„Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre” (Evrei 10:23)

     Unii dintre cei pe care îi cunoști trăiesc fără nădejde. Privește-i: zâmbesc, dar privirea lor e moartă. Vorbesc, dar muzica lipsește din glasul lor. Ei sunt ca niște manechine: îmbrăcați dar fără să meargă undeva, căci se simt deznădăjduiți. Dar ca urmaș al lui Hristos, tu nu trebuie să trăiești așa. „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa”. Nădejdea noastră nu este noroc, ca și atunci când câștigi la loto. Nu, e încrederea că Dumnezeu va face ceea ce a spus. Nimeni nu a cunoscut mai bine acest adevăr decât David. El a avut toate motivele să-și piardă nădejdea. După ce Samuel l-a uns ca rege al lui Israel, el a trebuit să aștepte șapte ani, cât timp Saul a mai ocupat tronul. El a trebuit să fugă pentru a-și salva viața și să se ascundă în peșteri, înconjurat de dușmani. El a văzut Israelul devastat, și-a văzut prietenii uciși și familia înrobită. Dar el nu a șovăit și nu s-a dat bătut. Confruntat cu împrejurări care pe mulți dintre noi i-ar istovi, psalmistul a spus: „În Tine îmi este nădejdea” (Psalmul 39:7). „Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia” (Psalmul 30:5). Cu alte cuvinte, lucrurile se vor îndrepta! Nu poți pierde cu o așa atitudine. David a devenit rege pentru că nu și-a pierdut niciodată încrederea în promisiunile lui Dumnezeu. Ele l-au ajutat să se concentreze; l-au ajutat să stea deasupra problemelor; l-au ajutat să meargă mai departe! Ție ce ți-a promis Dumnezeu? Bazează-te pe Cuvântul Său și declară: „Dacă Dumnezeu a promis, cred și asta rezolvă totul!”