„Lasă mânia… nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău!” (Psalmul 37:8)

     Mânia ta poate să rănească, sau nu, persoana spre care este îndreptată, dar cu siguranță te poate răni pe tine! Mânia prelungită eliberează în organism substanțe chimice toxice care măresc tensiunea arterială, creează colesterol și sporesc riscul de accident vascular cerebral și atac de cord. Și-apoi, fiecare minut acordat furiei este un minut furat bucuriei! Și îți poate face rău atât în plan personal, cât și profesional. Toată lumea se supără din când în când. Dar atunci când îți duci zilele cu o mânie greu ascunsă, oamenii te evită. În plus, îi dai celui care te enervează puterea asupra atitudinii și reacțiilor tale. Puterea aceasta este prea mare ca s-o dai cuiva! Dumnezeu vrea ca tu să trăiești în pace. Și iată cum poți să renunți la mânie: 1) Să recunoști durerea sau emoția care stă la baza mânie tale. Este cumva mândria? 2) Să fii atent la modul în care îți manifești mânia. Nu denigra! 3) Stăpânește efectul mâniei asupra corpului tău: inspiră adânc, expiră, și roagă-te: „Îți mulțumesc Tată că-mi dai putere!” sau „Aștept să primesc pacea Ta acum!” Fii atent la tonul vocii în toate comunicările tale, nu doar cu cel care te-a supărat. Vorbește frumos și dă dovadă de bun simț. Atunci vei simți mai mult că ești în control, iar oamenii vor fi mai înclinați să coopereze. 4) Ia hotărârea să ierți. Vei ști că ai iertat atunci când nu vei mai dori să vezi că cel care ți-a greșit a fost pedepsit. Nu confunda acest lucru cu realitatea că încă te simți rănit. Sentimentele urmează comportamentul. Dacă redeschizi mereu rana, vorbind în mod constant despre ea, aceasta nu se va vindeca niciodată. Continuă să trăiești în dragoste, iar emoțiile tale se vor alinia cu decizia ta!

„Preaiubiții mei… orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie.” (Iacov 1:19)

     Biblia ne oferă aici trei sfaturi pentru a ne gestiona mânia în mod corect. Să ne uităm la fiecare dintre ele și să vedem ce putem învăța: 1) Fii „grabnic la ascultare”; nu reacționa imediat și nu te grăbi să tragi concluzii pripite. Ia-o încet și încearcă să afli faptele, apoi gândește-te, roagă-te și analizează cum vrea Dumnezeu să reacționezi. 2) Fii „încet la vorbire”; dacă nu ești sigur sau nu știi, mai bine să taci. Un vechi proverb chinezesc spune: „Mai bine să nu spui nimic și să pari prost, decât să deschizi gura și să confirmi.” Nevoia ta de a deține controlul sau de a părea că ai toate răspunsurile se poate întoarce împotriva ta. Ceea ce nu spui nu trebuie explicat sau nu trebuie scuzat mai târziu. 3) Fii „încet la mânie”; să remarcăm faptul că Biblia nu spune că nu trebuie să ne supărăm niciodată, ci ea spune că ar trebui să ne supărăm pentru lucrurile potrivite, în modul potrivit, la momentul potrivit. Înțeleptul Solomon ne sfătuiește în felul următor: „Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuieşte în sânul nebunilor.” (Eclesiastul 7:9). De aceea este foarte important să te ocupi de rănile tale. O rană nevindecată provoacă durere, care se manifestă adesea prin mânie. Problema este că purtăm cu noi mânia și o descărcăm pe alții. Ca urmare, aceștia se distanțează de noi, nu mai au încredere în noi sau refuză părtășia și apropierea față de noi. Biblia afirmă: „Înţelepciunea îl face pe om răbdător şi este o cinste pentru el să uite greşelile.” (Proverbe 19:11). Și nu uita: Caracterul asemănător lui Hristos crește prin practicarea răbdării, a dragostei și a cumpătării!

