„Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre…” (Romani 12:2)

     Astăzi vom reflecta la cum ne putem înnoi mintea. Un autor creștin scria: „Modul prin care-ți poți înnoi mintea este să-ți descarci Scriptura. Medicii de la Institutul Național de Sănătate Mintală au realizat un studiu fascinant, cerându-le subiecților să îndeplinească o sarcină motorie simplă – un exercițiu de bătăi cu degetul. Și-n timp ce subiecții băteau cu degetele, medicii au efectuat un RMN pentru a identifica ce parte a creierului era activată. Subiecții au exersat apoi exercițiul de bătaie cu degetul zilnic timp de patru săptămâni. La sfârșitul perioadei de patru săptămâni, scanarea creierului a fost repetată. În fiecare caz, aceasta a arătat că zona creierului implicată în îndeplinirea acelei sarcini s-a extins. Această sarcină simplă – un exercițiu de bătut cu degetul – a antrenat literalmente noi celule nervoase și a refăcut conexiunile neuronale. Tot la fel, atunci când citim Scriptura, antrenăm noi celule nervoase și refacem conexiunile neuronale. Într-un fel, descărcăm un nou sistem de operare care reconfigurează mintea. Nu mai gândim în felul omenesc, ci începem să nutrim gânduri dumnezeiești!” Sfânta Scriptură ne îndeamnă: „Să aveți în voi gândul acesta care era și în Hristos Isus…” (Filipeni 2:5) Cum îndeplinim această poruncă? Tot apostolul Pavel ne spune: „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti…” (Coloseni 3:16). Prin predicare, învățătură, lectură sau cântare, creierul nostru este reconectat cu Cuvântul lui Dumnezeu și ne dezvoltăm gândirea lui Hristos. Avem gândurile Lui. Ca urmare, ajungem să facem voia Lui în loc să fim conduși de propria noastră voință. Așadar, continuă să-ți înnoiești mintea prin Cuvântul lui Dumnezeu!

„Noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva… duhurilor răutăţii…” (Efeseni 6:12)

     Când ești în război, trebuie să-ți cunoști atât dușmanul, cât și aliații. Biblia spune că înainte de a se lupta cu Siria, Ioab i-a spus fratelui său: „Dacă sirienii vor fi mai tari decât mine, să-mi vii tu în ajutor şi dacă fiii lui Amon vor fi mai tari decât tine, îţi voi veni eu în ajutor.” (1 Cronici 19:12) Dacă unul era copleșit, celălalt putea interveni și putea da o necesară mână de ajutor. Dar nu la fel stau lucrurile și în războiul spiritual. În războiul spiritual nu ne luptăm cu „carnea și sângele, ci împotriva căpeteniilor… domniilor… stăpânitorilor întunericului… și duhurilor răutății…” Iar confruntarea este o luptă „unu-la-unu”, în care trebuie să te apropii și să-ți înfrunți personal adversarul. Când David a ieșit împotriva lui Goliat, uriașul era atât de sigur pe el încât anunțase tot Israelul: „Dacă va putea să se bată cu mine și să mă omoare, noi vom fi robii voştri, dar, dacă-l voi birui şi-l voi omorî eu, voi ne veţi fi robi nouă și ne veți sluji.” (1 Samuel 17:9) Gândește-te la implicațiile pe termen lung ale acestei situații. Dacă Goliat învingea, poporul lui Dumnezeu avea să-și petreacă viața în slujba dușmanului! Mizele erau incredibil de mari pentru Israel!… Și la fel sunt și pentru tine: Satan vrea să te învingă… iar dacă lupți după regulile firii, vei pierde. La fel cum luptătorii profesioniști au reguli pe care trebuie să le respecte, tot la fel există și reguli spirituale, infailibile, concepute să lucreze pentru tine. Apostolul Pavel scria: „armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.” (2 Corinteni 10:4) Așadar, armele de care dispui pentru a-l învinge pe Satan sunt: rugăciunea, părtășia creștină, Cuvântul lui Dumnezeu, Numele Domnului Isus și sângele Domnului Isus. Aceste cinci arme puternice ți-au fost date de Dumnezeu pentru a-l învinge pe Satan. Așa că, folosește-le – astăzi, și în fiecare zi!

