BENEFICIILE ALTRUISMULUI

„Fiecare din voi să se uite… și la foloasele altora.” (Filipeni 2:4)

     Altruismul aduce, cel puțin, trei beneficii în viața ta: 1) Îți îmbunătățește calitatea vieții. Te face să apreciezi viața și te ajută să înțelegi valorile ei înalte. Faptul că vezi oamenii în nevoie și dăruiești ca să împlinești acele nevoi te ajută să vezi multe lucruri în perspectivă. Un lider a scris: „Nu există o viață mai goală decât viața centrată pe ea însăși. Nu există viață mai centrată pe sine decât viața care s-a golit singură!” Dacă dorești ca lumea ta să fie mai bună, concentrează-ți atenția pe asistarea altora. 2) Te face părtaș la ceva mai măreț decât tine. La mijlocul anilor 1980, Merck & Company, una dintre cele mai mari companii farmaceutice din lume, a dezvoltat un medicament care vindeca oncocercoza sau Boala lui Robles, o boală care infectează ochii și cauzează orbirea a milioane de oameni, mai ales în țările în curs de dezvoltare. Deși era un leac bun, potențialii clienți nu și-l puteau permite. Așadar, ce a făcut Merck? A produs medicamentul și a anunțat că-l oferă gratis celor care au nevoie de el. Drept consecință, au oferit peste 250 milioane de tablete. George W. Merck a spus: „Noi încercăm să nu uităm, niciodată, că medicina este pentru oameni. Nu este pentru profit! Profitul rezultă din asta și dacă nu am uitat lucrul acesta, el nu va înceta niciodată să apară!” „Ce lecție putem învăța noi de aici?” – întrebi tu. Una simplă. În loc să încerci să fii important, mai bine fii părtaș la ceva mai măreț decât tine însuți! 3) Creează o moștenire. Jack Balousek, fost președinte al companiei True North Communication a spus: „Învață, câștigă, înapoiază – acestea sunt cele trei mari etape ale vieții!” Când ai o gândire altruistă și investești în alții, câștigi oportunitatea de a crea o moștenire care va dăinui. Și acesta trebuie să fie scopul tău!

SIGURANȚĂ ÎN RUGĂCIUNE!

„Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.” (1 Ioan 5:14)

     Un autor a scris următoarele: „Tatăl meu era un om foarte ocupat. Ca să-l prinzi la telefon când era la serviciu, trebuia să suni prin centrală dacă nu-i știai numărul de telefon personal. L-a dat doar câtorva parteneri de afaceri, și desigur toți copiii lui îl aveau. Noi știam că, indiferent cât era de ocupat, puteam să-l sunăm oricând pe linia directă. Și eu fac același lucru. Copiii mei îmi cunosc numărul și mă pot suna oricând pentru orice. Și încă ceva. Nicio voce nu este mai dulce decât vocea copiilor mei! Când vreunul dintre ei îmi spune: „Bună, tati!”, nu mai contează ce fac, las totul pentru că ei sunt o prioritate absolută. Acum, multiplică lucrul acesta exponențial – și ascultă-mă. Nicio voce nu este mai dulce pentru Dumnezeu decât aceea care spune: „Dragă Tată…” Nimic din ce se petrece în cosmos nu L-ar putea împiedica să-Și îndrepte întreaga atenție spre conversația cu tine, sau spre cererea ta!” Asta înseamnă că atunci când Dumnezeu este Tatăl tău, tu poți suna acasă oricând. El nu Se află niciodată mai departe decât la o rugăciune distanță! Domnul Isus a spus: „Cereţi, şi vi se va da… Cine este omul acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră? Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe? Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor  voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!” (Matei 7:7, 9-11). Să știi că poți vorbi cu Dumnezeu fără să te milogești și fără să te ploconești, pentru că: „îndrăzneala pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă  ştim că ne ascultă, orice i-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.” (1 Ioan 5:14-15). Așadar, oricare ar fi lucrul sau păcatul care îți răpește încrederea în rugăciune, rezolvă-l astăzi!

CUM SĂ TE FEREȘTI DE CĂDERE!

