BÂRFA – NU-I CĂDEA PRADĂ

„Fereşte-ţi limba de rău” (Psalmul 34:13)

     Ai auzit de cele trei femei care s-au hotărât să-și mărturisească slăbiciunile una alteia? Prima a mărturisit că bea prea mult. A doua a mărturisit că e invidioasă pe înfățișarea unei prietene. Cea de-a treia nu a spus nimic, așa că celelalte două au insistat pe lângă ea întrebând-o: „Dar slăbiciunea ta care este?” În cele din urmă, ea a răspuns: „Bârfa și abia aștept să plec și să le povestesc altora despre voi două”. Să fim serioși acum. Biblia folosește cuvinte puternice referitor la subiectul bârfei. „Cine-şi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui” (Proverbe 13:3). „Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşeală inima, religiunea unui astfel de om este zădarnică” (Iacov 1:26). „Cine iubeşte viaţa, şi vrea să vadă zile bune, să-şi înfrâneze limba de la rău” (1 Petru 3:10). Bârfa e ca noroiul aruncat pe un perete alb– poate nu se lipește, dar lasă o urmă  murdară.  Și acea  urmă  poate  dura  o viață  întreagă!  Așa  că înainte  să tragi,  verifică-ți  ținta. Întreabă-te cât rău vei produce și cum te vei simți după aceea. Solomon a spus: „Moartea şi viaţa sunt în puterea  limbii; oricine  o iubeşte,  îi va mânca  roadele”  (Proverbe  18:21).  Ai înțeles  ideea?  „Îți vei mânca cuvintele”. Vei culege roadele pe care le semeni, bune sau rele. Concluzie: dacă vrei să găsești greșeli, uită-te în oglindă. Când lucrezi la propriile tale slăbiciuni, nu vei avea timp să bârfești pe nimeni.