POVESTEA A DOUĂ FAMILII

„Știu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului…” (Geneza 18:19)

     Povestea următoare, despre două familii, spusă cu peste un secol în urmă, conține învățături care sunt mai relevante acum mai mult ca oricând. Familia nr. 1 – Edwards. Știai că tatăl cunoscutului reformator și pastor din New England, Jonathan Edwards, a fost un cleric? Iar mama sa a fost descendenta unui lucrător al bisericii? De fapt, familia lui Edwards include 14 președinți de universități, peste 100 de profesori universitari, 30 de judecători, 60 de medici, peste 100 de clerici, misionari și profesori de teologie și aproximativ 60 de autori. De-a lungul istoriei, nu cred că a existat vreo industrie în America în care să nu fi fost vreun membru al familiei Edwards, printre promotorii săi de frunte. Jonathan Edwards a fost copilul unei familii creștine, crescut în cele mai favorabile condiții. Familia nr. 2 – Jukes. Membrii acestei familii n-au putut fi convinși să studieze, n-au dorit să muncească, și s-au făcut cunoscuți pentru faptul că au costat statul New York milioane de dolari. Întregul lor dosar cuprinde sărăcie, crimă și nebunie. Dintre descendenții săi, 310 erau cerșetori de profesie, 440 au fost distruși fizic de propria lor răutate, 60 erau hoți de rând, 133 au fost criminali condamnați și 55 au fost victime ale necurăției. Numai 20 au deprins o meserie (10 dintre ei au învățat-o în închisoare) și această familie notorie a comis 7 crime. Da, când copilul tău devine un pericol, el poate infecta întreaga familie. Dar dacă este crescut într-un mediu evlavios, el poate binecuvânta o întreagă familie, dar și să influențeze lumea generații la rând. Deci care este concluzia? Aceasta: Dragi părinți, dacă sunteți înțelepți îi veți învăța Cuvântul lui Dumnezeu pe copiii voștri, în fiecare zi.

PREȚUL SUCCESULUI

„Oriunde se munceşte este şi câştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă.” (Proverbele 14:23)

     Într-o zi, un bunic le povestea nepoților săi cum a plecat el să trăiască în America. Le-a spus despre trenurile și vaporul care l-au purtat din casa lui din Europa de Est. Le-a spus despre felul în care i s-au procesat datele, împreună cu ale celorlalți imigranți, la Ellis Island… și a ajuns la momentul când s-a dus la un restaurant cu autoservire din Manhattan, ca să-și ia ceva de mâncare. S-a așezat la o masă liberă și a așteptat multă vreme ca să vină cineva să-i ia comanda… dar n-a venit nimeni! În cele din urmă, o femeie cu o tavă plină de mâncare s-a așezat la masa lui și i-a explicat cum funcționează autoservirea. „Începi de la capăt,” i-a spus ea, arătând spre teancul de tăvi. „Apoi mergi de-a lungul vitrinelor cu mâncare și îți iei ce dorești. La celălalt capăt ți se spune cât trebuie să plătești.” Bunicul a reflectat o clipă, apoi a spus: „Curând am aflat că așa funcționează totul în America. Aici, viața este ca un restaurant cu autoservire. Poți avea tot ce-ți dorești – chiar și succes foarte mare – dacă ești dispus să plătești prețul! Dar nu vei primi niciodată ceea ce-ți dorești, dacă aștepți ca altcineva să-ți aducă. Trebuie să te ridici și să-ți iei singur!” Diferența dintre locul în care te găsești acum și locul în care ai vrea să fii se poate rezuma într-un cuvânt: muncă! „Dorește Dumnezeu să am succes?” întrebi tu. Da, însă El nu ți-l va arunca direct în poală. El a promis că va binecuvânta „tot lucrul mâinilor tale…” (Deuteronomul 28:12). Ore nesfârșite, efort persistent, îmbunătățire continuă – iată ce face diferența dintre ambiție și succes. Așadar, Dumnezeu să binecuvânteze „tot lucrul mâinilor tale”!

