LUCRURILE PENTRU CARE MERITĂ SĂ TRĂIEȘTI

„Mi-am urât până şi toată munca pe care am făcut-o sub soare…” (Eclesiastul 2:18-19).

     Dacă lucrezi mult, poți câștiga mai mulți bani, dar nu poți câștiga mai mult timp. Sau, ca să cităm versurile unui cântec: „Poate timpul înseamnă bani, dar banii nu pot cumpăra timpul.” Știu o istorie despre un om care lucra în schimbul 2 (14:00-22:00) într-o fabrică, și se întorcea acasă pe jos. Într-o noapte, a luat-o „pe scurtătură” printr-un cimitir. O nouă groapă fusese săpată chiar pe direcția pe care o apucase el, și pentru că nu se vedea bine, din cauza întunericului, a căzut în ea. După câteva încercări nereușite de a ieși, s-a hotărât să se resemneze până dimineață, când cu siguranță avea să treacă cineva pe-acolo ca să-l ajute. În timp ce stătea acolo jos în colțul gropii, pe jumătate adormit, un cetățean turmentat s-a împiedicat și a căzut lângă el. Disperat să iasă afară, bețivul a început să țipe și să se cațere ca un nebun pe laturile mormântului. În acel moment, eroul nostru s-a ridicat, l-a atins ușor pe picior și i-a spus: „Nu are rost, prietene, am încercat și eu. Nu vei reuși să ieși singur de aici.” Dar ce să vezi?! Bețivul a reușit! De frică, dintr-o săritură a fost afară! Probabil că o vizită periodică în cimitirul local, noaptea, ne-ar putea ajuta și pe noi să ne reevaluăm viața și să ne rearanjăm prioritățile, nu-i așa? De exemplu, te-ar putea ajuta să te oprești și să te întrebi pentru ce trăiești cu adevărat. Înțeleptul Solomon a avut o revelație de felul acesta (parafrazez): „Deși îmi fac munca cu înțelepciune, cunoaștere și pricepere, trebuie să las tot câștigul meu unor oameni care nu au muncit pentru asta!” Un șanț poate fi pur și simplu un mormânt, chiar dacă nu e așa de adânc! Nu te mulțumi doar să-ți câștigi existența; ieși din șanțul tău și schimbă ceva. E bine să lași o moștenire; dar lasă o moștenire care să îmbogățească viețile celor care vin după tine! Gândește-te la asta, astăzi!

PORUNCA DE A IUBI

„Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu”. (Ioan 15:12)

     Dacă dragostea ar fi un sentiment care depinde de faptele sau reacțiile cuiva, sau o emoție asupra căreia nu ai niciun control, Domnul Isus nu ar fi spus: „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu.” Asta înseamnă că dragostea este o alegere pe care o faci. Ea este susținută de voința ta. Domnul Isus a spus: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi” (Luca 6:27-28). Și dacă El îți poruncește să faci ceva, tot El îți dă și harul să duci la îndeplinire. Timp de mii de ani (și în unele culturi orientale până în zilele noastre), părinții au aranjat căsătoriile copiilor lor. Multe mirese și mulți miri nu s-au văzut niciodată unii pe alții până în ziua nunții. O anumită domnișoară din India urma în acest sens să se căsătorită cu un bărbat pe care nu-l cunoștea. Într-o zi, a primit o scrisoare de la logodnicul ei, în scopul de a o cunoaște înainte de nuntă. Dar viitoarea mireasă i-a returnat scrisoarea nedeschisă, spunând că ea crede că dragostea trebuie să se dezvăluie după nuntă, nu înainte. „Când ne naștem, a scris ea, nu ne alegem mama, tata, frații și surorile și cu toate acestea, învățăm să trăim cu ei și să-i iubim. La fel este și cu soțul sau soția!” În societățile care susțin această perspectivă, divorțul este aproape inexistent. Acum, noi nu susținem căsătoriile aranjate, însă „dragostea romantică”, noțiune care este atât de răspândită astăzi, are prea puțin de-a face cu o căsnicie reușită. Străduindu-te să iubești pe cineva în mod necondiționat (așa cum te iubește Hristos!), vei experimenta bucurie și împlinire. Azi, gândește-te la asta!