„Eu voi fi cu tine…” (Iosua 1:5)

     Deoarece suntem foarte conștienți de limitările noastre, avem tendința de a ne restrânge activitățile la zona noastră de confort, iar acest lucru poate duce la o viață de mediocritate și la vise neîmplinite. Eforturile tale nu stau numai pe umerii tăi, ci și pe ai lui Dumnezeu. Da, tu ai de jucat un rol, dar când ai dat tot ce ai avut mai bun, trebuie să crezi că Dumnezeu va face restul. În pragul Țării promise, Dumnezeu i-a spus lui Iosua: „Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise; nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi. Întăreşte-te şi îmbărbătează-te…” (Iosua 1:5-6). Capacitatea ta este limitată, dar capacitatea lui Dumnezeu este nelimitată. S-ar putea să experimentezi eșecuri în drumul tău spre succes, dar garanția lui Dumnezeu este aceasta: „Nu te voi părăsi!” Teama de eșec vine adesea din convingerea eronată că succesul se bazează exclusiv pe abilitățile noastre. Și pentru că suntem conștienți de neajunsurile noastre, rămânem în zona noastră de confort în loc să atacăm uriașii din Țara promisă. Acest lucru poate duce la o viață plină de frustrări față de „ceea ce ar fi putut să fie.” Atunci când știi că ceea ce-ți dorești se aliniază cu voia lui Dumnezeu, fii îndrăzneț și convins că vei reuși în cele din urmă. De unde știm asta? Din Cuvântul lui Dumnezeu care spune: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi, dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.” (1 Ioan 5:14-15). Atunci când încrederea ta este „în El”, izbânda îți este asigurată. Iar când știi că ceea ce dorești este totuna cu ce vrea și Dumnezeu, poți înainta cu încredere!

„Mă gândesc adânc la poruncile Tale şi cărările Tale le am sub ochi.” (Psalmul 119:15)

     Dacă vrei să crești din punct de vedere spiritual, ai nevoie de o dietă consistentă și solidă din Scriptură. Și știi ceva? Nu există contraindicații și nu vei depăși niciodată dieta pe bază de Scriptură. Nu există înlocuitor. Nu există niciun supliment. Poetul T.S. Eliot a spus: „Tot ceea ce mâncăm are un anumit efect asupra noastră. Ne afectează în timpul procesului de asimilare și digestie; și cred că exact același lucru este valabil și pentru tot ceea ce citim”. Deci, putem spune că suntem nu doar ceea ce mâncăm, ci și ceea ce citim! Dar să facem un pas și mai departe. Să citești fără să meditezi este ca și cum ai mânca fără să digeri. Dacă vrei să absorbi nutrienții, nu poți doar să citești, ci trebuie să rumegi ceea ce citești. Meditația este modul în care metabolizăm Scriptura. Așa ajunge Cuvântul lui Dumnezeu în duhul și în sufletul nostru. Scriitorul francez Jacques Réda avea un obicei special. Se plimba pe străzile Parisului cu scopul de a observa câte-un lucru nou în fiecare zi. Acesta era modul în care își reînnoia dragostea pentru oraș. La fel ne putem înnoi și noi dragostea pentru Dumnezeu! Dragostea noastră crește pe măsură ce vedem noi dimensiuni ale personalității Sale, iar personalitatea Sa este dezvăluită cu precădere pe paginile Bibliei. Oare cum ar fi dacă ne-am apropia de Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi, pentru a descoperi un lucru nou, așa cum făcea Jacques Réda când mergea pe străzile Parisului? Simplu, ingenios, eficient, nu-i așa? De fapt, aceasta este secretul creșterii spirituale: nu poți doar să citești Biblia, ci trebuie să și meditezi la ea! Lectura oferă lărgime înțelegerii noastre, dar meditația oferă profunzime. Dacă citim Scriptura, și medităm la ceea ce citim, înțelegerea noastră despre Dumnezeu și experiența noastră cu El este unidimensională. Biblia este ca un caleidoscop. De fiecare dată când o deschizi, ți se dezvăluie un alt tipar frumos al adevărului. Așadar, citește și meditează la ceea ce citești din Biblie!

