„Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia…” (Romani 12:2).

     Societatea tehnologiilor de vârf în care trăim astăzi produce oameni stresați. Anul viitor vom avea și mai puțin timp, deoarece statistic vorbind, pentru fiecare oră pe care o economisim cu ajutorul tehnologiei, consumăm două. Autoarea Keri Wyatt Kent scrie: „De fiecare dată când spui „da” unui lucru, spui „nu” altora! Activitatea ascunsă sub denumirea „înfrumusețarea vitrinei creștine” este tot activitate. Nu copia comportamentul acestei lumi: lumea este grăbită. Ia-ți timp să asculți și să-ți pese. Elementul distinctiv al unui creștin este dragostea, și tu nu poți iubi pe fugă.” Așadar, pentru a încetini ritmul, trebuie să faci câteva schimbări: 1) Simplifică-ți viața! „Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca…” (Matei 6:25). Pune-L pe Dumnezeu pe primul loc, și toate celelalte se vor plia după El. Cunosc o profesoară care s-a hotărât să-și schimbe cariera, a plecat de la universitate, și a păstrat doar lucrurile care puteau să-i încapă în mașină. Astăzi, ea e implicată în lucrarea Domnului. Are o casă, dar refuză s-o umple cu lucruri, și orice lucru pe care nu l-a folosit sau purtat timp de șase luni este oferit în scopuri caritabile. Ea spune așa: „Simt adevărata libertate, deoarece cu cât am mai puține lucruri, cu atât sunt mai liberă să mă concentrez asupra lui Dumnezeu!” Simplitatea începe prin a spune „suficient!” 2) Păzește ziua de odihnă! În Biblie, Dumnezeu ne poruncește să luăm o zi pe săptămână pentru a ne odihni și a ne concentra asupra Lui. Todd Gitlin spunea: „Suntem o societate cu nervii distruși. Ne este greu să stăm și să ne gândim care este scopul a ceea ce facem!” Pune deoparte o zi pe săptămână ca să te odihnești, să-ți petreci timpul cu cei dragi, să ai părtășie cu Dumnezeu și cu familia bisericii. Ziua de odihnă înseamnă efectiv „oprire”! 3) „Mulţumește-te cu ceea ce ai!” (Evrei 13:5). Vei fi ispitit în continuare să te grăbești și să-ți dorești să ai lucruri mai multe și mai drăguțe, dar te vei apropia mai mult de Dumnezeu făcând mai mult loc în viața ta pentru El. După cum a spus J.I. Packer: „Îl dezonorăm pe Dumnezeu când proclamăm un Mântuitor care ne satisface dorințele, și apoi plecăm nemulțumiți!”

„Fac un singur lucru…” (Filipeni 3:13).

     Trăim în epoca sarcinilor multiple (sau, cu un termen încetățenit, a multitasking-ului). Vorbim la telefon în timp ce luăm prânzul, citim mesaje pe telefon în timp ce le dăm de mâncare copiilor, ne bem cafeaua în timp ce conducem… Dr. Richard Swenson spune: „În anumite împrejurări suntem mai productivi… unii croșetează în timp ce urmăresc știrile la televizor. Și în unele meserii, chiar este obligatoriu; funcționarii de la Bursa de valori trebuie să alerge de colo-colo făcând cinci lucruri simultan. Dar nu vi se pare anormal că atunci când un agent de bursă cade, sfârșit, colegii săi își continuă munca, în timp ce trupul respectiv este resuscitat? Dezvoltarea dramatică a domeniului afacerilor ne-a dat prea multe de făcut într-un timp prea scurt. Standardul în materie este să-ți iei două, trei sau patru sarcini sau joburi odată, nu să refuzi să accepți mai mult. Este o extindere a filozofiei conform căreia trebuie să faci tot mai mult cu cât mai puțini oameni. Însă cineva a uitat să facă calculele! Când faci două lucruri odată, distragi 30% din atenția pe care trebuie s-o dai primei sarcini; sacrifici calitatea pentru cantitate, fapt care duce la și mai multe erori.”? Poți ajunge să îndeplinești mai multe sarcini, dar cu produse mai slabe și cu nervii la pământ. Dezavantajele multitasking-ului nu prea sunt mediatizate, deci continuăm să experimentăm ca să vedem cât de mult putem întinde coarda. Cu toate acestea, când vorbim despre relații, multitasking-ul poate fi dezastruos. Nu mai ascultăm, pentru că ne ia prea mult timp. Familiile necesită atenție, bebelușii au nevoie de ceea ce au nevoie atunci când au nevoie. Mai ești părinte, sau nu?! Apostolul Pavel nu a trăit în felul acesta. El „a alergat spre țintă”… adică spre persoana care era înaintea lui. Câinele are patru picioare, dar nu încearcă să meargă pe patru drumuri! Așa că, noi te sfătuim să încetinești ritmul și să stabilești unul care este sănătos și sustenabil!

