EL ESTE UN DUMNEZEU AL RESTAURĂRII (2)

„Vei izbăvi totul.” (1 Samuel 30:8)

     Într-o zi, amaleciții au pus la pământ cetatea natală a împăratului David, arzându-o până la temelie și luând familiile captive. În această scenă de „mare strâmtorare”, David și oamenii săi „au ridicat glasul, şi au plâns până n-au mai putut plânge.” (1 Samuel 30:4). Dumnezeu te va lăsa să-ți plângi pierderile pentru că este ceva sănătos, însă nu te va lăsa să rămâi prea mult în stadiul acesta. Așa că, Dumnezeu i-a zis lui David: „Urmăreşte-o, căci o vei ajunge şi vei izbăvi totul.” (vers. 8). Oare David și poporul său au primit înapoi tot ce au pierdut? Da, și mult mai mult pe lângă acestea – căci Dumnezeul nostru nu este numai un Dumnezeu al restaurării, ci și un Dumnezeu al abundenței. S-ar putea să spui: „Îmi este atât de rușine de toți anii pe care i-am pierdut.” Dar Dumnezeu a creat timpul și El îți poate acorda timp în care să lucrezi pentru El. „Vă voi răsplăti astfel anii pe care i-au mâncat lăcustele… oştirea Mea cea mare pe care am trimis-o împotriva voastră. Veţi mânca şi vă veţi sătura, şi veţi lăuda Numele Domnului, Dumnezeului vostru, care va face minuni cu voi, şi poporul Meu niciodată nu va mai fi de ocară!” (Ioel 2:25-26) Să reținem cuvântul „a se sătura.” Când Dumnezeu te binecuvântează, El nu o face cu pipeta sau cu rația. Nu! Când El te binecuvântează, tu poți exclama: „Dragostea Lui nu are limită, Harul Lui nu are măsură, Puterea Lui nu are graniță. Din bogățiile Sale infinite, prin Hristos, El toarnă, și toarnă, și iarăși toarnă!” Încă de când Adam și Eva au eșuat în Grădina Edenului, dorința și planul lui Dumnezeu a fost acela de a ne da înapoi ceea ce am pierdut. Așadar, vino azi la El, și lasă ca restaurarea să înceapă.

EL ESTE UN DUMNEZEU AL RESTAURĂRII (1)

„Vă voi răsplăti…” (Ioel 2:25)

     Oricare ar fi lucrul pe care viața l-a luat de la tine, Dumnezeu ți-l poate da înapoi. Poate nu-ți va dărui exact ce-ți dorești, dar El îți va da tot ce este mai bun. Chiar și atunci când cazi sub mâna Sa corectoare din pricina neascultării, dacă te pocăiești, El te va reașeza într-un loc al binecuvântării. S-ar putea să spui: „Cum rămâne cu timpul pe care l-am irosit, cu oportunitățile cărora le-am dat cu piciorul și cu dezastrul pe care l-am făcut din viața mea? Uneori mă întreb dacă nu cumva am căzut atât de jos încât nici Dumnezeu nu mă mai poate salva.” Nu, există speranță pentru tine! Biblia spune: „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă…” (Isaia 59:1) După ce a risipit tot ce a moștenit de la tatăl său, fiul risipitor s-a întors acasă, fără niciun ban în buzunar și plin de rușine. Își mai dorea doar să aibă de mâncare și un loc de muncă alături de ceilalți slujitori. Însă în clipa în care a spus „Iartă-mă!”, tatăl său i-a oferit cea mai bună haină, cel mai gras vițel, cele mai frumoase sandale, și un inel – ca semn al restaurării lui ca fiu în locul lui de drept ca membru al familiei. Chiar și sub greutatea zdrobitoare a Legii Vechiului Testament, cu porunci pe care nimeni nu le putea respecta, în totalitate, Dumnezeu a spus: „Dacă un om fură un bou sau o oaie şi îl taie sau îl vinde, să dea cinci boi pentru boul furat şi patru oi pentru oaia furată” (Exodul 22:1). Dacă Dumnezeu a dorit să facă lucrul acesta pentru cei ce trăiau sub Lege, și de partea greșită a crucii, cum nu va face El mult mai mult pentru cei pe care El i-a răscumpărat?! Așadar, poți merge astăzi cu încredere la El, știind că El este un Dumnezeu al restaurării!

