„…am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă, şi totuşi am scăpat cu viaţă.” (Geneza 32:30)

     Biblia spune că: „Iacov a pus locului aceluia numele Peniel „căci” a zis el „am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi totuşi am scăpat cu viaţă.” Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov şchiopăta din coapsă” (Geneza 32:30-31). Adevărul este că fără mâna protectoare a lui Dumnezeu peste viața ta, tu nu ai mai fi astăzi aici. Îți aduci aminte de vreo situație când unii prieteni (sau dușmani), de-ai tăi, nu au crezut că vei reuși? Însă Dumnezeu te-a vindecat, te-a salvat și te-a pus în locul în care te afli astăzi. După ce Dumnezeu a isprăvit lupta cu Iacov, acesta a exclamat: „Am scăpat cu viață!” Și la fel ai scăpat și tu, nu-i așa? Și ai scăpat pentru că mai sunt lucrări și experiențe care vor mai veni în viața ta. Biblia spune că: „Dumnezeu… cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi.” (Romani 4:17). El dorește să aducă în viața ta lucruri care nu au mai existat. Lucruri bune! Să remarcăm ceva important în versetul următor: „Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor” (Geneza 32:24). Când Dumnezeu Se ocupă de tine în aspecte importante, El o face „unu-la-unu”, nu la grămadă. De fapt, când faci parte din mulțime se poate să nu Îi auzi vocea. „A rămâne singur cu Dumnezeu” îți poate crea teamă, pentru că masca și eul tău sunt date la o parte. Prima ta reacție ar putea fi să rămâi cu mulțimea, dar descoperi în scurt timp că oamenii nu pot calma neliniștea din sufletul tău. Acea neliniște este chemarea lui Dumnezeu de a Se întâlni cu tine! Așadar, asemenea lui Iacov, nu-ți fie teamă să stai în prezența lui Dumnezeu!

„Domnul este partea mea de moştenire…” (Psalmul 16:5)

     Ai permis invidiei să pună stăpânire pe viața ta? Nu? Dar eviți anumite persoane din cauza succesului lor, sau le porți pică din același motiv? Nu? Dacă răspunsul tău este nu, dă slavă Domnului – pentru că Biblia ne învață că „pizma este putrezirea oaselor” (Proverbele 14:30), iar o altă versiune în limba engleză a Bibliei parafrazează acest verset în felul următor: „Gelozia este precum cancerul pentru oase.” Dacă îi critici constant pe oameni și tânjești după ce au ei, citește aceste cuvinte și gândește-te la ele cu atenție și într-o atitudine de rugăciune: „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta…” (Ieremia 29:11-12). În esență, invidia îi spune lui Dumnezeu: „Ai făcut o greșeală când m-ai creat așa. Eu vreau să fiu ca celălalt, și să am și eu ce are el!” Nu, Dumnezeu are o chemare și un destin doar pentru tine! Așadar, în loc să lași loc invidiei, fă ca ea să te motiveze să devii mai bun – persoana pe care o dorește Dumnezeu. Dacă te-ai angajat într-o luptă pierdută cu invidia, iată un tratament sigur din Cuvântul lui Dumnezeu, pe care trebuie să-l iei zilnic (Psalmul 16:5-9): „Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu, Tu îmi îndrepţi sorţul meu. O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţ, o frumoasă moşie mi-a fost dată. Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuieşte, căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima. Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin. De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte, şi trupul mi se odihneşte în linişte”. Așa să-ți ajute Dumnezeu!

„Tu, Doamne… Tu eşti slava mea, şi Tu îmi înalţi capul!” (Psalmul 3:3)