VORBE ÎNȚELEPTE

„Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită!” (Proverbele 15:23)

     William Penn a fost fondatorul coloniei britanice din Pennsylvania, în anul 1677 (să nu uităm: statul american Pennsylvania a fost denumit astfel în onoarea sa); el a formulat la un moment dat următoarele șase principii ale conversației: „1) Evită anturajul dacă nu este folositor sau necesar și în acele ocazii vorbește puțin și ultimul; 2) Tăcerea înseamnă înțelepciune, pe când vorbirea este nebunie; asta e întotdeauna sigur; 3) Unii sunt atât de ridicoli, încât – în loc să asculte, și să se gândească înainte de a răspunde – îi întrerup pe cei care vorbesc și presupun ce vor să spună, fapt care este necivilizat, cât și absurd; 4) Dacă gândești de două ori înainte de a vorbi o dată, vei vorbi de două ori mai bine; 5) Mai bine să nu spui nimic decât să bați câmpii. Și, ca să vorbești adecvat, ia în considerare atât ceea ce este potrivit, cât și momentul când este potrivit să vorbești; 6) În orice discuție, adevărul să fie scopul tău, nu victoria sau interesul nedrept; străduiește-te să-l câștigi, și nu să-l zdrobești pe oponentul tău!” Pe scurt, nu vorbi niciodată fără să gândești! Acordă-ți timp să încorporezi înțelepciune în vorbele tale, și evită cuvintele care îi fac pe ceilalți să se simtă intimidați sau inferiori. Una dintre cele mai bune modalități prin care poți să-i convingi pe oameni este să-i asculți. Bârfitorul vorbește despre alții, iar o persoană plictisită vorbește despre sine… dar un bun vorbitor vorbește despre ceea ce te interesează și ascultă atent ce ai de spus. Adevărul este că uneori, cu cât vorbești mai mult, cu atât oamenii își vor aduce aminte mai puțin din ce spui. Dar probabil își vor aminti vorbele tale, dacă simt că îți pasă suficient de mult ca să le asculți gândurile și preocupările. Încheiem cu aceleași vorbe ale lui Solomon cu care-am început: „Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită!”

„LUCRURILE DE SUS”!

„Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.” (Coloseni 3:2)

     Ați auzit? Biblia ne sfătuiește limpede, spre binele nostru, să ne gândim „la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.” Foarte multe dintre lucrurile care se petrec în lume astăzi ne pot afecta cu ușurință mintea și emoțiile, dar noi trebuie să învățăm să ne ridicăm deasupra lor. Când ne năpădesc gândurile negative și când emoțiile încearcă să ne controleze, ar trebui să ne oprim… și să ne gândim la lucrurile de sus. De multe ori ne simțim mai bine dacă vorbim pozitiv despre ceea ce ne deranjează. De exemplu, vorbește cu tine însuți cam așa: „Poate familia mea nu este tot ce mi-am dorit, dar sunt mulțumitor că am o familie… Poate casa mea nu este atât de frumoasă pe cât mi-am dorit, dar totuși e un loc bun de trăit… Poate trec printr-o perioadă dificilă momentan, dar Domnul Isus este cu mine și mă va ajuta s-o depășesc!” Diavolul știe pe ce buton să apese pentru a obține o reacție emoțională. Așadar, ce e de făcut? Bazează-te pe Cuvântul lui Dumnezeu! „Ferice de (sau: este fericit, binecuvântat și demn de invidiat) omul pe care-l pedepseşti Tu, Doamne, şi pe care-l înveţi din Legea Ta, ca să-l linişteşti în zilele nenorocirii, până se va săpa groapa celui rău!” (Psalmul 94:12-13). Cu cât te disciplinezi mai mult să spui NU sentimentelor, și DA – înțelepciunii lui Dumnezeu, cu atât va fi mai ușor să-ți învingi adversarul din războiul spiritual. Așadar, ia astăzi hotărârea de-a nu-ți mai clădi viața pe reacții emoționale, și de a te concentra pe „lucrurile de sus”! Amin?

