DUHOAREA PĂCATULUI

„Noi suntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos…” (2 Corinteni 2:15)

     Când mâncarea din frigider s-a stricat, știi lucrul acesta chiar din momentul în care deschizi ușa frigiderului. Și viața ta este la fel. Când există ceva stricat în interior, persoanele cu care intri în contact deseori simt lucrul acesta. Domnul Isus i-a spus lui Petru unele dintre cele mai aspre cuvinte ale Sale: „Înapoia mea, Satano… Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.” (Matei 16:23). Care a fost greșeala lui Petru? Gândirea omenească, firească. Petru nu avea gândurile lui Dumnezeu, ci ale oamenilor. Petru L-a mustrat pe Domnul Isus, iar Isus i-a aplicat o corecție usturătoare, dar necesară. Există păcate „afară din trup” și păcate „împotriva trupului”. Păcatul lui Petru a fost un păcat în afara trupului, în timp ce păcatul împăratului David a fost un păcat împotriva trupului, care s-a manifestat prin adulter și crimă. Mai târziu, David a scris: „Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc! Păzeşte, de asemenea, pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine!” (Psalmul 19:12-13). Dumnezeu nu dorește să devii egocentric și introspectiv, într-o așa măsură încât să trăiești toată viața condamnându-te. Însă El dorește să fii sensibil la păcat și să-l rezolvi numaidecât. Sfânta Scriptură ne oferă trei modalități prin care ne putem păstra curați într-o lume poluată spiritual: 1) Să umblăm în lumină (vezi 1 Ioan 1:7). Asta înseamnă să te străduiești să fii onest înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. 2) Să fim persoane responsabile. Acest lucru presupune să existe cineva în viața ta care să fie suficient de matur să-ți merite încrederea, suficient de îngăduitor încât să-ți suporte greșelile, și suficient de sincer ca să te confrunte (vezi Proverbele 13:20). 3) Să ne confruntăm păcatul imediat (vezi Psalmul 32:3-5). Momentul în care devii conștient că ai păcătuit trebuie să te ducă la mărturisirea păcatului și la curățarea de păcat. Apoi, trebuie să te ridici din nou – și să-ți continui umblarea cu Dumnezeu!

PĂZEȘTE-ȚI MINTEA! (2)

„Noi însă avem gândul lui Hristos.” (1 Corinteni 2:16)

     Există o gândire firească și una duhovnicească. Pentru a avea o viață de biruință, trebuie să dezvolți o gândire duhovnicească. Biblia spune: „omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu… şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte… Noi însă avem gândul lui Hristos.” (1 Corinteni 2:14, 16). Când îți programezi viața în acord cu Scriptura, Cuvântul lui Dumnezeu și când te supui conștient pentru a face voia Sa în fiecare zi, El va sădi gândurile Sale în mintea ta. Ce beneficiu! De exemplu, cineva te critică și sentimentele tale sunt rănite. În acel moment, Domnul îți vorbește și îți spune: „Da, ai sentimentele rănite, dar în parte e vorba doar de orgoliu șifonat, și asta se poate repara. Eu te iubesc în ciuda întregului tău bagaj. Viața ta împreună cu Mine nu e în pericol. Persoana care te-a criticat poate vedea un defect. Oricum însă, nimeni nu crede că ești perfect, și e mai bine că nu trebuie să te prefaci. Ai ocazia să crești. Folosește-o!” Chiar dacă în acest mod de gândire există elemente ale durerii, în loc să te paralizeze, ele îți vor da energie, îți vor oferi un fundament și vei înțelege că dacă gândirea ta este centrată pe ele, din ele vor decurge sentimentele și acțiunile potrivite. Așa că, începe să trăiești după această promisiune: „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” (Isaia 26:3). În loc să te concentrezi asupra criticilor tăi, îți vei îndrepta atenția spre Dumnezeu, spre creșterea ta spirituală și spre ceea ce poți învăța din fiecare experiență. Așadar, dezvoltă-ți gândirea duhovnicească!

