„Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic…” (Psalmul 118:6)

     Dacă te afli într-o poziție de slujire în biserică, acest lucru nu îți va da curaj, dar dacă dai dovadă de curaj, te vei impune ca lider în ochii celorlalți. Pastorul american Larry Osborne a spus: „Cel mai frapant lucru la liderii foarte eficienți este cât de puține lucruri au în comun. Ceea ce unul consideră a fi esențial, altul îl consideră periculos. Dar o trăsătură care iese în evidență la toți este disponibilitatea de a-și asuma riscuri.” Curajul nu înseamnă lipsa fricii; înseamnă să faci ceea ce ți-e frică să faci. Este puterea de a renunța la ceea ce îți este familiar și de a înainta pe teritorii noi. Psalmistul a spus: „Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni?” Istoricul roman Tacitus a scris: „Dorința de siguranță se opune oricărei întreprinderi mărețe și nobile.” Curajul are efectul invers: el deschide uși, iar acest fapt este unul dintre cele mai uimitoare beneficii ale sale. Teologul britanic John Henry Newman a spus: „Nu te teme că viața ta se va sfârși, ci că nu va avea niciodată un început.” Fără curajul de a începe, nu ai viitor. Și iată un lucru ironic: atât cei care nu au curajul să-și asume riscuri, cât și cei care au curajul să-și asume riscuri, experimentează același nivel de frică în viață. Singura diferență este că cei care se tem se retrag, în timp ce aceia care dau dovadă de curaj înaintează. Deci, cum gestionezi frica? O accepți sau încerci să fugi de ea? Te expui la situații care îți pun la încercare credința? Sau te-ai retras atât de mult în zona ta de confort, încât nu simți niciodată frică? Abia după ce ai răspuns la aceste întrebări, poți începe să-ți depășești temerile! Dar să nu uiți niciodată că „Domnul este de partea ta” – când ești pe calea Lui!

„Domnul… nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.” (Psalmul 84:11)

     Lăcomia te va priva de mulțumire. Mecanismul funcționează cam în felul următor: răsfoiești o revistă de design interior (amenajări pentru interiorul locuinței), și dintr-odată casa pentru care erai recunoscător acum o oră pare demodată. Sau vezi la televizor o reclamă pentru o mașină nouă și mașina din fața casei tale pare brusc o rablă veche. Dumnezeu Se așteaptă ca tu să ai obiective corecte în viață și să îți întreții familia, așa că nu pofti lucrurile pe care nu ți le permiți, astfel încât să devii obsedat de modul în care le poți obține! Când Israel a luat cu asalt Ierihonul, Dumnezeu le-a spus că tot ce vor găsi în oraș trebuia nimicit. Dar, după ce au cucerit Ierihonul, Israel a atacat și mica cetate Ai… și a suferit o înfrângere umilitoare! Iosua era devastat… și când L-a întrebat pe Dumnezeu de ce au pierdut bătălia, Acesta i-a spus că din cauza păcatului din tabăra israeliților. Când Iosua a investigat, Acan, unul dintre soldații săi, a mărturisit: „am văzut… le-am poftit… și le-am luat” (Iosua 7:21). Acan a încercat să-și ascundă păcatul dosind bunurile furate în cortul său, dar în cele din urmă pentru acest lucru el și familia sa au plătit scump, pierzându-și viața! Când poftești, pui la îndoială înțelepciunea, voința și capacitatea lui Dumnezeu de a-ți oferi ce ai nevoie. Nu face asta! Când simți că îți dorești ceva, roagă-te și ai încredere că Dumnezeu îți va da – dacă ai nevoie de acel lucru, și dacă este voia Lui. Cuvântul Său ne asigură că: „Domnul… nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.” Dumnezeu știe ce este bine pentru tine, și ce nu, și toate rugămințile tale nu Îi vor schimba hotărârea. Dar când dorința ta este să împlinești voia Lui, El a promis: „să te umple… în toate lucrurile din destul…” (2 Corinteni 9:8) Așadar, ferește-te de lăcomie!

