„Frații mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări…” (Iacov 1:2).

     Este nevoie de mult timp și de o cantitate incredibilă de presiune pentru a transforma o bucată de carbon lipsită de valoare într-un diamant prețios. De aceea apostolul Iacov scrie: „Să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic” (Iacov 1:2-4). Când înțelegi acest adevăr biblic, ori de câte ori viața ta este întreruptă de probleme sau împrejurări pe care nu le-ai anticipat, vei începe să vezi mâna lui Dumnezeu la lucru în absolut orice… Adevărul este că în fiecare moment fie treci printr-o încercare, fie tocmai ai trecut de o încercare, fie te îndrepți vertiginos spre următoarea încercare! Apostolul Iacov vorbește despre „felurite încercări” (Iacov 1:2); ele apar în toate felurile pe care ți le poți imagina. Asemenea scrisorilor pe care le primești în cutia poștală, unele sunt adresate simplu: „Locatarului de la nr…” Will Rogers a citit odată un titlu de ziar care spunea așa: „Trecător nevinovat împușcat în New York.” El a glumit: „Ce spui de asta? Tot ce trebuie să faci ca să fii împușcat în New York este să fii nevinovat și să-ți vezi de drum – dar, să treci „din întâmplare”… pe unde nu e cazul!” La fel este și cu încercările vieții. Trebuie doar să treci și vei fi lovit. Dar realitatea rămâne și anume: este nevoie de încercare, ca să se producă maturizarea spirituală. Ea nu vine pe nicio altă cale. Domnul Isus a spus: „În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33). Domnul Isus a fost un învingător, și pentru că El trăiește în tine astăzi, și tu poți fi un învingător. Amin!

„Dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.” (Iov 23:10)

     Iov, omul temător de Dumnezeu și model de credință, a pierdut într-o singură zi totul – și familia, și averea. Cu toate acestea, privind în urmă, el a putut spune: „Dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.” E nevoie de o temperatură mult mai ridicată să rafinezi aurul, decât pentru a produce cositor. Care dintre cele două ai vrea să fii? Pentru a te bucura de binecuvântarea pe care ți-a pregătit-o Dumnezeu, trebuie să treci testul încercărilor vieții. În zilele de început ale televiziunii, programele erau în mod curent întrerupte pentru treizeci de secunde de „Sistemul de difuzare de urgență.” Și acele întreruperi seamănă mult cu cele care apar în viețile noastre – neprogramate, deloc bine-venite, și care par să vină întotdeauna în cele mai nepotrivite momente posibil. Dar spre deosebire de întreruperile din televiziune, încercările vieții nu durează treizeci de secunde și apoi dispar. Nu, ele pot dura săptămâni, ani și în unele cazuri, toată viața. Și s-ar putea ca motivul să nu-ți fie clar niciodată. Totuși, există un aspect al încercării în care ai un cuvânt de spus: felul în care reacționezi la ea. Adevărul este că încercările reprezintă o parte neprețuită, necesară și indispensabilă a creșterii noastre spirituale. Fără ele, nu vom crește și nu ne vom maturiza atât cât trebuie. Și modul în care te confrunți cu încercările determină cum va fi „mărturia” ta. Apostolul Pavel scrie: „Căci toate aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentru ca harul mare, căpătat prin mulţi, să facă să sporească mulţumirile spre slava lui Dumnezeu. De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi.” (2 Corinteni 4:15-16). Concluzia zilei: Dumnezeu te umple cu har pentru fiecare încercare cu care te confrunți!

„Acum voi sunteţi curaţi, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus.” (Ioan 15:3)

     Noua ta fire este programată să-și dorească să se supună lui Dumnezeu, cam în același fel cum un calculator este programat să calculeze folosind numere. Când introduci informația corectă, primești răspunsul corect. Și când îți hrănești noua ta fire cu Scriptura, vei constata cum Cuvântul lui Dumnezeu îți va oferi răspunsurile potrivite. De aceea Satan încearcă să te țină așa de ocupat cu atâtea alte lucruri, ca să nu mai ai timp să citești Biblia! Scopul lui este să rămâi slab și ignorant. Apostolul Pavel scrie: „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui” (2 Corinteni 3:18). Oglinda este doar o suprafață reflectorizantă. Și cu cât petreci mai mult timp în Cuvântul lui Dumnezeu, cu atât mai mult începi să reflectezi asemănarea Sa. Dar lucrul acesta nu se va întâmpla citind la întâmplare un verset de ici, un verset de colo, sau trecând cu privirea peste un pasaj. Nu, este nevoie de înnoirea minții în fiecare zi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât Duhul Sfânt să se conecteze cu duhul tău și să producă un mod de viață asemănător cu cel al lui Hristos. Domnul Isus a spus: „Acum voi sunteţi curaţi, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus. Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi roadă, dacă nu rămâneţi în Mine” (Ioan 15:3-4). Când mâncarea se usucă pe o farfurie, acea farfurie trebuie să stea în apă caldă cu detergent, ca mizeria să poată fi cu totul înlăturată. În același mod trebuie și tu să-ți cufunzi mintea în Cuvântul lui Dumnezeu. El îndepărtează nu numai murdăria groasă a păcatului, ci și atitudinile îndărătnice, rigide și încăpățânate care te împiedică să crești în har. Așadar, intră și umblă în binecuvântarea lui Dumnezeu!

„Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători…” (Iacov 1:22).

     Apostolul Iacov ne sfătuiește: „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri. Căci dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă; şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” (Iacov 1:22-25). În aceste versete, cuvântul om vine de la cuvântul grecesc folosit pentru bărbat. De ce este important lucrul acesta? Pentru că există o diferență între felul în care un bărbat și o femeie se uită într-o oglindă. În general, bărbații se privesc în oglindă doar pentru a face remedierile strict necesare; în timp ce majoritatea femeilor au o oglindă și în poșetă, ca să-și verifice înfățișarea în mod regulat pe parcursul zilei. Dar să nu pierdem ideea; noi nu vorbim aici despre modul în care bărbații și femeile utilizează oglinda. Nu, ci trebuie să recunoaștem că cei mai mulți abia dacă petrecem câteva clipe pe fugă în Scriptură, înainte de a ne începe ziua, în loc să ne luăm timp ca să medităm la ea până când mintea ne este înnoită, sufletul înviorat, și caracterul ne este modelat după asemănarea lui Hristos. Pe măsură ce citim Scripturile, Duhul Sfânt așază o oglindă în fața noastră ca să facem toate schimbările necesare. Să reținem cuvintele: „cine îşi va adânci privirile… şi va stărui… va fi fericit” (Iacov 1:25). Este ca o stradă cu dublu sens. Pentru a intra în binecuvântarea lui Dumnezeu, tu trebuie să te îngrijești de „împlinirea Cuvântului” – iar El Se va îngriji de „binecuvântare”!

„Împrieteneşte-te, deci, cu Dumnezeu, şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire.” (Iov 22:21)

     Stresul pe care-l trăim în zilele noastre nu este unul obișnuit, ci trăim într-un stres cibernetic. Mesajele scrise și vorbite se înmulțesc asemenea iepurilor. Închide-ți telefonul mobil câteva zeci de minute, și când îl repornești, vei constata ce cantitate de mesaje ai primit între timp! Și-n plus, avem și hiper-stresul. Du-te la supermarket și vei vedea cât interes are casierița ale cărei viteză și eficiență este urmărită prin computer în timp ce îți scanează electronic produsele, îți spune totalul de plată și te expediază digital pe ușă afară. Într-un studiu desfășurat pe o perioadă de cinci ani, pe trei mii de salariați și angajați, plătiți cu ora, 88% dintre ei au declarat că muncesc „foarte greu.” 68% au spus că au muncit „foarte rapid.” 60% au spus că „încă nu și-au terminat tot ce aveau de făcut.” Și 71% au spus că s-au simțit „folosiți.” Nici măcar liderii bisericilor nu sunt imuni. Aproape jumătate dintre ei își dau demisia și – când sunt întrebați de ce – 80% au invocat efectul negativ al lucrării pastorale asupra vieții lor de familie. Așadar, care este soluția pentru stresul nostru? Pacea! Bun, dar unde sau cum putem găsi pacea? Biblia ne spune: „Împrieteneşte-te… cu Dumnezeu, şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire.” Iată cum funcționează: Când știi că Dumnezeu te iubește și te acceptă în mod necondiționat, lucrul acesta te eliberează, și tu poți face același lucru pentru tine însuți. Prin urmare, nu mai ești mânat de nevoia de a fi acceptat, de a demonstra sau dobândi ceva, ori de a avea realizări. Da, când trăiești după principiile prezentate în Biblie, poți avea pace și fericire!

„…toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire…” (Matei 26:31).