„Oare acesta este postul plăcut Mie?…” (Isaia 58:5).

     Dumnezeu nu ne cere să ne analizăm emoțiile, experiențele, faptele bune sau păcatele. Însă El ne cere să nu uităm că „Mielul lui Dumnezeu… ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29). Victoria asupra păcatului se produce atunci când ne uităm la Hristos – nu când ne străduim prin eforturi proprii! În Vechiul Testament, iudeii au ajuns într-un loc al disperării. Au postit, și-au „întristat” sufletele… și cu toate acestea, Dumnezeu nu le-a luat în seamă eforturile. Ei au căutat restaurare spirituală prin propriile lor metode, iar Dumnezeu a respins lucrul acesta, spunând: „Oare acesta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig, şi să se culce pe sac şi cenuşă? Acesta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului?” E clar că lui Dumnezeu nu-I place nefericirea care vine odată cu egocentrismul! El are o cale mai eficientă de a ne elibera. În loc să ne împovăreze cu remușcări, El a spus: „iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi, şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău” (Isaia 58:6-7). Calea lui Dumnezeu elimină „paralizia autoanalizei”, și-ți poruncește: uită complet de tine însuți; nu mai rămâne blocat în imperfecțiunile tale; implică-te în viețile și nevoile altora. Planul Său prin care poți învinge firea pământească este să faci următoarele lucruri: 1) Să fii recunoscător pentru harul Său și să te consideri „neprihănit” prin Hristos. 2) Să te uiți țintă la Domnul Isus. 3) Să te ferești de egocentrism! 4) Să-L slujești pe Dumnezeu, slujindu-i pe alții. Când faci toate aceste lucruri (Isaia 58:10-11) „lumina ta va răsări peste întunecime… Domnul te va călăuzi… şi va da din nou putere mădularelor tale…”

„Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul, căci El îmi va scoate picioarele din laţ.” (Psalmul 25:15)

     Hannah Whitall Smith a scris: „Este zadarnic să ne analizăm sinele și să-l cârpim, sperând că îl vom îmbunătăți. Ceea ce dorește Domnul să facem este să ne descotorosim de el!” Omul tău cel vechi este hotărât să-ți atragă atenția; el ar vrea mai bine să ai o părere proastă despre el, decât să nu te gândești deloc la el. În acest proces de analiză a firii tale pământești și a simțămintelor jalnice, s-ar putea să crezi că ești smerit, onest și spiritual. Dar singura cale spirituală și sigură de a te ocupa de firea ta pământească este s-o depui în „sertarul ignorării” și să-ți concentrezi atenția și așteptările exclusiv asupra Domnului. Împăratul David a înțeles cum funcționează acest principiu: „Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul, căci El îmi va scoate picioarele din laţ.” Dacă privești la propriile tale „picioare de țărână” (slăbiciuni și eșecuri) și la „capcana” în care ai fost prins (firea ta nenăscută din nou), nu vei putea fi eliberat. Vei ajunge doar să fii prins și mai tare. Numai Dumnezeu, cu asentimentul tău, te poate elibera din capcana firii pământești. Calea prin care îți oferă victoria este să-ți întorci „necurmat ochii spre Domnul…” Ascultă din nou ceea ce a spus David: „Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei… nu mă clatin… Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse, şi desfătări veşnice în dreapta Ta.” (Psalmul 16:8-11). Datoria ta este simplă, dar nu neapărat ușoară. Trebuie să ignori tânjirile firii tale pământești, și să-ți ațintești privirea la Domnul Isus. Datoria Sa este să te transforme prin tăria puterii Sale! Fii sigur de asta!

