„Căci prin măsuri chibzuite câştigi bătălia, şi prin marele număr al sfetnicilor ai biruinţa.” (Proverbele 24:6)

     Cu alte cuvinte, înțeleptul Solomon a spus: „Planificarea strategică reprezintă cheia biruinței; iar pentru a câștiga, ai nevoie de mulți consilieri înțelepți.” Dacă ești înconjurat de oameni înțelepți și experimentați care sunt dispuși să te ajute, întâlnește-te cu ei periodic și lasă-te asaltat de ideile lor. Asigură-te că toate persoanele implicate știu că nu există limite, îngrădiri și nici măcar constrângeri în ceea ce privește bugetul. Scopul este ca toate cărțile să fie puse pe masă. Nu știi niciodată care este următoarea ta idee măreață, așa că nu te limita la ceea ce crezi că e posibil sau convenabil în momentul de față. Fă-ți o listă cu ideile sugerate și numerotează-le. Asta te va ajuta atunci când le vei relua, și în același timp vei ști cam câte idei au fost generate. O altă sugestie ar fi să atârni panouri pe pereți și să-i rogi pe ceilalți să-și scrie ori să-și deseneze ideile la întâmplare. Astfel, oamenii își pun rotițele în funcțiune, pompând idei și generând progres. Dar ai grijă ca acesta să fie un forum unde critica să nu fie permisă. Ține minte: dacă cineva vine cu o idee și tu o numești stupidă sau nefolositoare, probabil va fi ultima idee pe care o vei obține de la acea persoană! Și cine știe, poate că acea idee chiar era una în stare să rezolve problema, să deschidă uși, ori să-ți ofere o strategie pentru viitor… Și încă un sfat: limitează sesiunea de brainstorming la aproximativ o oră. Cineastul Alfred Hitchcock a spus odată o vorbă care a devenit celebră: „Lungimea unui film trebuie să fie direct proporțională cu anduranța vezicii umane!” E mai bine să organizezi sesiuni mai scurte, să respecți timpul, răbdarea și nevoile participanților, să le mulțumești pentru idei, apoi să reflectați la ceea ce ați discutat, și să vă mai întâlniți și altă dată… Un anunț important la final: ai acceptul de a folosi aceste gânduri în oricare dintre domeniile în care vei activa astăzi!

„Cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor…” (Romani 9:1).

     Gândindu-ne la aceste cuvinte ale apostolului Pavel, putem să remarcăm faptul că, atunci când Duhul Sfânt vorbește conștiinței tale, se întâmplă două lucruri: primul – El îți luminează inima cu adevărul; al doilea – Duhul Sfânt îți arată ce ai de făcut. Unele lucruri pot fi „bune” pentru alții, dar pentru tine pot să nu fie așa… De ce? Pentru că Dumnezeu are un plan anume pentru viața ta, și El dorește să nu fii influențat în mod negativ, și nici măcar să fii distras de pe cale. Citește următoarele versete și gândește-te la ele într-o atitudine de rugăciune: „De aceea mă silesc (îmi chinui trupul, îmi ucid plăcerile carnale, poftele trupești și dorințele lumești, mă străduiesc în toate privințele) să am totdeauna un cuget curat (neclintit, fără vină) înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor”. (Faptele Apostolilor 24:16). „Să păstrezi credinţa (acea încredere a întregii personalități umane, în Dumnezeu, într-o dependență și o siguranță absolută) şi un cuget curat (fără pată) pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă” (1 Timotei 1:19). „Să păstrezi taina credinţei (adevărul creștin care a fost ascuns de oamenii lumii acesteia) într-un cuget curat” (1 Timotei 3:9). „Căci suntem încredinţaţi că avem un cuget bun (curat), dorind să ne purtăm bine în toate lucrurile” (Evrei 13:18). Când ești copilul lui Dumnezeu răscumpărat nu poți să păcătuiești cu bună știință fără să-ți pară rău… dar dacă asta se întâmplă, îți pierzi sentimentul de pace și de bucurie și vei suporta consecințele pe pielea ta. Așadar, Cuvântul pentru astăzi este, pur și simplu: păstrează-ți cugetul curat!

„Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia”. (Psalmul 30:5).

     Durerea este o componentă inevitabilă a vieții și a creșterii, o componentă utilă și eficientă! Oprește-te puțin, să ne gândim la câteva dintre beneficiile ei: 1) Te anunță că există ceva dăunător în corpul tău, care trebuie îndepărtat, rezolvat. 2) Te obligă să devii conștient de o boală pe care nu știai că o ai, una care s-ar putea să-ți răpească multe – chiar și viața. 3) Te face să-ți rearanjezi prioritățile, programul zilnic… și să cauți ajutor. 4) Te face să fii dispus să te supui unui tratament care s-ar putea să nu-ți placă, cu speranța că te va face sănătos. Înțelegi ideea? Oricât ar părea de ciudat, cu cât te temi mai tare de durere și i te împotrivești mai mult, cu atât efectul pe care îl are asupra ta devine mai puternic. „De ce ți-e frică, nu scapi!” (se spune), și cu cât te împotrivești mai tare durerii, cu atât ea devine mai puternică. Când femeia însărcinată intră în travaliu, sfatul pe care îl primește de obicei de la echipa medicală este acela de a se „relaxa.” Ei știu că, cu cât ea se luptă mai mult cu durerea, cu atât aceasta se intensifică, și în consecință procesul nașterii devine mai anevoios. Așadar, când experimentezi durerea, nu te lupta cu ea! Învață să conviețuiești cu ea, las-o să-și atingă scopul! Biblia ne spune: „să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic” (Iacov 1:2-4). Așadar, cuvântul de astăzi pentru tine este acesta: rabdă acest anotimp al durerii… și nu uita că, după plâns, Dumnezeu ți-a promis bucurie. Iar El – e credincios!

„Uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă…” (Filipeni 3:13-14).

     Fiecare dintre noi are „un trecut”, iar acesta este marcat de suferințele provocate de alții, sau plin de greșeli care ne-au adus numai necazuri, și întunecat de atâtea lucruri de care ne este atât de rușine, încât nu am îndrăzni să discutăm deschis despre ele! Ce-i de făcut? Mă tem că sunt doar două lucruri pe care le putem face cu privire la trecutul nostru: să-l păstrăm mereu în mintea noastră, sau să-l dăm uitării și să mergem mai departe. Dacă ai nevoie de iertare, cere-o de la Dumnezeu, primește-o prin credință, învață din greșeli… și încearcă să faci mai bine data viitoare! Apostolul Pavel a scris: „Fac un singur lucru (este unica mea aspirație) uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti (suprem și sacru) a lui Dumnezeu, în Hristos Isus” (Filipeni 3:13-14). Să reținem cuvintele „unica mea aspirație.” Înainte ca Pavel să-L întâlnească pe Hristos, el se ocupa cu persecutarea și întemnițarea creștinilor, cu executarea lor și cu închiderea bisericilor. Și pe deasupra, mai era și plătit pentru asta! Poate că această relatare despre Pavel te va face să te simți puțin mai bine când te gândești la trecutul tău. În ciuda tuturor acestor lucruri, apostolul Pavel a avut o singură aspirație: „aruncându-mă spre ce este înainte.” Când păcatul te face să aluneci ori să cazi, nu trebuie să-ți intensifici greșeala, făcând din ea obsesie și scăldându-te în vinovăție! De ce? Deoarece Dumnezeu ți-a pus la dispoziție iertarea! Deci, fie că ai păcătuit acum douăzeci și cinci de ani sau acum douăzeci și cinci de minute, tu poți să Îi ceri lui Dumnezeu iertare, s-o primești, să lași păcatul în urma ta – și să mergi mai departe. Trebuie să lași în urmă greșelile de ieri, pentru a putea beneficia de binecuvântările de astăzi. Când înveți să faci asta, te vei bucura de viața pe care ți-a pregătit-o Dumnezeu!

„Noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd…” (2 Corinteni 4:18).

     Dumnezeu n-a intenționat vreodată să facă din rugăciune ceva complicat sau plictisitor, dimpotrivă: El a dorit-o a fi un lucru simplu, o îndeletnicire naturală. Adevărul este că mulți dintre noi ne rugăm mai des decât credem. Și avem o viața de rugăciune mai eficientă și mai reușită decât ne dăm noi seama. Necazul este că nu întotdeauna recunoaștem momentul în care ne rugăm. Asta pentru că avem o înțelegere greșită a ideii de rugăciune. Ni s-a inoculat nu știu cum ideea că rugăciunea necesită un cadru specific (biserica), sau o postură prestabilită (în genunchi), sau formule speciale („Plecăciune Ție, Milostivule” sau „Blagoslovește-ne pe noi”)… și că trebuie neapărat să îndeplinim anumite ritualuri religioase. Nu, dragilor: rugăciunea înseamnă pur și simplu să vorbești cu Dumnezeu… apoi, să taci și să-I daie voie și Lui să-ți vorbească. Te poți ruga oricând, oriunde, pentru orice, îndreptându-ți gândurile, rostite sau nerostite, către Dumnezeu. Apostolul Pavel scrie: „Noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd, sunt veşnice.” Imaginează-ți că toate binecuvântările și beneficiile de la Dumnezeu sunt păstrate într-un depozit gigantic de pe un tărâm invizibil – lucruri precum: iertare, putere, înțelepciune, călăuzire, bunăvoință și resurse. Prin rugăciune, tu intri în depozitul de binecuvântări al lui Dumnezeu, și prin credință le primești și le aduci în viața ta. Biblia spune că nu avem pentru că nu cerem (vezi Iacov 4:2). Așadar, orice nevoie ai astăzi, roagă-te și cere-I lui Dumnezeu – crezând că El te va asculta. Domnul Isus a spus: „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da” (Ioan 15:7). Așa că, roagă-te pentru nevoia ta… pledează-ți azi cauza înaintea lui Dumnezeu – El abia așteaptă să-ți răspundă!

„Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu”. (Efeseni 2:8)

     Pentru a înțelege cum te vede Dumnezeu, încearcă să te gândești la următoarele două lucruri: 1) O bancnotă (de 100 lei, să zicem). Ce o face să fie mai valoroasă decât orice altă bucată de hârtie de aceeași mărime? Autoritatea, bunăvoința și determinarea guvernului care și-a pus semnătura pe ea. Poți mototoli acea bancnotă, o poți călca în picioare, o poți chiar rupe în două și să o lipești la loc, dar valoarea ei rămâne aceeași. 2) Un diamant. Dacă acoperi un diamant cu noroi, tot un diamant rămâne, chiar dacă unul murdar… El nu și-a pierdut valoarea! Bineînțeles, pentru a scoate în evidență aspectul său de diamant, trebuie să-l cureți de noroi și să-i redai luciul original. Ce-am vrut să spun prin aceste două ilustrații? Faptul că valoarea ta de copil răscumpărat al lui Dumnezeu nu se schimbă și nu se diminuează în ochii Săi, când te murdărești, când ești călcat în picioare, sau zdrobit de viață și de circumstanțele ei. De ce? Deoarece adevărata ta valoare este determinată nu de meritele sau eforturile tale personale, ci de prețul pe care L-a plătit Domnul Isus pe cruce pentru tine! Acolo a avut loc marele schimb. Toate păcatele tale de când te-ai născut și până vei muri au fost luate asupra Sa. Și când L-ai acceptat ca Mântuitor personal, toată neprihănirea Sa a fost transferată asupra ta. Nu trebuie să te străduiești, ori să te lupți s-o obții – este un „dar.” „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.” Așadar, mulțumește-I lui Dumnezeu pentru valoarea ta în Hristos!