„Te iubesc cu o iubire veşnică…” (Ieremia 31:3)

     Dr. Gerald Mann scria: „Moraliștii nu ratează ocazia să ne reamintească faptul că viața împăratului David „a luat-o pe arătură” după scandalul cu Bat-Șeba. Și încep prin a enumera litania necazurilor sale: copilul din uniunea ilicită a murit. El nu și-a mai recuperat niciodată prestigiul moral. Fiii săi s-au luptat fără milă pentru succesiune. Unul dintre ei a fost decapitat pentru că a încercat să-l detroneze. Dumnezeu l-a privat de cel mai mare vis al său: construirea Templului – pentru că avea prea mult sânge pe mâini! Dar haideți să vedem ce ne spune Biblia… Doar cuvintele de început ale cărții Proverbele ar trebui să-i reducă la tăcere pe acești moralizatori: „Proverbele lui Solomon, fiul lui David” (Proverbele 1:1). Solomon, acest instrument al înțelepciunii lui Dumnezeu, a luat naștere din doi oameni care și-au pângărit statutul și privilegiile. În ciuda tuturor faptelor eroice ale lui David (uciderea uriașului, consolidarea regatului, compunerea psalmilor etc.), cea mai mare realizare a sa a fost fiul său de la bătrânețe. Solomon este un monument al contradicțiilor pentru toți moraliștii pesimiști ai tuturor timpurilor. De unde altundeva ar fi putut Solomon să-și dobândească înțelepciunea, clarviziunea și previziunea, dacă nu de pe genunchii a două suflete frânte, vindecate prin focul iertării, și cărora li s-a acordat harul unei a doua șanse?!… Și tu o poți lua de la capăt, după ce te-ai pocăit sincer de episodul nefericit sau de clipa de rătăcire din viața ta!” Biblia ne avertizează cu privire la consecințele păcatului, deoarece orice lucru care are puterea de a te răni Îl privește pe Dumnezeu, care te iubește și dorește numai ce este mai bun pentru tine. Când păcătuiești în mod voit, Dumnezeu nu te va ierta, dar nici nu te va părăsi! Iar dragostea lui Dumnezeu pentru tine nu are termen de expirare. El a spus: „Te iubesc cu o iubire veșnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!” Adevărul este că Dumnezeu încă te iubește, indiferent ce-ai făcut, așa că întoarce-te la El!

„Având rădăcina şi temelia puse în dragoste… să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” (Efeseni 3:17,19)

     Se mai folosește cuvântul „părtășie” în comunitatea pe care o frecventezi? Din păcate, noțiunea a ajuns să fie asociată cu întâlniri stânjenitoare prin subsolurile bisericilor, sau cu a lua parte la conversații anoste. Nu e de mirare că oamenii renunță repede! Apostolul Pavel descrie părtășia ca „având rădăcina şi temelia puse în dragoste”… Când un copac își înfige rădăcinile în pământ, prin ele absoarbe nutrienți și apă, iar copacul crește și are viață – dar numai dacă este înrădăcinat! În același fel, dacă noi suntem înrădăcinați în Dumnezeu, sufletele noastre vor fi hrănite cu dragostea Lui, și a altor oameni. Experimentăm acest lucru fizic și emoțional când ne conectăm cu cineva. Când există un schimb de preocupare sinceră, rădăcinile sufletului tău sunt hrănite. Înflorim când suntem conectați cu Dumnezeu și cu frații și surorile din biserică… și ne ofilim când suntem deconectați! Oamenii izolați emoțional sunt mai predispuși la depresie, anxietate, singurătate, stimă de sine scăzută, abuz de substanțe, dependență de relații intime și dificultăți în a mânca și a dormi. Un expert în comportament scria: „Relațiile nu numai că ne-au ajutat să devenim ceea ce suntem… ci ne ajută să determinăm cine devenim ca indivizi… În ambele cazuri, legăturile umane, sănătatea mentală, sănătatea psihologică și bunăstarea emoțională sunt legate indisolubil.” Chiar și animalele izolate suferă de scleroză arterială mai intensă. Povestea cineva: „Un prieten de-al meu avea un câine și o pisică care s-au certat timp de zece ani. Apoi pisica a murit… și câinele nu a mai vrut să mănânce. Șase săptămâni mai târziu, a murit și el.” Aceasta este doar o mică ilustrare a puterii părtășiei. Asta nu înseamnă că trebuie să te străduiești să devii extrovert… Unii dintre cei mai timizi oameni au cele mai profunde prietenii, deoarece identifică relațiile care le dau viață, se conectează la ele, prosperă… și știu să ofere înapoi! Și asta este ceea ce te-a creat Dumnezeu să faci și tu!

