„Uitați-vă la păsările cerului… Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte.” (Matei 6:26)

     Domnul Isus ne spune: „Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui? Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: „Ce vom mânca?” Sau: „Ce vom bea?” Sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:26-33). Dacă ai nevoie și de alte promisiuni biblice pe care să te bazezi, iată-le: „Temeţi-vă de Domnul voi, sfinţii Lui, căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El!” (Psalmul 34:9). „Lăudaţi pe Domnul! Ferice de omul care se teme de Domnul, şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui! Sămânţa lui va fi puternică pe pământ; neamul oamenilor fără prihană va fi binecuvântat. El are în casă bogăţie şi belşug, şi neprihănirea lui dăinuieşte în veci. Celui fără prihană îi răsare o lumină în întuneric, El este milostiv, îndurător şi drept. Ce bine-i merge omului care face milă şi împrumută pe altul, şi care îşi rânduieşte faptele după dreptate! Căci el nu se clatină niciodată; pomenirea celui neprihănit ţine în veci. El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul.” (Psalmul 112:1-7). Dumnezeu a menționat aceste promisiuni în Cuvântul Său ca să le putem citi ori de câte ori dorim, și citindu-le, să ne ridicăm deasupra îngrijorării și să ne trăim viața cu bucurie și încredere. Amin?!

„Pentru că… n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, te voi binecuvânta…” (Geneza 22:16-17)

     Dumnezeu nu-ți va cere ce nu ai, ci îți va cere poate vreodată tocmai ceea ce ai vrea atât de mult să păstrezi. De ce? Pentru a vedea dacă există ceva ce prețuiești sau de care depinzi mai mult decât de El. Avraam a fost pus la încercare mai mult decât oricine din istorie. Însă el a trecut testul – și a fost atât de binecuvântat, cum foarte puțini alți oameni din istorie au fost. Și dacă crezi că și tu poți fi la fel ca Avraam, imaginează-ți că Dumnezeu îți spune: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune Eu.” (Geneza 22:2) Îți poți închipui întrebările care ți-ar bombarda mintea? Sentimentele și emoțiile care o vor lua razna? Nu e de mirare că Avraam a fost numit „prietenul lui Dumnezeu” (Iacov 2:23) și „tatăl tuturor celor care cred” (Romani 4:11). Și, după ce a trecut testul, Dumnezeu i-a spus următoarele: „Pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei. Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!” (Geneza 22:16-18). Așadar, dacă vrei să fii binecuvântat, trebuie să treci testul credinței!

„Cel neprihănit este milos, şi dă.” (Psalmul 37:21)

     Dorința ta de a avea siguranță financiară te poate descuraja să dăruiești. De ce? Pentru că fiecare bănuț pe care îl oferi te face să crezi că nu va mai contribui la protecția ta. Dar tocmai opusul este adevărat. Sentimentul nostru de libertate și siguranță crește când dăruim, deoarece dărnicia este o declarație a faptului că siguranța noastră financiară vine de altundeva, nu de la bancă sau din propria noastră vrednicie de a câștiga bani. Dărnicia este un act de încredere în Dumnezeu și este singura prin care putem învinge nesiguranța financiară. Gândește-te la toate lucrurile din viață asupra cărora exercităm un mic control, sau niciun control: boală, accidente, pierderea locului de muncă, situația economică… Nu e de mirare că ne simțim nesiguri! Biblia spune: „Unul, care dă cu mâna largă, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decât să sărăcească.” (Proverbele 11:24) Pentru un om cu gândirea rațională pare un paradox, dar pentru oamenii care fac parte din Împărăția lui Dumnezeu pare perfect normal. Apostolul Pavel a lăsat scris: „cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.” Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună.” (2 Corinteni 9:6-8) În mâna ta, un leu nu valorează decât… un leu! Dar când îl semeni în Împărăția lui Dumnezeu, el poate da naștere unei recolte bogate, de care poți beneficia atunci când ai o nevoie. Dărnicia este cu adevărat cheia siguranței financiare!