„Vorbirea noastră faţă de voi n-a fost şi „Da”, şi „Nu”…” (2 Corinteni 1:18)

     Apostolul Pavel scrie: „În luarea hotărârii… am lucrat eu în chip uşuratic? Sau hotărârile mele sunt nişte hotărâri pe care le iau în felul lumii, ca să fie în mine „Da, da” şi „Nu, nu”? Credincios este Dumnezeu că vorbirea noastră faţă de voi n-a fost şi „Da”, şi „Nu”…” (2 Corinteni 1:17-18). Pavel s-a deprins să stabilească limite în relațiile sale, iar tu trebuie să faci la fel. Un om înțelept a spus: „Nu te plânge niciodată de ceea ce îngădui.” Dacă nu stabilești limite, nu ai dreptul să te plângi de oamenii care profită de tine și îți irosesc timpul. Ia exemplu de la Fiul lui Dumnezeu! „Isus Hristos… n-a fost „Da” şi „Nu”, ci în El nu este decât „Da”!” (2 Corinteni 1:19). Ca urmaș al Lui, tu trebuie să înveți când este potrivit să spui „da”, și când este potrivit să spui „nu”. Când oamenii te pun la colț, nevinovat fiind, înfruntă-i imediat, în particular și personal. Iar dacă nu vor să te asculte, ia pe cineva cu tine. Iar dacă nu vă ascultă pe niciunul, du-te la conducătorii bisericii (vezi Matei 18:15-17). Fii clar și ferm cu privire la ce tolerezi și ce nu tolerezi. Îmi amintesc cuvintele unui cântec: „Trebuie să susții ceva, sau vei cădea la orice!” Simte-te confortabil să-ți exprimi dorințele și preferințele fără teama de respingere și înstrăinare. Așadar rostește această rugăciune: „Doamne, ajută-mă să slujesc și să dăruiesc celorlalți dintr-o inimă curată, și nu din nevoia de dragoste și acceptare. Prin autoritatea Cuvântului Tău, mă rog ca duhul de frică (care m-a împiedicat să stabilesc limite sănătoase) să plece acum. Îmi pun încrederea în Tine. Nu mă voi teme de ce îmi pot face oamenii (cum scrie în Psalmul 56:11). În numele Domnului Isus. Amin.”

„Vânturi năprasnice, care împliniţi poruncile Lui…” (Psalmul 148:8)

     Vânturile erau năprasnice când Moise i-a scos pe iudei din Egipt; au fost năprasnice pe drumul lor spre Țara promisă, și erau năprasnice când au ajuns acolo. Nu există călătorie fără „vânturi năprasnice” deoarece „în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.” (Faptele Apostolilor 14:22) Când ești nevoit să lupți zi de zi pentru a rămâne „pe linia de plutire”, este ușor să te descurajezi. Luca a scris: „Soarele şi stelele nu s-au văzut mai multe zile, şi furtuna era aşa de puternică, încât la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare.” (Faptele Apostolilor 27:20) Poate că ești obosit și descurajat din cauza luptei pe care o duci; ești gata să renunți – și, din punct de vedere omenesc, nimeni nu te-ar învinovăți. Dar, înainte de a renunța, întreabă-te următorul lucru: nu cumva Dumnezeu este Cel care îngăduie aceste „vânturi năprasnice”, tocmai pentru a te duce acolo unde trebuie să ajungi? Dacă El este Cel care „a zis şi a pus să sufle furtuna” (Psalmul 107:25), așa încât să fii nevoit să-ți ațintești ochii asupra Lui? Dacă El este Cel care „a făcut să sufle pe mare un vânt năprasnic” (Iona 1:4), ca să vadă dacă îți vei păstra credința atunci când nu poți vedea țărmul îndepărtat?! Psalmistul spune (în Psalmul 148:8) că Dumnezeu folosește „focul… grindina, zăpada… norii și vânturile năprasnice” pentru a-Și împlini cuvântul. În Exodul 10, citim că El „a făcut să sufle un vânt dinspre răsărit peste ţară toată ziua şi toată noaptea aceea. Dimineaţa, vântul dinspre răsărit adusese lăcustele…. Domnul a făcut să sufle un vânt foarte puternic dinspre apus, care a luat lăcustele şi le-a aruncat în Marea Roşie.” (vers. 13, 19) Iar un alt autor a adăugat: „Când Domnul a luptat pentru Israel, vânturile năprasnice le-au adus eliberarea… La fel, prin marea îndurare a lui Dumnezeu, într-o zi vom sta și noi pe marea de cristal și vom vedea cum tocmai vânturile puternice ne-au adus și nouă eliberarea!” Așadar, nu renunța!

