TU DE CINE ASCULȚI?

„Urechile tale vor auzi… glasul care va zice: „Iată drumul, mergeţi pe el!…” (Isaia 30:21)

     O scriitoare, împreună cu soțul și prietenii săi, se aflau pe vârful unui munte și discutau în ce direcție să meargă. Unul dintre ei a zis: „Încolo e sudul!” Altul l-a contrazis: „Nu, e estul!” Fiecare și-a dat cu părerea, până când, în cele din urmă, unul dintre ei a scos o busolă și a zis: „Putem stabili lucrul acesta foarte rapid.” În câteva secunde, busola le-a indicat că trebuiau s-o ia spre vest! Singura sursă de încredere a avut ultimul cuvânt și nimeni nu avea de gând s-o contrazică. În decursul unei zile, multe voci se iau la întrecere pentru a-ți câștiga atenția – iar unele dintre ele, deși par a fi ale unor experți, se pot înșela amarnic. În concluzie, tu trebuie să știi ce glas să asculți, căci dacă privești doar la circumstanțe, vei deveni dezorientat. Un telefon neașteptat, o relație zbuciumată, un loc de muncă pierdut sau un copil bolnav pot face oricând ca nordul să pară sud, și estul să pară a fi vest. Când se întâmplă asta, e ușor să-ți pierzi cumpătul, să tragi concluzii pripite și să ajungi pe o cale greșită. Biblia ne spune: „Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeţi pe el!” Când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga.” (Isaia 30:21) Există o singură sursă adevărată de înțelepciune și de adevăr, și apostolul Petru a recunoscut lucrul acesta când a întrebat: „Doamne… la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice!” (Ioan 6:68). Nu trebuie să știi dinainte toate detaliile; nu așa lucrează Dumnezeu. De multe ori, El nu ne arată imaginea de ansamblu – pentru că am fi copleșiți și am crede că e imposibil. El dorește să dezvolte în noi o încredere nezdruncinată în caracterul și în bunătatea Sa, și acceptarea faptului că noi trebuie să depindem de puterea Sa, dacă vrem ca planul și voia Lui să se împlinească!

IERTAREA, MILA ȘI HARUL LUI DUMNEZEU (2)

„Mulţi zic despre mine: „Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!” (Psalmul 3:2)

     Indiferent cât de tare ai păcătuit, sau cât de des ai păcătuit, Dumnezeu nu te va lăsa de izbeliște, dacă te pocăiești. Așa că, nu renunța nici tu la tine! Nimic din ce-ai făcut nu iese din „aria de acoperire” a harului Său. Poate ceilalți te vor abandona, însă nu și Dumnezeu! Împăratul David a cunoscut o cădere umană, morală și spirituală puternică. Oare cât de jos poate să decadă o persoană ? Să-l privim pe David: se făcuse vinovat de adulter, înșelătorie și crimă – toate acestea fiind păcate capitale. Însă Dumnezeu l-a iertat și l-a restaurat. El a scris despre acest lucru; în Psalmul 3 (versetele de la 2 la 7), el spune: „Mulţi zic despre mine: „Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!” – Dar, Tu, Doamne, Tu eşti scutul meu, Tu eşti slava mea, şi Tu îmi înalţi capul! Eu strig cu glasul meu către Domnul, şi El îmi răspunde din muntele Lui cel Sfânt. Mă culc, adorm, şi mă deştept iarăşi, căci Domnul este sprijinul meu. Nu mă tem de zecile de mii de popoare, care mă împresoară de toate părţile. Scoală-Te, Doamne! Scapă-mă, Dumnezeule!” Iar în Psalmul 40 (de la versetul 1 la 3), el scrie: „El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă, şi mi-a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut, şi s-au încrezut în Domnul.” Și Dumnezeul care a transformat nelegiuirea lui David într-o mărturie, poate să facă la fel și pentru tine, atunci când te întorci la El și primești iertarea, mila și harul Său!