„Cel ce se poartă aşa, nu se clatină niciodată.” (Psalmul 15:5)

     În cartea „Mesajul”, versetul 1 din Proverbele 29 este parafrazat astfel: „Pentru cei ce urăsc disciplina și devin tot mai încăpățânați, va veni o zi când viața se va năpusti peste ei și vor fi zdrobiți, dar atunci va fi prea târziu să fie ajutați.” Regele Solomon a fost cunoscut drept cel mai înțelept om care a trăit vreodată. El a scris aceste cuvinte, dar din nefericire nu le-a și trăit, așa că „s-a prăbușit și s-a ars.” Și dacă i s-a putut întâmpla lui Solomon, niciunul dintre noi nu este imun! Caracterul a devenit o problemă importantă în ziua de astăzi, pentru că mulți lideri politici, de afaceri și din biserici s-au înjosit umblând după favoruri personale. Ca om, tu nu acționezi într-un vid. Tu îi influențezi pe oamenii din jurul tău… și, când cazi, repercusiunile se răsfrîng și asupra lor. Când cade un stejar mare, și stejarii mai mici din jur cad odată cu el. Deci, cum te poți feri de cădere? Nepunând darurile mai presus de caracter. În zilele noastre avem tendința, nesănătoasă, de a scoate în evidență și de a răsplăti darul cuiva și îi trecem cu vederea caracterul; dar ambele trebuie să se dezvolte. Caracterul este suma totală a obiceiurilor tale zilnice. În Psalmul 15, David ne oferă 8 trăsături de caracter și manifestări ale unui creștin demn de respect: 1) Are integritate; 2) Nu participă la bârfă; 3) Nu le face rău altora; 4) Ia atitudine împotriva răului; 5) Îi onorează pe cei ce umblă în adevăr; 6) Își ține promisiunea, chiar dacă este în paguba lui; 7) Nu este lacom și nu profită de alții; 8) Este puternic și stabil. Și David încheie psalmul 15 spunând că aceia care fac astfel de lucruri „nu se clatină niciodată.” Și în felul acesta, deci, ești ferit de cădere!

COMPETENȚA NU ANULEAZĂ NESIGURANȚA!

„Din ziua aceea, Saul a privit cu ochi răi pe David.” (1 Samuel 18:9)

     Unul dintre cele mai puternice teste pentru un lider este felul în care reacționează la succesul altcuiva. Tu ce faci? Te bucuri sau îl urăști în taină? Ai impresia că binecuvântarea lui s-a produs cumva pe spinarea ta? Împăratul Saul l-a trimis pe David să lupte cu Goliat, dar când acesta a biruit și israeliții au început să-i cânte laude lui David, Saul n-a putut suporta lucrul acesta: „Din ziua aceea Saul a privit cu ochi răi pe David.” Liderii cărora le lipsește încrederea sunt un pericol pentru ei înșiși, pentru cei care vin după ei și pentru grupul pe care îl conduc. Lucrul acesta are legătură cu faptul că șefia nu camuflează slăbiciunile, ci le afișează. Bagajul negativ pe care îl porți cu tine devine mai greu când încerci să-i conduci pe alții. Liderii nesiguri au în general patru trăsături comune: 1) Ei nu le oferă altora siguranță. Pentru a fi un lider bun, trebuie să-i faci pe cei care te urmează să se simtă bine cu privire la ei înșiși. Trebuie să-i onorezi, să-i răsplătești, să-i promovezi! 2) Ei cer mai mult decât oferă. Liderii nesiguri se află într-o căutare continuă a validării, a recunoașterii și a dragostei. Și din această cauză, scopul lor principal este să obțină siguranță personală, nu s-o insufle altora! 3) Își îngrădesc oamenii cei mai buni. Liderii nesiguri nu-i văd pe cei mai buni oameni ca pe colegii lor de muncă, ci îi văd ca pe niște rivali care s-ar putea ridica din rândurile grupului și le-ar putea amenința funcția! Astfel de lideri găsesc, de obicei, modalități pentru a primi ei creditul pentru munca ce a fost făcută de alții. 4) Își compromit organizația sau firma. Când adepții liderului sunt subminați și nu sunt recunoscuți, ei ajung să fie demoralizați și în cele din urmă încetează să mai lucreze la potențialul lor maxim. Când se întâmplă astfel, întreaga organizație are de suferit. Dacă ești un lider, analizează-te astăzi; vezi dacă te regăsești în vreuna din aceste ipostaze, și fă pași în direcția schimbării!

