DESPRE ANGAJAMENTE (2)

„Să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze” (Luca 9:23)

     Astăzi vom prezenta alte trei tipuri biblice de angajament profund (după căsătorie, despre care am pomenit data trecută): 1) Angajamentul la locul de muncă. În trecut, angajatorii își apreciau angajații iar angajații își prețuiau angajatorii și locurile lor de muncă. Locul de muncă în ziua de astăzi este un loc ostil, în care angajații își critică șefii și fac doar minimum necesar ca să scape basma curată, în timp ce mulți șefi au devenit tot mai exigenți, tratându-și angajații cu dispreț. Nu aceasta este calea lui Dumnezeu. Calea Sa cere angajament reciproc al celor două părți implicate: managementul și executanții. Apostolul Pavel spune: „Robilor, ascultaţi de stăpânii voştri pământeşti, cu frică şi cutremur, în curăţie de inimă, ca de Hristos. Slujiţi-le nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca şi cum aţi vrea să plăceţi oamenilor, ci ca nişte robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu. Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.” (Efeseni 6:5-8). 2) Angajamentul la biserică. Mulți creștini au adoptat o abordare stil „autoservire” față de biserică. Alegem ce ne place și lăsăm deoparte ce nu ne place. Participăm sau nu, în funcție de meniu. Însă calitatea de membru în biserica lui Hristos implică un legământ cu trupul credincioșilor care veghează unii asupra altora, care se prețuiesc unii pe alții, care se roagă unii pentru alții și care împlinesc împreună marea poruncă (vezi 1 Corinteni 12:12-31). 3) Angajamentul față de Hristos. Hristos nu are nevoie de urmași șovăitori și căldicei. (vezi Apocalipsa 3:16). El le-a vorbit mulțimilor astfel: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze.” Asta înseamnă că nu-ți mai urmezi propriile dorințe, ci Îl urmezi pe Hristos și voia Sa. Asta înseamnă un angajament profund, și tu ești chemat să ți-l asumi! Gândește-te bine la asta, azi! Și conformează-te!

DESPRE ANGAJAMENTE (1)

„Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine…” (Galateni 2:20)

     În zilele noastre, mulți oameni doresc să strângă cât mai mult pentru ei și să dăruiască cât mai puțin posibil. Ei vor să fie alături de prietenii lor în vremurile bune, dar în vremurile tulburi să fie absenți. Din nefericire, statisticile la nivel de țară confirmă această lipsă de angajament. Rata căsătoriilor este scăzută, în timp ce rata divorțurilor este ridicată. Implicarea în lucrare și în cauze demne de luat în seamă, cum ar fi sprijinirea celor nevoiași, este de asemenea scăzută. De ce? Pentru că oamenii nu mai doresc să-și asume riscuri sau să fie legați de responsabilități. Vedem adesea ocaziile de a-i sluji pe alții ca pe niște obligații, și prin urmare le evităm. Suntem generația frânturilor de fraze, incapabili să ne concentrăm prea mult, obișnuiți cu reclame de 15 secunde și cu mâncarea de tip fast food. Vrem ca predicile să fie simple, antrenante, și să ne facă să ne simțim bine. Da, angajamentul este rar – dar e ceea ce ne cere Dumnezeu! Angajamentul înseamnă că promisiunea ta e un adevărat legământ, fie că-ți convine, fie că nu. Ne vom uita la câteva exemple. Întâi, angajamentul căsătoriei. Căsătoria, așa cum o vede Dumnezeu, nu este un aranjament în care fiecare oferă jumătate. E o înțelegerea reciprocă de a oferi 100%. E un legământ care se întinde pe toată viața, între tine și soțul sau soția ta: „la bine și la greu, în bogăție sau în sărăcie, în sănătate sau în boală, până când moartea vă va despărți.” Și acest legământ este mult mai ușor de pus în practică atunci când soțul și soția au învățat să spună, asemenea apostolului Pavel: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.” Asta înseamnă că moartea față de interesul propriu este cheia unei relații extraordinare! Reține asta azi!