PĂZEȘTE-ȚI MINTEA! (1)

„Orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (2 Corinteni 10:5)

     Dacă te-ai trezi cu un hoț la ușa ta, l-ai invita înăuntru? Nu, ai suna la poliție ca să-l aresteze. Asta trebuie să faci și atunci când gânduri nepotrivite îți invadează mintea! Să le faci roabe – înainte ca ele să te facă rob! Și trebuie s-o faci în clipa în care primul gând de felul acesta încearcă să pătrundă în mintea ta. Când alimentezi un gând, îi dai putere și el te va acapara. Biblia spune: „Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.” (Iacov 4:7). De unul singur, nu vei avea puterea necesară pentru a te împotrivi lui Satan, așa că nu încerca! Dar când Îl chemi pe Dumnezeu și îți supui voința, vei fi mai mult decât biruitor asupra lui Satan. Tu vei fi cel care decide cine îți controlează mintea: „Umblarea după lucrurile firii pământeşti, este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.” (Romani 8:6). Când un gând tot revine în mintea ta, întreabă-te: „În ce direcție mă duce acest gând? Spre moarte spirituală sau spre „viață și pace”?” Gândește-te: nu-ți cumperi asigurare de locuință după ce furtuna ți-a pus casa la pământ. Dacă ești înțelept, o faci înainte să vină furtuna. Așadar, în loc să păcătuiești și să spui: „Nu voi putea fi altfel!”, privește în urmă și întreabă-te: „Care a fost gândul din mintea mea care m-a dus la păcat? Am stat eu în compania nepotrivită, în locul nepotrivit sau m-am gândit la lucruri nepotrivite? Am citit eu Cuvântul lui Dumnezeu și m-am rugat regulat? Mi-am zidit eu viața în jurul oamenilor care mă întăresc?” Monitorizarea gândirii tale îți va aduce mari câștiguri! Așa că, păzește-ți mintea!

TU DE CINE DEPINZI?

„Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre…” (Filipeni 4:19)

     Cum poți să-ți dai seama că depinzi mai degrabă de oameni decât de Dumnezeu? Iată cum: Te superi pe șeful tău pentru că nu-ți oferă acea creștere salarială pe care crezi c-o meriți? Te mânii pe cineva drag pentru că a refuzat să-ți dea cu împrumut? Dacă faci asemenea lucruri, aștepți la ușa nepotrivită să-ți primești binecuvântarea! Da, te doare când eforturile tale nu sunt recunoscute, dar tu trebuie să înțelegi următoarele: Dumnezeu Se va folosi de oameni ca de niște instrumente ca să te binecuvânteze, însă numai El trebuie să fie sursa binecuvântărilor tale! Cugetă la aceste versete din Scriptură: „Vezi să nu zici în inima ta: „Tăria mea şi puterea mâinii mele mi-au câştigat aceste bogăţii.” Ci adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi…” (Deuteronomul 8:17-18). „Dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii, şi i-a îngăduit să mănânce din ele, să-şi ia partea lui din ele, şi să se bucure în mijlocul muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.” (Eclesiastul 5:19) „N-a cunoscut că Eu îi dădeam grâul, mustul, untdelemnul… argintul şi aurul cel mult…” (Osea 2:8). Care a fost problema acestei femei despre care e vorba în Osea? L-a ignorat pe Dumnezeu și a uitat că El este adevărata ei sursă. În general, noi urmărim și hrănim relații care ne aduc un folos – și e un lucru important! De ce? Pentru că numai când Îl recunoaștem pe Dumnezeu ca fiind izvorul tuturor binecuvântărilor noastre, ne luăm angajamentul de a hrăni relația noastră cu El. De aceea Domnul Isus a zis: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33). Dacă Îl urmezi pe Dumnezeu, seamănă cu generozitate în Împărăția Sa și așteaptă-te ca El să-ți împlinească nevoile – iar eforturile tale vor fi binecuvântate.

NU ACȚIONA ÎN PRIPĂ!