NU TE LĂSA ÎNROBIT DE PĂCAT!

„Sunteţi robii aceluia de care ascultaţi…” (Romani 6:16).

     Te-ai gândit că acest verset ar putea face referire la persoanele care ajung să fie înrobite fără să fie vina lor – copii vânduți pentru relații ilicite și imigranți vânduți ca să muncească forțat? Dar nu despre felul acesta de robie vorbește apostolul Pavel când scrie: „Sunteţi robii aceluia de care ascultaţi.” Aici este vorba despre păcat. Când vorbește despre păcat, Biblia trage o linie de demarcație și ne poruncește spre binele nostru să nu trecem de ea. De ce? Pentru că dacă o treci o dată, va fi mai ușor s-o treci din nou. Fie că drogul pe care îl alegi este alcoolul, substanțele ilegale obținute pe sub mână, pornografia, jocurile de noroc sau mâncatul excesiv, începi prin a crede că tu ești stăpânul, și sfârșești prin a înțelege că de fapt ești sclavul! Una dintre cele mai mari minciuni pe care ne-o spunem este aceasta: „Mă pot opri oricând doresc!” Fiul risipitor a fost iertat și restaurat, dar totuși el și-a pierdut moștenirea. Spiritual vorbind, tu îți poți pierde încrederea în Dumnezeu. La nivel personal, îți poți pierde simțul valorii de sine. La nivel public, îți poți pierde respectul și influența asupra celorlalți. Și dacă nu ești atent, chiar și lucrurile „bune” te pot face să suferi. O etică puternică a muncii te poate duce la neglijarea familiei și la pierderea relației de căsătorie. Faptul de a pierde vremea în fața televizorului îți poate bloca creșterea spirituală. Chiar grija și atenția (calități bune în sine) acordate însă în mod excesiv te pot împiedica să trăiești prin credință și să împlinești potențialul pe care ți l-a dat Dumnezeu. Când Dumnezeu spune „nu”, El nu este un ucigaș al bucuriei și nu încearcă să-ți facă viața grea; El te ocrotește! Dacă un lucru are potențialul de a te face rob, nu-l face! Și dacă deja ai căzut în capcană, întoarce-te la Dumnezeu – doar El are puterea să te elibereze!

PUNE-ȚI COPIII ÎN MÂNA DOMNULUI!

„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa…” (Efeseni 5:31).

     Când copiii noștri sunt mici, suntem atât de preocupați să le oferim lucruri precum dragoste, protecție, disciplină, pregătire și siguranță, încât avem impresia că aceste responsabilități vor dăinui pentru totdeauna. Dar nu e așa! Când copiii ajung la sfârșitul adolescenței și împlinesc 20 de ani, trebuie să le deschidem ușa spre lumea de afară. Dacă treci prin toate acestea chiar acum și te simți neliniștit, încearcă să înțelegi că te afli într-una dintre cele mai dificile etape ale calității de părinte. Tendința ta de a deține frâiele controlului pentru a-i împiedica pe copii să facă greșeli este firească. Însă copiii vor face alegeri bune, dacă nu sunt forțați să se revolte pentru a-și obține libertatea. Adevărul este că responsabilitatea și maturitatea înfloresc cel mai mult și mai bine într-o atmosferă de libertate. Secretul succesului stă în faptul că le asiguri copiilor autonomia la momentul potrivit, atât cât trebuie, și cu atitudinea potrivită. Scopul tău trebuie să fie acela de a acorda independența puțin câte puțin, de-a lungul anilor, pe măsură ce copiii sunt capabili să-și asume noi responsabilități. Eliberarea finală ar trebui să reprezinte un pas mic în direcția libertății și nu o cădere în anarhie. În cele din urmă, cu toții învățăm din experiențe și din greșeli. Așa ai făcut tu, și oricât ai încerca s-o eviți, și copiii tăi vor face la fel. „Ce ar trebui să fac?” întrebi tu. Roagă-te pentru ei în fiecare zi, lasă-i în grija lui Dumnezeu și transmite-le că îi vei iubi mereu și vei fi alături de ei, întotdeauna. Așadar, pune-ți copiii în mâna Domnului!

