„Primiţi-vă unii pe alţii, cum v-a primit şi pe voi Hristos” (Romani 15:7)

     Unii oameni sunt greu de acceptat. Ei sunt irascibili, egoiști, critici, pisălogi, nepăsători, agresivi și încrezuți. Uneori îți vine să-i pui la punct; să le dai ce merită – orice, dar nu acceptare. Porunca „primiți-vă unii pe alții” ne incomodează. Dacă Pavel s-ar fi oprit aici, ne-am putea eschiva spunând că el s-a referit, fără îndoială, la persoane amabile, înțelegătoare și acceptabile. Dar vai, el merge mai departe: „cum v-a primit și pe voi Hristos”. Tu ai fost amabil, înțelegător și acceptabil? Nu, și cu toate acestea El te-a primit – cu toate cusururile tale – și o face în continuare! Poate spui: „Cineva trebuie să-i pună la punct pe acești oameni și să le ceară să se comporte cum trebuie!” Vrei să zici la fel cum a făcut Domnul Isus înainte să te primească pe tine? Creștinilor din Roma le venea greu să-i accepte pe frații lor mai slabi în credință, iar Pavel i-a mustrat: „Primiţi bine pe cel slab în credinţă, şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice … fiindcă Dumnezeu l-a primit” (Romani 14:1-3). Nu este datoria noastră să-i îndreptăm pe oameni; însă e datoria noastră să-i primim. Dumnezeu ne cheamă să-i primim pe cei răvășiți complet, nespirituali, firești, insuportabili, aflați pe căi greșite din punct de vedere doctrinal, pe cei „complet greșiți”. Nu trebuie să-i aprobi, să-i agreezi, să fii de acord cu ei, doar să-i primești și nu este opțional. Nu există clasă de elită, clasă privilegiată sau clasă de inițiați. Noi ne aflăm pe pământ datorită a două realități: păcatul nostru și crucea! Evreii și Neamurile se disprețuiau reciproc, chiar și după mântuire. Fiecare dorea ca celălalt să se schimbe și să devină ca ei. Dar Pavel a tăiat răul de la rădăcină: „El este pacea noastră, care din doi a făcut unul … prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia” (Efeseni 2:14-16). Datoria noastră e să-i acceptăm pe oameni – și să-L lăsăm pe Dumnezeu să-i îndrepte.