IERTAREA, MILA ȘI HARUL LUI DUMNEZEU (1)

„Dragostea desăvârşită izgoneşte frica.” (1 Ioan 4:18)

     Dumnezeu te iubește prea mult ca să te lase în vreo urmă de îndoială cu privire la dragostea Sa. Biblia ne spune că „dragostea desăvârşită izgoneşte frica.” Dacă Dumnezeu ne-ar iubi cu o dragoste imperfectă, am avea motive de îngrijorare. Dragostea omenească este imperfectă; ea ține evidența păcatelor și nelegiuirilor noastre – și-o consultă adesea. Dumnezeu nu are o astfel de listă! Dragostea Sa izgonește frica noastră, pentru că îndepărtează vina noastră. Apostolul Ioan adaugă: „ori în ce ne osândește inima noastră; căci Dumnezeu este mai mare decât inima noastră…” (1 Ioan 3:20). Când simți că nu ești iertat, pune-ți la îndoială sentimentele, dar nu-L pune la îndoială pe Dumnezeu! Întoarce-te la Cuvântul Său, care devansează autocritica și îndoiala. Nimic nu întărește mai mult încrederea decât o înțelegere clară a harului lui Dumnezeu, și nimic nu întărește mai mult teama decât necunoașterea harului. Adevărul este că dacă nu ai acceptat harul lui Dumnezeu, ești condamnat să trăiești în teamă. Nicio pastilă, nicio discuție motivatoare, niciun psihiatru și nicio posesiune materială nu-ți poate liniști inima. Astfel de lucruri îți pot reduce la tăcere teama, dar nu o pot eradica. Numai harul lui Dumnezeu o poate face! Ai primit iertarea lui Hristos? Dacă nu, pleacă-te pe genunchi și roagă-te s-o primești chiar acum! Biblia spune: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:9). Locul mărturisirii păcatelor este și locul curățării și al restaurării încrederii în Dumnezeu. Rugăciunea ta poate fi la fel de simplă ca aceasta: „Doamne, recunosc că m-am abătut de la calea Ta și de la Tine. Te rog, iartă-mă! Îmi pun viața în mâna Ta și încrederea în harul Tău. În Numele Domnului Isus mă rog, Amin.” Acum, dacă ai primit iertarea, mila și harul lui Dumnezeu – trăiește pe baza lor!

SĂ ÎNVĂȚĂM DE LA LEPROȘI!

„Pe când se duceau, au fost curăţiţi.” (Luca 17:14)

     Luca povestește o împrejurare când „Zece leproşi… şi-au ridicat glasul, şi au zis: „Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!”… Isus, le-a zis: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!” Şi pe când se duceau, au fost curăţaţi. Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare… Isus a luat cuvântul şi a zis: „Oare n-au fost curăţaţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sunt?…  Apoi i-a zis: „…credinţa ta te-a mântuit.” (Luca 17:12-19). Această povestire ne oferă cel puțin trei lecții: 1) Uneori răspunsul vine rapid; alteori el se lasă așteptat și vine pas cu pas. Am citit: „Pe când se duceau, au fost curăţaţi”. N-ai de unde să știi care dintre pași îți va aduce răspunsul, așa că trebuie să-ți continui umblarea prin credință. Legea mozaică prevedea că înainte ca un lepros să poată fi reprimit în societate, preotul trebuia să-l declare „curat”. Să ne gândim puțin: Domnul Isus a văzut schimbarea în acești oameni înainte să aibă loc; asta deoarece El are puterea să facă lucrurile să se întâmple! 2) Nu te da bătut când ceilalți te resping! Ca proscriși ai societății, acești leproși se așteptau ca Domnul Isus să-i trateze și El ca atare. Dar atunci când te apropii de Dumnezeu, El Se va apropia de tine (vezi Iacov 4:8)! Te lupți cumva cu o problemă care i-a făcut pe ceilalți să te ocolească sau să te dea la o parte? Domnul Isus nu va face niciodată așa ceva! El a spus: „Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.” (Ioan 6:37). 3) Nu uita niciodată să-I mulțumești lui Dumnezeu și să-L lauzi. Numai unul din cei zece leproși au trecut testul mulțumirii. Tu, l-ai fi trecut?! Când îți vei da seama cât de mult înseamnă mulțumirea ta pentru Domnul, nu vei mai lăsa să treacă nicio zi fără să-L lauzi și să I te închini!