ALFABETUL RUGĂCIUNII

„…aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu… cu mulţumiri.” (Filipeni 4:6)

     Rodica și George erau proprietarii unei clădiri comerciale, iar George folosea jumătate din ea pentru cabinetul său dentar. Timp de cincisprezece ani, nu au întâmpinat nicio dificultate cu închirierea celeilalte jumătăți, care le furniza bani în plus pentru a-și plăti facturile. Apoi, și-au pierdut chiriașul… iar un agent imobiliar le-a spus: „Nu are rost să vă faceți reclamă, absolut nimeni nu-și găsește chiriași!” Pentru a-și atenua stresul, Rodica s-a apucat de înot la un bazin din oraș. Într-o zi, când se simțea deosebit de neliniștită, s-a hotărât… să se roage în timp ce înota, folosind alfabetul pentru a ține minte numărul de ture. S-a concentrat pe adjective pentru a-L descrie pe Dumnezeu, începând cu litera A. „Tu ești un Dumnezeu Atotputernic”, s-a rugat ea în timpul primei ture; B. „Un Dumnezeu Bun și Binevoitor”, s-a rugat ea tura următoare. Și apoi C: „Tu ești un Dumnezeu Călăuzitor, Creativ și Capabil.” Când a terminat a douăzeci și șasea tură, ea înota deja de o oră… și temerile îi dispăruseră! Acum era sigură că Dumnezeu va purta de grijă! La puțin timp după aceeastă experiență, un terapeut care a văzut afișul „De închiriat” a sunat-o și a rugat-o să-i arate biroul. Era exact ce-și dorea, așa că… s-a rezolvat și cu închirierea spațiului! Din câte știu, Rodica se roagă în continuare în timpul turelor de înot. „La urma urmelor, spune ea, am descoperit bunătatea lui Dumnezeu de la A la Z!” Te îngrijorezi într-o anumită privință astăzi? Iată o opțiune mai bună (Filipeni 4:6-7): „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.”

SĂ ÎNVĂȚĂM DE LA MOISE (4)

„Prin credinţă… a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.” (Evrei 11:27)

     În al patrulea (dar nu în ultimul) rând, avem de învățat de la Moise să perseverăm, atunci când viața devine grea. Putem rezuma viața lui Moise în expresia: „a perseverat.” Este o realitate a vieții faptul că nu există câștig fără durere, nici avansare fără împotrivire, și nici progres fără probleme. Moise a înțeles că dificultățile vin în viața fiecărui om, și el a știut cum să le înfrunte și să meargă mai departe. Și noi trebuie să învățăm să facem la fel. Ca urmași ai lui Hristos, noi nu trebuie să lăsăm problemele să ne învingă; în schimb, ar trebui să le folosim astfel încât să ne apropie de Dumnezeu. Cineva a spus că nu ar trebui să lăsăm problemele să ne îngenuncheze… cu excepția rugăciunii – doar atunci putem să îngenunchem! Dumnezeu îngăduie anumite situații în viața noastră, ca să creștem. Și fără perseverență nu vom ajunge prea departe. Să reținem cuvintele „Prin credință… a rămas neclintit…” Credință – în ce? Credință – în cine? Credință în Dumnezeu! Nu vorbim aici despre vreo tehnică omenească de autoajutorare ce face apel la firea pământească. Nu, vorbim despre faptul că atunci când Dumnezeu ne cheamă să facem un lucru, El ne echipează și ne dă putere. El merge înaintea noastră și ne oferă tot ce ne trebuie. Când spunem DA planului Său pentru viața noastră, ne putem baza pe această promisiune: „Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” (Romani 8:28). Să recapitulăm ca să reținem: pentru a urma exemplul lui Moise, trebuie: 1) să știm cine suntem; 2) să ne asumăm responsabilitatea pentru viața noastră; 3) să ne stabilim prioritățile; și 4) să perseverăm atunci când viața devine dificilă. Dacă vom respecta aceste adevăruri biblice, vom avea o viață cu adevărat binecuvântată de Dumnezeu.

