gândește-te în liniște la aceste lucruri,” sau „Fă o pauză și reflectează.” Noi nu trebuie să ne pripim cu revelația Scripturii. Nu putem să frunzărim superficial, și să descoperim comoara ascunsă în ea! De aceea psalmistul a scris: „Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale. Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” (Psalmul 119:10-11). Când strângi Cuvântul lui Dumnezeu în inima ta, prin meditație și memorare, poți să te bazezi pe el când ai o anumită nevoie. Meditația înseamnă să-ți faci timp să reflectezi, „să te oprești și să te gândești în liniște la el.” E o metodă care a trecut testul timpului și pe care Dumnezeu a pus-o la punct pentru tine. El dorește ca tu să înveți să te rogi prin Scriptură și să meditezi la ea, pentru că aceste practici te vor ajuta să experimentezi tot ce are El pentru tine. Cea mai importantă întrebare pe care ți-o poți pune, când te confrunți cu provocările vieții, este aceasta: „Ce spune Dumnezeu despre asta în Cuvântul Său?” De ce este atât de important să întrebi asta? Citește următoarele două versete și vei găsi răspunsul: „Cuvântul Tău, Doamne, dăinuieşte în veci în ceruri” (Psalmul 119:89). Și „Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac” (Isaia 40:8). Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu este voia Sa! Când Dumnezeu l-a chemat pe Ieremia în lucrare, Ieremia a avut rezerve în privința abilităților sale. Așa că Dumnezeu i-a zis: „Iată, pun cuvintele Mele în gura ta.” (Ieremia 1:9). Și „Eu veghez asupra Cuvântului Meu, ca să-l împlinesc” (vers. 12). Lucrul sigur pe care poți conta este că Dumnezeu Își va respecta Cuvântul! (Selah-Oprire)

„Eu vin la Tine, și spun aceste lucruri… ca să aibă în ei bucuria Mea deplină.” (Ioan 17:13)

     Astăzi vom învăța alte două modalități prin care nivelul bucuriei tale poate crește: 1) Începe să-i slujești pe alții. Câtă vreme trăiești cu un sentiment al îndreptățirii, având impresia că ceilalți trebuie să te slujească, aparatul de măsură al bucuriei tale va indica nivelul „zero.” Domnul Isus a spus că atunci când îți dăruiești viața pentru El și în slujba altora, vei primi viață. (vezi Matei 10:39). Iar apostolul Pavel ne spune: „Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut” (Efeseni 6:7-8). Cei mai bucuroși oameni sunt atât de preocupați să-i ajute pe alții, încât nu mai au timp să se îngrijoreze. Găsește o cauză dincolo de propriul interes și dedică-ți viața acelei slujiri. Făcând astfel, moștenirea ta se va extinde dincolo de durata propriei tale vieți. 2) Împărtășește-ți credința. Biblia spune că: „este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte” (Luca 15:10). Cea mai mare bucurie din viața ta va fi dată de încrederea ta în Hristos, ca Mântuitor al tău. Și a doua cea mai mare bucurie a ta va fi atunci când Îl vei prezenta pe Hristos altora. Imaginează-ți că-ți împărtășești credința cu altcineva. Poate nu va răspunde atunci, dar cu toate acestea ai aruncat sămânța Cuvântului lui Dumnezeu. Și este posibil ca, mai târziu, acea persoană să își dedice viața lui Hristos. Probabil că nu vei afla lucrul acesta, dar imaginează-ți că te întâlnești cu acea persoană în cer și ea îți va spune: „Vreau să-ți mulțumesc că ți-ai făcut timp pentru mine. Sunt aici pentru că ți-a păsat și mi-ai spus despre Isus.” Întrebare: Ți-ai împărtășit cuiva credința sau ai condus pe cineva la Hristos? Da? Slavă Domnului! Nu? Fă lucrul acesta chiar azi, și vei experimenta o bucurie fără margini!