NU TE LĂSA CONDUS DE SENTIMENTE!

„Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice…” (Proverbele 4:23)

     În viața noastră de zi cu zi, noi putem umbla fie călăuziți de principiile neschimbătoare ale Cuvântului lui Dumnezeu, fie de propriile noastre sentimente, aflate într-o continuă schimbare. Când trăiești după Cuvântul lui Dumnezeu, ai stabilitate. Când trăiești după sentimente, este ca și cum ai fi într-un carusel – ești când sus, când jos… Dumnezeu dorește să te aducă la maturitate emoțională, însă tu trebuie să vrei să cooperezi cu El. Lucrul acesta necesită un act zilnic al voinței tale: să alegi să faci lucrurile după voia Sa, nu după voia ta. Și odată ce lucrul acesta devine un obicei, vei descoperi că viața este mai plăcută. Acum, nu pe toți oamenii care bat la ușa noastră îi poftim înăuntru și nu-i lăsăm pe toți să se simtă ca acasă, așadar – de ce am lăsa ca orice emoție de suprafață să ne dicteze direcția unei zile sau să ne decidă reacțiile? Biblia ne spune să ne păzim „inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii” (Proverbele 4:23). Gândirea este cea care produce sentimentele, nu invers! De aceea apostolul Pavel ne spune că „orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (2 Corinteni 10:5) Cu alte cuvinte, dacă un gând nu este în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu, nu-i da glas, nici „drept de vot”! Noi „umblăm prin credinţă, nu prin vedere” (2 Corinteni 5:7)! Poate ești surprins, însă în calitate de creștin, nu vei simți întotdeauna prezența lui Dumnezeu. După ce a înviat, Domnul Isus S-a arătat celor doi ucenici pe drumul spre Emaus… și cu toate acestea ei nu L-au recunoscut. De ce? Pentru că erau prea ocupați cu sentimentele lor! Cum i-a scos El din emoțiile lor negative? „Le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.” (Luca 24:27). Așadar, tu trebuie să te lași condus numai de Cuvântul lui Dumnezeu!

SĂRBĂTOREȘTE NAȘTEREA DOMNULUI! (2)

„Ziua aceasta este închinată Domnului…” (Neemia 8:9)

     Cuvântul holiday (tradus „sărbătoare”) vine dintr-un cuvânt din engleza veche care înseamnă „zi sfântă”. Deci, când Neemia a anunțat: „Ziua aceasta este închinată Domnului”, el a declarat o sărbătoare, o zi în care „au mâncat şi au băut… înaintea Domnului cu mare bucurie.” (vezi 1 Cronici 29:22) Astăzi, răsfățul exagerat și cumpărăturile excesive au devenit sinonimele Crăciunului, făcându-i pe mulți creștini să ezite să mai sărbătorească. Pastorul Jack Hayford afirma: „Deseori lucrul acesta vine de la cei care au intrat de curând în părtășia noastră și care au experimentat poate pentru prima oară minunea și plinătatea bucuriei și sărbătorii adevărate de Crăciun. Dar sărbătoarea Nașterii Domnului este mai mult decât o sărbătoare „fericită” – este una închinată Celui Întrupat. Colindele, închinarea, dragostea, bucuria și dărnicia au un potențial plin de putere. Factorul decisiv este prezența Duhului Sfânt. Când El este prezent, accesoriile Crăciunului pot aduce bucurie, tărie, vindecare și restaurare. Când El este absent, colindele sună în gol. Urările, dorințele și zâmbetele stau la suprafață, asemenea sclipiciului lipit pe felicitări. Luminile și decorațiunile pot face ca inima să se simtă pustie mai mult ca niciodată. Dar acolo unde este Duhul Sfânt, există putere pentru a zdrobi obiceiuri, pentru a transforma inimi împietrite, pentru a alunga resentimente și pentru a ridica vieți din întuneric. La acest Crăciun, lasă prezența Duhului Sfânt să coboare peste tine și apoi fă pași înspre cea mai bună ocazie de a te bucura din plin de sărbătoare. Apropie-te de cei din jurul tău: încurajează, binecuvântează, dăruiește, întinde o mână, mergi în vizită, împărtășește și ridică inimi peste tot pe unde o poți face. Până la Anul Nou vei constata că sărbătoarea Nașterii Domnului din acest an a fost minunată și plină de putere!” Vă doresc tuturor să puteți spune „Amin!” după aceste cuvinte…