UN CUVÂNT PENTRU MAME

„Fiii ei se scoală, şi o numesc fericită; bărbatul ei se scoală și-i aduce laude…” (Proverbele 31:28)

     De-a lungul istoriei, oameni mari din toate domeniile au fost generoși în laudele lor la adresa mamelor. George Washington a spus: „Mama mea a fost cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o vreodată. Tot ce sunt îi datorez mamei mele. Atribui întregul meu succes din viață, educației morale, intelectuale și fizice pe care am primit-o de la ea.” Abraham Lincoln a scris: „Rugăciunile mamei mele m-au însoțit întotdeauna. Ele au stat lipite de mine toată viața mea.” Charles Haddon Spurgeon a afirmat: „Nu am cuvinte să spun cât datorez cuvintelor bunei mele mame.” Cu secole în urmă, când oamenii se duceau să se închine lui Dumnezeu în a patra duminică a Postului Mare al Paștelui, cunoscută ca Refreshment Sunday (Duminica Înviorării), erau încurajați să-și viziteze „biserica-mamă” – catedrala din dioceza lor sau biserica în care au fost botezați. Ucenicii și cei care lucrau pe proprietăți sau în case, puteau să-și ia liber pentru a-și vizita mamele și familiile, iar ziua era numită „vizitarea mamelor.” Apoi, în 1913 o doamnă pe nume Constance Smith a auzit de campania Annei Jarvis de recunoaștere publică a mamelor din America, prin stabilirea unei sărbători anuale numită „Ziua Mamei.” Inspirată de aceasta, Constance s-a hotărât să readucă Duminica Mamei în Marea Britanie, promovând-o ca pe o sărbătoare a mamelor, precum și a bisericii-mamă. Prin urmare, Duminica Mamelor este respectată astăzi în întregul Commonwealth britanic! Biblia ne spune despre femeia cinstită (Proverbele 31:10, 18, 26, 28) că „este mai de preţ decât mărgăritarele… Vede că munca îi merge bine, lumina ei nu se stinge noaptea… Ea deschide gura cu înţelepciune, şi învăţături plăcute îi sunt pe limbă… Fiii ei se scoală, şi o numesc fericită” etc. O dată în plus, azi – onorați-vă mama!

ÎTI PLAC PRĂJITURILE?

„Cuvintele bârfitorului sunt ca prăjiturile…” (Proverbele 18:8).

     Bârfa poate fi o „prăjitură” căreia cu greu îi poți rezista. Ce e de făcut, prin urmare? Stăpânește-o, înainte de-a fi ispitit sau acaparat de ea! Întreabă-te de ce ai dori să fii purtător de vești rele?! E oare singura cale prin care poți stabili o relație cu alții? Îți place să fii în centrul atenției? Te simți superior când știi lucruri negative despre cineva, pe care cel ce te ascultă nu le cunoaște? Ești invidios pe realizările cuiva? De ce ești dispus să folosești „templul lui Dumnezeu” ca pe o „găleată de gunoi” (prin faptul că primești și cultivi bârfa)? (vezi 1 Corinteni 6:19). Ce intenționezi să faci cu ceea ce ai aflat de la bârfitor? Te plictisești și ai nevoie de mai multe activități semnificative? Oamenii care își cunosc planul stabilit de Dumnezeu pentru viața lor, și care sunt dedicați acestui plan, își dau seama că nu au timp de bârfă! Deci, dacă îți dorești cu adevărat s-o elimini din viața ta, declară-i război total. Spune-le tuturor că nu vei mai fi un producător sau un consumator de asemenea „prăjiturele”. Fă din mediul tău (la locul de muncă, acasă, la biserică sau în locurile de recreere) „zone libere de bârfă”, și depune toate eforturile să eviți bârfitorii. Înțeleptul Solomon a scris: „Cine umblă cu bârfeli dă pe faţă lucrurile ascunse; şi cu cel ce nu-şi poate ţine gura să nu te amesteci” (Proverbele 20:19). Când îți folosești limba ca pe un instrument al neprihănirii, acțiunile tale în ceruri cresc. Și atunci vei fi în stare să declari smerit, într-o totală dependență de Tatăl: „Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!” (Psalmul 19:14). Concluzie, și învățătura pentru azi: nu fii un bârfitor!

ÎNCREDE-TE ÎN PUTEREA LUI DUMNEZEU!

„Voi sunteți păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă…” (1 Petru 1:5).