„Vameșul sta departe și zicea… „Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul!” (Luca 18:13)

     Dacă-ți dorești cu adevărat să ai o relație cu Dumnezeu, și vrei să fii copilul Său răscumpărat, prin Domnul Isus, cere-I iertare și El te primește. Să privim puțin la istoria moabitei Rut, și veți înțelege despre ce vorbim. Legea mozaică spunea clar că Rut nu era calificată să se amestece cu evreii: „Amonitul şi moabitul să nu intre în adunarea Domnului”’ (Deuteronomul 23:3). Dar când Dumnezeu are un plan pentru viața ta, El intervine și spune: „Te chem pe nume: eşti al Meu… pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine şi popoare pentru viaţa ta.” (Isaia 43:1, 4). Când Boaz a început s-o copleșească pe Rut cu bunătate, ea a îngenuncheat în fața lui, spunându-i: „Cum am căpătat eu trecere înaintea ta?” (Rut 2:10). Vă amintiți cum i-a răspuns Boaz? „Mi s-a spus tot ce ai făcut…” (vers. 11) Conștientă că Rut a devenit obiectul afecțiunii lui Boaz, Naomi îi dă instrucțiuni: „Iată, el are să vânture la noapte orzurile în arie. Spală-te şi unge-te, apoi îmbracă-te cu hainele tale şi coboară-te la arie. Să nu te faci cunoscută lui, până va isprăvi de mâncat şi de băut. Şi când se va duce să se culce, însemnează-ţi locul unde se culcă. Apoi du-te, descoperă-i picioarele şi culcă-te. Şi el însuşi îţi va spune ce să faci.” (Rut 3:2-4) Așadar, Rut a început la picioarele lui Boaz, și a ajuns lângă el! Tot la fel este și din punct de vedere spiritual. „Nu te face cunoscută”, înseamnă aici „nu încerca să te bagi în seamă”! Nu insista, nu încerca să-L impresionezi pe Dumnezeu cu performanțele tale, doar stai la picioarele Lui… și El te va ridica ca să stai lângă El. Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, ne spune (1 Petru 5:6): „Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.”  Acesta este Cuvântul uli Dumnezeu pentru tine – astăzi!

„Să nu te uiţi înapoi…” (Geneza 19:17)

     Înainte ca Dumnezeu să distrugă Sodoma și Gomora, El a trimis îngeri pentru a-i avertiza pe Lot și familia lui să părăsească orașul: „Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi şi să nu te opreşti în vreun loc din câmpie. Scapă la munte, ca să nu pieri.” (Geneza 19:17) Dar în vers. 26, citim: „Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare.” Privind înapoi, soția lui Lot a nesocotit porunca primită de la Dumnezeu. Ca urmare, ea a murit – am spune: blocată în trecut. Există aici trei lecții importante pentru fiecare dintre noi: 1) „Nu te opri în vreun loc din vale!” Cu toții trecem prin experiențele „din vale”, în viață, dar nu trebuie să rămânem blocați în ele, și nici să nu ne stabilim locuința în ele! 2) „Să nu te uiți înapoi”. Motivul pentru care parbrizul mașinii tale este mai mare decât oglinda retrovizoare este acela că ar trebui să-ți petreci cea mai mare parte a timpului uitându-te înainte, și doar periodic să-ți arunci câte-o privire și în urmă, pentru asigurări sau corecții, astfel încât să poți continua să mergi înainte în siguranță și să ajungi la destinație. Înțelegi ideea? 3) „Scapă la munte ca să nu pieri.” Când cineva te rănește, ai două opțiuni: s-o iei pe calea cea bună sau pe calea cea rea. Când o iei „la vale” și te răzbuni, o parte din tine începe să moară spiritual. Dar când o iei pe „calea cea bună”, devii mai puternic, mai înțelept și mai matur. Când rămâi blocat în trecut, este întotdeauna în detrimentul viitorului. Întotdeauna! Nu uita că Dumnezeu are pregătite pentru tine zile și lucruri mai bune! Așa că iartă, uită și mergi înainte!