SĂ ÎNVĂȚĂM DE LA MOISE (3)

„El… avea ochii pironiţi spre răsplătire.” (Evrei 11:26)

     Ce mai putem învăța de la Moise, ca să reușim? În al treilea rând: să-ți stabilești prioritățile. Omul acesta a socotit „ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire.” În acea vreme, o mare parte din bogăția lumii era depozitată în Egipt. Așa că Moise avea deja ceea ce majoritatea oamenilor încearcă să obțină toată viața lor: popularitate, posesiuni, plăceri… Cu toate acestea, Dumnezeu i-a cerut să facă ceva mai important – și el a ascultat! Era o chestiune de priorități. Moise s-ar fi putut gândi cu ușurință: „Situația sclavilor este proastă, așa că voi rămâne în sistem și voi lucra pentru reformă.” Majoritatea dintre noi ne dorim să fim iubiți de ceilalți, dar există o mare problemă cu popularitatea: nu durează. Poți fi cel mai popular nume din campusul universitar pentru o vreme, dar când te întorci la câțiva ani după absolvire, vei descoperi probabil că nimeni nu mai crede că ești așa de special. Pe lângă popularitate, există plăcerea. Este plăcerea ceva greșit? Nu, câtă vreme nu te conduce spre păcat! O altă prioritate a multora este averea. Și nu este nimic în neregulă cu succesul material. Unii dintre cei mai importanți oameni din Biblie erau extrem de bogați, inclusiv Avraam și Solomon. Dar Domnul Isus a spus foarte clar: „Viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.” (Luca 12:15). În cele din urmă, bogăția nu aduce fericire. Întreabă-i pe cei care au mulți bani: „De câți bani ar fi nevoie ca să fii fericit?” Răspuns: „Doar de câțiva… în plus!” Banii trebuie folosiți – nu iubiți! Dumnezeu vrea ca noi să folosim lucrurile și să iubim oamenii. Doar că noi iubim lucrurile, așa că vom ajunge să folosim oamenii. Moise avea prioritățile corect stabilite; el nu a prețuit lucrurile materiale pentru că exista ceva mult mai important în viața lui, și anume: voia lui Dumnezeu! Gândește-te și învață asta de la Moise!

SĂ ÎNVĂȚĂM DE LA MOISE (2)

„Moise… a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu…” (Evrei 11:25)

     Pentru a-ți împlini destinul, trebuie să înveți de la Moise (în al doilea rând) să-ți asumi responsabilitatea pentru viața ta. „Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.” (Evrei 11:24-25). În primul rând, Moise a refuzat să fie altcineva decât el însuși. Apoi, a ales să meargă pe calea lui Dumnezeu. Principiul de aici este următorul: tu poți înlocui oricând ceva negativ cu altceva pozitiv. Nu doar să încetezi să faci ceva, ci și să începi să faci altceva! Viața creștină nu se reduce la un set de legi și porunci negative. Viața creștină este o chestiune ce ține de relații – cu Dumnezeu, cu ceilalți și cu tine însuți. Să remarcăm că Moise a luat decizia „când s-a făcut mare”. Este un semn de maturitate, atunci când poți rezolva problema responsabilității și identității personale. Cât Moise a fost doar un copil, era normal să nu-și pună problema ori să amâne decizia despre cine era. Dar când a devenit adult, a trebuit să facă o alegere, să își asume responsabilitatea pentru propria sa viață și să meargă înainte. Întotdeauna este mai ușor să dai vina pe alții: „Aș merge pe calea lui Dumnezeu dacă și prietenul sau prietena mea, mama sau tatăl, soțul sau soția ar face asta.” Sau: „Aș fi o persoană mai bună astăzi dacă aș fi avut părinți mai buni.” Dacă nu poți opri circumstanțele care apar în viața ta, poți alege în schimb ca aceste împrejurări să nu te facă o persoană plină de amărăciune, ci o persoană mai bună. În cele din urmă, nimeni nu îți poate strica viața în afară de tine! Diavolul nu poate, pentru că nu are suficientă putere – iar Dumnezeu nu dorește, pentru că El te iubește. Deci, alege și tu azi – ca Moise – să mergi pe calea lui Dumnezeu!

