„Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:4)

     Poți învăța să iubești având gânduri iubitoare – concentrându-te și pe nevoile, durerile, dificultățile, obiectivele și dorințele celeilalte persoane, nu doar pe ale tale. Vechea zicală spune: „Este mai ușor să înțelegi pe cineva atunci când mergi un kilometru în pantofii lui”. Persoanele care suferă au tendința de a-i răni pe alții. Dacă cineva te rănește, poate că persoana care te-a rănit face acest lucru pentru că suferă. Cum o poți iubi? Privind dincolo de defectele ei și văzându-i nevoile. Cei mai puțin iubiți oameni sunt adesea cei care au cea mai mare nevoie de iubire. Persoanele pe care am prefera să le ignorăm sunt exact cele care au nevoie de doze uriașe de iubire. Dacă o persoană nu poate găsi iubire, va căuta atenție. Și dacă nu poate obține atenție pozitivă, va încerca să atragă atenție negativă. În mod neintenționat, ea spune: „Mă voi face remarcat, într-un fel sau altul!” Fă din dragoste stăpânul voinței tale, nu sclavul emoțiilor tale! Nu ne putem schimba sentimentele, dar ne putem schimba gândurile! Atunci când ne schimbăm modul în care gândim despre cineva, ne vom schimba în mod constant sentimentele față de acea persoană. Când, în loc să ne gândim la defectele unei persoane, începem să ne gândim la nevoile ei, se va schimba modul în care simțim. Poate vei spune: „Dacă mă comport cu dragoste față de cineva pe care nici măcar nu-l plac, nu aș fi ipocrit?” Nu, se numește „a iubi prin credință”. Când iubești prin credință, acționezi în așa fel încât simți ceea ce trebuie față de acea persoană. Încearcă și află singur!

„Eu Te-am proslăvit pe pământ…” (Ioan 17:4)

     Pentru a-I spune „da” lui Dumnezeu, va trebui să spui „nu” multor altora… Așa că unora nu le va plăcea asta, mai ales dacă sunt obișnuiți să obțină ce vor ei! Oameni vor avea pretenții de la tine în funcție de nevoile lor și vor fi indiferenți sau nepăsători față de nevoile tale. Așadar, ai de ales: să fii condus de Dumnezeu sau de alții. Nimeni nu a fost mai ocupat decât Domnul Isus, și nimeni nu a avut o misiune mai importantă decât a avut El. Și totuși, Marcu ne spune că atunci „când L-au găsit, I-au zis: „Toţi Te caută.” El le-a răspuns: „Haidem să mergem în altă parte, prin târgurile şi satele vecine, ca să propovăduiesc şi acolo, căci pentru aceasta am ieşit.” (Marcu 1:37-38) Spunea Isus „nu” satisfacerii nevoilor neimportante? Da, El știa care erau prioritățile Sale și a rămas concentrat în această direcție. În acest fel, El a putut să-I spună Tatălui Său ceresc la sfârșitul vieții Sale: „Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac…” (Ioan 17:4). Dacă îți este greu să spui „nu”, oprește-te și imaginează-ți mental ce crezi că se va întâmpla atunci când vei spune „nu”. Singura modalitate de a-ți învinge teama sau nesiguranța în acest domeniu este să începi să-ți asumi riscuri mici, până când, în cele din urmă, te vei simți confortabil să spui un „nu” ferm! Atunci când o persoană se îndatorează din cauza unor cheltuieli nechibzuite, nu-i faci o favoare spunând „da” pentru a o scoate din necaz – pentru că nu-și va învăța lecția și se va îndatora din nou! Sau spunând „da” unei persoane care refuză să învețe un nou set de abilități de care este capabilă, promovezi ceea ce am putea numi „îndatorarea învățată”. Așadar, învață să spui „nu”!

„Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5:16)

     Pentru a înțelege în ce fel rugăciunea este puternică și eficientă, privește-o dintr-o perspectivă neurologică. La baza creierului nostru se află un grup de nervi numit „sistemul de activare reticulară” (SRA), care joacă un rol esențial în reglarea stărilor de conștiență, vigilență și atenție. El acționează ca filtru și ca sistem de avertizare pentru creier. Noi suntem bombardați în permanență cu nenumărați stimuli care ne solicită atenția, iar SRA are sarcina de a determina ce este de observat și ce trece neobservat. De exemplu, descarci un nou ton de apel pentru telefonul tău mobil. Ești sigur că nu l-ai mai auzit niciodată. Dar după ce-l descarci, ți se pare că toată lumea are același ton de apel. Nu este vorba de faptul că o mulțime de oameni l-au descărcat în același timp cu tine, este simplul fapt că atunci când ai descărcat acel ton de apel, acesta a creat o informație senzorială în SRA. Acest ton de apel a trecut neobservat înainte să-l descarci, deoarece nu era important pentru tine. Odată ce ai descărcat tonul de apel, SRA-ul l-a recunoscut ca find relevant. Rugăciunea funcționează la fel: când te rogi pentru cineva sau ceva, se creează o informație senzorială în sistemul tău de activare reticulară. Și acum recunoști tot ce are legătură cu acele rugăciuni. Un pastor scria: „Ai observat vreodată că atunci când te rogi, se întâmplă coincidențe? Iar când nu te rogi, ele nu se întâmplă? Este mai mult decât o coincidență, este providență! Rugăciunea creează oportunități divine. Dar rugăciunea sfințește, de asemenea, sistemul de activare reticulară și ne permite să vedem oportunitățile rânduite de Dumnezeu, care sunt tot timpul în jurul nostru. Și odată ce le vedem, trebuie să ne activăm credința și să profităm de ele!” Rugăciunea este portalul către Împărăția lui Dumnezeu, prin care binecuvântările Sale curg către noi. Așadar, roagă-te fierbinte în fiecare zi!

„În cinste, fiecare să dea întâietate altuia. În sârguinţă, fiţi fără preget…” (Romani 12:10-11)

     Un expert în leadership spunea: „Majoritatea liderilor se concentrează pe două lucruri: viziunea și rezultatul final. De obicei, viziunea este ceea ce ne entuziasmează cel mai mult, iar grija față de rezultatul final ne menține activi. Dar între viziune și rezultatul final se află toți oamenii din organizație. Dacă ignori oamenii și acorzi atenție doar celorlalte lucruri, vei pierde oamenii și viziunea (și probabil rezultatul final). Dar dacă te concentrezi asupra oamenilor, ai potențialul de a câștiga oamenii, viziunea și rezultatul final.” În mod interesant, Biblia pune aceste două lucruri împreună: „În cinste, fiecare să dea întâietate altuia. În sârguinţă, fiţi fără preget”. Atunci când consultantul în afaceri Jim Collins a studiat marile companii, el a descoperit „liderii de nivelul cinci” – acei lideri care au refuzat să-și aroge meritele pentru realizările organizației lor. În schimb, au acordat credit cu smerenie angajaților lor. Numeroși lideri spun că își apreciază oamenii și clienții. Aceasta este o afirmație populară și oricine o poate spune. Vrei să afli dacă această afirmație este adevărată și în organizația ta? Discută cu oamenii care-ți cunosc bine organizația, dar care nu sunt angajații tăi. Ce spun ei? Răspunsurile lor îți vor oferi imaginea cea mai exactă. Întrucât îți cunoști propria inimă mai bine decât oricine altcineva, totul începe cu tine. Întreabă-te: „Pun eu preț pe oameni?” Dacă da, se va vedea în felul în care îi tratezi. Dacă îi tratezi corect, Dumnezeu îți va binecuvânta eforturile. Iar Biblia ne asigură (Proverbele 10:22) că „Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte…”

„Fiule, dacă-ți va fi inima înțeleaptă, inima mea se va bucura.” (Proverbele 23:15)