BINECUVÂNTAREA PROMISĂ DE DUMNEZEU

„Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvânta, cum ţi-a spus…” (Deuteronomul 15:6)

     Uneori viața te descurajează atât de tare, încât renunți să mai speri și să crezi că ți se mai poate întâmpla ceva bun vreodată. Dacă te afli într-un astfel de impas astăzi, citește aceste cuvinte: „Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace… ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” (Ieremia 29:11). Dumnezeu are un plan pentru fiecare dintre noi, dar nu toți îl experimentează. De ce? Din două motive: 1) Nu înțelegem că avem drepturi și privilegii. Noi credem că Dumnezeu ne poate mântui și că ne va duce în rai când murim, dar nu credem că poate face ceva cu privire la trecutul, prezentul sau viitorul nostru. 2) Trăim mult sub nivelul intenționat de El, deoarece ne vedem în lumina greșită. Noi credem că EL poate binecuvânta pe oricine, dar nu și pe noi… pentru că nu suntem vrednici. Dar Dumnezeu ne-a îmbrăcat în neprihănirea lui Hristos, așa că suntem demni în ochii Săi, și El are planuri să „ne binecuvânteze, cum ne-a spus.” În vremurile Bibliei, când un rege nou prelua domnia, el se asigura că fostul rege și familia acestuia erau eliminați; în felul acesta, nimeni nu se mai putea ridica împotriva lui. Așadar, când David i-a luat locul regelui Saul, Mefiboșet, nepotul lui Saul, a fugit în pustie de frică. Însă David era un rege diferit. În loc să caute să șteargă de pe fața pământului familia predecesorului său, el a întrebat: „A mai rămas cineva din casa lui Saul, ca să-i fac bine din pricina lui Ionatan?” (2 Samuel 9:1). „De ce ar vrea Dumnezeu să mă binecuvânteze pe mine?” întrebi tu. Răspunsul este simplu și clar: datorită lui Hristos!

LEGEA LUI MURPHY SAU LEGEA LUI DUMNEZEU?

„Tot ce este adevărat… aceea să vă însuflețească.” (Filipeni 4:8)

     Se spune că în 1949, Căpitanul Edward Murphy, un inginer care lucra pentru Forțele aeriene ale Statelor Unite ale Americii, s-a înfuriat din cauza unui transmițător conectat greșit. Certându-l pe tehnicianul care era responsabil cu asta, Murphy a spus: „Dacă există vreo modalitate de-a face lucrurile greșit, el o va găsi!” De-a lungul timpului, maxima: „Dacă ceva poate să meargă prost, va merge prost!” a devenit cunoscută drept Legea lui Murphy. De fapt, ea afirmă ceva de genul: „Nimic nu e așa de simplu precum pare. Totul durează mai mult decât te-aștepți și dacă ceva poate merge prost, așa va fi – în cel mai nepotrivit moment posibil!” Descurajant, nu?! Cine s-ar mai bucura de viață dacă ar trăi după această filozofie? Pentru că se așteaptă mereu la rău, asta vor și primi! Legea lui Dumnezeu este în dezacord total cu Legea lui Murphy. Poate că lumea se așteaptă ca Legea lui Murphy să opereze în viețile lor, dar în calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, tu trebuie să te împotrivești acestui stil de gândire și să îmbrățișezi legea lui Dumnezeu. În esență, iată ce spune ea: „Dacă există lucruri bune care se pot întâmpla, așa va fi. Nimic nu este atât de dificil precum pare. Orice lucru aduce satisfacție și dacă se poate întâmpla ceva bun cuiva, mie mi se va întâmpla – pentru că ascult de Dumnezeu!” Gândește-te cât de mult te-ai putea bucura de viață, dacă gândurile tale ar fi în acord cu legea lui Dumnezeu, nu cu Legea lui Murphy. Adevărul este că Dumnezeu ți-a pregătit o viață extraordinară, una de care dorește să te bucuri din belșug. Așadar, în loc să faci din țânțar armăsar, și să contrazici Cuvântul lui Dumnezeu, bazează-te pe o astfel de promisiune: „Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său” (Romani 8:28). Asta înseamnă să trăiești după legea lui Dumnezeu… nu după Legea lui Murphy!