„Călătoria văd că nu se va face… fără multă pagubă…” (Faptele Apostolilor 27:10)

     Apostolul Pavel le-a spus tuturor celor aflați la bordul corabiei care se îndrepta spre Roma: „călătoria văd că nu se va face fără primejdie şi fără multă pagubă, nu numai pentru încărcătură şi pentru corabie, dar chiar şi pentru vieţile noastre.” (Fapte 27:10). Un autor scria: „Apostolul Pavel nu s-a referit în acest verset la o problemuță sau la o mică pierdere, acolo… Acea călătorie avea să fie presărată cu dezastre, cu multe pierderi, chiar și de vieți omenești. Pentru Pavel, acea călătorie avea să-l conducă la finalul vieții sale: martirajul. Cu toate acestea, apostolul nu avea să moară înainte de a-și îndeplini misiunea, înainte de a da lovitura în inima Imperiului Roman, în geniul său politic, în supremația sa militară, în mândria și fastul acestuia. Când Pavel a intrat în Roma cu Evanghelia, iadul s-a cutremurat și tot cerul s-a bucurat. Și beneficiem cu toții, pentru că acel om neînsemnat, plin de cicatrici, dar neînfricat în luptă, și cu un lanț în jurul gleznei, i-a convertit pe mulți din Roma și ne-a lăsat epistolele către Efeseni, Coloseni, Filipeni și Filimon, în timp ce era prizonier din cauza credinței în Isus Hristos!” Următoarele expresii din Faptele Apostolilor 27 readuc la viață această călătorie: „Vânturile erau potrivnice… am mers încet cu corabia… nu fără greutate… călătoria pe mare se făcea primejdioasă… s-a dezlănţuit asupra insulei un vânt furtunos… abia am putut să punem mâna pe luntre… au încins corabia cu frânghii… eram bătuţi foarte tare de furtună… au început să arunce în mare încărcătura din corabie… Soarele şi stelele nu s-au văzut mai multe zile… la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare…. partea dinapoi a început să se rupă de izbitura valurilor…” etc. Așadar, destinația noastră este la o aruncătură de băț – dar uneori e nevoie să suferim „multă pagubă”. Slavă Domnului că nu acesta a fost sfârșitul relatării! Biblia spune că: „Sutaşul însă… voia să scape pe Pavel… A poruncit ca cei ce pot înota să se arunce de pe corabie în apă şi să iasă cei dintâi la pământ, iar ceilalţi să se aşeze… pe frânturi de corabie… şi aşa s-a făcut că au ajuns toţi teferi la uscat.” (Faptele Apostolilor 27:43-44) Deci, doar când te uiți țintă la Domnul Isus, vei ieși cu bine la liman – în ciuda „vânturilor potrivnice”. Garantat!

„Vânturile erau potrivnice…” (Faptele Apostolilor 27:4)

