SPRIJINĂ-TE PE DOMNUL ȘI PE POPORUL SĂU!

„Dumnezeu… nu este departe de fiecare din noi.” (Faptele Apostolilor 17:27)

     Biblia ne învață că „Dumnezeu… nu este departe de fiecare din noi.” Dumnezeu nu are favoriți. De la mulțimile de pe străzile orașului și până la sătenii izolați din munți, văi sau jungle, toți oamenii se pot bucura de prezența lui Dumnezeu. Dar cei mai mulți nu o fac! Ei se târăsc prin viață ca și cum nu ar exista un Dumnezeu care să-i iubească. Ei trăiesc ca și cum singura lor putere ar fi propria lor putere, și ca și cum singura soluție ar veni din interior, nu de sus. Ei își trăiesc viața fără Dumnezeu. Dar tu nu trebuie să trăiești așa! Tu poți: 1) Să te sprijini pe Domnul. „Căci El Însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5). 2) Să te sprijini pe poporul lui Dumnezeu. „Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18:20). Când Amalec a venit să bată pe Israel, la Refidim, Moise i-a spus lui Iosua să conducă lupta în vale, în timp ce el s-a urcat pe deal să se roage. Însă Moise nu s-a dus singur, ci i-a luat cu el pe Aaron și Hur. În timp ce Iosua conducea lupta fizică, Moise s-a angajat într-o luptă spirituală. Aaron și Hur au stat de-o parte și de alta a conducătorului lor pentru a-i susține brațele în lupta rugăciunii. Israeliții au ieșit învingători pentru că Moise s-a rugat și Moise a ieșit învingător pentru că au existat alții care s-au rugat alături de el (vezi Exodul 17:8-13). La fel cum o armată solicită ajutor aerian, la fel poți și tu solicita sprijin în rugăciune. Domnul Isus a spus: „Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri.” (Matei 18:19) Așadar, sprijină-te pe Domnul și pe poporul Său.

CREȘTEREA PERSONALĂ (2)

„Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere…” (Proverbele 2:6)

     Creșterea personală implică patru lucruri: 1) Mediul în care trăiești. Trebuie să te plasezi într-un mediu care stimulează creșterea. Unii pești cresc în funcție de mărimea habitatului lor. Dacă îi ții într-un acvariu mic, rămân mici, însă când îi eliberezi în ocean, ei ating dimensiunea pentru care au fost creați. Același principiu ți se aplică și ție. Trebuie să-ți petreci timpul cu oamenii potriviți, în locul potrivit, făcând lucruri potrivite – pentru a crește. 2) Calități. Autorul și expertul în leadership Peter Drucker a spus: „Marele mister nu constă în faptul că oamenii fac lucrurile prost, ci în faptul că din când în când, ei fac unele lucruri cum trebuie. Singurul lucru universal este incompetența. Calitățile sunt întotdeauna ceva deosebit!” Când încerci să fii bun la toate, ajungi să nu fi bun la nimic. Dumnezeu te-a înzestrat cu anumite calități – identifică-le și folosește-le! 3) Schimbare. Majoritatea dintre noi ne dorim ca lucrurile să se îmbunătățească fără să schimbăm nimic. Biblia spune: „să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos şi să mergem spre cele desăvârşite” (Evrei 6:1). Pentru a crește, trebuie să-ți iei angajamentul nu numai că vei accepta schimbarea, ci și că o vei urmări. 4) Satisfacție. Majoritatea marilor maeștri ai șahului învață și reînvață mutările, o perioadă de cincisprezece ani, înainte de a câștiga primele lor titluri. Asta înseamnă aproape o cincime din viața lor! Dacă vei petrece așa de mult timp făcând ceva, ar fi bine să-ți placă – pentru a avea satisfacție. Dacă destinația îți pare atrăgătoare, dar drumul până acolo nu-ți place, ar fi înțelept să cauți călăuzirea lui Dumnezeu și să te asiguri că te îndrepți în direcția bună. Dacă ai luat trenul greșit, nu sta nepăsător – coboară la următoarea stație!

