CÂND PREGĂTIREA SE ÎNTÂLNEȘTE CU OPORTUNITATEA

„M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea…” (2 Timotei 4:7)

     Seneca (zis și „cel tânăr”) a spus: „Destinul este ceea ce se întâmplă atunci când pregătirea se întâlnește cu oportunitatea.” Când citești în Sfânta Scriptură despre oameni pe care Dumnezeu i-a folosit ca să împlinească lucruri mari, descoperi cât timp le-a trebuit să se pregătească pentru ceea ce pare a fi o misiune de scurtă durată. Eul din noi tânjește după două lucruri: lumina reflectoarelor și longevitatea! Dar cu Dumnezeu, un singur lucru contează: împlinirea voii Sale! Când poți spune la fel ca apostolul Pavel: „Mi-am isprăvit alergarea…”, ai trăit o viață plină de semnificație și care contează cu adevărat. Așadar, pe cine folosește Dumnezeu? Pe cei care sunt pregătiți! Indiferent dacă ești chemat să te implici în afaceri, în artă, în educație, în politică, în medicină sau în lucrarea creștină, acest principiu este neschimbător: oportunitatea le iese în cale celor pregătiți! Asta înseamnă că fiecare experiență din viață are o însemnătate. Benjamin Disraeli a spus: „Secretul succesului în viață este să fii pregătit atunci când a sosit timpul.” Această afirmație din anii 1800 este valabilă și astăzi. Cu alte cuvinte: „Secretul succesului stă în perseverența cu care îți urmărești scopul.” Și nu este suficient doar să te pregătești; trebuie să rămâi pregătit. Înțeleptul Solomon scrie: „Ţine învăţătura… păstreaz-o, căci ea este viaţa ta.” (Proverbele 4:13) Cunoștințele în aproape orice domeniu se dublează tot la 5 ani și dacă nu continui să crești, ajungi să ai niște competențe învechite care nu se vor mai potrivi cu provocările lumii în care trăiești. Și încă un lucru: pregătirea nu începe cu ceea ce faci, ci cu ceea ce crezi! Când crezi că succesul de mâine depinde de pregătirea de astăzi, vezi ziua de astăzi diferit. Se spune că regina Elisabeta I le-ar fi oferit medicilor regali jumătate din proprietățile sale, dacă îi puteau prelungi durata de viață. Dar, bineînțeles că medicii nu au putut! De aceea Biblia ne spune (în Psalmul 90:12) că este important să învățăm „să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!” Doamne, ajută-ne!

MOTIVAȚIA CORECTĂ

„Căci… primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.” (Evrei 11:5)

     Dacă ai avut parte de respingere, în copilăria ta, acest lucru se manifestă printr-o dorință de izolare, de retragere sau prin impulsul constant de a „dovedi cine ești.” Cineva a spus: „Încă îl mai aud pe tata strigând și spunându-mi că nu se va alege nimic bun de mine și nu voi realiza nimic în viață. Cu cât striga mai mult, cu atât mai hotărât eram să-i dovedesc că greșește!” Ți s-a vorbit sau ți se vorbește într-un mod nepotrivit și ție? Dacă da, ascultă mai departe! Biblia ne spune că Enoh „primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.” Cum? „Prin credință” (Evrei 11:5). Dumnezeu te vede altfel decât te văd părinții și prietenii tăi! Acceptarea lor se bazează deseori pe faptele tale, în timp ce acceptarea lui Dumnezeu se bazează pe identitatea ta. Apostolul Pavel a scris: „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” (2 Corinteni 5:21) Dumnezeu ne vede înfășurați în neprihănirea lui Hristos; de aceea, suntem întotdeauna acceptați. Asta nu înseamnă că nu trebuie să muncești, înseamnă să muncești având motivația corectă. În loc să faci eforturi pentru a obține aprobarea lui Dumnezeu, tu Îi slujești din dorința de a-I mulțumi. Odată ce ești conștient că identitatea și valoarea ta nu sunt legate de mașina pe care o conduci, de casa în care trăiești, de cât câștigi sau de oamenii cu care interacționezi, motivația ta se schimbă! În loc să fii preocupat de cartierul în care locuiești, devii preocupat de vecinii tăi. În loc să fii focalizat pe câștig și pe profit, vei fi preocupat de susținerea financiară a Împărăției lui Dumnezeu. În loc să-ți faci griji cu privire la funcția pe care o ocupi, scopul tău va fi să fii cel mai bun și să muncești cu integritate. Cu alte cuvinte, în loc să te limitezi la munca asiduă, muncește având motivația corectă!