     Dacă ești părinte, îți dorești ca pruncii tăi să sfârșească bine, iar cel mai bun mod de a face acest lucru este prin modelarea unui comportament adecvat acasă (vezi Efeseni 5:1). Așadar, dacă ești părinte trebuie să înveți să spui „nu”. Susan Alexander Yates spunea: „Pur și simplu există prea multe cerințe și provocări, și prea puțin timp. Maturitatea înseamnă să înveți să amâni ce ți-ar plăcea foarte mult să faci acum, pentru a te concentra pe ceva și mai important. Poate că este vorba de acea oportunitate de carieră pentru a putea avea mai mult timp cu copiii tăi, sau acea ieșire cu prietenii tăi pentru a fi disponibil atunci când adolescenții tăi și-au invitat prietenii la tine acasă. Poate că trebuie să spui „nu” înscrierii copiilor într-o nouă echipă sportivă pentru ca familia să poată lua cina împreună. Întreabă-te: peste 10 ani, ce va conta cel mai mult – că ți-ai înscris copilul la încă o activitate și ați petrecut serile separat, sau că ai spus „nu” și ați luat cina în familie? Sau că ai participat la încă un comitet, sau că ai spus „nu” pentru a putea petrece mai mult timp cu soțul tău, cu soția ta și cu copiii? Urmează-L pe Hristos cu forțe proaspete. Roagă-te și tu rugăciunea împăratului David: „Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale şi sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă!” (Psalmul 51:12) Propune-ți să-ți recapeți această bucurie. Diversifică timpul petrecut singur cu Dumnezeu. Găsește un subiect nou pentru studiul Bibliei. Începe un jurnal nou. Dacă încă te simți surmenat, roagă-L pe Dumnezeu să-ți arate motivul. Există vreun păcat în viața ta pe care îl ignori? O relație greșită, gelozie, autocompătimire? Biblia spune: „Să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus…” (Evrei 12:1-2) Așadar, fii mereu conștient că odraslele tale sunt cu ochii pe tine!

„Urmaţi dar pilda lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi.” (Efeseni 5:1)

     Susan Alexander Yates, autoare a numeroase cărți pe teme de familie, ne oferă sfaturi biblice despre cum să ne influențăm copiii. (Dacă nu ești părinte, folosește aceste sfaturi ca ajutor pentru a avea o influență pozitivă asupra copiilor sau familiilor din comunitatea ta.) 1) Întinde o mână de ajutor necreștinilor. Dacă dorești ca pruncii tăi să crească în credință, pune-i lângă oameni care au nevoie de credință. Dumnezeu ne-a chemat să fim „sare și lumină” (vezi Matei 5:13-16), dar acest lucru nu se va întâmpla dacă îți petreci tot timpul numai printre credincioși. În plus, copiii sunt mai predispuși să ajungă la alții atunci când văd acest model în familie. Împrietenește-te cu cineva care nu este credincios (un vecin, un coleg de serviciu, un profesor sau antrenor, sau coafeza ta). O astfel de relație poate părea înfricoșătoare, dar atunci când riști, Dumnezeu va lucra prin tine în moduri interesante. 2) Modelează recunoștința. Nimănui nu-i place un copil văicăreț, nici măcar lui Dumnezeu. El Se bucură când Îl apreciem, aceasta Îi încântă inima. Arată-I recunoștință lui Dumnezeu și celor din jur, iar copiii tăi te vor copia. Copiii învață de la părinții lor, și le preiau atitudinea. Starea ta de spirit influențează atmosfera din casa ta, deci dacă tu te plângi, și ei se vor plânge. Iar dacă stărui asupra aspectelor negative, ei învață să se concentreze asupra a ceea ce lipsește. 3) Fă-ți timp pentru soțul tău/soția ta. Suntem ocupați cu copiii, slujbele și activitățile de la biserică și credem că vom petrece timp cu soțul/soția când lucrurile se vor calma. Problema este că aproape niciodată nu se întâmplă așa! Nu lăsa buruienile așa-ziselor lucruri urgente să vă sufoce relația. Hrănește-o; caută modalități de a te apropia de soțul/soția ta. Începe cu o întâlnire săptămânală. Siguranța copiilor tăi se bazează pe faptul că știu că îi iubești, iar aceasta crește atunci când ei văd că părinții lor se iubesc unul pe celălalt! Biblia spune: „Tatăl celui neprihănit se veseleşte şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură.” (Proverbele 23:24) Tu crești următoarea generație, iar ei trebuie să știe că o căsnicie fericită necesită timp și efort!

„Dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.” (Isaia 8:20)

     Când au fost întrebați dacă cred că Biblia este Cuvântul inspirat și infailibil al lui Dumnezeu și dacă doresc un exemplar, majoritatea tinerilor americani cu vârste cuprinse între șaisprezece și douăzeci și nouă de ani au răspuns: „Da. Dă-mi-o! Dar dacă nu o trăiești, nu mi-o da!” Este un răspuns sincer! Gândește-te la asta: cine a spus prima minciună înregistrată vreodată? Satan. În grădina Edenului, el a convins-o pe Eva că era în regulă să mănânce fructul oprit și că Dumnezeu nu vorbea serios. Și încă mai vehiculează aceeași minciună! O auzi în comentarii ca acestea: 1) „Poți interpreta Biblia în multe moduri!” Pare corect, până când citești asta: „Mai întâi de toate, să ştiţi că nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură. Căci nici o prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.” (2 Petru 1:20-21) În Isaia 8:20 citim: „Dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.” Noi trebuie să fim neclintiți când afirmăm că „Doi plus doi egal patru”; în caz contrar, suntem cu toții vinovați de încălcarea slovei Scripturi și dăm loc interpretărilor și judecăților celorlalți – iar cineva va trage ponoasele. 2) „Nu contează ce crezi atâta timp cât ești sincer!” Serios? Ce se întâmplă dacă te înșeli sincer? Dacă un medic îți prescrie un medicament greșit, acesta te-ar putea ucide în loc să te vindece! 3) „Decât să jignești pe cineva, mai bine nu-i spune nimic!” Dacă ar arde casa respectivului, nu l-ai avertiza pentru a salva ce se mai poate?! Înainte de a fi trădat, Domnul Isus a spus: „În noaptea aceasta, toţi veţi avea un prilej de poticnire” (Marcu 14:27). Adevărul doare, dar vindecă. Așadar, să fim credincioși față de Sfânta Scriptură!

„Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Luca 23:34)

     De-a lungul timpului, au existat societăți care îi pedepseau pe cei care comiteau adulter punându-i să poarte un mare A de culoare stacojie aplicat pe veșminte, identificându-i public cu comportamentul lor. Iar dacă erai prins la furat, te puneau să târăști o bilă din metal cu un lanț în jurul ei. Poate că spui: „Ei bine, au meritat-o!” Chiar așa? Domnul Isus a spus că dacă pur și simplu poftești pe cineva, ai comis adulter în inima ta! (vezi Matei 5:28) Apoi, El a continuat spunând că standardul de judecată pe care îl impui celorlalți este același standard după care vei fi judecat (vezi Matei 7:1-2). Dumnezeu nu este blând cu păcatul, ca atare El va face două lucruri: 1) El nu va trece pur și simplu cu vederea păcatul tău. Biblia spune că „Domnul pedepseşte pe cine iubeşte…” (Evrei 12:6) 2) El nu-ți va întoarce spatele. De unde știm? Din Biblie. Apostolul Pavel scrie: „Nimic nu ne poate despărți de dragostea lui Dumnezeu…” (vezi Romani 8:38-39) Așadar, atunci când cineva te rănește, Dumnezeu spune că trebuie să-l iertăm și să uităm! Altfel, modul în care gândim, acționăm și vorbim va suferi modificări. În plus, ne va ține legați de amintiri vechi, dureroase. „Dar e așa de greu să ierți!”, spui tu. De aceea Domnul Isus a spus să te rogi pentru cei care se poartă urât cu tine (vezi Matei 5:44). Iertarea cuiva începe cu rugăciunea pentru acea persoană. Tu spui: „Dar aș dori să înțeleg de ce a făcut-o…” De ce? Pentru că oamenii înțelepți fac lucruri prostești, oamenii buni fac lucruri rele, iar oamenii rătăciți nu știu ce fac. Domnul Isus S-a rugat pentru cei care L-au răstignit: „Tată, iartă-i, că nu știu ce fac!” Într-o zi, poate vei înțelege ce l-a motivat pe cel ce te-a rănit. Dar chiar dacă nu înțelegi, este de datoria ta să ierți și să uiți!

