EȘTI CHEMAT SĂ FII UN ÎNVINGĂTOR!

„Celui ce va birui” (Apocalipsa 2:7)

     Niciun lucru nu devine măreț până nu le depășește pe celelalte. Apostolul Pavel scrie: „căci mi s-a deschis aici o uşă mare şi largă, şi sunt mulţi potrivnici.” (1 Corinteni 16:9). Ușile deschise ale marilor ocazii vin la pachet cu mari provocări, care îți vor pune la încercare credința. Dacă succesul extraordinar ar apărea cu ușurință, toată lumea l-ar avea. Iar dacă toată lumea l-ar avea, nu ar mai fi un succes extraordinar. Cum se transformă omida într-un fluture? Învingând coconul. Ar fi mai ușor să stea la adăpostul acelui înveliș? În unele zile, lupta e atât de mare, încât omida se gândește la asta. Însă prețul libertății, al zborului și al descoperirii este lupta, dezvoltarea și izbânda. Nu există altă cale! De ce Domnul Isus Și-a trimis ucenicii pe Marea Galileii pe timp de furtună? Pentru a-i învăța să se încreadă în El în orice împrejurare a vieții. În scurt timp avea să-i părăsească, așa că a folosit metode diferite pentru a-i echipa pentru viitor. Ce încerci să biruiești astăzi? În loc să te plângi sau să-L rogi pe Dumnezeu să ia acel lucru de la tine, încearcă să-l vezi ca pe o pregătire pentru chemarea pe care ți-a făcut-o. Meditează la următoarele versete: „Ferice de cel ce rabdă ispita” (Iacov 1:12). „Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din pomul vieţii.” „Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!” (Matei 5:10). „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine” (Romani 12:21). „Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.” (Efeseni 6:11). Nu uita: azi, ești chemat să fii un învingător!

DUMNEZEU ÎȚI POATE DA DUBLU!

„Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese” (Iov 42:10)

     În cartea sa: „Viața spirituală a marilor compozitori de muzică clasică”, Patrick Kavanaugh scrie și despre oratoriul „Mesia” capodopera muzicală a lui George Frideric Handel. Compozitor imprevizibil, cu un puternic spirit de independență, Handel și-a petrecut o mare parte a carierei sale oscilante trecând de la un eșec la altul. În acele vremuri, falimentul nu era o opțiune, așa că pe la 1740 Handel se îneca în datorii. Fără o minune, închisoarea era inevitabilă. S-a hotărât să dea un concert de adio și să se retragă, la vârsta de cincizeci și șase de ani. Însă un prieten i-a înmânat o carte despre viața lui Isus, bazată pe o selecție de versete din Biblie… și totul s-a schimbat! Handel s-a așternut pe scris și compus, și printr-o sforțare uluitoare a terminat partea întâi în șase zile, partea a doua în nouă zile, și partea a treia după alte șase zile. A lucrat cu înfrigurare, mânat de un scop măreț. Servitorii îi lăsau mâncarea la ușă, temându-se să-l deranjeze. Odată, când un servitor a găsit curajul de a deschide ușa, compozitorul i-a strigat înfiorat cu lacrimile șiroindu-i pe obraz: „Cred că am văzut cerul deschis înaintea mea, și pe mărețul Dumnezeu Însuși!” Tocmai terminase mult apreciatul cor „Aleluia!” Ce poveste de viață extraordinară! Dar și Biblia este plină de astfel de istorisiri! Primele patruzeci și unu de capitole din cartea lui Iov descriu tot ce-a pierdut acesta: sănătate, avere, familie, prieteni… Apoi, în ultimul capitol citim: „Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese… În cei din urmă ani ai săi, Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi.” (Iov 42:10-12). Și ceea ce Dumnezeu a făcut pentru George Frideric Handel și pentru Iov poate să facă și pentru tine – dacă îți încredințezi viața în mâinile Sale!