     Când Ilie se afla în cea mai deplorabilă stare, Dumnezeu i-a dat trei sfaturi foarte importante: 1) Să petreacă mai mult timp cu Dumnezeu! „Ieşi, şi stai pe munte înaintea Domnului!” (1 Împărați 19:11). Acolo Dumnezeu i-a vorbit printr-un „susur blând şi subţire” (1 Împărați 19:12). Iar noi învățăm de aici că nu e suficient doar să lucrăm pentru Dumnezeu, noi trebuie să și petrecem timp cu El! Altfel, vom ajunge să alergăm mecanic, ne vom simți tot mai goi, și nu vom ajunge nicăieri. Când David s-a simțit deprimat, el a scris: „Cât de mulţi zic despre mine: „Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!” –  Dar, Tu, Doamne, Tu eşti scutul meu, Tu eşti slava mea, şi Tu îmi înalţi capul! Eu strig cu glasul meu către Domnul, şi El îmi răspunde…” (Psalmul 3:2-4). 2) Să nu încerce să facă el totul! A face totul de unul singur este cea mai rapidă cale spre epuizare și depresie. A fi un lider bun înseamnă nu doar să duci lucrarea la final, ci și să-i formezi pe alții, care eventual să termine lucrarea. Ilie nu era singur. Dumnezeu i-a zis: „voi lăsa în Israel şapte mii de bărbaţi, şi anume pe toţi cei ce nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal” (1 Împărați 19:18). Nu te rezuma doar să operezi, ci învață și să co-operezi! 3) Să înțeleagă că misiunea lui nu s-a sfârșit! Dumnezeu i-a arătat lui Ilie că mai erau împărați care trebuiau unși, mai erau lupte care trebuiau câștigate, și un succesor care trebuia pregătit (vezi 1 Împărați 19:16). Ai nevoie de un motiv pentru a te ridica dimineața din pat? Dumnezeu ți-l va da! Când ești deprimat, El nu Se supără pe tine; dimpotrivă, Cuvântul Său spune: „Trestia frântă n-o va zdrobi, şi mucul care mai arde încă, nu-l va stinge…” (Isaia 42:3). Iată bunătatea și iubirea lui Dumnezeu!

„Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi…” (Iacov 5:17)

     Prorocul Ilie a avut un moment când ajunsese atât de deznădăjduit, încât și-a dorit să moară. Și asta s-a întâmplat când tocmai repurtase una dintre cele mai mari victorii ale sale. Tocmai ce chemase foc din cer pe Muntele Carmel… iar acum, iată-l trecând de la exaltare la epuizare! Noi uităm că atunci când avem succes și ne place ceea ce facem, putem ajunge să fim secătuiți din punct de vedere fizic, mental și emoțional. Așadar, dacă ești o persoană ghidată de scop, și nu ai limite, ai grijă! Să vedem ce s-a întâmplat cu Ilie: 1) Epuizarea l-a făcut pe Ilie să-și piardă perspectiva. El, care tocmai biruise 850 de prooroci mincinoși (vezi 1 Împărați 18:19), fugea acum de o singură femeie: de Izabela. Generalul George Patton Jr. a spus: „Epuizarea face din noi toți niște lași!” Credința ne părăsește, când se instalează epuizarea! Aceasta ne distorsionează gândirea și ne face să trecem cu vederea puterea lui Dumnezeu și promisiunile Sale. Oboseala mentală plus epuizarea fizică este o combinație mortală, care aduce deznădejde și crează iluzia că nu mai avem soluții! 2) Teama l-a făcut pe Ilie să se izoleze. El și-a lăsat slujitorul în Beer-Șeba și s-a dus singur în pustie, spunându-I lui Dumnezeu: „am rămas numai eu singur şi caută să-mi ia viaţa!” (1 Împărați 19:10). În acel moment, Ilie se afla în cea mai nepotrivită companie – a lui însuși! Când te simți deznădăjduit, nu este timpul potrivit să te izolezi; dimpotrivă, e momentul în care ai nevoie de Dumnezeu și de persoanele care te iubesc și care te pot ajuta să te ridici din nou. Chiar și apostolul Pavel a avut nevoie de ajutor. După ce a scris că: „în Macedonia… am fost necăjiţi în toate chipurile: de afară lupte, dinăuntru temeri”, el a adăugat: „Dar Dumnezeu, care mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit.” (2 Corinteni 7:5-6). Așadar,    trebuie să știi pe cine să suni când ești deprimat, la cine trebuie să apelezi… Nu mai amâna, ci treci la fapte!