„Doamne, numai Tu poţi veni în ajutor.” (2 Cronici 14:11)

     Confruntat cu un dușman pe care nu-l putea învinge de unul singur, regele Asa s-a rugat: „Doamne, numai Tu poţi veni în ajutor celui slab ca şi celui tare, vino în ajutorul nostru, Doamne, Dumnezeul nostru! Căci pe Tine ne sprijinim şi în Numele Tău am venit împotriva acestei mulţimi. Doamne, Tu eşti Dumnezeul nostru: să nu iasă biruitor omul împotriva Ta!” Domnul a lovit pe etiopieni dinaintea lui Asa şi dinaintea lui Iuda.” (2 Cronici 14:11-12) Comentatorul american F.B. Meyer scria: „Adu-i aminte lui Dumnezeu întreaga Sa responsabilitate: „Doamne, numai Tu poți veni în ajutor!” Șansele ca dușmanul să-l înfrângă pe Asa erau enorme. Erau un milion de oameni înarmați… alături de trei sute de care. Părea imposibil ca Israel să reziste în fața acelei mari mulțimi. Nu existau aliați care să-i vină în ajutor: singura lui speranță era Dumnezeu. Asa nu avea pe nimeni alături care să-l ajute. S-ar putea ca dificultățile tale să fi ajuns la un nivel atât de alarmant, încât să fii nevoit să renunți la orice ajutor din partea oamenilor, la care ai recurs altădată, în încercări mai mici, și să te întorci la prietenul tău Atotputernic. Pune-L pe Dumnezeu între tine și dușman. În credința lui Asa, Iahweh stătea între puterea etiopianului Zerah și el, care nu avea nicio putere. Și nu s-a înșelat! Etiopienii au fost nimiciți în fața Domnului și în fața oștirii Sale, ca și cum luptători cerești s-ar fi aruncat împotriva dușmanului în numele lui Israel. Dumnezeul nostru este Domnul oștirilor, care poate chema oricând întăriri neașteptate în ajutorul poporului Său. Crede că El este acolo între tine și dificultățile tale, iar ceea ce te supără va fugi dinaintea Lui, ca norii mânați de vântul puternic.” Așadar, cheamă-L pe Dumnezeu în ajutor!

„M-au părăsit… și-au săpat… puţuri crăpate, care nu ţin apă.” (Ieremia 2:13)

     Din fire, noi suntem persoane dominate de dorințe. Ne dorim lucruri la fel cum respirăm. Problema este că, atunci când obținem ceea ce vrem, constatăm că nu am apucat și fericirea după care tânjim. Așa încât, continuăm să căutăm alte (tot mai multe) lucruri… De această chestiune se ocupă magazinele online. Așa că lucrurile care erau plasate la categoria „dorințe” sunt trecute în categoria „nevoi”. Potrivit unui teolog, iată cu ce problemă ne vom confrunta: „Nu ne putem sătura de ceea ce nu avem nevoie. Indiferent cât de mult avem, rămânem oameni care „nu au suficient”. Pentru astfel de oameni, nu există satisfacție sufletească durabilă. Am văzut o reclamă care conținea sloganul „Ieri nu știam că există, astăzi nu pot trăi fără!” Se numește „mitul trebuie-să-ai-mai-mult”, sau „mitul cândva-mai-mult-va-fi-suficient”. Dacă ne asumăm astfel de mituri, ne vom petrece viața căutând altceva-mai… Ar putea fi o mașină, un post, o femeie frumoasă ori un bărbat chipeș… Poate fi, în funcție de vârstă, un iPod, un Lamborghini sau o păpușă Tickle Me Elmo. Continuăm să sperăm că următorul lucru va fi împlinirea, sursa de satisfacție adevărată pentru sufletele noastre. Pentru câteva minute, sau poate câteva zile, experimentăm adevărata satisfacție sufletească… care apoi se volatilizează repede… Pentru că întotdeauna dispare!” Trebuie să înțelegem un lucru: numai Domnul Isus poate satisface deplin și veșnic setea sufletului nostru, orice altceva dezamăgește. Dumnezeu a spus: „Poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate, care nu ţin apă.” Dacă te-ai săturat să trăiești o viață goală, vino la Isus. El nu te va dezamăgi!