„Poporul Meu piere din lipsă de cunoștință…” (Osea 4:6)

     Cuvântul „piere” evocă imaginea deteriorării și descompunerii, ca fructele care putrezesc din interior. Cuvintele pot părea dure, dar într-adevăr așa este. Când ne îndepărtăm de Domnul, viața noastră spirituală se deteriorează, la fel cum se întâmplă și fizic, când suntem epuizați. Proverbul „unde-i ața mai subțire, acolo se rupe” este adevărat. Oare de ce piere afecțiunea dintr-o căsnicie, sau de ce piere interesul unui angajat pentru un loc de muncă de care inițial era entuziasmat? Ca aerul care iese discret dintr-o anvelopă, ceea ce trebuia să te susțină și să te propulseze spre destinul tău veșnic, se clatină, se epuizează? Dacă așa te simți și tu acum, citește această promisiune din Scriptură și las-o să prindă rădăcini în viața ta: „El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină, dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea; ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.” (Isaia 40:29-31) Marele apostol Pavel le-a spus oamenilor din Listra: „Şi noi suntem oameni de aceeaşi fire cu voi…” (Faptele apostolilor 14:15) Cu toții suntem făcuți din același material imperfect. De aceea avem nevoie de puterea și mila lui Dumnezeu – care ne sunt acordate în fiecare zi (vezi Plângerile lui Ieremia 3:22-23)! Deci, ce ar trebui să faci când te simți extenuat? Două lucruri: în primul rând, dacă ești obosit fizic, odihnește-te; în al doilea rând, gândește-te la felul în care funcționează familia lui Dumnezeu și nu te mai izola. Biblia ne învață: „Purtați-vă sarcinile unii altora…” (Galateni 6:2) Dacă în trecut, tu ai fost cel care a dăruit altora, acum fii sincer și smerit și primește tu de la ei. Întinde mâna. Folosește-ți relațiile. Ia-ți putere din Cuvântul lui Dumnezeu. Ascultă muzică înălțătoare și umple-ți universul cu laude. Când faci aceste lucruri, concentrarea ta se va schimba, iar credința ta va începe să crească!

„Socrul lui Moise i-a zis „Ce faci tu nu este bine… Te istoveşti singur…” (Exodul 18:17-18)

     Citim în a doua carte a Bibliei: „A doua zi, Moise s-a aşezat să judece poporul, şi poporul a stat înaintea lui de dimineaţa până seara. Socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor şi a zis: „Ce faci tu acolo cu poporul acela? De ce stai singur, şi tot poporul stă înaintea ta de dimineaţa până seara?” Moise a răspuns socrului său: „Poporul vine la mine ca să ceară sfat lui Dumnezeu. Când au vreo treabă, vin la mine; eu judec între ei şi fac cunoscute poruncile lui Dumnezeu şi legile Lui.” Socrul lui Moise i-a zis: „Ce faci tu nu este bine. Te istoveşti singur şi vei istovi şi poporul acesta, care este cu tine, căci lucrul este mai presus de puterile tale şi nu-l vei putea face singur.” (Exodul 18:13-18) Moise era epuizat fizic și psihic până la limita colapsului. Cuvântul latin pentru „stres” înseamnă „a fi tensionat”. Medicii spun că este un precursor al atacurilor de cord și al accidentelor vasculare cerebrale. Există un motiv pentru care pe multe rute comerciale există cântare – pentru a se asigura că tirurile nu transportă mai multă greutate decât sunt construite să transporte. Socrul lui Moise a venit, l-a văzut ce face și i-a spus că se istovește. Cu alte cuvinte, Moise arăta că „nu mai poate”! Cuvântul ebraic pentru „istovire” înseamnă literal „a îmbătrâni”. Moise „îmbătrânea” înainte de vreme! Dacă simți și tu că ești istovit, trebuie să ai grijă de tine – nu aștepta să vină altcineva să-ți spună! Ce poți face? Redu viteza și împarte sarcina cu alții. Petrece mai mult timp în prezența lui Dumnezeu – citind, meditând și rugându-te… Profetul Isaia afirmă clar: „Cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea… aleargă și nu obosesc, umblă și nu ostenesc.” (Isaia 40:31). Acesta este și Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