CUM SĂ FII UN ÎNCHINĂTOR

„Închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh și în adevăr…” (Ioan 4:23)

     Astăzi vom vorbi despre ce înseamnă să fii un închinător. Mai întâi de toate, nu există un model al închinătorului. Biblia nu ne spune că trebuie să ne închinăm lui Dumnezeu într-un anume fel. De ce? Deoarece închinarea este o revărsare atât de puternică a inimilor noastre, față de Domnul, încât ea nu poate fi limitată de cuvinte sau definită de un cântec, de un strigăt, sau de tăcere. Domnul Isus a spus (în Ioan 4:23) că „închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl”. În al doilea rând, Dumnezeu ne-a creat ca să ne închinăm Lui. Poate nu te-ai gândit niciodată la aspectul acesta: Dumnezeu ne-a creat ca să facem singurul lucru pe care El nu-l poate face pentru Sine – închinarea! Apostolul Ioan a scris: „Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile, şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!” (Apocalipsa 4:11) Ceea ce Îi produce plăcere Tatălui nostru ceresc este dragostea și adorarea pe care I-o aduc copiii Săi răscumpărați. În al treilea rând, închinarea poate fi exprimată de copiii răscumpărați ai lui Dumnezeu, oriunde și oricând. Femeia samariteancă credea că adevărata închinare trebuie să fie exprimată pe un munte sacru numit Garizim, în timp ce iudeii credeau că trebuie practicată în templul din Ierusalim. Dar Domnul Isus a spus că ea nu trebuie să se limiteze la biserică sau la o anumită zi a săptămânii. Psalmistul, în stilul său inconfundabil, o spune astfel: „Lăudaţi pe Domnul! Robii Domnului lăudaţi, lăudaţi Numele Domnului! Fie Numele Domnului binecuvântat, de acum şi până în veac! De la răsăritul soarelui până la apusul lui, fie Numele Domnului lăudat!” (Psalmul 113:1-3). Așadar, în calitate de copil al lui Dumnezeu tu trebuie să fii un închinător.

FARISEUL ȘI FEMEIA PĂCĂTOASĂ

„Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult…” (Luca 7:47)

     Într-o zi, Domnul Isus lua masa în casa unui fariseu; acolo a venit și o femeie păcătoasă… care a început să șteargă și să sărute picioarele Domnului, „şi le ungea cu mir. Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise şi-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un prooroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de El…” (Luca 7:38-39). Dar Simon fariseul înțelesese greșit. Aici nu era vorba despre faptul că Isus nu știa, ci că nu Îi păsa! Atunci și acolo, El i-a iertat păcatul femeii și a trimis-o acasă răscumpărată, restaurată și cu un alt scop! Această povestire confirmă ceea ce știm deja: Domnul Isus a venit să mântuie păcătoșii de pe stradă și fariseii din biserică. Nu există nimeni la care să nu poată ajunge harul lui Dumnezeu! Având lucrul acesta în minte, gândește-te la următoarele: 1) Nu uita niciodată din ce te-a scăpat  Dumnezeu! Să observăm ce i-a spus Isus lui Simon fariseul: „Cui i se iartă puţin, iubeşte puţin” (Luca 7:47). Aducându-și aminte de păcatele din trecutul său, psalmistul David a scris: „M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă, şi mi-a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut, şi s-au încrezut în Domnul.” (Psalmul 40:2-3). 2) Nu uita că Domnul Isus nu Se uită la trecutul tău, ci la viitorul tău! Mulțimea o considera pe această femeie o buruiană, dar Isus a       văzut-o ca pe un trandafir, și l-a udat! Concluzie: dacă ai nevoie de iertare astăzi, vino la Isus! Și dacă ai fost iertat, vino cu mulțumire și cu laude înaintea Lui!

TU POȚI FACE LUCRURI MARI PRIN RUGĂCIUNE!

„Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5:16)

     În timp ce se afla în vacanță în Anglia, D.L. Moody a vizitat biserica din Londra care era moartă din punct de vedere spiritual. Pastorul l-a recunoscut și l-a rugat să predice la serviciul de dimineața. Moody a acceptat fără tragere de inimă. După cele întâmplate, i-a povestit unui prieten că adunarea a fost atât de inertă, încât a făcut eforturi serioase ca să-și termine predica. Mai târziu, și-a adus aminte că a promis să predice acolo  și în acea seară, moment în care și-ar fi dorit să nu-și fi întrerupt planurile de vacanță. Moody și-a petrecut toată după-amiaza gândindu-se cu teamă la lucrurile ce aveau să se întâmple. Însă „în spatele scenei” se petrecea ceva de care Moody nu avea habar. După serviciul de dimineață, o membră mai în vârstă a bisericii a mers la sora sa invalidă ca să ia prânzul împreună și i-a povestit despre vizita lui Moody, care urma să vină și în acea seară. Ochii surorii sale s-au luminat și a exclamat: „Mă rog de multă vreme ca Dumnezeu să-l trimită pe Moody în Anglia! Lasă prânzul, surioară. Ne vom petrece după-amiaza postind și rugându-ne pentru serviciul din seara asta!” Când Moody a urcat la amvon în acea seară, a simțit un sentiment „puternic” al prezenței lui Dumnezeu umplând sala. A predicat cu înflăcărare, și când a lansat invitația ca oamenii să se întoarcă la Hristos și să-L urmeze, vreo 500 de oameni au răspuns! Gândindu-se că au înțeles greșit, Moody i-a rugat să ia loc și le-a explicat din nou chemarea Evangheliei. Dar când a repetat invitația, aceleași 500 de persoane s-au ridicat în picioare ca să-L primească pe Hristos. Acea duminică a fost prima dintr-o serie de mari treziri spirituale care s-au petrecut în Anglia. Cine a contribuit la asta? Două femei în vârstă care au înțeles că biserica lor avea nevoie disperată de focul Duhului Sfânt! Ele au crezut promisiunea Duhului Sfânt: „Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” Așadar, accesează astăzi puterea rugăciunii! Rugăciunile tale pot ajuta la aprinderea focului lui Dumnezeu, și pot face să se întâmple lucruri mărețe!

DUMNEZEU VEDE ÎN ASCUNS!

„Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” (Matei 6:18)

     Ai fost vreodată la un concert unde s-a folosit echipament audio-video de ultimă generație? Probabil ai fost puternic impresionat de imaginile și sunetele de toate felurile, intensitățile și nuanțele, iar la sfârșit ai plecat de acolo puternic marcat de performanțele uimitoare ale artiștilor. Dacă lucrurile „au mers ca pe roate”, probabil că nu te-ai gândit prea mult la tehnica de sunet și de lumini. De obicei le observăm doar atunci când echipamentul nu funcționează. Toate acestea reprezintă elementul „de plan secund”, oamenii care își fac datoria și îl fac pe artist să arate bine și să cânte excepțional. De obicei, laudele se îndreaptă spre cei aflați în lumina reflectoarelor. Aceasta este ordinea lucrurilor în împărăția omului. Dar Împărăția lui Dumnezeu funcționează după principiul „cei din urmă vor fi cei dintâi, şi cei dintâi vor fi cei din urmă…” (Matei 20:16). Domnul Isus a spus că atunci când postești, când te rogi și dăruiești fără a căuta recunoaștere, „Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” Pe un vapor mare, numai căpitanul și o mână de ofițeri sunt vizibili pe punte. Dar echipajul de sub punte determină avansarea vaporului, în cea mai mare parte a călătoriei. Și în Biserica lui Hristos, „echipajul din camera motoarelor” desfășoară cea mai mare parte a lucrării: grupele de rugăciune, învățătorii de la Școala duminicală, echipele din administrație, diaconii, lucrătorii sociali, cei ce au grijă de bolnavi, slujitorii din închisori, sfătuitorii și consilierii… În timp ce persoanele cu un CV bogat primesc marea parte a laudelor, Dumnezeu promite recunoaștere și răsplată specială echipajului „de sub punte”! Dacă faci parte din el, într-o zi Îl vei auzi pe Dumnezeu făcând următorul anunț public: „Bine, rob bun, fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, primeşte cârmuirea a zece cetăţi.” (Luca 19:17). Toate celelalte vor păli, doar la o simplă comparație, atunci când se va întâmpla lucrul acesta!