     În noaptea dinaintea morții Sale, Domnul Isus a făcut acest anunț: „În noaptea aceasta, toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire; căci este scris: „Voi bate Păstorul, şi oile turmei vor fi risipite.” Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea” (Matei 26:31-32). Gândește-te la asta! Dacă ucenicii, care au petrecut trei ani și jumătate mergând și vorbind cu Domnul Isus, ascultându-I mesajele și fiind martori ai minunilor Sale, au găsit în El o pricină de poticnire, atunci oricare dintre noi poate găsi. Domnul Isus spune: „Toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire.” Chiar și promisiunea lui Petru a fost o cauză pierdută: „Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.” (Matei 26:33). Cu siguranță acesta nu a fost unul dintre momentele de glorie ale lui Petru: „Chiar dacă toți…” – a fost arogant; „Eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.” – a fost înfumurat. Încrederea lui Petru a fost în puterea lui Petru. Cu toate acestea, tăria lui Petru n-a fost chiar de piatră!… Domnul Isus a știut ce va urma, când i-a spus: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” (Luca 22:31-32). Satan avea să-l atace și să-l pună la încercare pe apostolul Petru. Dar Satan nu avea să pună niciodată stăpânire pe el. De ce? Pentru că Petru era puternic? Nu, pentru că Domnul Isus era puternic, și El a spus: „Eu M-am rugat pentru tine.” Ce adevăr minunat: Domnul Isus Se roagă și pentru tine! „Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat… mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine…” (Ioan 17:11, 20). Va răspunde Dumnezeu la rugăciunea lui Hristos pentru tine? Tu ce crezi? Eu spun: cu siguranță, DA!

„Eu le dau viaţa veşnică…” (Ioan 10:28).

     Mântuirea ta nu este garantată de faptele tale bune, ci de faptele lui Hristos la cruce. Da, vei avea și experiențe de care vei fi mulțumit, așa cum de altele îți va fi rușine… însă, câtă vreme ți-ai pus încrederea în Hristos, ești mântuit și vei ajunge în rai. Domnul Isus a zis: „Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.” În plus de asta, Dumnezeu își revendică dreptul asupra noastră. „El ne-a şi pecetluit, şi ne-a pus în inimă arvuna Duhului” (2 Corinteni 1:22). Și noi am făcut ceva asemănător: ne-am gravat numele pe verighete, ne-am săpat identitatea pe un instrument muzical, sau ne-am imprimat numele pe un iPad. Pecetea atestă dreptul de proprietate. Prin Duhul Său, Dumnezeu ne pecetluiește. Așa-zișii cumpărători sunt respinși de prezența Numelui Său. Satan este ținut la distanță prin avertismentul: „Nu atinge! Acest copil răscumpărat este al Meu!” Acolo unde nu există siguranța mântuirii, nu există pace. Lipsa păcii înseamnă lipsa bucuriei. Și lipsa bucuriei duce la o viață bazată pe frică. Harul creează un suflet încrezător, care afirmă cu tărie: „Știu în cine am crezut. Şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce I-am încredinţat până în ziua aceea.” (2 Timotei 1:12). Permisul tău de îmbarcare pentru zborul către cer este garantat: „V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică” (1 Ioan 5:13). Aici nu este vorba despre faptul că tu Îl deții pe Dumnezeu – ci că El te-a făcut un copil răscumpărat al Său!

„Dumnezeul cel veşnic este un loc de adăpost, şi sub braţele Lui cele veşnice este un loc  de scăpare…” (Deuteronomul 33.27).

     Te rog să meditezi astăzi la aceste cuvinte atemporale scrise de Margaret Fishback Powers: „Într-o noapte am avut un vis. Mă plimbam pe o plajă împreună cu Domnul meu. Pe cerul întunecat erau proiectate secvențe din viața mea. La fiecare secvență am observat câte două perechi de urme de pași pe nisip, una care îmi aparținea, iar celalată – a Domnului. Când ultima secvență s-a derulat în fața ochilor mei, m-am uitat în spatele meu la urmele de pe nisip. Era doar o pereche de urme pe nisip. Mi-am dat seama că acelea fuseseră cele mai grele momente din viața mea. Lucrul acesta m-a întristat, și I-am cerut Domnului explicații: „Doamne, când m-am hotărât să te urmez, Tu mi-ai spus că vei fi alături de mine în toată călătoria mea. Dar văd că în cele mai tulburi clipe din viața mea, apare o singură pereche de urme. Pur și simplu nu înțeleg de ce, tocmai când am avut cel mai mult nevoie de Tine, Tu m-ai lăsat singur!” El mi-a șoptit: „Dragul meu copil, te iubesc și nu te voi părăsi niciodată în încercările și necazurile tale. Când ai văzut o pereche de urme, erau ale Mele – în acele momente, te luasem în brațe!” Iar dacă această relatare nu te-a încurajat și ai nevoie de și mai multă siguranță, ia-o din aceste două versete din Scriptură: „Domnul Însuşi va merge înaintea ta, El Însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme, şi nu te înspăimânta!” (Deuteronomul 31:8). „Căci El Însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” Aşa că poți zice plin de încredere: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?” (Evrei 13:5-6). Așadar, ia pentru tine astăzi aceste patru cuvinte: Dumnezeu este cu tine!

„Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere…” (2 Timotei 1:7).

     În timpul Revoluției Americane, Spania a preluat controlul asupra insulelor Bahamas. În aprilie 1783, Andrew Deveaux, un locotenent colonel din Carolina de Sud, a recrutat câțiva militari și coloniști din Insula Harbour pentru a recuceri capitala Nassau, folosind o strategie înțeleaptă. Deveaux era însoțit de numai două sute douăzeci de oameni, șase nave și 150 de muschete, o forță mult mai mică decât cea a spaniolilor (600 de soldați), însă a reușit să pună stăpânire pe insulă printr-o stratagemă foarte ingenioasă. Spaniolii priveau cum bărcile transportau în mod repetat încărcătură după încărcătură, de oameni, de pe navele lui Deveaux spre poziția lor de defensivă de pe țărm. Ceea ce spaniolii nu știau era că aceeași oameni mergeau și înainte și-napoi, stând în picioare în călătoria spre insulă și întinzându-se pe burtă, în călătoria spre nave. Comandantul trupelor spaniole, temându-se de o înfrângere din partea unei forțe mai numeroase decât a lor și crezând că se află într-o poziție de vulnerabilitate, s-a predat. Șocant, nu-i așa? Când cedezi în fața fricii, deja ești înfrânt. Oamenii guvernați de frică rămân acolo unde se simt în siguranță. Și e trist, întrucât nu-și pot atinge potențialul rămânând acolo. Shakespeare a spus: „Îndoielile noastre sunt trădătorii care ne fac să pierdem ceea ce altfel am câștiga, prin faptul că ne inoculează frica de-a încerca.” Ce ai încerca să faci, în viață, dacă ai fi sigur că nu poți da greș? Dar înainte de-a răspunde, poate că e bine să iei seama la cuvintele împăratului David: „Vrăjmaşii mei dau înapoi, în ziua când Te strig: ştiu că Dumnezeu este de partea mea” (Psalmul 56:9). Cuvântul de ordine pentru tine acum este: crede că Dumnezeu este de partea ta în acest moment, apoi du-te și fă lucrurile pe care îți este frică să le faci!

„De ce mă tem, aceea mi se întâmplă…” (Iov 3:25).

     Îți imaginezi vreodată că soluțiile la problemele de care îți este frică s-ar putea să-ți apară (sau chiar ești convins că îți vor apărea) în cale? În mod ironic, când faci lucrul acesta, ceea ce la început a fost o teamă nefondată se poate transforma într-o problemă adevărată, deoarece ți-ai irosit energia într-o gândire inutilă, în loc s-o canalizezi în direcții și acte productive. Joe Tye, autorul cărții „Never Fear, Never Quit” (Nu te teme niciodată, nu renunța niciodată), scria: „Confundarea dorințelor cu realitatea reprezintă încuietoarea pe care frica o pune pe poarta închisorii. Teama te face ca pentru o vreme să te lași purtat pe aripile dorințelor deșarte. Într-un anume fel, crezi tu, ceva se va întâmpla… și problemele vor dispărea! Când te trezești, e prea târziu. Lucrul de care ți-a fost frică s-a întâmplat, iar teama te-a învins. Singura modalitate de a scăpa din închisoarea fricii este acțiunea. Nu poți să- ți dorești o cale de scăpare, nu poți aștepta o cale de scăpare. Nu poți decât să-ți croiești o cale de scăpare. De fiecare dată când scapi de închisoarea fricii, devii mai puternic!” Teama nu are niciun beneficiu și niciun aspect pozitiv. Fie te împinge în direcția greșită, prin faptul că produce energie nervoasă care te presează să faci ce știi tu mai rău în situația dată, fie îți stoarce energia în timp ce te lupți cu efectele ei paralizante. Psihologul Randall Hamrock a spus: „În douăzeci de ani de practică, am discutat, am testat și am oferit consiliere de specialitate la cel puțin 10.000 de tineri. O trăsătură care le era comună aproape tuturor a fost tendința de a se subaprecia.” Nu lăsa frica să-ți fure potențialul. Nu o lăsa să te facă mai neînsemnat decât ești în realitate. Crede-L pe Dumnezeu în lucrurile mari, apoi du-te și fă-le prin puterea Sa. Dacă faci lucrul acesta, vei reuși, în mod garantat!