„Domnul este tăria mea… de aceea îmi este plină de veselie inima…” (Psalmul 28:7)

     Bucuria seamănă și ea cu un mușchi; cu cât o folosești mai mult, cu atât devine mai puternică. Dacă vei pune în practică următoarele îndemnuri, ele te vor ajuta să-ți dezvolți bucuria lăuntrică: 1) Încearcă să fii mai mulțumitor. „Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile…” (1 Tesaloniceni 5:18). Să observăm că nu ni se spune să mulțumim doar pentru anumite lucruri, ci pentru toate lucrurile. Hans Seyle, părintele studiilor moderne asupra stresului, afirmă că mulțumirea produce mai multă energie emoțională decât oricare altă atitudine. Așadar, caută mai multe căi prin care să-ți exprimi mulțumirea. Trimite un e-mail sau dă un telefon cuiva și spune-i cât de mult înseamnă în viața ta. Și nu uita: în primul rând, exprimă-ți mulțumirea față de Dumnezeu. David adaugă (în Psalmul 28:7): „Îl laud prin cântările mele”. Dacă nu ești în mod natural o persoană veselă, încearcă și cântă laude la adresa lui Dumnezeu, și vei vedea cum ți se va schimba atitudinea. 2) Caută modalități de a dărui. De ce? Pentru că: „Este mai ferice să dai decât să primeşti.” (Faptele apostolilor 20:35). Cineva a făcut următoarea remarcă: „Când vine vorba despre dărnicie, mulți oameni preferă să-și păstreze banii în buzunar.” Dar ce ne spune Biblia despre acest subiect? „Pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.” (2 Corinteni 9:7). De ce? Pentru că cel mai mult ne asemănăm cu Dumnezeu atunci când dăruim, iar El nu dăruiește cu zgârcenie. Dărnicia ta determină de fapt cât de mult primești de la Dumnezeu! Biblia spune că atunci când îi dăruiești 10% din venitul tău, El va „deschide zăgazurile cerurilor, şi… va turna… belşug de binecuvântare” peste tine (Maleahi 3:10). Pe Dumnezeu nu-L putem întrece în dărnicie. După cum a spus un bătrân fermier: „Eu arunc cu lopata în hambarul lui Dumnezeu și El aruncă cu lopata în al meu – doar că Dumnezeu are o lopată mult mai mare!” Așadar, pune în practică aceste îndemnuri, și vei experimenta bucuria lăuntrică!

„Comorile câştigate pe nedrept nu folosesc…” (Proverbele 10:2)

     Pentru a fi binecuvântat la locul de muncă, tu trebuie să practici onestitatea. Nu este înțelept să furi, chiar dacă nu vei fi prins niciodată. Biblia ne avertizează: „Comorile câştigate pe nedrept nu folosesc.” Poți fura fără să fii prins, însă nu vei avea folos de pe urma lucrurilor furate. De ce? Pentru că Biblia spune că „Bogăţia câştigată fără trudă scade.” (Proverbele 13:11) Nu poți să faci ceva greșit și să ajungi să ai parte de rezultate bune. Nu numai că vei avea probleme, dar vei aduce necazuri și celor care te iubesc și depind de tine. Tot Biblia ne spune că „Cel lacom de câştig îşi tulbură casa…” (Proverbele 15:27). Gândește-te la lucrul acesta în felul următor: ai putea să-ți pierzi locul de muncă, să-ți strici reputația, să fii umilit, să faci față costurilor și consecințelor legale, să ajungi în rușine – și pentru toate acestea va plăti și familia ta… îți vor afecta în mod negativ și copiii. Soțul tău sau soția ta merită un partener cinstit! Copiii tăi au nevoie de un model onest, ca să aibă încredere că drumul pe care mergi tu este sigur de urmat și pentru ei. Jurnalistul radio Paul Harvey a declarat că 40% dintre muncitorii americani au recunoscut că au furat de la locul de muncă, iar 25% dintre ei s-au simțit îndreptățiți să facă acest lucru. Ei au justificat acest lucru spunând: „Toată lumea o face, eu de ce să n-o fac? Șeful își poate permite, nu va simți lipsa lucrului pe care îl iau… Sunt doar lucruri mici, nu vor face nicio diferență… Compania îmi este datoare, eu doar iau ceea ce este al meu… Merit, am muncit din greu și nu am fost niciodată recunoscut!” Dar să vedem ce are Dumnezeu de spus: „Cel rău dobândește un câştig înşelător.” (Proverbele 11:18) Când îți înșeli angajatorul, Biblia te numește rău! Dintre toți oamenii, angajatorii și clienții trebuie să aibă deplină încredere într-un ucenic al lui Hristos că este cinstit, că-și câștigă pâinea într-un mod onest și că oferă servicii de calitate. Așa să ne ajute Dumnezeu și azi!