SLUJITOR – LA DISPOZIȚIA DOMNULUI!

„Ca nişte robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu.” (Efeseni 6:6)

     Cuvântul „rob” poate avea o conotație negativă, dar nu și în acest verset. Știind că presiunile și oamenii ne distrag atenția de la planul lui Dumnezeu, apostolul Pavel folosește cel mai puternic cuvânt posibil: doulos (care înseamnă „sclav” sau „slujitor”). El vrea să ne aducă aminte că noi trebuie să fim slujitori la dispoziția Domnului. Domnul Isus i-a iubit atât de mult pe oameni, încât El a murit pentru a-i răscumpăra! Dar lucrul acesta nu L-a împiedicat să spună „nu” atunci când a fost nevoie. Nu este niciodată o idee bună să le faci oamenilor pe plac ca să le aduci liniște și să le câștigi aprobarea, pentru că atunci altcineva (nu Dumnezeu!) este așezat pe „locul șoferului” în viața ta. Domnul Isus nu a acceptat să fie pus pe banca de rezerve, ci: 1) El a refuzat ca ideile altora despre ce este important să-L împiedice să Își împlinească misiunea; 2) Isus a recunoscut faptul că împlinirea voii lui Dumnezeu este mai importantă decât împlinirea așteptărilor tuturor; și 3) Isus și-a stabilit ca prioritate rugăciunea și timpul petrecut cu Tatăl, fără a fi deranjat de alții. A fost un lucru ușor? Nu, și nici pentru tine nu va fi ușor! La începutul lucrării Sale, când s-a răspândit vestea despre minunile Sale, „toată cetatea era adunată la uşă. El a vindecat pe mulţi…” (Marcu 1:33-34) Iar a doua zi dimineața, altă mulțime aștepta la ușa Sa! Și felul în care Isus le-a răspuns de data aceasta te-ar putea surprinde (Marcu 1:35-38): „Pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit, şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo. Simon şi ceilalţi care erau cu El s-au dus să-L caute; şi când L-au găsit, I-au zis: „Toţi Te caută.” El le-a răspuns: „Haidem să mergem în altă parte, prin târgurile şi satele vecine, ca să propovăduiesc şi acolo; căci pentru aceasta am ieşit.” Domnul Isus a fost un slujitor al lui Dumnezeu, iar tu – ca ucenic al Lui – trebuie să-I urmezi exemplul!

DUMNEZEU ÎȚI OFERĂ ÎNCĂ O ȘANSĂ!

„…Mă veţi ruga, şi vă voi asculta.” (Ieremia 29:12)

     Pentru că nu L-au ascultat pe Dumnezeu, iudeii au petrecut aproape 70 de ani ca robi, în Babilon. Ei și-au pierdut bucuria, libertatea și identitatea – adică, tot ce face ca viața să merite a fi trăită. Dumnezeu, însă, nu terminase cu ei! El le-a spus următorul lucru: „De îndată ce vor trece şaptezeci de ani ai Babilonului, Îmi voi aduce aminte de voi, şi voi împlini faţă de voi făgăduinţa Mea cea bună, aducându-vă înapoi în locul acesta. Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul…” (Ieremia 29:10-14) Poate te-ai îndepărtat de la credință și te-ai abătut de la calea cea dreaptă. Cred că toți am făcut așa ceva într-un moment sau altul. Însă, când citești relatările biblice despre oamenii pe care i-a binecuvântat și i-a folosit Dumnezeu, descoperi că falimentul spiritual nu este un lucru neobișnuit. Deseori face parte din procesul învățării. În realitate, nu există nimic din trecutul sau din prezentul tău de care Dumnezeu să nu se poată folosi. Când venim în lumea aceasta, niciunul dintre noi nu știm exact ce ar trebui să facem cu viețile noastre. Nu e cel mai grav lucru… Începe chiar acolo unde te găsești în acest moment. Când Dumnezeu te readuce pe cale, El începe prin a-ți dărui un simț al speranței, pentru că numai speranța venită de la Dumnezeu te poate sprijini în vremuri grele. Dacă te întrebi: „Voi ajunge vreodată acolo unde ar trebui să ajung în viață?”, întoarce-te și recitește promisiunea pe care a făcut-o Dumnezeu poporului Său: „Eu… vă dau un viitor şi o nădejde.” (Ieremia 29:11) Și pentru că este același Dumnezeu care a oferit poporului Israel încă o șansă, îți va oferi și ție una – atunci când te întorci la El!