     Dacă mântuirea noastră este asigurată atunci când ne punem încrederea în Hristos, nu-i așa că unii ar putea profita de această siguranță? Da, s-ar putea… dar numai pentru o vreme! Pe măsură ce dragostea și bunătatea lui Dumnezeu devin însă evidente în viața lor, ei se schimbă. Harul duce la ascultare. „Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat, şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie” (Tit 2:11-12). Harul lui Dumnezeu nu doar te mângâie la vreme de necaz; el te mustră când nu asculți. Lasă-l să te mustre! Dacă te surprinzi vreodată că gândești cam așa: „Pot face orice doresc, pentru că Dumnezeu mă va ierta!”, atunci harul nu are efect asupra ta! Egoismul, poate – da… Aroganța, fără îndoială!… Dar harul? Nu. Harul te duce la hotărârea de a face binele, nu la permisiunea de a face răul. Și încă un gând: privește la Hristos, de la început și până la sfârșit! El este Alfa și Omega. El te va susține și îi va susține pe cei pe care îi iubești. Ai un copil risipitor? Îți dorești ca soțul sau soția ta să vină la Dumnezeu? Ai un prieten, a cărui credință s-a răcit? Dumnezeu vrea să-i aducă înapoi mai mult decât dorești tu. Continuă să te rogi, și nu te da bătut. Adevărul este că nu întotdeauna știm dacă cineva și-a pus încrederea în harul lui Dumnezeu. Poate o persoană are o credință de fațadă, fără intenția de a o adânci. Nu e treaba noastră să știm. Dar un lucru știm sigur: acolo unde există o convertire autentică, harul nu încetează niciodată să lucreze. Așadar, astăzi încrede-te în puterea mântuitoare și ocrotitoare a lui Dumnezeu!

SĂ ÎNȚELEGEM ADEVĂRATA SFINȚENIE!

„Va fi închinată Domnului…” (Zaharia 14:21).

     Sfințenia trebuie „închinată” întotdeauna Domnului. De fiecare dată când o „închinăm oamenilor” e greșită și nechibzuită, pentru că e numai mândrie și prefăcătorie. Domnul Isus i-a condamnat pe farisei nu pentru faptele lor pioase, ci pentru că le făceau ca să-i impresioneze pe ceilalți. Nu numai că ei trăiau după o listă lungă de „da” și „nu”, ci ei țineau și evidența celorlalți, care nu se ridicau la standardele listei lor, și îi acuzau în mod public pentru asta. Unii dintre noi am crescut în familii și biserici în care s-a practicat probabil asta, și când este pomenit cuvântul „sfințenie” ne simțim încurcați și ne gândim la creștini cu fețe sumbre și cu degete acuzatoare. Dar nu asta este sfințenia biblică, acesta este legalism! Și Dumnezeu îl urăște, iar Biblia îl condamnă. Pentru a înțelege ce este adevărata sfințenie, gândește-te la cuvântul „contaminare.” Este una dintre preocupările cele mai mari din orice sistem medical. Este motivul pentru care doctorii din sala de operație insistă ca instrumentele chirurgicale să fie sterilizate, la fel – capișoanele, halatele, mănușile… iar aerul din sala de operații trebuie menținut la o temperatură în care germenii nu pot trăi. Înțelegi ideea? Ajustează-ți puțin perspectiva și vei vedea și aplicația spirituală. Adevărata sfințenie nu te izolează de lume, ci te izolează de contaminările ei. Apostolul Pavel a mustrat biserica din Corint pentru comportamentul la Cina Domnului spunându-le: „atunci când staţi la masă, fiecare se grăbeşte să-şi ia cina adusă de el, înaintea altuia; aşa că unul este flămând, iar altul este beat.” (1 Corinteni 11:21). Așa că, Pavel a criticat atitudinea lor, care dovedea o dezordine spirituală și o lipsă a sfințeniei: „Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm” – spune el (vers. 30). Care este soluția? Sfințenia ta să fie văzută în purtarea ta… dar ea trebuie „închinată” Domnului!

NAȘTEREA DOMNULUI

„Au văzut Pruncul… s-au aruncat cu faţa la pământ, şi I s-au închinat…” (Matei 2:11).