NU TOLERA PROSTIA!

„Nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.” (Proverbele 1:7)

     În limba ebraică se folosesc trei cuvinte pentru a reda ceea ce în cartea Proverbele apare ca „nebun”: 1) „Kesil.” Acest cuvânt se referă la o persoană încăpățânată care consideră că nu are nevoie de niciun sfat. 2) „Ewil.” Rădăcina acestui cuvânt provine din expresia „plin de fluide.” El se referă la o persoană grea de cap care refuză să asculte sfaturile. 3) „Nabal.” Cuvântul acesta se referă la o persoană fără minte care demonstrează lipsa de înțelepciune printr-un mod de viață nebunesc. Prin urmare, nebunul este o persoană fără minte, grea de cap, încăpățânată și care nu va primi notă de trecere la școala înțelepciunii. O astfel de persoană poate fi sclipitoare din punct de vedere intelectual, poate avea succes financiar și poate fi admirată din perspectivă socială, însă moral și spiritual este o persoană falimentară. Solomon ne avertizează: „nebunii mor fiindcă n-au judecată.” (Proverbele 10:21) La fel cum trupul moare din lipsă de oxigen, nebunul va muri din lipsă de înțelepciune. Solomon concluzionează: „Depărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa.” (Proverbele 14:7) Mesajul este clar: numai nebunul se întovărășește cu un nebun. Așadar, când îți alegi un prieten, iată câteva întrebări pe care să ți le pui și să afli răspunsul la ele: Acea persoană scoate la iveală ce e mai bun, sau ce e mai rău, din tine? Are o atitudine pozitivă sau negativă? Ce prieteni are? Este implicată în lucruri care îți încalcă principiile și valorile? Exersează cumpătarea, și își ține în frâu temperamentul? Te face să te apropii mai mult de Dumnezeu sau te îndepărtează de El? Și pe măsură ce afli răspunsuri, deprinde-te să umbli cu înțelepții!

O ÎNTREBARE SINCERĂ

„Până când Îţi vei ascunde Faţa de mine?” (Psalmul 13:1)

     Când Kelly James împreună cu doi prieteni, care făceau cățărări, au murit în Mount Hood din Oregon, Statele Unite ale Americii, fratele său Frank, profesor de teologie a afirmat: „Una e să vorbești despre moarte în mod abstract, la modul generic, și cu totul altceva este când te confrunți cu moartea cuiva drag. Moartea este urâtă. Nu putem – și nu trebuie – să ne străduim s-o facem mai plăcută, prin platitudini pioase. Mă bântuie această întrebare: „Unde era Dumnezeu când Kelly îngheța de frig?” Pentru mine, a nu pune această întrebare ar însemna că nu-L iau pe Dumnezeu în serios. Nu vreau să spun că simplii muritori nu pot sta în picioare la judecata lui Dumnezeu. El nu-mi dă mie socoteală! Însă o întrebare sinceră, dintr-o inimă zdrobită, e un lucru inevitabil, și mi se pare cinstit!” Lui David nu i-a fost teamă să-L întrebe pe Dumnezeu: „Până când îți vei ascunde Fața de mine?” Iar câteva versete mai încolo, același David întristat declara: „Eu am încredere în bunătatea Ta…” (Psalmul 13:5). Și-apoi, Frank James continuă: „În mijlocul consternării spirituale, Dumnezeu S-a manifestat în durerea mea. Nu știu cum, dar El se află în mijlocul dezamăgirii, a confuziei și a emoțiilor neprefăcute. Lucrul acesta nu are niciun sens pentru mine și nu-l înțeleg. Însă concepția mea despre credință a devenit una avraamică. Trebuie să mă încred în Dumnezeu chiar și când nu înțeleg, așa cum au mărturisit creștinii timp de secole: „Credem în învierea morţilor” (vezi 1 Corinteni 15:42). În mijlocul atâtor lacrimi care ar putea umple un ocean, trebuie să-i îngropăm pe cei dragi ai noștri. Dar îi îngropăm cu această convingere: „după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos.” (1 Corinteni 15:22). Lucrul acesta nu ne scutește de durere, dar promisiunea aceasta ia credința și o duce în miezul durerii, unde speranța începe să-și facă apariția, la fel cum o rază de soare străpunge un cer înnorat!”