SĂ ÎNVĂȚĂM DE LA MOISE (1)

„Prin credinţă, Moise… n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon…” (Evrei 11:24)

     Viața lui Moise ne dezvăluie patru probleme pe care trebuie să le rezolvăm pentru a reuși în viață. În primul rând, trebuie să știi cine ești. „Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon.” Moise s-a născut evreu, dar a fost crescut ca egiptean, de fiica lui Faraon. Chiar dacă a fost pregătit ca să fie comandant în regatul faraonului, Moise știa că Dumnezeu îl chemase să-și elibereze poporul și să-l scoată din Egipt. Așadar, Moise a trebuit să se cerceteze și să facă o alegere: „Ce am de gând să fac cu viața mea? Eu nu sunt cine cred acești oameni că sunt!” Avea tot confortul pe care și l-ar fi putut dori la palat, și ar fi putut rămâne acolo. Tu ce-ai fi făcut? Ei bine, Moise a luat decizia corectă, chiar dacă asta a însemnat să-și petreacă următorii optzeci de ani din viață prin pustiuri. Fiecare dintre noi trebuie să se confrunte cu identitatea proprie. Cu toții avem o nevoie profundă de a ști (și dorința de a accepta) cine suntem. Încercarea de a fi cine nu suntem este o modalitate rapidă de a ne îmbolnăvi de ulcer, deoarece ne supune unei presiuni foarte mari. Moise a recunoscut această tensiune și a decis să nu se mai prefacă. Când ne oprim din încercarea de-a fi ceea ce nu suntem și când acceptăm planul lui Dumnezeu pentru viața noastră vom fi liberi. Oare cum ne-am fi amintit de Moise, astăzi, dacă ar fi rămas la curtea lui Faraon? Ca de-o mumie egipteană dintr-un muzeu!… sau poate deloc!… Moise a luat o decizie grea – dar, în lumina eternității, a fost cea mai bună. Învață de la el!

LASĂ JUDECATA ÎN SEAMA JUDECĂTORULUI (2)

„Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi…” (Matei 7:2)

     Dacă ești o persoană cu spirit de judecată, ține minte acest principiu atemporal: ce oferi, aceea primești. Domnul Isus a spus: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.” (Matei 7:1-2). Aceasta este legea reciprocității, care garantează că vei primi înapoi ceea ce dăruiești. Nu este o amenințare, este o lege neschimbătoare, la fel ca legea gravitației. S-ar putea să spui: „Eu sunt o persoană onestă și am curajul de a spune lucrurilor pe nume. În plus, păcatul acelei persoane trebuie scos la lumină!” Dar aici nu este vorba de onestitatea ta sau despre păcatul lor, ci despre faptul că Scriptura ne interzice să judecăm! S-ar putea ca tu să ai dreptate, iar ei să greșească, dar faptul de a judeca (în sensul de a condamna) te pune sub judecata Cuvântului lui Dumnezeu, și va trebui să dai socoteală! Dacă cealaltă persoană s-a pocăit deja, și-a mărturisit păcatul și a primit iertarea lui Dumnezeu?! Gândește-te la asta: cea mai urâtă formă de judecată este atunci când judeci un păcat… pe care Dumnezeu l-a iertat și l-a uitat deja! (vezi Isaia 43:25) Când îi judecăm pe alții, căutăm în locul nepotrivit. Noi încercăm să evităm ceea ce nu vrem să vedem la noi – propriile noastre metehne. Domnul Isus spune: „De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?” (Matei 7:3). Oricare-ar fi paiul lor, e problema lui Dumnezeu, nu a ta. „Bârna” ta este problema ta! Domnul Isus spune de asemenea: „Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!” (Matei 5:7). În loc să-i judeci pe ceilalți, mai bine ai începe să investești în propriul tău „cont al milei”; vei avea nevoie de el în curând. Așadar, lasă judecata în seama lui Dumnezeu!