LEUL ȘI MIELUL

„Să vă purtați cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste…” (Efeseni 4:1-2)

     Într-o zi, un leu s-a întâlnit în junglă cu un tigru. Leul l-a apucat pe tigru de coadă și l-a întrebat: „Cine e regele junglei?” Tigrul a răspuns umil: „Tu ești, puternicul leu!” După aceea, leul a prins o maimuță și a întrebat-o: „Cine spui tu că este regele junglei?” Maimuța a răspuns cu frică: „Tu ești, mărite leu!” Apoi leul s-a întâlnit cu un elefant și l-a întrebat: „Cine e regele junglei?” Elefantul l-a apucat cu trompa, l-a învârtit și l-a aruncat într-un copac, producându-i răni și suferință. Leul s-a dezmeticit și lingându-și rănile, i-a spus elefantului: „Dacă nu știi răspunsul corect, nu înseamnă că trebuie să te înfurii așa de tare!” Învățătura din această fabulă este următoarea: Cu cât ai o autoritate mai mare, cu atât mai blândă trebuie să fie atitudinea ta față de ceilalți. În Sfânta Scriptură, Domnul Isus este numit leu și miel; El este Leul din seminția lui Iuda și Mielul lui Dumnezeu. Prin aceasta El ne arată esența adevăratei puteri și a calității de lider. Când vorbim despre apărarea adevărului, trebuie să ragi ca un leu… și când vorbim de raportarea la oameni, trebuie să fii blând ca un miel. Apostolul Pavel o spune clar în Efeseni 4:1-2: „să vă purtați într-un chip vrednic de chemarea pe care ați primit-o, cu toată smerenia şi blândețea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste…” Și tot el spune (Coloseni 3:13): „Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.” Doamne, ajută-ne!

UN CUVÂNT PENTRU CEI SENSIBILI

„Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii…” (Matei 5:10)

     Domnul Isus a spus: „Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri” (Matei 5:11-12). Dacă ești o persoană supărăcioasă, vei fi o pradă ușoară. Suferința, nu popularitatea, este secretul succesului pe termen lung. Apostolul Pavel a suferit când prietenii l-au părăsit pe el și lucrarea lui… a suferit din cauza comportamentului urât al corintenilor, a dezamăgirii produse de galateni, a tratamentului urât din Filipi, a batjocurii din partea atenienilor… și în final de condamnarea la moarte care s-a soldat cu decapitarea sa la Roma. El scrie: „Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă!” (1 Corinteni 16:13). Haideți să analizăm împreună acest verset: 1) Vegheați. Diavolul stă gata să te prindă. Ce urmărește el? Valoarea pe care o ai pentru Împărăția lui Dumnezeu. Viața ta este o sămânță care are capacitatea de a produce o recoltă pentru Dumnezeu pe pământ, așa că protejează-te. 2) Fiți tari în credință. Nu te poți baza pe circumstanțe sau pe opinia altora, deoarece aceste lucruri se schimbă constant. Te poți baza numai pe Cuvântul lui Dumnezeu. 3) Fiți oameni. Imaturitatea te va răni când vine atacul. Biblia ne spune că trebuie „să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, şi să mergem spre cele desăvârşite” (Evrei 6:1). Dacă faci aceleași greșeli și după douăzeci și cinci de ani, nu ai învățat suficient, și trebuie să te întorci înapoi la Scriptură. 4) Întăriți-vă. Slăbiciunea ta este o invitație pentru dușman. Ea precedă întotdeauna abandonul, predarea, iar renunțarea nu este o opțiune. Dumnezeu a spus poporului Israel că Țara Promisă este a lor, dar că trebuie să lupte pentru ea. Și numai cei care au fost dispuși să lupte au ajuns să intre în ea. Același lucru este valabil și pentru tine.

