„Duceţi până la capăt mântuirea voastră… Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:12-13)

     Scriind creștinilor din Filipi, ap. Pavel le spunea și ne spune: „Astfel dar, preaiubiților… duceţi până la capăt mântuirea voastră… Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” Ai impresia că sună a contradicție, nu-i așa? Dar de fapt este un paradox. Filozoful, scriitorul, criticul și teologul britanic Gilbert Keith Chesterton a descris paradoxul ca fiind „adevărul care stă în cap pentru a atrage atenția.” Cheia înțelegerii paradoxului din versetele citite mai devreme stă în expresia „duceți până la capăt.” Să reținem faptul că Biblia nu ne spune să muncim pentru mântuirea noastră. A munci pentru ceva înseamnă a câștiga lucrul acela, a-l merita, a fi vrednic de el. Și Biblia ne învață în mod clar că mântuirea nu este ceva pentru care trebuie să muncim ca s-o câștigăm. Este darul fără plată al harului lui Dumnezeu (vezi Efeseni 2:8-9). Când apostolul Pavel spune „duceți până la capăt mântuirea voastră”, el vorbește despre un exercițiu spiritual. Ce facem noi în timpul unui antrenament fizic? Ne dezvoltăm și ne tonifiem musculatura cu care Dumnezeu ne-a înzestrat deja. A duce la capăt înseamnă a crește și a folosi la maximum ce ți-a fost dat. Ceea ce vrea Pavel să spună aici este că trebuie să ne desăvârșim viața spirituală! Dumnezeu are partea Sa în creșterea noastră spirituală și noi de asemenea avem partea noastră. El ne dă puterea, însă noi trebuie s-o accesăm, să apăsăm întrerupătorul și s-o lăsăm să se reverse în viețile noastre pentru a împlini voia Sa pentru noi. Cum facem asta, în mod practic? Petrecând timp în rugăciune și citind Cuvântul lui Dumnezeu, în fiecare zi. Modelându-ne și întărindu-ne unii pe alții prin părtășie. Punând în negoț darurile pe care ni le-a dat Dumnezeu. De fapt, El și-a făcut deja partea; acum depinde de noi s-o facem pe-a noastră!

„Moise a zis lui Faraon: „…când să mă rog Domnului pentru tine?” El a răspuns: „Mâine…” (Exodul 8:9-10)

     Fiecare urgie pe care a trimis-o Dumnezeu peste Egipt a ridiculizat pe unul dintre zeii lor. De exemplu, egiptenii se închinau unei zeițe cu cap de broască, așa că Dumnezeu le-a trimis multe broaște. În cele din urmă, Faraon l-a chemat pe Moise și i-a zis: „Bine, mă dau bătut.” Dar când Moise l-a întrebat: „Când vrei să te scap de broaște?” răspunsul lui Faraon a fost șocant; el a spus: „Mâine.” Probabil a fost nebun! De ce să mai aștepți până a doua zi ca să scapi de năpastă? Însă și noi facem la fel, nu-i așa? Stăm pe gânduri și amânăm schimbările, deși știm că vor fi bune pentru noi. De ce? Pentru că suntem nepăsători sau avem o atitudine sau o stare de letargie. Poate ne este frică pentru că nu știm ce vor aduce schimbările, sau suntem prea mândri și încăpățânați. Oricare ar fi motivul – amânăm! Inginerii de la NASA ne spun că cea mai mare parte a combustibilului care este folosit la lansarea unei rachete este ars în primele câteva secunde ale ridicării sale de la sol. E nevoie de o energie și de o propulsie enorme pentru a mișca racheta de pe rampa de lansare. Dar odată ce s-a pus în mișcare și se îndreaptă spre orbită, ea are nevoie de mult mai puțin combustibil, și este mai simplu de controlat și de direcționat. A învins inerția. La fel este și în cazul nostru, nu-i așa? Una e să știi că Dumnezeu îți poate rezolva problema și-ți poate schimba viața, și e cu totul altceva să-ți învingi inerția și să-L lași s-o facă acum! Noi tot spunem: „Cândva, într-o zi…” Adevărul este că Isus Hristos are puterea de a face schimbări în viața ta astăzi! El îți va da puterea de a începe și puterea de a continua. Nu este prea târziu. El poate să-ți refacă viața. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: nu amâna!