     Când îți propui să faci ceva pentru Dumnezeu, vrăjmașul va face și el tot ce poate ca să ai de înfruntat „vânturi potrivnice”. De fapt, dacă nu simți că navighezi împotriva vântului, sunt șanse mari să te îndrepți în direcția greșită! Biblia spune că Isus Însuși a fost „ispitit de diavolul” (Matei 4:1). Diavolul nu s-a oprit niciodată din a face lucrul acesta, nici măcar în noaptea dinaintea răstignirii lui Isus, când „Satana a intrat în Iuda… care era din numărul celor doisprezece.” (Luca 22:3) Reimar Schultze spune: „Oriunde te-ai duce astăzi, Satan va încerca să te prindă – la vreun colț de stradă, la birou sau pe câmp. El te va face să cazi, dacă pleci de acasă fără să fii echipat cu armura spirituală; dacă îți lași centura adevărului în dulap, platoșa neprihănirii lângă ușă, pantofii Evangheliei sub pat, sau dacă lași în urma ta scutul credinței, sabia Duhului și coiful mântuirii. Dacă spui în zorii zilei: „Mă voi ruga ori de câte ori voi avea ocazia astăzi”, tocmai i-ai oferit satisfacție vrăjmașului. În scurt timp, din gura ta vor ieși cuvinte greșite, te vei uita la fructele interzise și vei afișa o atitudine nepotrivită. Cel mai prostesc lucru pe care îl poți face este să pleci de acasă neînarmat și gol din punct de vedere spiritual!” Nebunul spune: „Nu am timp să mă rog”, dar mai târziu, în mijlocul „vânturilor potrivnice” el găsește acele momente în care încearcă să repare pagubele aduse de lipsa rugăciunii. Să-L urmezi pe Isus nu este o plimbare în parc. Fiecare lucru bun din Împărăția lui Dumnezeu, de la Adam încoace, a ajuns până la noi prin bărbați și femei care au rezistat atunci când situația s-a înrăutățit. Istoria Bisericii pe care o găsim în Biblie se încheie cu aceste cuvinte victorioase: „și astfel am ajuns la Roma.” (Faptele Apostolilor 28:14) Așadar, fii pregătit pentru „vânturi potrivnice”!

„Oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.” (Luca 18:14)

     Domnul Isus a spus această istorie: „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu şi altul, vameş. Fariseul sta în picioare şi a început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari, sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.” Vameşul sta departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer, ci se bătea în piept şi zicea: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.” (Luca 18:10-14) S-ar putea să pari cea mai evlavioasă persoană din biserică, și totuși să ai o inimă plină de mândrie. Și partea cea mai rea este când nici măcar nu-ți dai seama de asta. De exemplu, când îți asumi toate meritele pentru lucrurile pe care Dumnezeu ți-a dat posibilitatea să le realizezi ori să le dobândești, asta este mândrie. Când te compari cu alții, asta este mândrie. Când crezi că poți face voia lui Dumnezeu fără puterea lui Dumnezeu, asta este mândrie. Când excluzi persoanele care nu se încadrează în grupul tău de colegi sau în cercul tău social, asta este mândrie. Și acest lucru te va costa, pentru că „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.” (Iacov 4:6). Așadar, dacă vrei să ai trecere la Dumnezeu, și să umbli în voia Lui – smerește-te înaintea Lui!

„Este vreunul printre voi bolnav?…” (Iacov 5:14)

     Biblia spune: „Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii Bisericii şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va însănătoşi şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.” (Iacov 5:14-15). Așadar, să nu avem nicio îndoială: când suntem bolnavi, ni se spune să ne mărturisim păcatele, să chemăm pe bătrânii bisericii să se roage pentru noi, să ne ungă cu untdelemn și să credem din toată inima că vom fi vindecați. În vremuri de boală, ni se spune, de asemenea, să ne rugăm unii pentru alții. Domnul Isus a spus: „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu… îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.” (Marcu 16:17-18). Dacă ești bolnav astăzi, roagă-te această rugăciune: „Doamne, chiar dacă raportul medical este negativ, Tu ai ultimul cuvânt în ceea ce privește viața mea. Cuvântul Tău spune: „ochii Tăi mă vedeau şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite” (Psalmul 139:16). Ajută-mă să pun în practică orice schimbare a stilului de viață care va aduce o diferență în ceea ce privește calitatea vieții mele. Ridică-mă, ca mărturie a puterii Tale de vindecare! Tu ești Dumnezeul care face minuni și ești neschimbat ieri, astăzi și în veci (vezi Evrei 13:8). Îmi asum răspunderea pentru fiecare vină înfăptuită și-mi cer iertare în Numele Domnului Isus – și doresc vindecarea în trupul meu, în Numele Lui! Îmi doresc să nu mor înainte de timpul stabilit, ci să trăiesc pentru a mărturisi ceea ce ai făcut Tu! (vezi Psalmul 118:17). Prin credință, mă sprijin pe Cuvântul Tău și declar: „Prin rănile Tale am fost vindecat” (vezi Isaia 53:5). Amin!” Iar dacă ești sănătos, dă slavă Domnului – și rostește această rugăciune pentru cineva care este bolnav.