FĂ BINE ACOLO UNDE LOCUIEȘTI!

„Urmăriți binele cetății… și rugați-vă pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei!” (Ieremia 29:7).

     Te afli într-un anumit loc, sau într-o situație, în care ai prefera să nu fii? Ei bine, Dumnezeu dorește să-ți vorbească, dar s-ar putea să nu fie ceea ce vrei să auzi. Este același mesaj pe care Ieremia l-a transmis poporului când erau robi în Babilon, departe de casă și de cei dragi: „Nu vă veți întoarce curând acasă, așa că schimbați-vă atitudinea! Lucrați, cercetați, învățați și profitați la maximum de tot! Cumpărați-vă case, sădiți grădini, căsătoriți-vă copiii… și pe lângă toate acestea, rugați-vă pentru pacea și prosperitatea cetății în care trăiți, pentru că dacă cetatea prosperă, și voi veți prospera!” (cam așa aș parafraza Ieremia 29:5-7). Iudeii se aflau în exil pentru că Dumnezeu a îngăduit să fie luați robi, din cauza neascultării lor. Prin urmare, este posibil să te afli în locul în care ești astăzi, pentru că Dumnezeu te-a pus acolo ca să-i poți binecuvânta pe cei din jurul tău! În loc să-ți pui viața „în așteptare” – până se schimbă împrejurările, mai bine seamănă în viețile oamenilor ceea ce dorești să se întoarcă precum un seceriș bogat în propria ta viață. De ce? Pentru că atunci când ei sunt binecuvântați, și tu vei fi binecuvântat! De unde știm asta? Domnul Isus a zis: „Daţi, şi vi se va da… Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” (Luca 6:38). Martha Washington a spus: „Sunt hotărâtă să fiu bucuroasă în orice situație m-aș afla. Am învățat că cea mai mare parte a fericirii sau a nefericirii depinde de dispozițiile noastre, și nu de circumstanțe!” Cuvintele acestea sunt la fel cu cele scrise de Pavel: „m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă” (Filipeni 4:12). Dacă vrei să treci de la stadiul de supraviețuire la cel de prosperitate, învață cât poți de mult din locul în care te-a pus Dumnezeu!

DUPĂ MOARTE VINE GLORIA!

„Oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată…” (Ioan 11:26).

     La mormântul prietenului Său, Lazăr, Domnul Isus i-a spus Martei două lucruri extrem de importante: 1) „Fratele tău va învia.” (Ioan 11:23); 2) „Oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” (Ioan 11:26). Așadar, care este lucrul pe care te bazezi că te va duce în rai? Caracterul fără pată? Dărnicia? Mersul la biserică? Nu. Deși toate acestea sunt lăudabile, numai dacă L-ai primit pe Hristos în viața ta și ți-ai pus încrederea în El poți avea siguranța învierii și a vieții veșnice. Ia aminte! Domnul Isus a învins moartea și mormântul – pentru tine. S-ar putea să citești aceste rânduri, astăzi, cu lacrimile regretelor și durerii pentru că ți-ai pierdut soțul sau soția de mulți ani, sau copilul tău a avut un accident tragic, ori cineva drag a murit în urma unei boli înfricoșătoare. Domnul Isus îți înțelege durerea ca nimeni altcineva. El are cunoștință de toate acestea, pentru că înaintea Lui „totul este gol și descoperit.” (vezi Evrei 4:15). Dacă simți că moartea se apropie și nu ți-ai pus încrederea în Hristos, trebuie să te ocupi de acest aspect numaidecât. Nu aștepta să vină un moment mai convenabil! Fă-o astăzi, ca să fii mântuit; asta înseamnă că în clipa în care îți vei da duhul, vei trece din moarte la viață – la viață cerească și veșnică. Când te încrezi în Hristos, nu ai niciun motiv să te temi de ceea ce te așteaptă dincolo de mormânt. El este deja acolo! Și El ți-a pregătit un loc. E gata! O bucurie inexplicabilă și fără sfârșit va fi a ta pe vecie, mulțumită lui Hristos. Poți exclama precum apostolul Pavel (1 Corinteni 15:55): „Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?”?! Așadar, încurajează-te cu aceste cuvinte: după moarte vine gloria!