„Să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite…” (Eclesiastul 5:2)

     Dacă vrem să învățăm despre angajamente și respectarea lor, înțeleptul Solomon ne spune adevărul de-a dreptul, fără înconjur sau menajamente: „Nu te grăbi să deschizi gura, şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu; căci Dumnezeu este în cer, şi tu pe pământ, de aceea să nu spui vorbe multe… Dacă ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o împlineşti, căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea împlineşte juruinţa pe care ai făcut-o. Mai bine să nu faci nici o juruinţă, decât să faci o juruinţă şi să n-o împlineşti. Nu lăsa gura să te bage în păcat, şi nu zice înaintea trimisului lui Dumnezeu: „M-am pripit…” (Eclesiastul 5:2, 4-6). Acest lucru înseamnă să nu fii impulsiv, să asculți la fel de mult cât vorbești, să strângi câtă informație poți, apoi să te consulți cu Dumnezeu, în rugăciune, înainte de a-ți lua un angajament. Oamenii spun adesea ce vor să audă ceilalți, dar asta le poate aduce multe neplăceri. Nu promite ceva ce nu poți face. Și nu-ți căuta scuze. Nimic nu-ți diminuează influența mai mult ca încercarea de a acoperi o greșeală prin scuze neconvingătoare. Când îți iei un angajament pe baza unor emoții, îl vei duce la capăt numai dacă simți într-un anume fel. Angajamentul adevărat nu funcționează așa. Nu este un sentiment; este o calitate a caracterului tău. Emoțiile omenești fluctuează în mod constant, însă angajamentul trebuie să fie tare ca piatra. Dedicarea adevărată strălucește și-n vremuri de necaz și-n împrejurări potrivnice. Nu depinde de daruri sau de abilități, ci de integritate. Este un rezultat al alegerii, nu al circumstanțelor. Și durează doar când se bazează pe valori. Concluzie: „Nu te grăbi să deschizi gura, şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu.” (Eclesiastul 5:2) Așadar, așteaptă, nu acționa în pripă și meditează înainte de a-ți lua un angajament.

ÎNVAȚĂ-ȚI COPIII DESPRE DUMNEZEU!

„Păzește… poruncile Lui… ca să fii fericit, tu şi copiii tăi…” (Deuteronomul 4:40)

     În calitate de părinte, tu îi transmiți copilului tău anumite valori, așa că te sfătuim să faci următoarele lucruri: 1) Lasă-i să te vadă când te rogi. Ajută-i să înțeleagă că rugăciunea este modul în care zidim o prietenie de-o viață cu Dumnezeu. Și ei vor avea nevoie de prietenia Lui când tu nu ești în preajma lor să-i ajuți. Dumnezeu a spus: „Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi.” (Psalmul 91:15). 2) Arată-le cum este Dumnezeu. Tu formezi concepția copiilor tăi despre Dumnezeu. Fie că ești iubitor și protector, sau distant și rece, ei vor crește și Îl vor înțelege pe Dumnezeu prin interacțiunile pe care le au cu tine. Doar că Dumnezeu nu este niciodată prea ocupat ca să asculte, El ne spune constant că ne iubește și nu este niciodată abuziv. Înțelegi ideea? 3) Ajută-i să-L vadă pe Dumnezeu în alții. Când copiii sunt încurajați să-L vadă pe Dumnezeu la lucru în propriile lor vieți, ei încep să-L vadă lucrând și în viețile altora. Când se întâmplă lucrul acesta, ei îi vor prețui și îi vor respecta pe ceilalți, și la rândul lor vor fi prețuiți și respectați. Asta îi va ajuta să aibă siguranță și izbândă în viață. 4) Nu-i trimite la biserică, ci adu-i cu tine la biserică. Copiii trebuie să creadă – și să simtă că aparțin unei biserici. Învață-i că așa cum un membru al corpului moare dacă este deconectat de la trup, noi murim spiritual dacă nu suntem conectați la o biserică locală. Apartenența înseamnă să aibă mereu un loc în care să meargă. Biblia spune: „Păzeşte dar legile şi poruncile Lui, pe care ţi le dau azi, ca să fii fericit, tu şi copiii tăi…” (Deuteronomul 4:40). A-i ajuta pe copiii tăi să găsească și să meargă pe calea Domnului este cel mai mare dar pe care li-l poți oferi!