SĂRBĂTOREȘTE NAȘTEREA DOMNULUI! (1)

„Vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos Domnul!” (Luca 2:11)

     Cuvântul „a sărbători” înseamnă a se bucura, a găsi plăcere în ceva, a se desfăta, a aprecia. Pastorul Jack Hayford (autor a peste 50 de cărți, scriitor a 600 de imnuri și coruri, inclusiv celebrul imn Majesty (în românește Glorie) scria: „Se fac așa de multe activități în numele Crăciunului, lucruri care nici nu-I fac plăcere și nici nu-L onorează pe Hristos. Așa că, mă trezesc că mă lupt cu superstiții religioase și datini strămoșești care intră în conflict cu celebrarea Crăciunului! Darurile, decorațiunile, pomii de Crăciun nu fac altceva decât să pângărească ceva sfânt; o asemenea celebrare nu este altceva decât o ipocrizie „sfântă”. Bradul de Crăciun a devenit un fel de expozeu. Prin intermediul acestui copac, noi vrem să spunem: „Credem în sărbătoare!” Noi slujim unui Dumnezeu care „ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele” (1 Timotei 6:17) și care de-a lungul istoriei a stabilit perioade sacre de ospețe și de „mare bucurie” (vezi 1 Cronici 29:22). Deși nimeni nu poate găsi o susținere biblică pentru bradul de Crăciun, noi ne adunăm în jurul lui cu bucurie. Vedem în ramurile sale vii un simbol al vieții veșnice pe care am primit-o prin moartea lui Hristos pe lemnul crucii. Venirea Lui pe pământ a dat la o parte moartea și a adus iertarea și speranța eternă. Luminile mărturisesc despre gloria Luminii lumii. Ornamentele reflectă măreția cu care bunătatea Sa ne împodobește viețile. Steaua radiază speranță, cu razele sale îndreptate spre cer, amintindu-ne că de acolo El va veni iarăși ca să ne ducă acasă.” Așadar, dacă vă strângeți în jurul unui brad de Crăciun, să nu uitați că noi trebuie să-L sărbătorim pe Acela care a spus (Ioan 8:12): „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine… va avea lumina vieţii.”

CEL MAI MARE DAR

„Vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul…” (Luca 2:10)

     Pentru mulți oameni, Nașterea lui Isus Hristos este o sărbătoare îngrozitoare și nu una plină de bucurie. Autorul Jon Walker scria următoarele: „Mă aflu într-un restaurant fast-food și asist la modul în care o fetiță sărbătorește anticipat Crăciunul împreună cu mama ei. Cadourile  sunt răsfirate pe masă și ea tocmai a spus: „Îmi este dor de tine, mami!” „Și mie mi-e dor de tine, puiule!” îi răspunde mama. Dincolo de separeu, o femeie privește din când în când, cu mare atenție. Cu ochiul meu de jurnalist, pun lucrurile cap la cap. Femeia care privește este un asistent social care supraveghează o întâlnire aranjată pentru o mamă și fiica sa ca să sărbătorească împreună Crăciunul. După câteva minute apar părinții adoptivi și iau fetița cu ei acasă. Mama pleacă singură. Există o parte întunecată a Crăciunului de care rareori ne dăm seama. Noi creăm această fantezie care rareori se potrivește cu realitatea, chiar și în cele mai bune familii. Multe amintiri legate de Crăciun sunt pline de tensiune, și nu de bucurie; sărbătorile sunt doar o altă scuză ca mama să se îmbete sau ca tata să fie cu noua lui familie. O altă aducere aminte poate să fie că persoana dragă nouă este departe sau poate nu se mai întoarce niciodată. Rata sinuciderilor este extraordinar de ridicată în luna decembrie, depresia este la fel de obișnuită precum „O, ce veste minunată”, și de Crăciun suferă mai mulți oameni decât ne putem imagina. Pentru cei ce au obosit din cauza speranței „deșarte” a Crăciunului, vestea bună este că „Dumnezeu este cu noi”! Domnul Isus a coborât pe pământ să aducă „o veste bună… pentru tot norodul”. Indiferent de situația în care te afli, Nașterea Domnului este cel mai frumos cadou pentru omenire. Și iată de ce: 1) Este cel mai costisitor dar pe care-l vei primi vreodată! De ce? Pentru că pe Domnul Isus L-a costat viața! 2) Este singurul dar care dăinuie pe vecie; 3) Este darul de care te poți bucura pentru tot restul vieții.”