„Domnul a vorbit lui Moise…” (Numeri 1:1)

     Un lider bun este ca un căpitan priceput pe un vapor; el face planul în mintea sa pentru întreaga călătorie, înainte de a părăsi docul. El are o viziune clară a destinației, înțelege de ce este nevoie pentru a ajunge acolo, știe cine trebuie să fie la bord pentru a avea o călătorie plăcută, și identifică obstacolele cu mult înainte să apară la orizont. Și pentru că se pregătește bine, un lider bun își poate duce oamenii cam peste tot. Moise era un astfel de lider. El a petrecut 40 de zile în rugăciune și post pe munte, și nu a plecat până nu a înțeles ce dorește Dumnezeu de la el. Apoi s-a întors și a comunicat toate acestea poporului ca să participe la viziune. În cartea sa „Promisiuni zilnice pentru lideri”, Dr John C. Maxwell scrie: „Fiind un lider bun, Moise a organizat metodic taberele semințiilor lui Israel în pustie (vezi Numeri 2:34). Am face bine să învățăm să organizăm și noi așa cum a făcut-o el. Iată pașii pe care trebuie să-i faci: 1) Acordă timp planificării și organizării. Stabilește-ți scopul primordial. 2) Înțelege unde ești înainte de a încerca să dezvolți o strategie. 3) Prioritizează nevoile și scopurile echipei, punând întrebările potrivite. 4) Scrie scopuri care sunt realiste, care se pot măsura și care sunt convingătoare. 5) Clarifică scopurile și comunică cu echipa. 6) Identifică posibilele obstacole. Stabilește-ți o abordare deschisă a planificării. 7) Stabilește un buget de cheltuieli și de timp, programând cât mai mult posibil și stabilind termene limită. 8) Studiază rezultatele. Evaluarea previne stagnarea și exagerarea.” Dacă îți dorești ca Dumnezeu să-ți binecuvânteze planul, trebuie să ai un plan pe care El să-l poată binecuvânta. Iar planul acesta trebuie să vină de la Dumnezeu Însuși! Așadar, vorbește cu Dumnezeu astăzi despre planul pe care Îl are El pentru viața ta!

„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu…” (2 Timotei 3:16)

     Ai încercat vreodată, când era ger afară, să-ți sufli în mâini pentru a le dezmorți și încălzi? Cam asta se întâmplă atunci când meditezi la Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că „toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu.” Imaginează-ți că ești la o zi de naștere și invitații umflă baloane, pe care le sparg apoi cu acul. Un om de știință și-ar putea da seama care a fost balonul tău pentru că ADN-ul tău (configurația genetică ce te face să fii unic) se găsește în respirația ta. Acum aplică acest principiu la citirea Bibliei și vei înțelege cât este de vital pentru viața ta spirituală. Apostolul Ioan ne spune: „Cuvântul era Dumnezeu” (Ioan 1:1), așa că de fiecare dacă când ingerezi Cuvântul lui Dumnezeu, ingerezi atributele Sale. De aceea, diavolul va încerca să te țină ocupat ca să nu ai timp sau chef pentru citirea Bibliei. Adevărul este că multe dintre problemele cu care ne confruntăm ar putea fi rezolvate sau eliminate complet dacă am avea într-adevăr o foame după Cuvântul lui Dumnezeu. Patriarhul Iov a zis: „N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui…” (Iov 23:12) Ieremia, care a fost atât de sensibil și trist încât este cunoscut drept „profetul lacrimilor”, a spus: „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele…” (Ieremia 15:16). Domnul Isus a experimentat toate încercările și problemele omenești posibile, și S-a confruntat chiar cu ispititorul. Care a fost secretul tăriei Lui? Isus Însuși ne spune (Matei 4:4): „Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”

„Ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri…” (Matei 25:21)