„Omul care nu este stăpân pe sine, este ca o cetate surpată şi fără ziduri”. (Proverbele 25:28)

     Am găsit scrise undeva următoarele: „Marele zid chinezesc a fost ridicat în secolul al III-lea î.Hr. cu scopul de a proteja localnicii de atacurile popoarelor nomade venite din nord. De-a lungul secolelor care au urmat, și în special în timpul dinastiei Ming (1368-1644), Marele Zid a fost reparat și extins, ca în final să măsoare mai mult de 21000 de kilometri în lungime.” Dar și înainte ca această impresionantă construcție să fi fost gândită și realizată, știm din Biblie (și din istorie) că diverse grupuri de oameni, neamuri și popoare de-a lungul vremii au folosit zidurile pentru a se apăra, sau pentru a trasa granițe în jurul lor, delimitând teritoriile care le aparțineau. Pentru a fi eficiente, aceste ziduri trebuiau să fie întreținute în mod regulat. Cea mai mică breșă putea face ca dușmanul să obțină un avantaj hotărâtor. Putem extrage și noi o învățătură importantă de aici. În calitate de creștini, noi avem un zid în sistemul nostru de apărare care trebuie întreținut și apărat în orice vreme – zidul stăpânirii de sine. Biblia spune: „Omul care nu este stăpân pe sine, este ca o cetate surpată şi fără ziduri.” Eșecul în a-ți păstra stăpânirea de sine echivalează cu a deschide porțile cetății și a invita vrăjmașii să dea năvală! John Wilbur Chapman, unul dintre cei mai mari predicatori ai istoriei, a instituit „regula mea pentru trăirea creștină”, o regulă pe care și noi ar trebui s-o implementăm. Iată cum a formulat-o Chapman: „Regula care îmi guvernează viața este următoarea: Tot ceea ce îmi încețoșează viziunea mea despre Hristos, sau îmi răpește apetitul pentru studiul biblic, sau pune o piedică în viața mea de rugăciune și face ca lucrarea creștină să fie anevoiasă – este un lucru rău pentru mine; deci, dacă spun că sunt creștin, trebuie să mă îndepărtez de astfel de lucruri.” Așadar, granițele tale au fost cumva călcate, sau sunt în paragină? Dacă da, fă ceva în această privință, astăzi!

„Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi”. (2 Corinteni 5:17)

     Probabil că n-ați auzit de Mickey Mantle; este una dintre legendele istoriei baseballului: a jucat în peste 2400 de partide pentru echipa New York Yankees, între 1951 și 1968, multiplu câștigător și recordman privind punctele înscrise, de 3 ori cel mai bun jucător american, de 20 de ori în echipa celor mai buni jucători, prezent în Muzeul celebrităților Ligii Americane de Baseball din 1974. Lumea l-a iubit. A fost celebru, a fost bogat… dar cu toate acestea, nu s-a simțit pe deplin împlinit – așa că a apelat la alcool. Într-un interviu acordat revistei „Sports Illustrated”, el a descris lunga sa luptă cu alcoolul și multiplele probleme familiale pe care le-a cauzat aceasta. Reporterul l-a întrebat la un moment dat: „Cum îți merge acum, Mickey?” El a răspuns: „Nu am mai băut de opt luni. Încerc să-mi refac viața… dar tot am senzația că-mi lipsește ceva!” Simți și tu același lucru? Nu cumva lucrurile pe care le-ai realizat sau pe care le-ai dobândit nu te mulțumesc? Mickey Mantle a descoperit în cele din urmă cum să umple golul din sufletul său. Spre sfârșitul vieții sale a găsit ceea ce de fapt căuta dintotdeauna – pacea și mântuirea. Un alt fost jucător celebru de baseball, Bobby Richardson, l-a condus la Hristos. La înmormântarea lui Mantle (1995), Richardson a povestit cum l-a ajutat pe Mantle să-L primească pe Domnul Isus ca Mântuitorul său personal. Pe patul de moarte, Mickey Mantle a spus: „Cred în jertfa lui Hristos pentru mine și această credință mă va duce în cer!” Dați-mi voie să spun că a fost cel mai important punct înscris de Mantle vreodată! Și ceea ce a făcut Hristos pentru Mickey Mantle, poate face și pentru tine, dacă vrei să crezi că acela care este „în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi!”

„Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor…” (Geneza 1:24)

     Dumnezeu a spus, la creație: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor…” Și „când a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu… La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui.” (Geneza 5:1,3). Cu alte cuvinte, omul nu este doar un alt animal în lanțul evoluției! „Microevoluția” ne învață despre variații în cadrul speciei. De exemplu, există diferite specii de câini, de oi etc. Dar nu există nici o dovadă științifică care să susțină „macroevoluția” – o specie să evolueze dintr-o altă specie. Referindu-se la creație, Dr. Derek Prince a scris: „Sunt suficient de naiv pentru a crede că s-a întâmplat exact așa cum o descrie Biblia. Sunt profesor la cea mai mare universitate din Marea Britanie, Cambridge, de nouă ani. Dețin numeroase diplome și distincții academice și în multe feluri simt că sunt un intelectual destul de rafinat, dar nu mă simt în niciun fel inferior când afirm că cred ceea ce spune Biblia despre creație! Înainte de a crede Biblia, am studiat numeroase alte materiale în încercarea mea de-a explica originea omului, și pe toate le-am găsit ca fiind nesatisfăcătoare, și în multe cazuri, ele se contraziceau singure. M-am întors la studierea Bibliei ca filozof profesionist – nu în calitate de credincios – și mi-am spus: „Nu cred că poate fi mai absurdă decât celelalte lucruri pe care le-am auzit” și spre mirarea mea, am descoperit că deținea răspunsuri!” Cauți răspunsuri la problemele din viața ta? Cauți o direcție pentru viitorul tău? Citește Biblia și trăiește după învățăturile ei!

„Nu orice trup este la fel…” (1 Corinteni 15:39)

     Biblia ne spune: „Nu orice trup este la fel, ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor.” Un autor scrie: „Biblia ne spune că animalele sunt create „fără pricepere” (Psalmul 49:20), iar noi am fost creați „după chipul lui Dumnezeu”. Nu suntem pur și simplu o specie într-o formă mai evoluată pe scara evoluției. Ca ființe umane, noi suntem conștienți de „ființa” noastră. Dumnezeu este „EU SUNT” și noi știm că „noi suntem”. Avem înțelegerea faptului că existăm. Printre unicele noastre caracteristici, avem abilitatea înnăscută de a aprecia creația lui Dumnezeu. Ce animal contemplă cu uimire măreția Marelui Canion? Ce animal simte bucurie la sunetul muzicii sau are pasiunea de-a se aduna într-o orchestră pentru a crea și interpreta muzică? Ce animal, dintre cele sălbatice, organizează sisteme de judecată și împarte dreptate printre creaturile de același fel cu el? Noi suntem ființe muritoare. Dacă păsările și celelalte creaturi au instinctul de a crea (cuiburi etc.), noi avem abilitatea de a descoperi legi ascunse ale electricității. Putem folosi legea aerodinamicii pentru a ne transporta în jurul globului. Totodată avem abilitatea dată de Dumnezeu de a aprecia valoarea creației. Noi scoatem la lumină comori ascunse de aur, argint, diamante și petrol pentru a le folosi în propriul nostru beneficiu. Numai oamenii au capacitatea unică de a-L aprecia pe Dumnezeu pentru această creație incredibilă și de a răspunde la dragostea Sa!” Da, Dumnezeu ne-a creat, ne-a răscumpărat și are un plan special pentru noi! El ne iubește atât de mult, încât atunci când murim, dorește să ne ia în ceruri ca să trăim cu El pentru totdeauna! Este adevărul simplu și profund pe care Dumnezeu vrea să-l știe orice muritor, azi!