RECUNOAȘTE SUVERANITATEA LUI DUMNEZEU!

„Eu sunt Dumnezeu, și nu este altul, Eu sunt Dumnezeu… și Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.” (Isaia 46:9-10)

     Apostolul Pavel scrie: „…pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” (Romani 12:1-2). Există două căi prin care putem înțelege suveranitatea lui Dumnezeu: a) prin inițiativa Sa; și b) prin reacția noastră. În esență, Pavel spune următoarele: 1) Împotriviți-vă presiunilor venite din partea unui sistem al lumii care vă atrage în direcția greșită. 2) Înnoiți-vă mintea în fiecare zi prin rugăciune și prin citirea Cuvântului Său. 3) Recunoașteți voia Sa pentru voi și trăiți ca atare. Și apostolul nu se oprește aici. El scrie: „Fie-vă groază de rău, şi lipiţi-vă tare de bine.  Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia. În sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului. Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune. Ajutaţi pe sfinţi, când sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi. Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc: binecuvântaţi şi nu blestemaţi. Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng. Aveţi aceleaşi simțăminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi. Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine, înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.” (Romani 12:9-18). Suveranitatea lui Dumnezeu nu ne eliberează de responsabilitatea personală și nu înseamnă că trebuie să ne pierdem interesul față de lucrurile din prezent sau față de luarea unor decizii în cunoștință de cauză. Dumnezeu Se așteaptă în continuare să ne luptăm pentru excelență și să fim preocupați față de o lume pierdută. Faptul că recunoaștem suveranitatea lui Dumnezeu ne scutește de pericolul de-a ne juca de-a (sau cu) Dumnezeu, și ne ajută să ne bucurăm de umblarea cu El!

EL ESTE UN DUMNEZEU AL RESTAURĂRII (3)

„Pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi.” (2 Corinteni 8:9)

     Ți s-a întâmplat oare să spui: „Ce bine-ar fi dacă nu aș fi spus sau nu aș fi făcut cutare lucru!”?! Nu ești singurul; fiecare dintre noi are propriile regrete. Însă Dumnezeu dorește să învățăm din ele, nu să trăim cu ele. Biblia spune: „Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi.” (2 Corinteni 8:9) Domnul Isus a purtat cununa de spini pentru ca noi să purtăm cununa neprihănirii, și să putem sta fără teamă înaintea lui Dumnezeu. „Fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.” (Romani 5:1) Prin faptul că suntem socotiți neprihăniți prin credință, putem sta înaintea lui Dumnezeu și putem invoca promisiunile Sale. Ai o afacere care nu este profitabilă, sau care e pe cale să dea faliment? Și Petru, pescarul, a trecut printr-o situație asemănătoare. Așa că Domnul Isus, Restauratorul, i-a zis: „Depărteaz-o la adânc, şi aruncaţi-vă mrejile pentru pescuire.” Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit, şi n-am prins nimic; dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejile!” După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejile. Au făcut semn tovarăşilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se afunde corăbiile.” (Luca 5:4-7) Un singur cuvânt din partea Domnului Isus e de-ajuns ca să ajungi din pragul falimentului la spațiu suplimentar de depozitare! Domnul Isus i-a dat lui Petru mai mult decât a prevăzut el, și la fel poate face și cu noi! Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi este acesta: „Crede că vei primi mai mult decât te-ai așteptat, pentru că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al restaurării!”