     Ceea ce se numește „Sărbătoarea Crăciunului” trebuie să ne vorbească de Hristos! Ar fi o tragedie dacă n-ar fi așa. De ce? Deoarece Isus Hristos este Dumnezeu venit pe pământ să ne mântuie! Nașterea Sa s-a produs în cel mai umil loc, și cu toate acestea, cerul de deasupra Lui s-a umplut de cântecele îngerilor. Locul nașterii Sale a fost un staul de vite, și cu toate acestea, o stea i-a condus pe cei bogați și nobili, de la sute de kilometri depărtare, ca să I se închine. Venirea Sa pe lume a fost împotriva legilor vieții, iar moartea Sa a fost împotriva legilor morții – și cu toate acestea, nicio minune nu este mai mare decât nașterea Sa, viața Sa, moartea Sa, învierea Sa și învățăturile Sale! Nu a deținut ogoare, lanuri sau pescării, și cu toate acestea, a întins masa pentru 5.000 de oameni, care au avut pâine și pește pe săturate. Nu a stat niciodată pe covoare scumpe, și cu toate acestea, El a umblat pe ape și apele L-au susținut. Răstignirea Sa a fost „crima crimelor”, și cu toate acestea, din perspectiva lui Dumnezeu, răscumpărarea și mântuirea noastră nu ar fi fost altfel posibile! Când a murit, nu mulți L-au jelit, și cu toate acestea, Dumnezeu a acoperit soarele cu un văl negru. Cei care L-au răstignit nu au tremurat pentru ceea ce au făcut, și cu toate acestea, pământul s-a cutremurat sub ei. Păcatul nu L-a atins niciodată. Corupția nu și-a putut face loc în viața Lui. Țărâna care s-a înroșit de sângele Său nu I-a putut ține trupul mort. Timp de peste trei ani, El a proclamat Evanghelia. Nu a scris nicio carte, nu a avut vreun sediu și nu a înființat nicio organizație. Cu toate acestea, după două mii de ani, El continuă să reprezinte figura centrală a istoriei omenirii, tema perpetuă a tuturor predicilor, pivotul în jurul căruia se rotesc veacurile și singurul Răscumpărător al rasei umane. În acest timp al celebrării și al cadourilor, să ne alăturăm și noi magilor care „s-au aruncat cu faţa la pământ, şi I s-au închinat.” Și să nu uităm niciodată: Crăciunul vorbește despre Hristos!

EȘTI SINGUR DE CRĂCIUN?

„Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă…” (Psalmul 34:18)

     Când ajungi să fii singur de Crăciun, imaginile și sunetele care odinioară îți aduceau bucurie acum pot intensifica sentimentul de tristețe și de pierdere. Nu există o rețetă supranaturală sau vreo formulă prin care să-ți revii rapid; este nevoie de timp și de harul lui Dumnezeu ca să te sprijine pentru a procesa pierderea pe care ai suferit-o. Iată în acest sens câteva idei care-ți pot fi de ajutor: 1) Nu face presupuneri. Nu cădea în plasa mitului potrivit căruia toți ceilalți au parte de un Crăciun perfect, în timp ce, doar tu – suferi. Adevărul este că toți trecem prin cerințele și presiunile nerealiste ale cumpărăturilor, sub tirania pregătirilor și-a cadourilor. Și, da: e mai rău în perioadele de suferință, sau când ești singur. De aceea ne simțim atât de ușurați când totul trece, se stinge… 2) E doar o zi din 365! Îi poți face față douăzeci și patru de ore, deoarece Dumnezeu a promis că-ți va da „putere… cât zilele tale!” (Deuteronomul 33:25). 3) Nu te concentra pe propria ta persoană. Uită-te în jur. Vezi dacă există vreo familie nevoiașă sau o cunoștință aflată în suferință, care s-ar bucura să petreacă o oră cu tine. Poate vei zice că e ultimul lucru pe care ai avea chef să-l faci, dar e terapeutic, îți redă perspectiva și-ți aduce un sentiment de bine și de mulțumire. 4) Fă-ți obiceiuri noi! Mai ales că cele vechi te fac doar să te simți mai rău! Încearcă și pune în aplicare, în viața ta, versetul: „uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte…” (Filipeni 3:13). Dacă te simți singur, iată o rugăciune pe care o poți rosti: „Doamne, Tu îmi cunoști durerile inimii. Cuvântul Tău spune că ești alături de cei cu inima zdrobită. Ajută-mă să simt apropierea Ta. Fii pentru mine mai real decât activitatea care îmi lipsește, sau decât golul din sufletul meu. Ajută-mă să mă încred în Tine!… și astfel această sărbătoare să fie altfel decât cele pe care le-am avut până acum. Mulțumesc! Amin!”