STUDIAZĂ CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU!

„Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” (Psalmul 119:18)

     Cheia studierii Sfintei Scripturi este perseverența, s-o faci zilnic, sistematic și într-o atitudine de rugăciune. Psalmistul s-a rugat: „Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” Iar când Dumnezeu îți deschide ochii, cel puțin următoarele trei lucruri se întâmplă: 1) Dumnezeu îți va descoperi adevărul despre Sine Însuși. Vei descoperi natura Sa, opiniile Sale și valorile Sale. Și dacă ai crescut cu un părinte abuziv sau absent, vei descoperi că Tatăl tău ceresc este complet diferit și plin de dragoste! 2) Dumnezeu îți va descoperi adevărul despre ceilalți. Vei începe să înțelegi și să apreciezi locul pe care ei îl ocupă în viața ta. Vei învăța, totodată, să le recunoști și să le anticipezi nevoile și rolul pe care Dumnezeu dorește să-l ai în a-i ajuta. De ce? Pentru că atunci când Dumnezeu te binecuvântează, El o face întotdeauna ca să te facă o binecuvântare pentru ceilalți (vezi Geneza 12:1-2). 3) Dumnezeu îți va descoperi adevărul despre tine însuți. Vei începe să înțelegi și să apreciezi cât de important ești pentru El. Da, îți va scoate la lumină problemele și defectele, dar va face mai mult decât atât: El îți va arăta calitățile pe care le vede în tine și planurile pe care le are pentru tine (vezi Ieremia 29:11). Așadar, pune-ți timp deoparte în fiecare zi pentru a studia Biblia. Și petrece o parte din acest timp pur și simplu citind, fără a încerca să sapi adânc după concepte teologice complexe. Citește și absoarbe ce are Dumnezeu de spus, și îngăduie Duhului Sfânt să vorbească inimii tale. Și încă un gând: tu deja știi că Biblia este singura carte pe care a scris-o Dumnezeu vreodată, iar într-o zi te vei înfățișa înaintea Autorului. Oare nu ți-ar plăcea să Îi poți spune în acea zi că I-ai citit și I-ai studiat cartea? Gândește-te astăzi la acest lucru!

SEAMĂNĂ PACEA!

„Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.” (Iacov 3:16)

     Se spune că un pastor a fost întrebat odată de un sceptic: „Credeți că există diavolul cu adevărat?” Pastorul a zâmbit și i-a răspuns cu o întrebare: „Ați participat vreodată la vreo întâlnire pentru distribuirea fondurilor?!” Lăsând gluma la o parte, dacă faci parte dintr-o biserică, indiferent de cât timp, știi că cearta își scoate capul chiar și în familia lui Dumnezeu la fel cum o face în oricare altă parte. Pavel și Barnaba, care formaseră o strălucită echipă misionară, au permis ca o diferență de opinie cu privire la Ioan Marcu să-i separe, până acolo încât nu au mai putut lucra împreună. Deși mai târziu, apostolul Pavel s-a răzgândit, în Scriptură a rămas menționarea acestei neînțelegeri dintre ei. Iar când scrie (în Filipeni 4:2-3) despre Evodia și Sintichia: „Să fie cu un gând în Domnul. Pe tine, adevărat tovarăş de jug, te rog să vii în ajutorul femeilor acestora, care au lucrat împreună cu mine pentru Evanghelie”, cred că avea acest lucru în minte. Cearta ne împiedică rugăciunile, ne mută atenția de la sufletele pierdute și ne face să fim lipsiți de eficiență în lucrarea noastră. Fiecare și toți trebuie să învățăm să ne respectăm reciproc talentele, perspectivele și pozițiile, în loc să le invidiem sau să le contestăm. Cu alte cuvinte, învață să nu fii de acord fără să fii dezagreabil! Biblia ne învață: „Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele. Înţelepciunea care vine de sus, este, întâi, curată, apoi pașnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.” (Iacov 3:16-18) Și nu uita că Dumnezeu îi binecuvântează pe făcătorii de pace (vezi Matei 5:9). Așadar, atunci când apar certuri în comunitatea ta, stabilește-ți ca misiune semănarea păcii!