„Te rog, să nu fie ceartă… căci suntem fraţi.” (Geneza 13:8)

     Certurile din familie scot la lumină tot ce e mai rău, și tot ce e mai bun din noi. Însă nu conflictul în sine este problema, ci caracterul! Neînțelegerea nu face decât să descopere ce este important pentru noi. Prioritatea lui Avraam era familia, a lui Lot: să se îmbogățească; preocuparea lui Avraam era armonia, a lui Lot era auto-conservarea; Avraam era mânat de credință, Lot – de lăcomie; Avraam era unul care dăruiește, Lot era unul care umbla după avantaje. Să vedem însă ce turnură a luat întâmplarea aceasta. Ce-ar fi trebuit să se întâmple? Cel mai tânăr ar fi trebuit să se supună celui mai în vârstă; ucenicul ar fi trebuit să-l recunoască pe lider; persoana mai puțin spirituală ar fi trebuit s-o recunoască pe cea mai spirituală. Însă Lot a eșuat în toate aceste privințe! Ce s-ar fi putut întâmpla? În calitatea sa de slujitor ales de Dumnezeu, Avraam și-ar fi putut asuma statutul de privilegiat, și-ar fi putut impune voința – dar n-a făcut-o. Ar fi putut să se preocupe de victorie, dar n-a făcut-o. I-ar fi putut pretinde lui Lot restituirea datoriilor, dar a refuzat. Și-atunci, ce s-a întâmplat de fapt? Mai întâi, Avraam a pus relația mai presus de interesul personal. În al doilea rând, a renunțat la „drepturile” sale pentru a menține pacea în familie. În al treilea rând, „a întors celălalt obraz” și s-a lăsat pe mâna lui Lot. Cel mare a cedat în fața celui mai mic! Cel puternic a avut îngăduință față de cel slab! Cel matur a dat dovadă de înțelegere și bunăvoință față de cel imatur! L-a făcut asta pe Avraam să fie mai slab, iar pe Lot să fie mai puternic? A pierdut Avraam, și a câștigat Lot? Nu! Dumnezeu are întotdeauna ultimul cuvânt! Și iată care a fost: „Ridică-ţi ochii şi… priveşte spre miazănoapte şi spre miazăzi, spre răsărit şi spre apus; căci toată ţara pe care o vezi ţi-o voi da ţie şi seminţei tale în veac.” (Geneza 13:14-15) Când faci lucrurile după voia lui Dumnezeu, ești cu siguranță pe drumul care duce la pace și prosperitate!

„Să nu fie ceartă între mine şi tine…” (Geneza 13:8)

     Neînțelegerea dintre Avraam și Lot ne învață câteva principii importante despre familie. Lot a dus o viață liniștită în casa unchiului său Avraam. Avraam îl luase cu el în călătoria credinței, când pe neașteptate s-a iscat un conflict. Și pentru că cearta scoate la iveală caracterul omului, Lot și-a dat arama pe față. Pentru că turmele lor erau prea mari ca să mai împartă aceleași pășuni, Avraam a venit cu ideea să se despartă, oferindu-i lui Lot șansa de a alege primul. Lot „şi-a ales” ce-a considerat el a fi partea cea mai bună (vezi Geneza 13:11), lăsându-i unchiului său restul. Lot s-a mutat în Sodoma, un ținut bogat dar plin de păcat, iar Avraam a zidit un altar Domnului, într-un loc uscat. Aceeași familie, aceleași gene – valori complet diferite! Să reflectăm un pic la cele întâmplate. Avraam a fost conducătorul ales de Dumnezeu și primul patriarh al poporului Israel. Dumnezeu a promis că-i va da o țară și că-l va face tatăl unui neam mare, i-a promis binecuvântare și protecție. Și  peste toate acestea, Dumnezeu i-a promis că în el „toate familiile pământului vor fi binecuvântate” (Geneza 12:3). În termeni moderni, Avraam era asociatul principal și acționarul majoritar al afacerii de familie. El l-a tratat pe nepotul său cu dragoste și generozitate, iar în momentul de criză a pus relația cu Lot mai presus de interesele personale; de aceea, Avraam merita mai mult respect din partea nepotului său. Dar Lot n-a avut în vedere asta! Care e semnificația acestor întâmplări? De dragul familiei sale și al păcii, Avraam a ales să nu se folosească de poziția sa socială, să nu insiste să-și exercite drepturile, ori să facă pe șeful. El a demonstrat că numai Dumnezeu ne apără! Deci, nu trebuie să încercăm să ne apărăm singuri. Avraam a ales harul, nu legea; smerenia, nu mândria; lepădarea de sine, nu propriile drepturi; mila, nu dreptatea; dragostea, nu pofta; și caracterul, nu opinia semenilor! Gândește-te la toate astea, și aplică-le în familia ta!

„Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” (Marcu 6:31)

     Doi bărbați s-au luat la întrecere pentru a vedea care dintre ei poate doborî mai mulți copaci, într-o singură zi. Unul era mai înaintat în vârstă și mai experimentat, iar celălalt era mai viguros dar mai puțin experimentat. Și tocmai lucrul acesta a fost decisiv! Bărbatul mai tânăr a lucrat continuu vreo 8 ore, și la sfârșitul zilei avea un total de douăzeci și cinci de copaci doborâți. Crezând că celui mai în vârstă îi lipsește vitalitatea și tinerețea, s-a așezat, deplin încrezător că va câștiga. Între timp, bărbatul mai în vârstă, care a făcut câte o pauză de 10 minute la fiecare oră, a ajuns la sfârșitul zilei să aibă patruzeci de copaci doborâți! Șocat, cel tânăr l-a întrebat: „Cum e posibil, omule? Eu nu m-am oprit, iar tu te-ai oprit câte 10 minute după fiecare oră – și totuși ai tăiat aproape de două ori mai mulți copaci decât mine!” Bărbatul mai în vârstă i-a răspuns: „De fiecare dată când mă așezam pentru 10 minute, eu am făcut două lucruri: în primul rând m-am odihnit și mi-am reîncărcat bateriile; iar în al doilea rând, mi-am ascuțit toporul. Da, tu ai muncit mult, dar ai lucrat cu o secure tot mai tocită!” Putem învăța fiecare o lecție importantă de aici. Pentru a reuși în lucrul pe care ni l-a încredințat Dumnezeu să-l facem în viață, trebuie să facem și noi întotdeauna aceste două lucruri: 1) Să ne facem timp pentru odihnă și pentru reînnoire. Nu putem mereu să dăruim și să cheltuim; trebuie să ne și oprim și să asimilăm. Asta înseamnă rugăciunea și citirea Bibliei: ele restaurează ceea ce viața ne răpește. 2) Să ne păstrăm mintea ageră. Când securea noastră se tocește, trebuie să consumăm mai multă energie și rezultatele vor fi mai slabe. Așadar, să ne facem timp să ne odihnim, și să ne păstrăm mintea ageră!

„Întoarce-mă Tu, şi mă voi întoarce…!” (Ieremia 31:18)

     În prima carte a Bibliei, citim că: „Robii lui Isaac au mai săpat în vale şi au dat acolo peste o fântână cu apă de izvor. Păstorii din Gherar s-au certat însă cu păstorii lui Isaac, zicând: „Apa este a noastră.”… Pe urmă s-a mutat de acolo şi a săpat o altă fântână pentru care nu s-au mai certat; şi a numit-o Rehobot „căci” a zis el „Domnul ne-a făcut loc larg ca să ne putem întinde în ţară.” (Geneza 26:19-22). Ce exemplu extraordinar de practicare a iertării! Isaac a săpat fântâni, iar vecinii săi au venit și le-au revendicat. Nu era corect, dar în loc să se revolte și să se răzbune, el a plecat și a săpat alte fântâni – și Dumnezeu l-a binecuvântat nespus de mult. Adevărul este acesta: Dumnezeu va umple golul din viața ta, când îi vei ierta pe cei ce te-au rănit! S-o recunoaștem: câtă vreme împărtășim această planetă cu alte ființe umane la fel de imperfecte, ele ne vor răni. N-avem cum să evităm lucrul acesta! Și când durerea ajunge să se adâncească, poate fi greu să ierți. Asta înseamnă oare că trebuie să trăiești prefăcându-te că nu s-a întâmplat nimic, și negându-ți sentimentele? Nu, primul pas spre vindecare este să-ți recunoști sentimentele. Și Domnul Isus ne oferă cel de-al doilea pas: „Rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.” (Luca 6:28). Când faci lucrul acesta, se întâmplă ceva neașteptat: inima ți se înmoaie, și începi să-l vezi pe ofensatorul tău prin ochii lui Dumnezeu și nu prin prisma propriilor tale emoții. „Dar nu vreau să-l iert!” spui tu. Ei bine, aici intervine pasul al treilea: recunoaște că nu ești dispus să ierți, și roagă-L pe Dumnezeu să te schimbe. Așadar, dacă te afli în această situație, rostește aceste cuvinte: „Întoarce-mă Tu, şi mă voi întoarce…!”