„Să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare…” (Efeseni 4:22)

     Oare vrea Dumnezeu ca noi să fim preocupați de creșterea și dezvoltarea personală? Da! Însă așa cum examinarea propriei stări lăuntrice este zadarnică și inutilă – fără schimbare, tot la fel este și în cazul dezvoltării personale, dacă rămânem neschimbați. Calea spre schimbare prezentată în Biblie este întoarcerea de la sine și „ațintirea privirii” asupra lui Isus Hristos. Apostolul Pavel spune: „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni 3:18) Dumnezeu nu este interesat de firea ta pământească îmbunătățită. În ochii Săi, „firea pământească îmbunătățită” este tot fire pământească. El dorește transformarea caracterului, nu îmbunătățirea sinelui. Toate strategiile noastre de autoîmbunătățire nu vor putea transforma omul nostru cel vechi. Numai „prin Duhul Domnului” putem să semănăm mai mult cu Hristos. În timp ce „privim (ne uităm și studiem) ca într-o oglindă (Cuvântul lui Dumnezeu)”, devenim „schimbați în același chip al Lui (chipul lui Dumnezeu la care privești), din slavă în slavă (din treaptă în treaptă).” Nu se întâmplă datorită hotărârii noastre, ci datorită harului Său. „Așadar, ce se va întâmpla cu firea mea pământească?” întrebi tu. Planul suprem al lui Dumnezeu este s-o înlocuiască, și să te facă o creație nouă. De aceea apostolul Pavel scrie: „să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare.” Nu se permite nicio schimbare, nicio ajustare și nicio peticire – trebuie să te „dezbraci” de firea pământească! La fel ca un homar care crește și renunță la limitarea vechii sale cochilii, tot așa și tu, când te concentrezi asupra lui Hristos și ai părtășie cu El, ești eliberat de sub stăpânirea omului celui vechi, a firii, și crești în omul cel nou. Ești transformat – din interior spre exterior!

„Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui!” (Luca 12:37)

     Când vorbim despre egocentrism, am putea întreba: „Cum rămâne cu acele versete care ne spun să veghem? Nu se referă oare la a ne urmări propriile interese?” Bună întrebare, așa că haideți să ne uităm la câteva din acele pasaje din Scriptură care se referă la „veghere”. În Marcu 13:34-37 citim: „Se va întâmpla ca şi cu un om plecat într-altă ţară, care îşi lasă casa, dă robilor săi putere, arată fiecăruia care este datoria lui, şi porunceşte portarului să vegheze. Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântarea cocoşilor, sau dimineaţa. Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind. Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!” Ceea ce ne învață Domnul Isus aici este exact opusul egocentrismului. Portarul nu trebuia să vegheze asupra lui însuși, ci să vegheze în vederea reîntoarcerii stăpânului său. Domnul Isus așteaptă de la noi să renunțăm la noi înșine, să lucrăm conștiincios pentru Împărăția Sa, să veghem și să fim pregătiți pentru a doua Sa venire. El a spus: „Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun, că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă, şi se va apropia să le slujească.” (Luca 12:37). O introspecție obsesivă te poate lăsa sleit de puteri, descurajat și dezamăgit de propria-ți persoană, pe când Domnul Isus dorește să fii entuziasmat, implicat în lucrarea Lui de pe pământ, să veghezi activ, și să aștepți venirea Domnului și Împăratului. Ce trebuie să faci, dacă nu ești mântuit? „Întoarceţi-vă la Mine, şi veţi fi mântuiţi toţi cei ce sunteţi la marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu altul!” (Isaia 45:22) Așadar, concentrează-te mai mult pe Dumnezeu, și mai puțin pe propria-ți persoană!

„Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă…” (2 Corinteni 13:5)

     Egocentrismul (preocuparea excesivă de sine) nu este neapărat un lucru rău – dacă duce la creștere spirituală! Cu toate acestea, unii presupun în mod eronat că e un mandat biblic! La urma urmelor, nu ne-a spus Dumnezeu să ne încercăm pe noi înșine? Așa că având toate acestea în minte, începem să ne întrebăm: „Sunt eu la nivelul spiritual cerut? M-am pocăit eu oare cu adevărat? Mă rog eu îndeajuns? Este mulțumit Dumnezeu de mine?” Adevărul este însă că atunci când te concentrezi pe propria ta persoană vei deveni tot mai descurajat și înfrânt. Să vedem ce spune Dumnezeu de fapt. În Sfânta Scriptură există două referiri la autocercetare, și niciuna nu ne învață că ar trebui să fim preocupați de egocentrism. Prima, apostolul Pavel le-a cerut socoteală corintenilor pentru faptul că tolerau păcatul carnal în biserica lor: un bărbat avea o relație cu mama sa vitregă, și nimeni nu părea deranjat de asta. Ba chiar mai rău de-atât, ei „nu s-au pocăit de necurăţia, curvia şi spurcăciunile pe care le-au făcut” (2 Corinteni 12:21). Apostolul Pavel le scrie: „Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă.” Asta nu este o invitație la egocentrism, ci o autocercetare a identității și staturii tale spirituale. Trebuie să te verifici periodic dacă ești în credință. A doua mențiune din Biblie, referitor la autocercetare, este atunci când apostolul Pavel i-a mustrat pe corinteni pentru purtarea lor la Cina Domnului. Pentru că unii se îmbătau cu vinul împărtășaniei, el a spus: „Fiecare să se cerceteze, deci, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta” (1 Corinteni 11:28). Pavel nu sugerează să ne concentrăm asupra slăbiciunilor noastre, ci asupra adevărului eliberator, că Hristos a plătit prețul pentru toate păcatele noastre – trecute, prezente și viitoare. Biblia ne mai spune: „Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus…” (Evrei 12:2). Creșterea, victoria constau în abandonarea egocentrismului și-n focalizarea asupra lui Hristos!

„Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!” (Psalmul 34:8)

     Din îndemnul lui David „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul!”, să reținem în special cuvintele „gustați” și „bun”. Ceea ce crezi despre Dumnezeu se manifestă în modul în care trăiești. Ce înseamnă să fii „bun”? Înseamnă să-ți trăiești viața așa cum știi tu mai frumos. Și de vreme ce Dumnezeu este omniscient, El știe ce este cel mai bine pentru tine! Bunătatea Sa este dincolo de orice dubiu. Întrucât Dumnezeu este bun – nu doar neprihănit, ci în mod real, practic și constant bun – paharul stării de bine, al siguranței, al păcii, al încrederii și al bucuriei tale poate fi „plin de dă peste el.” Un asemenea Dumnezeu bun nu-Și poate încălca promisiunea, nu-Și poate abandona copiii și nici nu va eșua în dragostea Sa și în plăcerea de a-i binecuvânta. Poți fi sigur că în orice împrejurare El Se va purta cu tine în cel mai bun mod posibil! Când viața ta pare că se năruie, este dificil să vezi bunătatea lui Dumnezeu, ori să simți că lucrurile se vor ameliora. În astfel de momente, trebuie să folosești credința pe care Dumnezeu ți-a dat-o deja, și – printr-un act al voinței tale – să te încrezi în El (vezi Romani 12:3). Un pastor a fost întrebat de către un enoriaș care trecea prin necazuri: „Domnule pastor, vi se pare și dumneavoastră că lumea este ca o epavă?” Pastorul a răspuns: „Da, ca epava unei semințe care stă să încolțească!” Fără a trece prin etapa „epavei”, în timpul căreia simți că lumea pur și simplu se năruie, ghinda nu ar putea da viață unui stejar. Așadar, acceptă voia lui Dumnezeu în această încercare, pentru că, indiferent cum ți se pare în acest moment, doar voia Lui este „bună, plăcută și desăvârșită” (Romani 12:2). La sfârșit, vei constata singur „ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!”