BENEFICIILE ALTRUISMULUI

„Fiecare din voi să se uite… și la foloasele altora.” (Filipeni 2:4)

     Altruismul aduce, cel puțin, trei beneficii în viața ta: 1) Îți îmbunătățește calitatea vieții. Te face să apreciezi viața și te ajută să înțelegi valorile ei înalte. Faptul că vezi oamenii în nevoie și dăruiești ca să împlinești acele nevoi te ajută să vezi multe lucruri în perspectivă. Un lider a scris: „Nu există o viață mai goală decât viața centrată pe ea însăși. Nu există viață mai centrată pe sine decât viața care s-a golit singură!” Dacă dorești ca lumea ta să fie mai bună, concentrează-ți atenția pe asistarea altora. 2) Te face părtaș la ceva mai măreț decât tine. La mijlocul anilor 1980, Merck & Company, una dintre cele mai mari companii farmaceutice din lume, a dezvoltat un medicament care vindeca oncocercoza sau Boala lui Robles, o boală care infectează ochii și cauzează orbirea a milioane de oameni, mai ales în țările în curs de dezvoltare. Deși era un leac bun, potențialii clienți nu și-l puteau permite. Așadar, ce a făcut Merck? A produs medicamentul și a anunțat că-l oferă gratis celor care au nevoie de el. Drept consecință, au oferit peste 250 milioane de tablete. George W. Merck a spus: „Noi încercăm să nu uităm, niciodată, că medicina este pentru oameni. Nu este pentru profit! Profitul rezultă din asta și dacă nu am uitat lucrul acesta, el nu va înceta niciodată să apară!” „Ce lecție putem învăța noi de aici?” – întrebi tu. Una simplă. În loc să încerci să fii important, mai bine fii părtaș la ceva mai măreț decât tine însuți! 3) Creează o moștenire. Jack Balousek, fost președinte al companiei True North Communication a spus: „Învață, câștigă, înapoiază – acestea sunt cele trei mari etape ale vieții!” Când ai o gândire altruistă și investești în alții, câștigi oportunitatea de a crea o moștenire care va dăinui. Și acesta trebuie să fie scopul tău!

SIGURANȚĂ ÎN RUGĂCIUNE!

„Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.” (1 Ioan 5:14)

     Un autor a scris următoarele: „Tatăl meu era un om foarte ocupat. Ca să-l prinzi la telefon când era la serviciu, trebuia să suni prin centrală dacă nu-i știai numărul de telefon personal. L-a dat doar câtorva parteneri de afaceri, și desigur toți copiii lui îl aveau. Noi știam că, indiferent cât era de ocupat, puteam să-l sunăm oricând pe linia directă. Și eu fac același lucru. Copiii mei îmi cunosc numărul și mă pot suna oricând pentru orice. Și încă ceva. Nicio voce nu este mai dulce decât vocea copiilor mei! Când vreunul dintre ei îmi spune: „Bună, tati!”, nu mai contează ce fac, las totul pentru că ei sunt o prioritate absolută. Acum, multiplică lucrul acesta exponențial – și ascultă-mă. Nicio voce nu este mai dulce pentru Dumnezeu decât aceea care spune: „Dragă Tată…” Nimic din ce se petrece în cosmos nu L-ar putea împiedica să-Și îndrepte întreaga atenție spre conversația cu tine, sau spre cererea ta!” Asta înseamnă că atunci când Dumnezeu este Tatăl tău, tu poți suna acasă oricând. El nu Se află niciodată mai departe decât la o rugăciune distanță! Domnul Isus a spus: „Cereţi, şi vi se va da… Cine este omul acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră? Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe? Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor  voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!” (Matei 7:7, 9-11). Să știi că poți vorbi cu Dumnezeu fără să te milogești și fără să te ploconești, pentru că: „îndrăzneala pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă  ştim că ne ascultă, orice i-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.” (1 Ioan 5:14-15). Așadar, oricare ar fi lucrul sau păcatul care îți răpește încrederea în rugăciune, rezolvă-l astăzi!

CUM SĂ TE FEREȘTI DE CĂDERE!