DĂRNICIA CREȘTINĂ!

„În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele…” (2 Corinteni 9:11)

     Gândește-te cât ar fi de ridicol ca o companie de electricitate să genereze curent și apoi să-l stocheze. Clienții lor ar fi în întuneric și compania ar da faliment în scurt timp! Același principiu se aplică și finanțelor noastre, pentru că „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.” Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună… În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie…” (2 Corinteni 9:7-8,11). Unii oamenii refuză să dăruiască pentru că sunt lacomi, dar de cele mai multe ori nu dăruim în primul rând pentru că ne gândim că dacă noi nu ne îngrijim de propriile noastre nevoi și interese, nimeni nu o va face. Însă o astfel de gândire este lipsită de sens! Este ca și cum un fermier ar refuza să semene pentru următoarea recoltă pentru că îi este teamă să renunțe la semințe. Biblia ne spune: „Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintâi roduri din tot venitul tău…” (Proverbele 3:9). Oare ne spune înțeleptul Solomon acest lucru pentru că Dumnezeu este sărac și are nevoie de banii noștri? Nu! Dumnezeu dorește ca noi să semănăm în Împărăția Sa, pentru ca lucrarea și voia Lui să se împlinească pe pământ, și tu să ai parte de recoltă atunci când ai nevoie. Domnul Isus a spus că atunci când „căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui… toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (vezi Matei 6:33). Când devii un instrument al Împărăției lui Dumnezeu, „vei fi îmbogăţit în toate privinţele.” De fapt, când te gândești la banii tăi din perspectivă biblică, lucrul de care trebuie să te temi nu este că dăruiești prea mult, ci dimpotrivă: că semeni prea puțin!

„DUMNEZEU DĂ DUPĂ PLĂCEREA LUI”!

„Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:13)

     Motorul mașinii tale este sursa ei de putere; el este activat atunci când acționezi cutia de viteze. Numai atunci ai viteza necesară pentru a ajunge la destinație. Ce putem învăța de aici? Că unul dintre pericolele încercării de a ne umple cu Duhul Sfânt este să Îl limităm la o „experiență”, în loc să-I permitem să fie puterea pe care ne-o dă Dumnezeu pentru a săvârși mari lucrări pentru El. În Noul Testament, când cineva era umplut de Duhul Sfânt – se întâmplau minuni: oamenii se întorceau la Hristos; aveau loc vindecări; au ars toate cărțile de vrăjitorie în piața din centrul cetății (vezi Faptele Apostolilor 19:19). Creștinii de-atunci nu au sărbătorit lucrul acesta doar în biserică – ei au dus sărbătoarea și pe străzi! În Sfânta Scriptură, prima imagine  pe care o avem despre Dumnezeu este aceea în care El Își exercită rolul de Creator. El ne creează după chipul Său, suflă peste noi suflare de viață, apoi ne spune: „Mergeți și fiți productivi!” (vezi Geneza 1:28). Dacă te rogi pentru cineva și vrei să primești răspuns, sau dorești să ți se schimbe circumstanțele, acest lucru nu se va întâmpla fără puterea Duhului Sfânt. Tu nu ești un observator neputincios. Ce a pus Dumnezeu în tine va schimba ce se află în afara ta – dacă-ți pui talanții în negoț! Ce se află înlăuntrul tău este mai mare decât necazul prin care ai trecut, decât situația în care te afli sau decât obstacolele care îți stau în cale. Când tot ce te înconjoară îți spune „nu”, și ceva din tine îți spune „da”, Acela este Dumnezeu „care lucrează în tine, şi îți dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” Partea cu „voința” este datoria ta, iar partea cu „înfăptuirea” este lucrarea Sa. Când vei sincroniza aceste două lucruri, viața ta se va schimba!

PRACTICĂ ALTRUISMUL!