„Du-te acasă la ai tăi, şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul…” (Marcu 5:19)

     Ai fost vreodată într-un loc atât de minunat încât ți-ai dorit să nu mai pleci niciodată? Cu siguranță așa s-a simțit și bărbatul din capitolul 5 din Evanghelia lui Marcu, după ce Domnul Isus l-a scăpat din robia duhurilor necurate. El a dorit să meargă cu Isus, să Îi asculte învățăturile, să fie martorul minunilor Sale și să se bucure de tovărășia Sa. Însă Domnul Isus i-a spus să meargă acasă și să le spună celor din familia sa ce a făcut Domnul pentru el. Dumnezeu nu dorește să trăiești izolat, departe de restul lumii! Singura modalitate de a păstra ceea ce ai este să dăruiești mai departe! După ce ai trăit o experiență spirituală pe vârful muntelui, trebuie să împarți ce ai trăit cu cei aflați în vale. Omul din povestirea de astăzi petrecuse destui ani prin cimitire, își făcea singur tăieturi pe corp și bolborosea lucruri neînțelese. Acum mulțimea îl vedea „şezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat, şi în toate minţile” (Luca 8:35). La fel se întâmplă lucrurile și-n viața spirituală. Mai întâi, Domnul Isus te îmbracă, apoi te cheamă. Când vii la el, ești gol spiritual, așa că El te înveșmântează în neprihănirea Sa. Apostolul Pavel spune: „dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5:17). „După cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos” (vezi 1 Corinteni 15:22). Compozitorul de imnuri Edwin Mote a scris: „Iar când Isus va judeca/ Și celor morți „Sus” va striga/ Neprihănirea Lui va fi/ Chiar haina-n care voi luci!” Așadar, nu uita niciodată că după ce te-a eliberat Hristos și ești „îmbrăcat și în toate mințile”, tu ai primit de la Dumnezeu mandatul de a merge și de a le spune oamenilor ce ți-a făcut ție Domnul!

„Cine seamănă mult, mult va secera.” (2 Corinteni 9:6)

     Secerișul tău spiritual este determinat de ceea ce cheltuiești, economisești și semeni în Împărăția lui Dumnezeu. Biblia ne învață că semănatul perseverent garantează secerișul îmbelșugat. Viitorul nostru începe cu ceea ce avem în mână chiar acum. Nimic nu este prea mărunt ca să nu poată fi înmulțit. Fiecare dintre noi a primit de la Dumnezeu un lucru care se poate multiplica; secretul este să-l pui în mâinile lui Dumnezeu. El dorește ca noi să avem izbândă, să avem resursele necesare pentru a împlini voia Sa și să-i ajutăm și pe ceilalți să facă la fel. El a spus: „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos” (Isaia 48:17). În Noul Testament, Domnul Isus i-a învățat pe pescari cum să prindă mai mult pește (vezi Luca 5:1-11). Odată, El chiar le-a spus ucenicilor Săi unde să caute bani ca să plătească taxele (vezi Matei 17:27). El i-a învățat că dărnicia, și nu egoismul, este calea prin care poți înmulți ce ți-a fost dat (vezi Luca 6:38). Uneori, sămânța ta este singura modalitate prin care poți scăpa de necaz, dar trebuie să fii dispus s-o semeni. Asta ne arată realitățile biblice! Domnul Isus le-a arătat oamenilor cum și de unde pot obține bani… Și când au greșit în vreo privință, El i-a motivat să se ridice și să încerce din nou – folosind metodele Sale. El le-a spus că Dumnezeu este izvorul lor nesecat de resurse, și i-a încurajat să se aștepte la seceriș pentru fiecare sămânță semănată. Apostolul Pavel spune: „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.” Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentruca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună” (2 Corinteni 9:7-8). Concluzie: dacă semeni, în orice domeniu, vei secera!