DE CE SĂ SPERI?

„Valea Acor i-o voi preface într-o uşă de nădejde…” (Osea 2:15)

     Referințele biblice despre văi simbolizează în general o stare de deznădejde. Valea Acor (Tulburare) și-a primit numele când familia lui Acan a fost omorâtă cu pietre, și unde armatele lui Israel au fost învinse (vezi Iosua 7:25-26). Sentimentul deznădejdii face parte din condiția umană… și numeroși eroi, dintre cei mai notabili din istorie, au trăit-o pe propria lor piele. William Penn a spus: „În jurul nostru nu mai este aproape nimic altceva decât ruină și disperare.” Lord Shaftesbury a zis: „Nimic nu mai poate salva Imperiul Britanic de la naufragiu!” Benjamin Disraeli a declarat: „În industrie, în comerț, în agricultură… nu mai există nicio speranță.” Și Lordul Gray se plângea astfel: „Lămpile se sting în toată Europa; nu vom mai vedea lumina în viața noastră!” Există persoane malefice și profeții despre nenorociri peste tot… iar dacă asculți de ceea ce-ți spun ei și le cumperi marfa, vei ajunge să crezi că nu mai există nicio speranță pentru situația ta. Autorul epistolei către Evrei ne îndeamnă (Evrei 10:23): „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa”. Dumnezeu are putere și-ți poate transforma Valea Acor în „valea speranței”! E aceeași promisiune pe care El a făcut-o poporului Său, chiar după ce iudeii I-au întors spatele. Dumnezeu a spus în Isaia 65:10: „Valea Acor va sluji de culcuş boilor, pentru poporul Meu care Mă va căuta.” Închei cu vorbele lui Henry Blackaby, care spunea: „Optimiștii nu ignoră dificultățile, însă încrederea în prezența lui Dumnezeu îi împiedică să devină descurajați. E imposibil să stai în prezența lui Dumnezeu și să fii pesimist. Dacă ne concentrăm asupra problemelor noastre, ele vor fi gigantice. Dar dacă ne focalizăm pe Dumnezeu și pe Cuvântul Lui, vom vedea situația în perspectivă, și vom fi asigurați că toate lucrurile sunt posibile, împreună cu El!”

CASA VISURILOR TALE (4)

„Nu va mai fi… durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21:4)

     Dave Dravecky a fost un mare jucător de baseball în echipa San Francisco Giants, în anii 1980. În 1988, doctorii i-au descoperit o tumoare la brațul pe care îl folosea la aruncare, iar în 1991, brațul a trebuit să fie amputat. În cartea sa: „When You Can’t Come Back’’ (Când nu te mai poți întoarce – n.tr.), el vorbește despre sentimentul pierderii. „Îmi este dor să fac lucruri cu ambele mâini și – firește – îmi e tare dor de baseball. În filmul „Field of Dreams” (Câmpul viselor – n.tr.) există o scenă în care Joe Jackson cel desculț – unul dintre cei opt jucători, din echipa Chicago White Sox, excluși din baseball pentru că au participat la o conspirație prin care echipa a pierdut Campionatul mondial din 1919 – a spus: „Faptul că am fost dat afară din baseball a fost ca și cum o parte din mine mi-a fost amputată. Mă trezeam noaptea cu mirosul terenului de baseball în nări și cu răcoarea ierbii pe picioare. Am iubit cu adevărat acest joc. Aș fi jucat doar pentru bani de mâncare… pentru sunete – pentru mirosuri. Aș fi jucat pentru nimic.” Dravecky continuă: „Acea scenă a avut un efect puternic asupra mea. Și mie îmi lipseau acele trăiri. Sentimentul atingerii cusăturilor de pe minge, în timp ce țineam o minge nouă în mână, sunetul bâtei când lovește o minge… Aș fi jucat pentru bani de mâncare. Aș fi jucat pentru nimic!” Da, trăim într-o lume decăzută în care ni se amputează membre ale corpului și pierdem persoane dragi nouă… Însă cerul se va revanșa pentru tot ce am pierdut. Ne vom reîntâlni cu toți cei dragi nouă care au fost răscumpărați, iar noi și prietenii noștri nu vom mai avea boli, dureri și niciun fel de amputare. „Nu va mai fi… durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Într-o zi, vei locui și tu în „casa visurilor” tale… în cea veșnică! Bucură-te de pe-acum!