NU EXAGERA!

„Toate sunt lămurite pentru cel priceput…” (Proverbele 8:9)

     Regele Solomon a scris: „Ascultați… buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept. Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna! Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele. Toate sunt lămurite pentru cel priceput, şi drepte pentru cei ce au găsit ştiinţa.” (Proverbele 8:6-9) De obicei, noi înfrumusețăm adevărul pentru a obține atenția și aprobarea ascultătorului. Dar în cele din urmă, adevărul gol-goluț va ieși la suprafață. Cu timpul, oamenii vor descoperi înclinația ta spre distorsionarea adevărului, și îți vei pierde credibilitatea în fața lor. Și odată ce o pierzi, e nevoie de mult timp s-o recuperezi – dacă vei mai reuși vreodată! Afirmații precum: „Toată lumea face la fel” sau „Ți-am spus eu”, îi fac pe oameni să te desconsidere, și în final să te dea la o parte ca fiind o persoană care nu prezintă încredere. Este bine să spui lucrurilor pe nume și cu însuflețire, dar evită exagerarea. Rămâi la fapte și împotrivește-te dorinței de a fi în centrul atenției. Nu te angaja în acest fel de minciună! Frații lui Iosif au urât faptul că el avea trecere înaintea lui Dumnezeu, așa că l-au aruncat într-o groapă, l-au vândut, i-au mânjit haina cu sânge, au dus-o acasă și i-au arătat-o tatălui lor, care era înaintat în vârstă. N-au spus nimic explicit, ci l-au lăsat pe bietul om să tragă concluzia că fiul lui a fost devorat de fiare sălbatice. Și mai mult, ei l-au lăsat să trăiască cu această crudă minciună ani de zile! În Apocalipsa 22:15 citim: „Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!” Așadar, dacă nu dorești să te identifici cu o astfel de tovărășie, spune mereu numai adevărul, întreg! Fie rugăciunea ta zilnică acest verset (Psalmul 120:2): „Doamne, scapă-mi sufletul de buza mincinoasă, și de limba înşelătoare!” Amin!

REPREZINTĂ-L PE HRISTOS LA LOCUL DE MUNCĂ!

„Voi sunteți sarea pământului… Voi sunteți lumina lumii…” (Matei 5:13-14)

     Colegii tăi de muncă știu că ești un adept, un ucenic, un urmaș al lui Hristos? Ce cred ei despre atitudinea ta față de persoanele care ocupă poziții de autoritate? Dar față de cei care îți sunt în subordine? Ai o atitudine critică față de ei sau le adresezi complimente? Cum stai cu pontajul? Ajungi la timp la serviciu și oferi 100%? Dai dovadă că-ți respecți angajamentul de a face totul ca pentru Domnul, și-ți dorești să atingi excelența la locul de muncă? Cu alte cuvinte, la locul de muncă, Îl reprezinți cu adevărat pe Domnul Isus? Când începi să te gândești cu seriozitate la asta, îți vei da seama că destinul etern al celor cu care lucrezi poate depinde de felul în care îți desfășori activitatea. În acest moment, s-ar putea să nu fie interesați de ceea ce ai de spus despre lucrurile lui Dumnezeu, dar asta se poate schimba într-o clipită. Când oamenii trec printr-o criză, cum ar fi un deces, un divorț, o boală sau șomaj, ei își doresc pe cineva care are răspunsuri reale. Este momentul în care oamenii îi caută pe băieții care au fost aruncați în cuptorul cu foc și în groapa cu lei, deoarece nimeni altcineva din jur nu are răspunsurile care funcționează. Domnul Isus a zis (Matei 5:13-16): „Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară, şi călcată în picioare de oameni. Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” Deci, nu uita că-L reprezinți pe Hristos la locul tău de muncă!

NU UITA SĂ SPUI „TE IUBESC!”