„…toate aceste lucruri au să se strice…” (2 Petru 3:11)

     Un autor creștin a scris: „A doua lege a termodinamicii afirmă acest adevăr fizic: dacă sunt lăsate în voia lor, toate lucrurile din univers se îndreaptă spre dezordine și degradare. Mașinile ruginesc… Mâncarea se alterează… iar acest lucru este cunoscut sub denumirea de „legea entropiei”. Singura modalitate de a preveni entropia este să introduci o sursă de energie exterioară care s-o contracareze. Termenul tehnic pentru aceasta este negentropia. Iar frigiderul este un bun exemplu. Îl conectați la o priză electrică, și produce aer rece care împiedică alimentele să se strice. Dacă frigiderul este deconectat de la sursa sa de energie, entropia va prelua din nou controlul, iar lucrurile vor deveni urât mirositoare. Oare nu asta se întâmplă și atunci când ne deconectăm de la Dumnezeu? Viața se îndreaptă spre degradare și dezordine. Așadar, cum ne depășim tendințele entropice? Solomon răspunde: „Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu.” (Proverbele 29:18) Dacă păcatul este entropie, atunci investirea energiilor noastre într-o viziune de dimensiunea lui Dumnezeu înseamnă negentropie. Expresia „fără frâu” provine din cuvântul ebraic para, iar „entropie” este o traducere corectă a acestuia.” Aș zice că multe probleme ale Bisericii nu provin neapărat dintr-o abundență de păcate, ci mai degrabă dintr-o lipsă de viziune. Nu sugerăm că nu există probleme legate de păcat, sau că acestea n-ar trebui rezolvate. Dar, în prea multe cazuri, nu există suficientă viziune pentru a ține bisericile ocupate. Viziunea noastră nu este suficient de mare pentru a ne solicita toate energiile, așa că ne concentrăm pe probleme mărunte – care nu ne dau suficient de mult de lucru… Și la fel este și în plan personal. Dacă am avea o viziune mai largă asupra a ceea ce Dumnezeu dorește să realizeze în noi și prin noi, problemele noastre s-ar diminua, deoarece focalizarea noastră ar fi pe o cauză mai mare decât noi! Iată la ce ne invită El să reflectăm azi…

„Nu zice: „Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?” Căci nu din înţelepciune întrebi aşa.” (Eclesiastul 7:10)

     Să ne gândim astăzi la încă două motive pentru care ne opunem schimbării: 1) Pentru că pare ciudat și inconfortabil. Când a fost ultima dată când ai încercat ceva pentru prima dată? Poți să-l numești în mod specific? Dacă nu reușești să-ți amintești, probabil zona ta de confort l-a transformat într-o rutină. Am văzut odată pe un zid scrise două afirmații. Prima (tăiată cu un X) spunea: „Dacă nu este stricat, nu-l repara!” Iar cealaltă: „Dacă nu este stricat, strică-l!” Uneori, singura modalitate de a „ieși din cutie” este s-o spargi! 2) Un alt motiv pentru care ne opunem schimbării este că ne agățăm de tradiție. Fariseii n-au putut primi adevărul împărtășit de Domnul Isus pentru că erau prea legați de tradițiile lor. Dar și mulți dintre noi încă se agață de tradiție. Dar dacă ceva este o tradiție (un model de comportament stabilit de mult timp), nu e neapărat nevoie să credem că ar fi calea cea mai bună… după cum au demonstrat Thomas Edison ori Henry Ford, agenți ai schimbării. Întrebare: de câți tradiționaliști este nevoie pentru a schimba un bec? Răspuns: patru! Unul pentru a-l schimba, iar trei pentru a dezbate despre cât de minunat era vechiul bec! Concluzie: atunci când o tradiție te conectează la alți oameni sau la trecutul tău personal, ea poate fi bună. Dacă nu, poate că este timpul să încerci ceva nou. Biblia spune: „Cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei. Calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de ce se vor poticni.” (Proverbele 4:18-19) Așadar, gândește-te azi: ce schimbări ar trebui să faci în viața ta?

„Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.” (Eclesiastul 3:1)

     Ce se întâmplă atunci când încerci să implementezi schimbarea la momentul nepotrivit? De fapt, când este momentul potrivit pentru a o face? Din punctul de vedere al liderului, anumite momente sunt mai bune pentru a face schimbări decât altele. Dr. John Maxwell, care a scris best-seller-ul „Cele 21 de legi supreme ale liderului”, spunea: „Am elaborat următoarea listă de indicii, pentru a mă ajuta să parcurg acest proces: ‘Această schimbare va aduce beneficii adepților mei? Este ea compatibilă cu scopul organizației? Este această schimbare specifică și clară? Cele mai importante 20% persoane care mă influențează sunt în favoarea ei? Această schimbare se poate testa, înainte de a ne lua un angajament total față de ea? Sunt disponibile resurse fizice, financiare și umane pentru a realiza această schimbare? Este aceasta reversibilă? Este această schimbare următorul pas evident? Are aceasta beneficii atât pe termen scurt, cât și pe termen lung? Conducerea este capabilă să producă această schimbare? Toate acestea indică oare faptul că momentul este potrivit?’ Înainte de a introduce o schimbare importantă, parcurg această listă și încerc să răspund la fiecare din aceste întrebăre cu „da” sau „nu”. Dacă la mai multe întrebări apare „nu”, trag concluzia că momentul poate să nu fie cel potrivit.” Întăresc și eu că momentul este foarte important. Biblia spune: „Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui… Orice lucru El îl face frumos la vremea lui.” (Eclesiastul 3:1, 11). Așa că, dacă te gândești să faci o schimbare, vorbește cu Dumnezeu, „Cel care deține timpul” – și întreabă-L pe El ce ar trebui să faci? Și când ar trebui s-o faci? Și cum?! Apoi pășește înainte prin credință, și ai încredere că El te va călăuzi!

„Prin credinţă, Avraam… a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce…” (Evrei 11:8)

     Căruia dintre noi nu i-ar plăcea să aibă o poveste de succes precum cea a lui Avraam? El a avut faimă, bogății mari și a fost numit chiar „prietenul lui Dumnezeu” (Iacov 2:23). Mai bine de atât nu se poate, nu-i așa? Dar istoria lui Avraam începe cu aceste cuvinte: „Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce…” Cum a reușit? Prin credință! De ce ne opunem schimbării? Din îndoială și teamă! Ne temem de pierderi personale. De fiecare dată când schimbarea este iminentă, prima întrebare care ne apare în minte este: „Cum mă va afecta?” De exemplu, să presupunem că te abordează un coleg și-ți spune: „Tocmai am auzit că șeful se gândește să concedieze niște oameni…” Oare ce-ți va trece prin minte în acel moment? Va fi oare primul tău gând: „Hm, mă întreb ce condiții de piață au declanșat această decizie?!” sau, „Pun pariu că îi pare rău că trebuie să facă asta!”?! Cu siguranță, nu acestea sunt gândurile care-ți trec prin minte… mai degrabă, primul tău gând este: „Sunt oare în pericol?!” Pur și simplu, aceasta este natura umană! În clipa în care ne confruntăm fie și cu perspectiva schimbării, ne simțim numaidecât singuri și neajutorați. Unde găsim putere în astfel de momente? La Dumnezeu! Promisiunea Sa este: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” Aşa că putem zice plini de încredere: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme. Ce mi-ar putea face omul?” (Evrei 13:5-6). Așadar, relaxează-te! Ceea ce este necunoscut pentru tine este pe deplin cunoscut și controlat de către Dumnezeu. Cel care a avut întotdeauna grijă de tine a mers deja înainte pentru a pregăti calea (vezi Deuteronomul 31:8). Această încurajare este Cuvântul Lui pentru tine astăzi!