     În Sfânta Scriptură, a fi credincios înseamnă a fi devotat lui Dumnezeu, statornic față de angajamentul luat, demn de încredere și perseverent. Pe tine te caracterizează aceste atribute? Ar trebui, pentru că loialitatea față de Dumnezeu îți aduce mari beneficii. „Un om credincios este năpădit de binecuvântări…” (Proverbele 28:20). Dar Domnul Isus ne-a spus: „mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.” (Matei 20:16). Oare din ce cauză este așa? Pentru că dacă talentul și calitățile îți deschid ușa și îți oferă locul de muncă, caracterul și credincioșia te vor ajuta să-l păstrezi. Când vine vorba despre credincioșie, Dumnezeu te va pune la încercare pe două planuri: 1) Credincioșia ta față de viziunea altcuiva. „Dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?” (Luca 16:12). Dacă ești critic, caustic, te văicărești, ești suspicios sau te compari mereu cu alții, vei fi descalificat în raport cu ce a pregătit Dumnezeu pentru tine. Credincioșia cere slujire cu dragoste și smerenie. 2) Credincioșia ta în lucrurile mărunte. „Stăpânul său i-a zis: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri… Pentru că celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; dar de la cel ce n-are, se va lua şi ce are!” (Matei 25:23, 29). Dumnezeu vrea să știe că ești demn de încredere. Iar tu dovedești asta prin slujirea ta față de alții și prin credincioșia ta în lucrurile mărunte. Acestea sunt principii biblice verificate, care nu funcționează numai în probleme spirituale, ci și în viața de zi cu zi. Așadar astăzi, stai înaintea lui Dumnezeu în rugăciune și întreabă-te: „Sunt eu o persoană credincioasă?” Nu uita: când ești credincios, Dumnezeu te binecuvântează.

„Alerg spre ţintă, pentru premiu…” (Filipeni 3:14)

     Apostolul Pavel scrie: „Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. Gândul acesta dar să ne însufleţească pe toţi, care suntem desăvârşiţi; şi dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă.” (Filipeni 3:14-15). Am putea spune că apostolul Pavel descrie creștinul ca pe un „om al țintelor”. În vremea lui Pavel, ținta era lovită de o săgeată, însă în zilele noastre, ținta poate fi lovită și într-un poligon de trageri. Dacă ai tras vreodată la țintă, știi despre ce vorbim. Din punct de vedere spiritual, noi putem învăța două lucruri: 1) Ținta noastră trebuie să fie fixă! Adică raiul. Când ai în vizor centrul țintei, un lucru aparent minor, precum răsuflarea ta, te poate face s-o ratezi. La fel este și în plan spiritual. Apostolul Pavel ne spune să facem un lucru simplu: „uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiu…” El nu se referă la mântuirea noastră. Domnul Isus a câștigat-o și ne-a oferit-o deja – fără plată, prin har. Nu, aici e vorba despre împlinirea destinului dat de Dumnezeu și despre obținerea răsplătirii care ne așteaptă. 2) „Glonțul” tău trebuie să aibă cantitatea potrivită de pulbere, altfel va cădea înainte de a atinge ținta. Înțelegi ideea? Pulberea este puterea ta! De unde vine ea? De la Duhul Sfânt! Domnul Isus a spus: „voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.” (Faptele Apostolilor 1:8). Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta – nu pierde din vedere ținta spre care alergi!

„Prin credință Iacov, când a murit… s-a închinat, rezemat pe vârful toiagului său.”  (Evrei 11:21)