SUFERINȚA

„Pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit…” (Evrei 12:2)

     Apostolul Iacov scrie: „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii…” (Iacov 1:12). Te gândești să renunți? Viața e plină de momente de renunțare, dar dacă renunți la lupta pentru căsnicia ta, pentru cariera ta sau pentru visul tău, poate vei regreta toată viața ta. Numai dacă rămâi în cursă te poate întări Dumnezeu și te poate face câștigător. F.B. Meyer spunea: „Nu testezi niciodată resursele lui Dumnezeu, până nu încerci imposibilul!” Renunțarea nu formează caracterul, suferința, însă – da! Suferința dezvoltă în tine ceva ce nimic altceva nu o poate face; de aceea Dumnezeu îi numește „fericiți pe cei ce au răbdat” (Iacov 5:11). Suferința susține curajul, produce răbdarea, oferă biruință și transformă visele în realitate. Nimeni nu a cunoscut mai multă suferință decât Domnul Isus. El a suferit în tot timpul vieții, și cel mai mult – pe drumul spre Calvar: când I-au smuls hainele de pe El și I-au pus coroana de spini… când biciul I-a sfărâmat carnea, și cuiele L-au pironit pe cruce… când prietenii Săi L-au părăsit și privitorii și-au bătut joc de El… când Dumnezeu Și-a întors fața de la El și când iadul s-a ridicat în picioare și a strigat: „Renunță!”… Biblia ne spune clar că Isus „pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit.” Dumnezeu îi răsplătește pe cei ce-L caută cu sârguință (vezi Evrei 11:6). El promite că atunci când Îl cauți cu toată inima ta, Îl vei găsi (vezi Ieremia 29:13). Sunt promisiuni care ți se aplică și ție. Așa că spune-I lui Dumnezeu: „Planul meu este să merg înainte și să mă încred în Tine, iar Tu îmi vei da tăria de a merge până la capăt.” Când rostești o astfel de rugăciune, vei descoperi că ai primit o putere de a răbda mult mai mare decât ai fi crezut!

ROAGĂ-TE PENTRU O PERSPECTIVĂ SPIRITUALĂ

„Sfaturile în inima omului sunt ca nişte ape adânci, dar omul priceput ştie să scoată din ele” (Proverbele 20:5)

     Cei ce-l cunoșteau pe Simon Petru știau că era un om impulsiv și tentat să „dea cu bâta-n baltă”. Dar Domnul Isus a văzut altceva la Simon; de aceea i-a schimbat numele în Petru, ceea ce însemna că el era o piatră potrivită pentru o temelie. Oare îți poți imagina uimirea de pe fețele ucenicilor când Isus i-a zis (Matei 16:18): „tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.”? Dar Petru a devenit într-adevăr un stâlp, un lider respectat și un fondator al bisericii. Și toate astea, datorită capacității și disponibilității Domnului Hristos de a privi dincolo de suprafață și de a vedea ce se află înăuntru. Faptul că suntem creați după chipul lui Dumnezeu ne dă un potențial imens, însă uneori e nevoie ca „un om cu pricepere” să recunoască acest fapt și să-l pună în valoare. Prea mulți dintre noi vedem numai ce se află la suprafață. Așa că ne grăbim să etichetăm pe cineva ca fiind arogant, iute la mânie, slab etc. Însă când ai o perspectivă spirituală, vezi dincolo de toate acestea, vezi speranțele și fricile din spatele comportamentului unei persoane. Noi nu avem nevoie de critici autodeclarați, ci avem nevoie de: 1) Părinți care se roagă pentru copiii lor, care văd dincolo de slăbiciunile lor și care scot la iveală unicitatea lor; 2) Soți și soții care caută comorile ascunse în partenerii lor; 3) Oameni de afaceri care își tratează angajații cu respect și care știu să combine responsabilitățile lor cu talentele lor. 4) Credincioși care îi iartă pe creștinii imaturi, și care trudesc și lucrează să-i ajute pe aceștia să se dezvolte. 5) Câștigători de suflete care îi văd pe cei pierduți prin ochii Domnului Isus, și care sunt conștienți de ceea ce poate face puterea Sa transformatoare. Așadar, roagă-te pentru a avea o perspectivă spirituală asupra lucrurilor!