CREȘTEREA PERSONALĂ (1)

„Ferice de omul care găseşte înţelepciunea şi de omul care capătă pricepere” (Proverbele 3:13)

     Astăzi vom vorbi despre trei motive pentru care NU experimentăm creșterea personală: 1) Noi credem că ea vine din experiență. A crede că creșterea personală vine numai în urma experienței este ca și cum un arcaș trage cu săgeata, ratează ținta, dar crede că va deveni mai bun prin simplul fapt că trage în continuare săgeți. Experiența este de folos numai dacă înveți din ea și dacă îți atingi ținta. Compozitorul Gian Carlo Menotti, câștigător al premiului Pulitzer, a spus: „Iadul începe în ziua în care Dumnezeu ne dă o viziune clară a ceea ce am fi putut realiza… darurile pe care le-am irosit și tot ce am fi putut face și nu am făcut!” Nu-ți continua viața regretând timpul și oportunitățile pe care le-ai ratat! Folosește fiecare ușă pe care ți-o deschide Dumnezeu ca să crești, începând de azi! 2) Noi credem că ea vine strict în urma informației. Ai cunoscut vreodată pe cineva care era absolut strălucit, și cu toate acestea nu a realizat nimic benefic pentru Dumnezeu, pentru el însuși sau pentru alții? El este ca o enciclopedie plină de cunoștințe, dar care nu are nicio valoare pentru că nu e folosită niciodată. Cel mai mare obstacol în calea creșterii personale nu este ignoranța; este iluzia cunoașterii! Biblia spune: „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri!” (Iacov 1:22). 3) Noi presupunem că ea se produce automat. Când suntem copii, creșterea vine în mod natural. În acea perioadă a vieții, există părinți, educatori, antrenori care ne provoacă să ne dezvoltăm zi de zi, așa că ne obișnuim cu creșterea. Problema apare când ieșim din școală și nimeni nu ne mai împinge de la spate, ca să creștem sau să înaintăm. Prețul creșterii este întotdeauna mai mic decât costul ignoranței și al stagnării. Și adevărul este că dacă nu-ți asumi responsabilitatea pentru creșterea ta personală – ea nu se va produce!

TU AI UN DAR DE LA DUMNEZEU (3)

„Trupul nu este un singur mădular, ci mai multe…” (1 Corinteni 12:14)

     Noi nu ne putem decide darul spiritual, la fel cum nu putem hotărî ce culoare vor avea ochii noștri. Duhul Sfânt ne dă darurile Sale „cum voiește.” (1 Corinteni 12:11). Dar trebuie să înțelegem următoarele: 1) Noi suntem diferiți unii de alții! Biblia spune: „trupul este unul şi are multe mădulare, şi… toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup…” (1 Corinteni 12:12). De ce sunt multe daruri? Pentru că există nevoi diferite! 2) Noi suntem dependenți unii de alții! Este nevoie ca fiecare mădular în parte să lucreze împreună cu celelalte pentru a avea un trup sănătos care să funcționeaze corect. Apostolul Pavel scrie: „Ochiul nu poate zice mâinii: „N-am trebuinţă de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: „N-am trebuinţă de voi.” (1 Corinteni 12:21). Nu numai că toate mădularele trupului sunt necesare în mod egal, dar ele sunt la fel de importante. Unii sunt vorbăreți, alții sunt tăcuți; unii sunt dinamici, alții sunt reținuți; unii sunt lideri, alții ucenici; unii ies în evidență, alții sunt retrași… Dar fiecare dintre noi suntem la fel de necesari și la fel de importanți! Nu contează cine are parte de apreciere, câtă vreme lucrarea se duce la îndeplinire și Dumnezeu primește slava. 3) Noi trebuie să fim devotați unii altora! „Dumnezeu a întocmit trupul… ca să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele. Şi dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el. Voi sunteţi trupul lui Hristos şi fiecare, în parte, mădularele lui.” (1 Corinteni 12:24-27). Așadar, împlinește-ți bine slujba în Trupul lui Hristos!