„Eu voi cheltui prea bucuros din ale mele şi mă voi cheltui în totul şi pe mine însumi pentru sufletele voastre.” (2 Corinteni 12:15)

     Când îi ajuți pe oameni, simți o mare împlinire. Când îți petreci ziua slujindu-i pe alții, seara îți pui capul pe pernă și dormi liniștit. Și chiar dacă ți-ai petrecut o mare parte din viață alergând după un câștig egoist, nu e prea târziu să ai parte de o schimbare a inimii. Chiar și Scrooge, personajul lui Charles Dickens a descoperit că poți să-ți schimbi complet viața și să aduci o schimbare în viața altora. Asta a făcut Alfred Nobel. El a fost șocat când și-a văzut necrologul într-un ziar. (Fratele său murise, și editorul a scris din greșeală numele Alfred într-o frază insultătoare, pentru că explozibilii pe care-i producea compania lui, și din care obținea mari profituri, ucideau o mulțime de oameni.) Prin urmare, Nobel a jurat că-și va dedica restul vieții promovării păcii și recunoașterii contribuțiilor pentru umanitate. Așa s-au născut Premiile Nobel! Când ieși din carapacea ta și aduci un beneficiu oamenilor, începi cu adevărat să trăiești. Altruismul își este sieși recompensă; el nu depinde de reacția celorlalți. Acesta este principiul după care a trăit apostolul Pavel: „Şi eu voi cheltui prea bucuros din ale mele şi mă voi cheltui în totul şi pe mine însumi pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, sunt iubit cu atât mai puţin?” (2 Corinteni 12:15). Când vezi un băiat de 4 ani, te aștepți ca el să fie egoist. Însă când vezi egoism la un bărbat de 40 de ani, nu e prea plăcut, nu-i așa? Dintre toate calitățile pe care le urmărești, altruismul pare să producă cea mai mare schimbare în direcția cultivării celorlalte virtuți. Da, el merge împotriva esenței firii omenești. Dacă poți învăța să gândești empatic și devii o persoană generoasă, îți este mai ușor să dezvolți celelalte virtuți, cum ar fi mulțumirea, dragostea, respectul, răbdarea și disciplina. Așadar, practică altruismul!

NU E PREA TÂRZIU PENTRU TINE!

„Te rog, Dumnezeule, dă-mi putere numai de data aceasta…” (Judecătorii 16:28)

     În lanțuri fiind, Samson s-a rugat cu credință că Dumnezeu îl ascultă: „Te rog, Dumnezeule, dă-mi putere numai de data aceasta… Şi Samson a îmbrăţişat amândoi stâlpii de la mijloc pe care se sprijinea casa, şi s-a rezemat de ei… S-a plecat cu toată puterea, şi casa a căzut… Cei pe care i-a prăpădit la moartea lui au fost mai mulţi decât cei pe care-i omorâse în timpul vieţii.” (Judecătorii 16:28-30). De ce a ajuns Samson în închisoare? Din cauza Dalilei! Biblia spune că: „ea îl necăjea şi-l chinuia în fiecare zi cu stăruinţele ei.” (vers. 16) La fel și Satan: e insistent și așteaptă să te prindă într-un moment în care ai lăsat garda jos. De aceea, în viață, există unele uși pe care nu trebuie să le deschizi niciodată. Dacă alimentezi o poftă fie și numai pentru o zi, poți ajunge să te lupți cu ea toată viața! Poate ai mai auzit următoarele: „În fiecare dimineață în Africa se trezește o gazelă. Ea știe că trebuie să alerge mai repede decât cel mai rapid leu, altfel va fi ucisă. În fiecare dimineață se trezește un leu. El știe că trebuie să depășească cea mai lentă gazelă, altfel va muri de foame. Așadar, nu contează dacă ești sau nu în Africa, sau dacă ești leu sau gazelă; când răsare soarele, ar fi bine să alergi!” Vestea bună este că Samson și-a adus aminte de Dumnezeu! Ziua ta este minunată atunci când îți aduci aminte de Dumnezeu și te apropii de El. Mai citim o dată următoarele cuvinte (vers. 30): „Cei pe care i-a prăpădit la moartea lui au fost mai mulţi decât cei pe care-i omorâse în timpul vieţii.” Cea mai mare victorie a lui Samson s-a petrecut în ultimul capitol al vieții sale. De fapt, el este pomenit printre eroii credinței din capitolul 11 al epsitolei către Evrei. Indiferent unde te afli astăzi sau în ce stare te găsești, întoarce-te la Dumnezeu! El te va ajuta să-ți revii! Nu e prea târziu pentru tine!