DARUL CELIBATULUI

„Fiecare are de la Dumnezeu darul lui” (1 Corinteni 7:7)

     Nu e nimic greșit să fii necăsătorit. Uneori, când vedem o femeie frumoasă sau un bărbat prezentabil, care nu este căsătorit, ne gândim: „Oare ce cusur au?” Niciunul! Firește, un defect ar putea avea dacă ar fi căsătorit(ă), întrucât e mai bine să fii singur decât să te căsătorești cu persoana nepotrivită. O istorie despre doi prieteni spune că la un moment dat, unul dintre ei a observat că celălalt poartă verigheta pe degetul arătător de la mâna dreaptă. Așa că l-a întrebat: „E verigheta ta?” Prietenul său i-a răspuns: „Da!” Primul a întrebat: „De ce o porți pe degetul nepotrivit de la mâna nepotrivită?” Prietenul i-a răspuns: „Pentru că m-am căsătorit cu femeia nepotrivită!” Zâmbim amar… Biblia ne învață însă că celibatul nu este doar o viață frumoasă, ci este un dar de la Dumnezeu. Apostolul Pavel scrie: „Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine; dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul.” Asta nu înseamnă că a fi necăsătorit te face mai spiritual decât dacă ai fi căsătorit. Dar adevărul este că unii au fost aleși de Domnul și li s-a dat harul să rămână celibatari. Pavel a fost unul dintre aceștia. El scrie: „Celor neînsuraţi şi văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine” (1 Corinteni 7:8). Pavel a petrecut anii misiunii sale, în afară de șapte, în închisoare, unde a scris epistolele. Misiunea pe care a primit-o de la Dumnezeu era mai potrivită pentru cineva necăsătorit. Așadar nimeni nu trebuie să se rușineze vreodată, sau să se simtă stânjenit, pentru că este necăsătorit!

MINCIUNA: LIMBA MATERNĂ A LUI SATAN

„Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui” (Ioan 8:44)

     Domnul Isus a spus despre Satan: „Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui.” Iată trei moduri în care ne minte Satan: 1) Prin îndoială. Strategia sa este să te descurajeze, să te facă să-ți freci mâinile a neputință și să spui: „Ce folos? Nimic nu se schimbă!” Când spui asta, semnezi „factura” și accepți „pachetul”. N-o face! Biblia spune: „eşti prins de cuvintele gurii tale” (Proverbele 6:2). Ceea ce spui îți formează o perspectivă asupra lucrurilor și creează mediul în care îți duci viața. Nu spune niciodată nimic care să-l facă pe Satan să creadă că este învingător. 2) Prin șoc. Dacă nu te aștepți la un atac din partea lui Satan, te vei alarma și te vei gândi: „Probabil nu avansez deloc. Din ce altă cauză aș duce în continuare aceleași lupte?!” De ce? Pentru că Satan nu renunță fără luptă, iar atacul său este dovada faptului că nu ai fost cucerit. 3) Prin sentimente. Satan va încerca să te convingă de faptul că nu meriți să fii iertat. El îți va spune că dacă nu te simți iertat, nu ești iertat. Dar nu uita: el este un mincinos. Aici e locul în care se decide victoria. Rămâi neclintit. În tine s-a făcut deja lucrarea. Cuvântul lui Dumnezeu spune așa! Acum trebuie să începi să spui și tu la fel. Timpul îți va consolida apoi poziția. Satan îți va aduce în minte toate lucrurile de care te-a eliberat Dumnezeu, și confruntându-te din nou cu ele, vei experimenta câteva dintre emoțiile pe care le încercai când ai trecut prin ele. Strategia sa este să te facă să crezi că nimic nu s-a schimbat. Nu te lăsa păcălit! Domnul Isus a zis (Ioan 8:31-32): „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu… veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va elibera!”

DE CE SE LUPTĂ DUMNEZEU CU TINE?

