„Nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele și fărădelegile lor” (Evrei 8:12)
Când diavolul îți aduce aminte de trecut, amintește-i ce a spus Dumnezeu: „Nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele… lor”. Asta nu înseamnă că Dumnezeu este uituc, ci că El decide să nu-Și mai aducă aminte de păcatele tale! Când tu alegi altfel, pui la îndoială iertarea Sa, și îl lași pe vrăjmaș să te tot învinovățească și să-ți micșoreze încrederea de care ai nevoie pentru a primi ceea ce ți-a promis Dumnezeu (vezi 1 Ioan 3:21-22). Când îți tot repeți trecutul, nu numai că îl ții în viață, ci îi dai și putere. Ceea ce păstrezi în visteria ta vei folosi fără doar și poate și vei pune în practică într-o clipă de slăbiciune. La fel cum nimeni nu știe când va erupe un vulcan adormit, tot la fel nu poți prevedea când va ieși la suprafață o problemă nerezolvată, transformându-ți vorbele în cărbuni aprinși, și comportamentul într-un foc distrugător. Numai acceptând iertarea lui Dumnezeu și iertându-i pe ceilalți și pe tine însuți, poți rupe lanțurile trecutului care te blochează! Rușinea nu este o binecuvântare; e o povară pe care Domnul Isus a luat-o asupra Sa pe cruce. Așadar, las-o jos, și du-te mai departe! Cuvântul lui Dumnezeu spune: „…cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi” (Psalmul 103:12). Să remarcăm că există Polul Nord și Polul Sud, dar nu există vreun pol estic sau vreunul vestic… De ce? Pentru că acea distanță este infinită și incomensurabilă. Înțelegi ideea? De fiecare dată când diavolul îți aduce aminte de trecut, o face pentru că el speră că nu cunoști adevărul sau pentru că se teme de viitorul tău și dorește să ți-l răpească. Nu înghiți momeala! Arată-i crucea lui Hristos, refuză să mai discuți despre asta, și continuă să mergi înainte.