UNDE PUTEM GĂSI PACEA?

„Domnul binecuvântează pe poporul Său cu pace”. (Psalmul 29:11)

     Intensificarea ritmului vieții ne-a micșorat pacea, dacă nu cumva chiar ne-a furat-o! Există o anecdotă în care se spune că o secretară stresată i-a zis șefului ei: „După ce se termină toată nebunia asta, o să am o cădere nervoasă. Mi-am câștigat-o, am meritat-o și nimeni nu mi-o va lua!” Zâmbim, dar probabil te regăsești și tu în această situație. În timp, omul a delimitat trecerea vremii prin anotimpuri. Anotimpurile au determinat apariția calendarelor lunare, acestea au generat apariția ceasurilor, care au produs manageri la minut și au dat naștere la agende și organizer-e personale, care ulterior au fost trecute pe i-Pod-uri… Și unde duc toate acestea? Pe măsură ce productivitatea și organizarea noastră cresc, calitatea vieții noastre pare să se degradeze. Un articol din revista „USA Today” relata despre conferința cu titlul „Speed.com: În căutarea semnificației în noul mileniu”, susținută de psihoterapeutul și autorul Ofer Zur. Și știți unde-a ținut-o? În inima stresatei regiuni Silicon Valley, California! Pe măsură ce soseau participanții, Zur a remarcat chipurile trase, privirile îngrijorate și comportamentul preocupat al audienței. A mărturisit apoi că alarma i s-a declanșat când a observat că lumea și-a adus telefoane celulare și laptopuri – și au început să le folosească în timpul sesiunii. Iată ce a spus el despre lucrul acesta: „Am devenit obsedați de viteză. Ajungem să avem o mulțime de planuri pe care nu le putem transforma în realitate, și un program plin pe care nu-l mai putem acoperi. Paradoxul gadget-urilor care ar trebui să ne ajute la economisirea timpului este că am ajuns să nu mai avem timp liber!” Îți sună cunoscut? Așadar, unde poți găsi pacea? La Cel care e sursa păcii, și care Se numește „Prințul păcii”! Astăzi El îți spune: „O, de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un râu, şi fericirea ta ca valurile mării!” (Isaia 48:18).

ÎNVAȚĂ SĂ AȘTEPȚI!

„La vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9)

Nu există succes instantaneu, nici în ceea ce-i privește pe oameni, nici în materie de rezolvare a problemelor. Indiferent cât trebuie să slăbești, 5 kg sau 50 kg, kilogramele se pot da jos numai pe rând, și nu toate deodată! Când stai pe vârful unui munte poți simți o senzație de încântare, însă pentru a ajunge acolo trebuie să urci pas cu pas. Nimic măreț nu se crează peste noapte; aproape orice succes semnificativ în viață vine în urma unor așteptări (sau eforturi) îndelungate și anevoioase. Și dacă nu accepți acest adevăr, vei renunța prea repede și vei rămâne prea departe de succesul pe care l-a pregătit Dumnezeu pentru tine. Compania americană Jell-O a sărbătorit o sută de ani de existență în 1997, dar dacă inventatorul ei ar fi încă în viață, probabil s-ar simți inconfortabil datorită succesului pe care l-a avut produsul său. În 1897, Pearl Wait se ocupa de mai multe lucruri. Era muncitor în construcții, dar în același timp era priceput și în domeniul medicamentelor naturiste, și mergea din ușă în ușă pentru a-și vinde tratamentele. În toiul improvizațiilor și experimentelor, i-a venit ideea să amestece arome de fructe cu gelatină granulată. Soția sa a denumit produsul Jell-O, iar Wait a avut încă un produs de vândut. Din nefericire, vânzările inițiale ale gustării sale „tip jeleu” nu au fost atât de mari pe cât se aștepta el, așa că Wait și-a vândut drepturile pentru Jell-O lui Orator Woodward pentru infima sumă de 450 de dolari. Woodward era un om de afaceri priceput. Cunoștea valoarea marketingului și în decurs de opt ani a transformat o investiție de 450 de dolari într-o afacere de milioane de dolari. Astăzi, niciunul dintre membrii familiei lui Pearl Wait nu primește vreun bănuț din cele peste un milion de cutii de Jell-O vândute zilnic. De ce? Pentru că, în pofida numelui său (to wait = a aștepta), Wait nu a așteptat! Așadar, învață să aștepți!