CASA VISURILOR TALE (3)

„Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, şi-I slujesc zi şi noapte…” (Apocalipsa 7:15)

     Când te gândești la „casa visurilor” tale, mai apare o întrebare: cât de aproape este de locul unde lucrez? Te-ai întrebat vreodată ce vom face de fapt în cer? Este cerul Paradisul recâștigat? Apostolul Pavel vorbește despre cer și despre lucrurile din cer în prima sa epistolă către Corinteni, la capitolul 2, de la versetul 9, unde citim: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc. Noua însă ni le-a descoperit prin Duhul Său.” Biblia nu ne oferă descrieri specifice pentru ceea ce vom face în cer… însă primul Paradis ne dă două indicii importante: Primul indiciu ne spune că nu mai trebuie să ne zbatem ca s-o scoatem la capăt. Nu vom mai trăi cu speranțe zdrobite și cu dezamăgiri. Fiecare vis și idee creativă pe care le vom avea – se va împlini. Al doilea indiciu vorbește despre „a domni peste ceva sau cineva.” Așadar, vom fi promovați și răsplătiți. Dar iată care este diferența: în Paradisul pierdut, Dumnezeu i-a zis lui Adam: „Blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale…” (Geneza 3:17). Despre Paradisul regăsit însă, Dumnezeu a spus: „Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo…” (Apocalipsa 22:3). Într-o noapte, uitându-se la stelele de pe cer, un băiețel i-a zis tatălui său: „Dacă partea aceasta păcătoasă a cerului este atât de frumoasă, cum va arăta oare partea lipsită de păcat?” Așadar, iată o întrebare: Mergi tu în cer când mori? Ești sigur? Poți să fii – dacă te încrezi în Domnul Isus Hristos! Apostolul Ioan a scris (1 Ioan 5:13): „V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică.”  Asta e sigur!

CASA VISURILOR TALE (2)

„…m-am uitat, şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni…” (Apocalipsa 7:9)

     Când vrei să te muți în „casa visurilor” tale, o altă întrebare importantă e: Ce fel de oameni locuiesc în zonă? Apostolul Ioan scrie despre cetățenii cerului în Apocalipsa 7:9-10. „După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini; şi strigau cu glas tare, şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!” Max Lucado povestește într-una dintre cărțile sale despre prietena sa Joy, care era învățătoare de Școală duminicală și avea în grupa ei o fetiță de nouă ani, foarte timidă, pe care o chema Barbara… care era o fetiță fără privilegii, dintr-o zonă săracă a orașului. Lucado scrie: „Barbara avea o viață de familie foarte dificilă și asta o făcea să fie o fetiță fricoasă și nesigură. În săptămânile când prietena mea a fost învățătoare la grupa ei, Barbara nu a scos vreun cuvânt. Niciodată. Când ceilalți copii vorbeau, ea stătea pe scaun. Când ceilalți cântau, ea tăcea. Când ceilalți râdeau, ea stătea liniștită. Era mereu prezentă. Asculta întotdeauna. Dar tăcea întotdeauna! Până în ziua în care Joy le-a prezentat o lecție despre cer. Joy le-a vorbit despre faptul că Îl vom vedea pe Dumnezeu. Le-a spus copiilor despre ochi fără lacrimi și despre viață fără moarte. Barbara era fascinată. Nu o slăbea pe Joy din ochi. Asculta însetată. Apoi a ridicat mâna: „Doamnă?” Joy a rămas înmărmurită. Până atunci Barbara pusese nicio întrebare. „Da, Barbara.” Și fetița aceea de nouă ani a întrebat: „Este cerul și pentru fetițe ca mine?” Răspunsul este: DA! Cerul a fost creat și pentru Barbara – dar și pentru tine!