„’Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti’, zice Domnul.” (Romani 12:19)

     S-ar putea să crezi că ai iertat pe cineva, dar deși a trecut multă vreme de-atunci, tu încă să-i porți pică. Iată câteva indicii care să-ți arate dacă mai ai de lucru la acest capitol: Când te gândești la persoana care te-a rănit, te umpli de resentimente? O eviți? Retrăiești incidentul în mintea ta și în conversație? Profiți de orice ocazie pentru a-i reaminti ce a făcut? Dacă da, știi ce faci tu de fapt? Îți justifici o atitudine de neiertare! Există două lucruri pe care Dumnezeu nu le va împărți cu nimeni: 1) Lauda care I se cuvine; „Slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea mea idolilor” – Isaia 42:8. 2) Dreptul de a se răzbuna. Apostolul Pavel scria: „Nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti” zice Domnul. Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.” Nu te lăsa biruit de rău, ci biruie răul prin bine.” (Romani 12:19-21). Așadar, iartă, încredințează situația în mâna lui Dumnezeu și fii sigur că El o va rezolva! Când Hristos „era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător.” (1 Petru 2:23). Resentimentul te ține legat în lanțuri de persoana care ți-a greșit și ajungi să fii ostatic. Când rămâi blocat pe ceea ce au făcut părinții tăi, soțul sau soția ta, sau pe faptul că un coleg de serviciu a primit aprecierea pentru munca făcută de tine, sau pe ceea ce a spus (sau nu a spus) cineva despre tine, tu – nu ei! – devii nefericit; fierbi de mânie, iar ei nici măcar nu știu că ești supărat! Nu lăsa pe nimeni să-ți controleze viața în acest fel. Iartă, și mergi mai departe!

„Am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!” (Isaia 6:5)

     Înainte ca Dumnezeu să-l cheme pe profetul Isaia în slujba de călăuzire a națiunii Israel, El i-a ajustat viziunea. Viziunile necorectate duc la o perspectivă distorsionată, la o judecată eronată și la efort zadarnic. Revolta constantă a lui Israel împotriva lui Dumnezeu punea în pericol poporul, care avea nevoie de un lider cu o viziune clară. Așadar, primul lucru pe care L-a făcut Dumnezeu a fost să-i ofere lui Isaia o viziune a slavei și a puterii divine. Fără ea, Isaia nu și-ar fi putut îndeplini misiunea. Fără întâlnirea cu Dumnezeu care i-a schimbat viața, el nu ar fi ajuns niciodată să fie suficient de puternic pentru a duce la bun sfârșit lucrarea. Același lucru este valabil și pentru tine. Indiferent ce te cheamă Dumnezeu să faci, lucrul acela necesită mai mult decât o fișă a postului și anumite competențe de bază. Tu vei avea nevoie de o viziune a slavei și a puterii nemăsurate ale lui Dumnezeu, care să-ți dea siguranța că în El ai tot ce-ți trebuie pentru această provocare! (vezi Efeseni 3:20). Al doilea lucru pe care L-a făcut Dumnezeu a fost să modifice viziunea pe care o avea Isaia despre sine însuși. După ce concepția ta despre Dumnezeu este ajustată, ești gata pentru o ajustare a concepției tale despre tine însuți – după, și nu înainte! Dacă începi cu pasul al doilea, vei renunța înainte de a începe! Isaia a strigat deznădăjduit: „Sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate.” (Isaia 6:5) Isaia și-a dat seama că nu era mai presus decât oamenii pe care a fost chemat să-i slujească. Până nu te vezi în mod realist, onest și smerit în relație cu Dumnezeu și cu ceilalți, misiunea ta nu va avea reușită (vezi Romani 12:3). Cel de-al treilea lucru pe care L-a făcut Dumnezeu a fost să răspundă smereniei lui Isaia. Un înger i-a atins buzele cu focul purificator al lui Dumnezeu și i-a spus: „nelegiuirea ta este îndepărtată” (Isaia 6:7). Dumnezeu nu cheamă lideri perfecți. El cheamă lideri smeriți, sinceri și iertați de păcat – și le încununează eforturile cu biruință, indiferent care-ar fi șansele de reușită!