„Iacov iubea pe Rahela…” (Geneza 29:18)

     În speranța că își va putea salva căsnicia, o soție și-a invitat soțul la o întâlnire cu un consilier. În timpul sesiunii, consilierul l-a întrebat: „Îi spui vreodată soției că o iubești?” Bărbatul a mormăit: „I-am spus când ne-am căsătorit că o iubesc… și dacă mă voi răzgândi vreodată, am s-o anunț!” Lăsând gluma la o parte, oamenii știu că îi iubești atunci când le arăți și când le spui lucrul acesta. Relația de prietenie dintre Ionatan și David era atât de puternică, încât erau dispuși să-și dea viața unul pentru celălalt. Cu toate acestea, Biblia ne spune: „Ionatan a întărit şi mai mult faţă de David dragostea pe care o avea pentru el.” (1 Samuel 20:17) Când pierzi pe cineva drag, îți dai seama că relațiile sunt mult mai importante decât posesiunile. Noi avem tendința să uităm lucrul acesta, în urcușul nostru spre vârful piramidei sociale. Există ceva în cunoașterea faptului că mai ai puțin de trăit, care îți schimbă radical perspectiva. Te face să dorești să umpli fiecare moment prețios cu acele vorbe semnificative pe care le-ai lăsat nespuse, și cu acele lucruri importante pe care ai neglijat să le faci… Nu lăsa ca centrarea pe sine (deghizată în ambiție și zel religios) să te împiedice să-ți exprimi dragostea față de soțul sau soția ta și față de cei dragi care au nevoie să audă lucrul acesta. Dă acel telefon… Trimite acel e-mail… Cumpără acele flori… Spune acele cuvinte „Te iubesc!” De cele mai multe ori, oamenii nu au nevoie de opiniile și soluțiile tale; dar când le oferi dragostea și sprijinul tău, de obicei își găsesc singuri soluțiile. Da, este important să-ți împlinești misiunea pe care ți-a dat-o Dumnezeu în viață, dar nu-i neglija nici pe cei dragi. „Te iubesc” sunt două dintre cuvintele pe care oamenii nu se vor sătura niciodată să le audă, și nu e deloc complicat să le rostești, e nevoie doar de preocupare din partea ta. Așa că, spune astăzi aceste cuvinte celor dragi!

IA SEAMA LA MUSTRARE! (2)

„Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii.” (Evrei 12:11)

     Confruntarea sănătoasă îți cere să pui binele celuilalt mai presus de propriile tale interese. Așadar, cum trebuie să-i confrunți pe oameni într-un mod potrivit? Făcând aceste trei lucruri: 1) Fii sigur pe tine! Trebuie să existe un motiv întemeiat ca să confrunți pe cineva, trebuie să fie vorba despre un eveniment major. Nu trebuie să te bucure o asemenea experiență, iar dacă te încântă – atunci trebuie să-ți analizezi motivele. Te simți superior? Îți canalizezi mânia spre această persoană din cauza altei probleme? Nu cumva te scoți pe tine în evidență, înjosindu-l pe celălalt? Înainte de a confrunta pe cineva, trebuie să răspunzi cu sinceritate la astfel de întrebări. 2) Fii specific! Confuzia duce la rezultate vagi, indiferent cât de mult tact și har ai pus în vorbele tale. Asigură-te că știi motivul confruntării; apoi, spune-i-l clar și celeilalte persoane. 3) Fii sensibil! Fiecare situație este diferită, așa că orice întâlnire față în față trebuie pregătită printr-o perioadă de cercetare a sufletului și de rugăciune. Altfel, îți atragi probleme, și cealaltă persoană va detecta urme de nesiguranță și de stânjeneală în vorbele tale. Nu-ți asuma acest risc! Dacă nu ți-ai pus timp deoparte să te rogi și să primești călăuzire în acest sens, nu lua situația în propriile mâini. Cred că toți am avut de-a face cu abordarea de tipul „Fie ce-o fi”, dar fără excepție, o astfel de abordare lasă în urma ei confuzie, resentimente și niște suflete rănite. Asigură-te că vorbele tale și tonul vocii sunt în acord cu persoana cu care ai de-a face. Și încearcă să-ți faci ordine în gândire; nimic din toate acestea nu te are pe tine în prim-plan! Fii foarte atent la moment, alege-ți cuvintele cu grijă, și firește roagă-te pentru călăuzire! Nu uita, confruntarea creștină făcută cum trebuie aduce aproape întotdeauna rezultatele corecte!