„Ridică-ne, Dumnezeule, fă să strălucească Faţa Ta şi vom fi scăpaţi!” (Psalmul 80:3)

     Când exploratorul Cristofor Columb s-a întors în Spania, a fost considerat un erou național și i s-a atribuit meritul de-a fi descoperit noi ținuturi. Dar crezi că oamenii și-au schimbat părerea despre faptul că pământul era plat? Nicidecum – ei au continuat să creadă că pământul este plat! Abia după ce generația respectivă a trecut în neființă și următoarea i-a luat locul, oamenii și-au dat seama că pământul este rotund, exact așa cum a susținut Columb. Iată cât de mult le ia oamenilor să se răzgândească: cel puțin o generație! Dar să nu-i judecăm prea tare, pentru că și noi ne opunem la fel de tare schimbărilor. Dr. John Maxwell scria: „Timp de mulți ani, am crezut că liderilor le place schimbarea, dar celorlalți nu. În calitate de lider vizionar, am simțit întotdeauna că îi atrag în viitor pe adepții reticenți. Până când, în cele din urmă mi-am dat seama că liderilor nu le place schimbarea, mai mult chiar decât celor care-i urmează… cu excepția cazului în care, desigur, este ideea lor!” Să fim sinceri: schimbarea este dificilă pentru toată lumea. Scriitorul american Mark Twain a spus: „Singura persoană căreia îi place schimbarea este copilul ud!” Cu adevărat, schimbarea este unul dintre cele mai mari obstacole cu care te vei confrunta vreodată. Oare de ce? La urma urmei, dezvoltarea nu cere schimbare? Și nu la fel și creșterea? Nu putem merge înainte și să rămânem în același loc… Așadar, în următoarele câteva zile, vom vorbi despre motivele pentru care ne opunem atât de mult schimbării. Recunoscându-și natura încăpățânată și teama de schimbare, psalmiștii s-au rugat în patru ocazii diferite: „Ridică-ne, Dumnezeule!” Așadar, dacă ai nevoie de schimbare în viața ta, roagă-te: „Doamne, trebuie să mă schimb… dar mi-e frică să mă schimb!… așa că fă să fiu dispus să mă schimb!” Cred că aceasta este o rugăciune la care Dumnezeu va răspunde – așa că începe s-o rostești chiar de astăzi!

„Ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri…” (Matei 25:21).

     Faptele tale mici, de bunătate, pot trece neobservate de alții, dar nu și de Dumnezeu! El le vede și te poate răsplăti în moduri la care nici nu ai visat vreodată. Să ne gândim la Iosif: trădat de frații săi și învinovățit pe nedrept de soția șefului său, ajunge să fie condamnat și petrece vreo treisprezece ani în închisoare. Dacă a avut vreodată cineva motive să se supere pe viață și pe Dumnezeu, atunci acela ar fi putut fi Iosif. Dar, în loc să cedeze autocompătimirii, s-a concentrat asupra nevoilor celorlalți. Iosif a avut doi tovarăși de închisoare: un majordom și un brutar, care lucraseră în palatul lui Faraon… dar – căzuți în dizgrație – ajunseseră într-o celulă alături de Iosif. Să luăm aminte ce spune Biblia: „Iosif, când a venit dimineaţa la ei, s-a uitat la ei şi i-a văzut trişti…” (Geneza 40:6). Înainte ca Dumnezeu să-l lase pe Iosif să aibă grijă de națiunea egipteană, El a observat grija lui față de colegii săi de temniță… Drept urmare, atunci când unul dintre ei a căpătat bunăvoință, el l-a recomandat pe Iosif lui Faraon ca fiind un om calificat pentru a-i împlini nevoia. Compasiunea este importantă pentru Dumnezeu. Când vezi o nevoie, încearcă s-o împlinești! Dacă visezi să faci lucruri mari, începe prin a face lucruri mici cu o atitudine bună: fii punctual! Termină-ți munca la timp! Nu te plânge! Când ți se dă o sarcină, asumă-ți-o!… și Dumnezeu te va răsplăti pentru asta. Iată ce spune Domnul Isus: „Stăpânul său i-a zis: ‘Bine, rob bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.” (Matei 25:21). Așadar, fii plin de compasiune și de bunătate, și Dumnezeu te va răsplăti!