TU TREBUIE SĂ TE RIDICI!

„Cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică…” (Proverbele 24:16).

     Ai văzut un copil care învață să umble? El cade mereu… dar căzăturile fac parte din proces. Faptul de a se ridica din nou și din nou este crucial pentru dezvoltarea echilibrului unui copil și pentru dezvoltarea musculaturii. Tot astfel, un boxer nu este descalificat pentru că este pus la pământ; el este descalificat pentru că nu se ridică. Boxerii știu că e posibil să fie trântiți, așa că se concentrează pe abilitatea de a cădea în siguranță și de a se ridica rapid. Copiii și pugiliștii învață următorul lucru: totul se reduce la a se ridica. Biblia ne spune că atât neprihăniții, cât și păcătoșii cad. Faptul de a se ridica din nou este ceea ce-i diferențiază! „Cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică, dar cei răi se prăbuşesc în nenorocire” (Proverbele 24:16). Cei răi rămân jos, dar cei neprihăniți se ridică iarăși! În Sfânta Scriptură, observăm că unii dintre cei mai mari slujitori ai lui Dumnezeu au avut parte de cădere. Avram l-a mințit pe Faraon cu privire la soția sa Sarai (vezi Geneza 12:17-18). Iacov și-a înșelat tatăl și a furat dreptul de întâi-născut al fratelui său (vezi Geneza 27:17-29). În mânia sa, Moise nu a ascultat de Dumnezeu atunci când i-a zis să vorbească stâncii (vezi Numeri 20:7-12). Dar, în loc să fie descalificați, aceștia „au fost lăudaţi pentru credinţa lor” (Evrei 11:39). Cum a fost posibil? Pentru că și-au recunoscut păcatul și au primit iertarea lui Dumnezeu! Cu alte cuvinte, au căzut, dar s-au ridicat iarăși. Iar dacă vei cădea, și tu te poți ridica. De fapt, aici intervine credința în călătoria ta. Dacă rămâi jos, îți accepți eșecul; dar dacă te ridici, îți activezi credința!

PROPOVĂDUIEȘTE ÎMPĂCAREA!

„Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor…” (2 Corinteni 5:19).

     Dumnezeu ne-a creat pentru a ne bucura de părtășie neîntreruptă cu El și unii cu alții. De aceea scopul diavolului a fost și este să ne separe, de Dumnezeu și unii de alții. Folosindu-se de mândrie, încăpățânare, confuzie, resentiment, egoism, el produce zâzanie și dezbină relații. De multe ori, ceea ce începe ca o simplă neînțelegere se transformă într-o despărțire plină de mânie sau într-o tăcere toxică care durează ore, zile și uneori chiar ani întregi. În plus, ne amăgim singuri crezând că nu e treaba nimănui. Și căderea nu mai poate fi stopată. Ea afectează toate relațiile din viețile noastre – și toate acestea se întâmplă pentru că suntem hotărâți să dovedim că am avut dreptate, și că celălalt a greșit. Nu e doar o problemă psihologică; e o chestiune de păcat care are nevoie de o soluție divină! Dar ce face Dumnezeu cu relațiile destrămate? Apostolul Pavel spune: „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor.” Păcatul ne-a distrus relația pe care o aveam cu Dumnezeu. Cu toate acestea, El a luat inițiativa, dându-L pe Hristos ca „răscumpărare (preț plătit) pentru mulţi” (Marcu 10:45) – pentru a ne împăca cu El. Împăcarea înseamnă a aduce împreună ceea ce este menit să fie împreună! Să observăm un lucru: Dumnezeu „nu ține în socoteală păcatele omenirii.” Dar nici nu mai aduce în discuție datoria păcatului nostru. El a anulat-o pe crucea Golgotei, și a încetat să o mai ia în considerare. Și lucrurile nu s-au oprit aici. Dumnezeu „ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări” (2 Corinteni 5:19), poruncindu-ne să „propovăduim această împăcare.” Uneori acest lucru înseamnă să-ți pui cenușă în cap. Dar tu trebuie să fii cel care caută împăcarea, să iei inițiativa și să pui capăt impasului în care te găsești. Ești gata să faci lucrul acesta – astăzi?!