„Cel ce se poartă aşa, nu se clatină niciodată.” (Psalmul 15:5)

     În cartea „Mesajul”, versetul 1 din Proverbele 29 este parafrazat astfel: „Pentru cei ce urăsc disciplina și devin tot mai încăpățânați, va veni o zi când viața se va năpusti peste ei și vor fi zdrobiți, dar atunci va fi prea târziu să fie ajutați.” Regele Solomon a fost cunoscut drept cel mai înțelept om care a trăit vreodată. El a scris aceste cuvinte, dar din nefericire nu le-a și trăit, așa că „s-a prăbușit și s-a ars.” Și dacă i s-a putut întâmpla lui Solomon, niciunul dintre noi nu este imun! Caracterul a devenit o problemă importantă în ziua de astăzi, pentru că mulți lideri politici, de afaceri și din biserici s-au înjosit umblând după favoruri personale. Ca om, tu nu acționezi într-un vid. Tu îi influențezi pe oamenii din jurul tău… și, când cazi, repercusiunile se răsfrîng și asupra lor. Când cade un stejar mare, și stejarii mai mici din jur cad odată cu el. Deci, cum te poți feri de cădere? Nepunând darurile mai presus de caracter. În zilele noastre avem tendința, nesănătoasă, de a scoate în evidență și de a răsplăti darul cuiva și îi trecem cu vederea caracterul; dar ambele trebuie să se dezvolte. Caracterul este suma totală a obiceiurilor tale zilnice. În Psalmul 15, David ne oferă 8 trăsături de caracter și manifestări ale unui creștin demn de respect: 1) Are integritate; 2) Nu participă la bârfă; 3) Nu le face rău altora; 4) Ia atitudine împotriva răului; 5) Îi onorează pe cei ce umblă în adevăr; 6) Își ține promisiunea, chiar dacă este în paguba lui; 7) Nu este lacom și nu profită de alții; 8) Este puternic și stabil. Și David încheie psalmul 15 spunând că aceia care fac astfel de lucruri „nu se clatină niciodată.” Și în felul acesta, deci, ești ferit de cădere!

COMPETENȚA NU ANULEAZĂ NESIGURANȚA!

„Din ziua aceea, Saul a privit cu ochi răi pe David.” (1 Samuel 18:9)

     Unul dintre cele mai puternice teste pentru un lider este felul în care reacționează la succesul altcuiva. Tu ce faci? Te bucuri sau îl urăști în taină? Ai impresia că binecuvântarea lui s-a produs cumva pe spinarea ta? Împăratul Saul l-a trimis pe David să lupte cu Goliat, dar când acesta a biruit și israeliții au început să-i cânte laude lui David, Saul n-a putut suporta lucrul acesta: „Din ziua aceea Saul a privit cu ochi răi pe David.” Liderii cărora le lipsește încrederea sunt un pericol pentru ei înșiși, pentru cei care vin după ei și pentru grupul pe care îl conduc. Lucrul acesta are legătură cu faptul că șefia nu camuflează slăbiciunile, ci le afișează. Bagajul negativ pe care îl porți cu tine devine mai greu când încerci să-i conduci pe alții. Liderii nesiguri au în general patru trăsături comune: 1) Ei nu le oferă altora siguranță. Pentru a fi un lider bun, trebuie să-i faci pe cei care te urmează să se simtă bine cu privire la ei înșiși. Trebuie să-i onorezi, să-i răsplătești, să-i promovezi! 2) Ei cer mai mult decât oferă. Liderii nesiguri se află într-o căutare continuă a validării, a recunoașterii și a dragostei. Și din această cauză, scopul lor principal este să obțină siguranță personală, nu s-o insufle altora! 3) Își îngrădesc oamenii cei mai buni. Liderii nesiguri nu-i văd pe cei mai buni oameni ca pe colegii lor de muncă, ci îi văd ca pe niște rivali care s-ar putea ridica din rândurile grupului și le-ar putea amenința funcția! Astfel de lideri găsesc, de obicei, modalități pentru a primi ei creditul pentru munca ce a fost făcută de alții. 4) Își compromit organizația sau firma. Când adepții liderului sunt subminați și nu sunt recunoscuți, ei ajung să fie demoralizați și în cele din urmă încetează să mai lucreze la potențialul lor maxim. Când se întâmplă astfel, întreaga organizație are de suferit. Dacă ești un lider, analizează-te astăzi; vezi dacă te regăsești în vreuna din aceste ipostaze, și fă pași în direcția schimbării!