„Fiecare… va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.” (Efeseni 6:8)

     Când Dumnezeu îți cere să te sacrifici pentru altcineva, fă-o! Este ca și cum ai depune bani într-un cont ceresc! Poate că nu ai nevoie de ei astăzi sau mâine, dar când vei avea nevoie, Dumnezeu se va asigura că ți se vor întoarce din belșug înapoi (vezi Proverbele 11:25)! Se povestește că binecunoscutul misionar creștin indian Sadhu Sundar Singh și un coleg de-al său traversau un loc înalt din Himalaya, când au găsit un om zăcând în zăpadă. Au verificat semnele vitale și au descoperit că bărbatul era încă în viață, dar abia mai respira. În timp ce Sundar se pregătea să se oprească și să-l ajute pe acest călător nefericit, colegul său s-a opus, spunând: „Ne vom pierde viețile dacă ne împovărăm cu el!” Sundar Singh, însă, nu putea înțelege cum să-l lase pe om să moară în zăpadă fără să încerce să-l salveze! Însoțitorul său i-a spus la revedere și a plecat mai departe. Sundar l-a ridicat pe călător în spate și, cu mare efort – gândiți-vă numai la altitudine și la zăpadă – l-a cărat mai departe. Pe măsură ce mergea, căldura corpului său a început să-l încălzească pe bărbatul înghețat. Acesta și-a revenit și, în curând, mergeau împreună, unul lângă altul, sprijinindu-se reciproc și împărtășindu-și căldura corpului. În scurt timp, au dat peste trupul unui alt călător zăcând în zăpadă și, după o verificare mai atentă, au descoperit că era mort – și da, cum bănuiați: era fostul coleg de călătorie al lui Sundar! Ce putem învăța din toate acestea? Multe, dar în primul rând că ce faci pentru alții, Dumnezeu va face pentru tine! Biblia spune: „Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, căci ştiţi că fiecare… va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.” (Efeseni 6:7-8). Așadar, dăruiește cu bucurie și de bună voie, și-n plus: cu o motivație corectă și curată – iar Dumnezeu îți va răsplăti generozitatea!

„Iosif… s-a uitat la ei şi i-a văzut trişti.” (Geneza 40:6)

     Iosif ispășea o pedeapsă grea în închisoare, pentru o faptă pe care nu o comisese, dar ceea ce este remarcabil aici este faptul că avea timp și energie să se ocupe de alții. Biblia spune că: „paharnicul şi pitarul împăratului Egiptului au supărat pe stăpânul lor, împăratul Egiptului…” (care) „i-a pus… în temniță… Iosif… i-a văzut trişti. Atunci a întrebat… „Pentru ce aveţi o faţă aşa de posomorâtă azi?” Ei i-au răspuns: „Am visat un vis şi nu este nimeni care să-l tălmăcească.” (Geneza 40:1, 3, 6-8) Iosif le-a interpretat visele și, așa cum anticipase, paharnicul și-a recăpătat slujba în palatul faraonului. Iar când faraonul a avut un vis pe care nimeni nu-l putea interpreta, paharnicul și-a amintit și i l-a prezentat pe Iosif, care i-a interpretat visul. Drept urmare, Iosif a devenit prim-ministru al Egiptului și a fost pus în poziția de a-și salva familia de la pieire. Dar povestirea nu se oprește aici: din familia salvată de Iosif a venit Mântuitorul lumii, care te-a salvat și pe tine! Și când te gândești că această uimitoare serie de evenimente a început cu aceste cuvinte: „Iosif i-a văzut…” Îți aduci aminte de omul muribund de pe drumul spre Ierihon? Evanghelistul Luca ne spune că s-a-ntâmplat să treacă „pe acelaşi drum un preot şi, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături… Un levit… a trecut înainte pe alături. Dar un samaritean, care era în călătorie…” ajuns în locul unde era căzut cel jefuit, „l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin, apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el.” (Luca 10:31-34). Isus încheie pilda cu aceste cuvinte: „Du-te de fă și tu la fel!” (vers. 37). Așadar, cere-I lui Dumnezeu să te ajute să observi nevoile, să empatizezi și să-ți dea harul de a dovedi compasiune.

„Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi?” (Amos 3:3)

     Relațiile se bazează pe încredere reciprocă, iar încrederea se câștigă spunând adevărul. Dar există moduri diferite de a spune adevărul: unele care ajută, altele – care rănesc. Abordarea de tip „spune-le ce ai pe suflet” doar adâncește prăpastia. Dar există și modul biblic: „credincioşi adevărului, în dragoste” (Efeseni 4:15). Să presupunem că un cuplu se ceartă pentru că el întârzie mereu. Cum poate ea să se asigure că mesajul ei este transmis corect? Ei bine, ea i-ar putea spune: a) „Mă simt frustrată.” Fără acuzații, fără atacuri; doar o împărtășire sinceră a ceea ce simte; sau: b) „Când întârzii…” Fără judecată, fără jigniri, fără etichete; doar o descriere a felului în care ea vede acțiunea lui; ori: c) „Mi se pare că îmi spui că timpul meu nu este cu adevărat important pentru tine.” Fără moralizare; doar împărtășirea sinceră a emoțiilor ei. Sau: d) „În viitor, poți să încerci să fii punctual sau să mă suni și să-mi spui când ajungi?” În loc să se concentreze pe acțiuni din trecut pe care el nu le poate schimba, ea îi spune ce ar dori să facă diferit data viitoare… ori: e) „Ai fi dispus să faci asta pentru mine?” Fără a cere sau a considera de la sine înțeles… doar solicitând considerație și cooperare. Și dacă el acceptă, ei au un acord; ea îi mulțumește sincer și răsplătește fiecare efort pe care el îl face pentru a-și ține cuvântul. De fapt, ea tocmai a restabilit relația, făcând din el un aliat, în loc de adversar. De asemenea, ea a redefinit obiectivul ca fiind unul comun, nu ceva ce ea „îi face lui”! Noi putem „merge împreună” când „ne-am învoit” să facem acest lucru, așa după cum spune Scriptura.

„Dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii.” (Galateni 5:15)

     Orice relație se confruntă cu probleme, și conflicte sunt la tot pasul… Având în vedere acest lucru, este important să recunoaștem următoarele: 1) Problemele sunt inevitabile, normale și potențial benefice. Sunt inevitabile deoarece relațiile aduc împreună oameni foarte diferiți. Sunt normale deoarece toate relațiile, inclusiv cele minunate, trec prin momente bune și rele. Și sunt potențial benefice deoarece, dacă sunt gestionate eficient, relația poate crește prin probleme. 2) În general, există trei modalități de rezolvare a problemelor: a) Evitarea. Cei ce recurg la ea sunt oamenii de tipul „nu face valuri”. Ei își ascund sentimentele fără să-și dea seama că aceste sentimente vor reapărea cu siguranță în viitor. Ei trec de la tăcere la acumulare, și-apoi la explozie, provocând efecte secundare (mentale, emoționale și fizice). Între timp, problema continuă să crească, iar problemele nerezolvate erodează relația! b) Atacul. Oamenii care-l practică sunt de tipul „lovește-i înainte să te lovească ei”! Sunt luptători care refuză să cedeze, așa că își provoacă reciproc răni, din care poate cu greu își vor reveni… Biblia ne avertizează în această privință: „Dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii.” Cum așa?! Pentru că atacul generează contraatac, și nimic nu se rezolvă. c) Abordarea. Există din fericire și oameni care consideră că „niciun preț nu este prea mare pentru a menține o relație bună”. Sunt sensibili la sentimentele celorlalți, insistând în același timp ca ambele părți să abordeze direct problemele importante. Ei evită să dea vina pe cineva, abordează problema fără să atace persoana, și îi invită pe ceilalți să colaboreze – pentru a rezolva problema și a consolida relația. Acesta este modalitatea cea mai bună! Funcționează – încearc-o și tu!