„Purtaţi-vă sarcinile unii altora…” (Galateni 6:2)

     Dumnezeu a creat trupurile noastre fizice cu sisteme interne care se susțin unele pe altele. La fel este și în relațiile noastre. Fiecare dintre noi are nevoie de susținere. Uneori, când oamenii ne dezamăgesc, spunem: „De acum înainte, nu va mai exista decât Dumnezeu și cu mine!” Este o mare greșeală! Oaia care pleacă din turmă ajunge să fie mâncată de lup. Satan te va izola pentru a te distruge. Biblia spune: „Dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; şi funia împletită în trei nu se rupe uşor.” (Eclesiastul 4:12). Studiile arată că persoanele care au parte de sprijin trăiesc mai mult, se recuperează mai rapid dintr-o boală  și consideră că viața are sens. Sprijinul ne oferă un sentiment al conexiunii și al acceptării, iar acestea sunt nevoi de bază ale omului. Sprijinul ne oferă un perimetru în care putem fi vulnerabili, un loc în care ne putem simți în siguranță dacă spunem: „Nu știu” sau „Mă poți ajuta?” sau „Am nevoie de o îmbrățișare!” Acesta este sprijinul „după voia lui Dumnezeu”. Și dacă nu-l găsești în propria ta familie, întoarce-te la familia lui Dumnezeu. Și încă un gând: nu uita să-ți exprimi aprecierea față de cei ce te susțin! Dovada mulțumirii merge până acolo încât să poți spune: „Sunt recunoscător pentru ajutorul tău!” Sprijinul nu este o stradă cu sens unic! Sprijin înseamnă să ne purtăm „sarcinile unii altora.” Nu fi atât de absorbit de propriile tale probleme, încât să uiți că și ceilalți au probleme. Fă-ți timp pentru a te interesa de îngrijorările lor. Nimănui nu-i plac persoanele care doar consumă. Numai când intervine sprijinul reciproc, putem să creștem și să atingem potențialul pe care l-a pus Dumnezeu în viața noastră!

„Cuvântul lui Dumnezeu… lucrează şi în voi care credeţi.” (1 Tesaloniceni 2:13)

     Când citești Cuvântul lui Dumnezeu, când îl crezi și îl pui în aplicare, este ca și cum niște semințe cresc în interiorul tău. Acele semințe au viață! În lumea plantelor, nu trebuie să înțelegi procesul prin care semințele cresc; trebuie doar să le uzi, să le hrănești și să le protejezi. La fel este și cu Sfânta Scriptură. Apostolul Pavel le-a scris tesalonicenilor: „l-aţi primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi care credeţi.” (1 Tesaloniceni 2:13) Să reținem expresia „care lucrează în voi”. Cuvântul lui Dumnezeu este independent; el nu are nevoie de altcineva ca să-l valideze. În relatarea din Noul Testament, când Domnul Isus mergea pe apă spre ucenicii Săi, Petru I-a zis: „Doamne… dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape!” (Matei 14:28). Și Domnul Isus i-a zis un singur cuvânt: „Vino!” (vers. 29), Iar Petru „a început să umble pe ape.” Ceilalți ucenici probabil că nu credeau că Petru poate umbla pe ape, și asta – pentru că ei nu știau, nu înțeleseseră Cine i-a vorbit lui Petru. Lor „li s-a părut că este o nălucă” (Marcu 6:49). Fiecare dintre noi poate învăța o lecție de aici. Când Dumnezeu îți vorbește prin Cuvântul Său, nu te aștepta ca toți să înțeleagă, să fie de acord sau să te susțină. E normal să-ți dorești ca anumite persoane să vadă ce vezi tu, și să creadă în ce crezi tu… Dar prin acest verset, Dumnezeu ne atenționează că vom experimenta respingerea din partea acelora care nu înțeleg ce ne-a spus El. Nu ți s-a întâmplat niciodată ca unii din jurul tău să-ți spună că „vezi năluci?” Dacă nu ai grijă, opinia oamenilor te poate face să te îndoiești de ceea ce ți-a spus Dumnezeu. Uneori, El îți confirmă prin alții ceea ce ți-a spus, dar alteori nu se întâmplă așa. Câtă vreme te hrănești din Cuvântul Său, și-l crezi, el îți dă putere și viață!

„Cuvintele pe care vi le-am spus Eu, sunt duh şi viaţă.” (Ioan 6:63)

     Dumnezeu îți vorbește prin Cuvântul Său! Domnul Isus a spus: „cuvintele pe care vi le-am spus Eu, sunt duh şi viaţă”, dar nu căuta doar acele versete care te fac să te simți bine. Pentru a crește în credință, trebuie să petreci timp în fiecare zi citind Sfânta Scriptură. Tu nu poți decide în mod arbitrar că un verset ți se aplică, iar altul nu. Pentru că „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 3:16-17). Pentru a avea profit în afaceri, trebuie să-ți cunoști afacerea amănunțit, altfel vei da faliment. La fel este și în viața spirituală. Calea prin care poți avea izbândă, în viața ta de creștin, este să faci din cunoașterea Bibliei ocupația ta principală. Când se întâlnește Cuvântul lui Dumnezeu cu o inimă receptivă, ceva se va întâmpla! Să fii sigur că nu te vei îmbolnăvi niciodată prin expunerea prelungită la Scripturi! Dar dacă nu citești Biblia, nu vei auzi ce îți spune Dumnezeu. Vei depinde mereu de interpretarea altcuiva. Poți să-ți imaginezi cum ar fi să comunici cu soțul tău sau cu soția ta în felul acesta? Cât crezi că ar rezista relația voastră? Același principiu se aplică relației tale cu Dumnezeu. Așadar, astăzi – lasă-L pe Dumnezeu să-ți vorbească personal prin Cuvântul Său!

„Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui; ferice de copiii lui după el!” (Proverbele 20:7)

     Cunoscutul autor și pastor Max Lucado scria: „Astăzi este prima oară când sărbătoresc Ziua tatălui fără să am tată! Timp de 31 de ani am avut unul dintre cei mai buni tați, dar acum este îngropat sub un stejar într-un cimitir din vestul statului Texas. E ciudat că nu se află aici, pentru că era mereu pe aproape. Vorbele sale nu erau o noutate; realizările sale, deși de admirat, nu erau extraordinare. Dar prezența sa era extraordinară! Pentru că era lângă mine, viața decurgea lin, viitorul era sigur și creșterea mea a fost ceea ce a intenționat Dumnezeu să fie. Tatăl meu m-a învățat să mă bărbieresc, și să mă rog… M-a ajutat să memorez versete pentru Școala duminicală și m-a învățat că răul trebuie pedepsit și că neprihănirea își are propria răsplată. A modelat echilibrul fin dintre ambiție și auto-acceptare. Știam că dacă am nevoie de el, tatăl meu spunea „prezent”! Era asemenea căldurii focului dintr-un șemineu. Poate din această cauză, această Zi a tatălui este cam răcoroasă. Focul s-a stins. Vânturile vremii au înghițit o flacără frumoasă, lăsând în urma ei doar jarul auriu. Însă e ceva ciudat la acei cărbuni, dacă îi amesteci, flacăra se ivește și alungă răceala aerului, pentru a-mi aduce aminte că el este încă prezent!” Să comparăm aceste cuvinte cu un interviu dat de actorul Gene Hackman, care spunea: „Aveam doar 13 ani, dar acea duminică dimineața îmi este încă vie în memorie. Mă jucam pe stradă când l-am văzut pe tatăl meu venind cu mașina și făcându-mi ușor cu mâna. Cumva am știut că acel gest însemna că pleacă pentru totdeauna. Până în ziua de astăzi, amintirea aceea este ca o fantomă care nu dă semne să dispară vreodată!” Înțeleptul Solomon a spus: „Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui; ferice de copiii lui după el!” Așadar, taților, ce moștenire vor primi copiii voștri, după ce voi nu veți mai fi?

„Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte, şi nu vă mai uitaţi la cele vechi!” (Isaia 43:18)

     Toți avem „poduri” și „beciuri” emoționale, în care îngrămădim lucruri care nu ne sunt de folos. La fel este și în relațiile noastre. E greu ca o relație să înflorească, dacă niciuna dintre părți nu aruncă gunoiul (mental și emoțional). Vorbim aici despre regrete, pe care le avem pentru greșelile din trecut; resentimente ascunse, cărora nu le dăm drumul pentru că avem impresia că celălalt ne-a greșit; dureri pe care le ascundem sub norii mâniei, ai scepticismului și ai izolării. Dacă ești genul de persoană care adună resentimente și care se agață de greșelile din trecut (chiar și de cele proprii), știi cum e să te simți copleșit de mizeria mentală și emoțională. A te „agăța” de suferințe, a alimenta resentimentele îți mănâncă sufletul, îți consumă fericirea și îți fură orice propășire. Asemeni sentimentului de vinovăție, acest gunoi te ține închis în trecut. Dacă un fost iubit te-a rănit și nu ai uitat niciodată, de fiecare dată când soțul sau soția ta îți face ceva asemănător, vei reacționa cu o fervoare nejustificată, ca și cum ar fi persoana care te-a rănit inițial. Prin urmare, soțul (sau soția ta) se supără și rămâne uimit(ă) de reacția ta exagerată la o greșeală mică, nesemnificativă… Nu vei ști ce ai în viața ta, ca să nu mai spunem că nu vei ști de ce ai nevoie, până când nu cureți mizeria trecutului, ca să poți experimenta binecuvântările prezentului. Totul se reduce la ascultarea de aceste două versete: 1) „Și ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” (Matei 6:12), și 2) „Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte, şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou” (Isaia 43:18-19). Așadar, astăzi fă-ți ordine în suflet!

„Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare…” (Evrei 11:17)

     În cartea Geneza, capitolul 12, Dumnezeu i-a spus lui Avraam să-și părăsească țara, familia și siguranța. Avraam L-a ascultat pe Dumnezeu, și a plecat într-o călătorie pe un drum necunoscut, spre un destin necunoscut, bazându-se doar pe încrederea în  promisiunea lui Dumnezeu. Fără să ezite, patriarhul în vârstă de 75 de ani „a plecat, cum îi spusese Domnul” (Geneza 12:4). Derulăm rapid 25 de ani, și se naște Isaac, fiul promis care avea să împlinească promisiunea lui Dumnezeu că prin urmașii lui Avraam „toate neamurile pământului vor fi binecuvântate… drept răsplată că Avraam a ascultat de porunca Mea.” (Geneza 26:4-5). Apoi, Dumnezeu îi cere lui Avraam un lucru care îi sfâșie inima: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ardere de tot acolo…” (Geneza 22:2). Dar în aceeași ascultare de Dumnezeu, „Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă… şi a luat cu el… pe fiul său Isaac…” (Geneza 22:3) Binecuvântarea promisă de Dumnezeu era condiționată de disponibilitatea lui Avraam de a renunța la ce iubea el cel mai mult. A-l păstra pe Isaac ar fi fost un lucru firesc și de înțeles, dar ar fi scurtcircuitat binecuvântarea promisă! Așadar, care este lucrul de care te agăți, și care blochează binecuvântarea lui Dumnezeu în viața ta? Copiii tăi, prieteniile tale, reputația ta, puterea ta, averile tale, confortul tău, obiceiurile tale? Disponibilitatea lui Avraam de a-l aduce jertfă pe Isaac a fost un act suprem de credință. „Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare.” Cum a reușit? Crezând „că Dumnezeu poate să învieze chiar şi din morţi…” (Evrei 11:19). Avraam a crezut că ascultarea de Dumnezeu nu înseamnă să pierzi ceva, ci să primești ceva și mai bun! Și pentru tine poate fi la fel!

„Eşti legat prin făgăduinţa gurii tale…” (Proverbele 6:2)

     Stormie Omartian, autoarea seriei de succes „Puterea Rugăciunii” spunea: „La începutul umblării mele cu Domnul, spuneam multe lucruri negative: „Sunt o persoană ratată”, „Sunt o urâtă”, „Nimic nu-mi merge bine”, „Nimănui nu-i pasă de mine” ș.a.m.d. Apoi Duhul Sfânt al lui Dumnezeu a vorbit inimii mele: „Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii…” (Proverbele 18:21). Iar eu rosteam cuvinte de moarte, nu de viață! Aveam oricum complexe cu problemele mele de vorbire. Le-am avut din copilărie și am fost tachinată de colegi în toată perioada școlii. Când am fost suficient de matură ca să-mi permit ajutor profesionist, am lucrat cu un logoped. Am exersat zi de zi, an de an pentru a dobândi o oarecare îmbunătățire. Îmi pierdeam în continuare vocea la jumătatea oricărui discurs. „Nu voi fi niciodată în stare să vorbesc cum trebuie!” am strigat la un moment dat… Dar după ce am rostit aceste cuvinte, Domnul mi-a spus: „Tu aduci moarte peste situația ta, pentru că nu spui adevărul! Nu spune ce gândești sau ce pare a fi adevărat, rostește ce știi că este adevărul din Cuvântul Meu… pentru că „limba gângavilor va vorbi iute şi desluşit” (Isaia 32:4) și „Eu pun cuvintele Mele în gura ta…” (Isaia 51:16)”. La scurt timp după aceea, când am fost rugată să vorbesc la o întâlnire de femei, i-am dat lui Dumnezeu temerile și nemulțumirile mele, am rostit adevărul Său și nu am mai dat glas părerilor mele negative. Vorbirea mea a mers atât de bine, încât mi s-a deschis o ușă pentru lucrarea în public. Biblia ne spune: „Eşti legat prin făgăduinţa gurii tale…” (Proverbele 6:2). Aici sunt incluse și vorbele pe care ți le spui ție însuți. Șterge cuvintele de deznădejde, de îndoială și de negativism din vocabularul tău. Pot părea inofensive, dar ele îți afectează trupul și sufletul. Spune cuvinte care să reflecte desăvârșirea pe care ți-o dorești!”