     Biblia spune: „Prin credință Iacov, când a murit… s-a închinat, rezemat pe vârful toiagului său.” Imaginează-ți următoarea scenă: de fiecare dată când Iacov avea o experiență cu Dumnezeu, lua un cuțit și cresta un inel de jur împrejurul toiagului său ca un semn de aducere aminte a ceea ce s-a întâmplat. Inelele începeau de jos și ajungeau până în vârf. Unul dintre acestea simboliza cu siguranță noaptea în care s-a luptat cu Dumnezeu, și când numele său a fost schimbat în Israel: „cel ce luptă cu Dumnezeu” (Geneza 32:28). Un altul reprezenta cu siguranță noaptea în care Dumnezeu i-a arătat în vis o scară care urca până la cer, și cu mulți îngeri pe ea. Pe scurt, toiagul lui Iacov reprezenta o viață de experiențe cu Dumnezeu. Așadar, nu e de mirare că el a murit închinându-se lui Dumnezeu – și rezemându-se de toiagul său! Acum să ne gândim la istoria femeii sunamite din 2 Împărați 4. Fiul ei s-a îmbolnăvit subit și a murit, așa că Elisei l-a trimis înainte pe Ghehazi, slujitorul său, cu toiagul lui ca să facă o minune. Ghehazi a pus toiagul profetului Elisei pe capul băiatului decedat, dar nu s-a întâmplat nimic. Numai când Elisei a intrat în casă și s-a rugat Domnului, copilul a înviat (vezi 2 Împărați 4:32-35). Înțelegem de aici că nu te poți rezema pe „toiagul” nimănui, ci numai pe-al tău! Nu te poți baza pe experiența cu Dumnezeu a nimănui, ci numai pe a ta. Când vine vremea să te confrunți cu provocările vieții – inclusiv cu moartea – te poți sprijini numai pe credința pe care ai dezvoltat-o în timpul umblării tale personale cu Dumnezeu. De aceea este esențial să fii credincios și perseverent în călătoria ta spirituală. Prin faptul că s-a sprijinit pe toiagul său și nu pe altceva sau altcineva, Iacov a declarat în esență: „Dumnezeul care m-a păzit, m-a ocrotit și m-a ajutat să propășesc până aici, va fi lângă mine până la sfârșitul drumului.” Ce siguranță binecuvântată! Și tu o poți avea, dacă vrei.

„Căci în El ați fost îmbogățiți… cu orice cunoștință…” (1 Corinteni 1:5)

     În cartea sa „Ce le datorează lumea creștinilor”, dr. Victor Pierce, un învățat de la Oxford, ne împărtășește istoria mașinii de scris. „Mașina de scris a fost un precursor al procesoarelor de text moderne și a tastaturilor. Un creștin a ajuns s-o inventeze! Știți de ce? Pentru a scrie predici. Nu, serios?! Chiar așa, cât se poate de serios! Christopher Latham Sholes era îngrijorat cu privire la pastorul său care întreaga săptămână era extrem de aglomerat cu vizitarea victimelor unei epidemii, cu mângâierea rudelor îndoliate și cu serviciile de înmormântare. Prin urmare, nu mai avea timp să-și scrie predicile pentru duminică. Într-o zi, Sholes, discutând cu un prieten despre ce era de făcut, a spus: „E păcat că nu există o metodă mai rapidă de a scrie pentru oameni ocupați ca pastorii.” Prietenul l-a întrebat: „Oare nu s-ar putea inventa o mașină?” Sholes i-a răspuns: „Voi încerca.” A fost începutul unor luni întregi de muncă asiduă. În cele din urmă, un grup de oameni s-au adunat să-l vadă dactilografiind pe hârtie, cu litere de tipar: C. LATHAM SHOLES, NOV 1867. Șase ani mai târziu, familia Remington a recunoscut mașina de scris ca pe ceva care ar putea revoluționa lumea afacerilor. În acele zile, persoanele care practicau dactilografia erau numai bărbați, însă Asociația tinerelor creștine a început să ofere cursuri de dactilografiere pentru femei, și din acele vremuri mașina de scris și demersurile acestei Asociații au făcut ca locul femeii să fie nu numai acasă, ci și la birou!” Este bine să te rogi ca Dumnezeu să-ți binecuvânteze afacerea, pentru că El dorește să-ți binecuvânteze activitatea sau munca, și să contribui astfel la dezvoltarea „afacerii” Sale – răspândirea Evangheliei în toată lumea.

„Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus… de la Tatăl luminilor…” (Iacov 1:17)

     O singură idee venită de la Dumnezeu aduce mari schimbări. Alfabetul Braille a adus o astfel de schimbare! În 1824, Louis Braille, un creștin, a inventat un sistem de semne, în care literele erau realizate din puncte în relief, care a dus la un sistem de scriere tactilă, pentru cei cu probleme de vedere El a inventat 63 de combinații de puncte care pot fi folosite în orice limbă și astfel Cuvântul lui Dumnezeu a ajuns pentru prima dată în mâinile celor cu deficiență vizuală. Dar despre comunicații știi ceva? În parte, noi îi datorăm telefonul mobil și computerul unui alt creștin, pe nume Samuel Morse. Ce diferită a fost lumea înainte de el! Știrile de prim rang aveau nevoie de două săptămâni să ajungă în S.U.A. Iar rapoartele despre vreo victorie majoră aveau nevoie și de 6 luni până să ajungă în Marea Britanie. Într-o zi, un prieten l-a întrebat pe Morse: „Când făceai experimente, ai ajuns vreodată într-un punct mort, fără să știi ce să faci?” Răspuns: „Sigur, de multe ori!” Prietenul său l-a întrebat: „Și ce ai făcut atunci?” Morse i-a dezvăluit „secretul”: „Am îngenunchiat și m-am rugat pentru lumină, și lumina a venit; iar când invențiile mele au fost recunoscute și elogiate, în America și în Europa, am spus: „Nu mie, Doamne, nu mie, ci Numelui Tău dau slavă!” (vezi Psalmul 115:1). De aceea primul mesaj transmis prin cablul transatlantic a fost: „Iată ce a făurit Dumnezeu.” Și să mai adăugăm aici descoperirea unui alt creștin cunoscut, pe numele său Louis Pasteur, om de știință francez care a demonstrat că infecțiile sunt rezultatul unor microorganisme pe care noi nu le putem vedea, și anume bacteriile și virușii. El a introdus metodele de sterilizare care au salvat viața foarte multor oameni. Crezi că Dumnezeu a rămas în pană de idei bune, sau de oameni prin care să ni le transmită? Nici gând! Și tu poți să Îi ceri una – pentru viața ta, pentru lucrarea ta sau pentru afacerea ta!

„Toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine…” (Geneza 28:14)

     Ideile bune vin de la Dumnezeu, așa că cere-I și tu o astfel de idee. Lumea a fost binecuvântată de cei care au făcut lucrul acesta. Să vorbim de exemplu despre anestezie: Ți-ar plăcea să fii operat fără anestezie? Așa se făceau mai demult operațiile… până când un medic scoțian, pe nume James Young Simpson, a descoperit ceva ce el a numit „somn artificial”. Ca student la Universitatea din Edinburgh, el a fost atras de chirurgie pentru că era deranjat de ideea de durere și de rata mortalității din timpul intervențiilor chirurgicale. După ce a citit în Biblie „Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om şi omul a adormit…” (Geneza 2:21), Simpson s-a gândit că substanța numită cloroform ar putea fi răspunsul. Prima oară a făcut un experiment pe el însuși. Apoi, în 1847 au avut loc primele trei operații cu cloroform. Unul dintre pacienți, un tânăr soldat, a fost atât de încântat încât a apucat buretele și a inhalat din nou. „A fost pur și simplu extraordinar de bine, și-am mai vrut!” a spus el. La început, Simpson a întâmpinat multe împotriviri. Unii credeau că este păcat să intervii în ordinea firească a lucrurilor. „Dați-mi Biblia, să vă arăt”, a spus dr. Simpson… „Așa l-a operat Dumnezeu pe Adam!” Simpson a ținut discursuri, a scris scrisori și manifeste și a încercat să-i convingă pe cei ce i se opuneau că acesta era viitorul. Când trei decese atribuite cloroformului au fost raportate de la alte spitale, Simpson a reușit să le demonstreze că nu aplicau corect anestezia. Lucrurile s-au schimbat atunci când regina Victoria a dat naștere celui de-al optulea copil al ei, cu ajutorul cloroformului, și ea a declarat că „a fost foarte încântată de efectul acestuia.” Așadar, astăzi, roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea și ție o idee care să fie o binecuvântare pentru oameni!