„Atunci un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor” (Geneza 32:24)

     De ce ar permite Dumnezeu ca cineva să se lupte cu El? Pentru că lupta necesită contact apropiat. Iacov era un om care căuta să se realizeze prin propriile sale forțe, a cărui atitudine independentă spunea: „Nu am nevoie decât de mine însumi.” Cât timp se va lupta Dumnezeu cu tine? Numai o perioadă limitată. În cazul lui Iacov, a fost „până în revărsatul zorilor.” Dumnezeu știa că, dacă Iacov nu avea să I se supună în acea noapte, tot restul vieții sale va merge în direcția greșită. Fiecare dintre noi poate învăța o lecție de aici. Nu amâna, s-ar putea să-ți expire timpul. Înainte de a renunța la integritatea ta, la familia ta și la viitorul tău, oprește-te și înțelege că Dumnezeu cunoaște lucruri pe care tu nu le știi. El știe când dușmanul plănuiește să lanseze următorul atac sau când moartea își va cere dreptul asupra ta. Când El Se luptă cu tine, o face pentru ca tu să înțelegi că-ți irosești viața sau că-ți neglijezi familia, ori vrea să-ți arate că nu tu ești centrul universului! Poate Se luptă cu tine pentru a te determina să-ți păstrezi locul de muncă fără să renunți, sau să rămâi implicat în biserică, ori să investești în căsătoria ta în loc să divorțezi. Dumnezeu Se va lupta cu tine până când nu vei mai căuta scuze și vei înfrunta realitatea și adevărul. Domnul nu îndulcește situația. El ți-o prezintă așa cum e… și nu te va lăsa să scapi, scuzându-te! Chiar faptul că Dumnezeu este dispus să lupte cu tine, ca să devii supus, înseamnă că El are un plan măreț pentru tine! Firește, ceea ce a pregătit El este mai măreț decât orice ai putea concepe tu vreodată sau ți-ai putea imagina. De aceea Se luptă Dumnezeu cu tine… El luptă de fapt pentru tine!

PLÂNGI ȘI MERGI MAI DEPARTE

„Când străbat aceştia Valea Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare…” (Psalmul 84:6)

     Dacă ai fost crescut într-o cultură în care manifestarea emoțiilor era considerată un semn de slăbiciune, atunci tu trebuie să înveți că plânsul în urma unei pierderi este un proces sănătos – și biblic. Sfânta Scriptură ne spune: „Când străbat aceştia (adică, cei ce se încred în Dumnezeu) Valea Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare, şi ploaia timpurie o acopere cu binecuvântări. Ei merg din putere în putere…” (Psalmul 84:6-7). Atunci când puterea ta vine de la Domnul, poți umbla prin „Valea Plângerii” și poți să ieși din ea mai puternic. Durata de timp pe care o petrece fiecare dintre noi în acea vale poate fi diferită, dar vine o vreme în care trebuie să acceptăm voia lui Dumnezeu și să mergem mai departe. Așadar, de multe ori suntem șocați de moartea cuiva drag, însă Dumnezeu nu este. Împăratul David a zis: „Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele” (Psalmul 139:16). Și oricât ai încerca, tu nu poți face nimic ca să schimbi acest lucru. Adevărul este că noi nu plângem „ca ceilalţi, care n-au nădejde.” (1 Tesaloniceni 4:13). Într-o zi, ne vom reîntâlni cu persoanele dragi nouă în prezența Domnului și nu ne vom mai despărți niciodată. Pentru noi nu există „Adio”, ci doar „La revedere!” Între timp, dacă ai nevoie de ajutor, nu te jena să-l ceri! Nu uita: „Prietenul adevărat… în nenorocire ajunge ca un frate” (Proverbele 17:17). Roagă-L pe Dumnezeu să te conducă la o persoană, un consilier sau un grup de sprijin care te poate ajuta să identifici sentimentul care te ține blocat în ciclul durerii. Prețuiește amintirea celui drag, dar mergi mai departe… și împlinește-ți menirea pentru care ai venit pe pământ!