TU AI UN DAR DE LA DUMNEZEU (2)

„Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat…” (Romani 12:6)

     Nu poți spune: „nu-i sunt de niciun folos lui Dumnezeu” sau „nu sunt de folos în biserică” sau „Dumnezeu nu mă poate folosi în niciun fel”, deoarece tu ai un dar de la Dumnezeu! Și ești chemat să-ți folosești darul, pentru a-i binecuvânta pe alții, pentru a zidi biserica și pentru a fi reprezentantul Împărăției Sale înaintea unei lumi care privește. Biblia spune: „Fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit. Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu, pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu.” (1 Petru 4:10-11). Fiecare creștin este un misionar, un om trimis cu o slujbă. Misiunea bisericii va fi îndeplinită când fiecare credincios își exercită darul spiritual în slujirea unul față de altul. Și lucrarea bisericii este afectată în momentul în care nu-ți exerciți darul spiritual! Iar pentru că Duhul Sfânt hotărăște darul specific pe care îl primește fiecare, nu este loc de invidie și de competiție. Apostolul Pavel scrie: „Cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?” (1 Corinteni 4:7). Fiecare dintre noi are un dar diferit, și fiecare dar este desăvârșit. Duhul Sfânt, în înțelepciunea Sa, ne-a dat fiecăruia un dar specific, sau daruri, care ne ajută să lucrăm eficient în trupul lui Hristos. Așadar, folosește-ți darul!

TU AI UN DAR DE LA DUMNEZEU (1)

„Acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte cum voieşte.” (1 Corinteni 12:11)

     Biblia ne spune (1 Corinteni 12:4): „Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh…” Cuvântul „daruri” vine de la cuvântul grecesc „charis”, care înseamnă „har”. Asta înseamnă că nu poți câștiga darul spiritual, nu te poți califica, nu poți lucra pentru el, și nu-l poți merita. Duhul Sfânt oferă darurile fiecăruia dintre noi „cum voieşte.” Nu e ceva ce primești în urma studiului, a exersării sau a unei moșteniri. Ele nu sunt talente naturale care pot fi dezvoltate. Ele sunt daruri supranaturale care te ajută să împlinești voia lui Dumnezeu pe calea lui Dumnezeu. Și nu vei descoperi voia lui Dumnezeu până nu înțelegi că nu ai fost creat să-L slujești prin abilitățile tale, ci prin dependența ta de puterea Duhului Său care te locuiește. Într-un fel, ești ca o mănușă; Duhul Sfânt din tine umple mănușa, o face să se miște și împlinește prin ea nevoile care trebuie făcute. Un pastor mai tânăr îi spunea odată unuia mai în vârstă: „Mă simt descurajat pentru că Dumnezeu așteaptă ce e mai bun de la mine și oricât de mult aș încerca, nu pot întotdeauna să Îi ofer acest standard.” Păstorul mai vârstnic i-a răspuns: „Fiule, Dumnezeu nu așteaptă altceva de la tine decât eșec!” Apoi a adăugat: „Dar ți-a dat Duhul Sfânt, ca să nu trebuiască să greșești!” Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci, despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:5) Secretul biruinței nu se află în fapte, ci în a rămâne în El! Datoria ta este să înveți căile lui Dumnezeu și să te bizui pe puterea lui Dumnezeu!

ISPITA (2)

„Împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda” (1 Corinteni 10:13)

     Planul lui Dumnezeu pentru a transforma ispita în triumf nu este să înduri ispita, ci să ieși din ea. Pentru asta trebuie să faci două lucruri: 1) Nu te duce în locuri în care se găsesc ispite. Prea mulți dintre noi suntem ca băiețelul care stătea sub mărul unui fermier. Când fermierul l-a întrebat: „Fiule, ai de gând să-mi furi merele?” Băiatul i-a răspuns: „Nu, domnule, încerc să nu fac asta!” Ispita se afla sub acel măr de la bun început. Martin Luther a spus: „Nu poți opri păsările să zboare deasupra capului tău, dar poți să le împiedici a-și face cuib în părul tău!” Nu poți scoate pornografia de pe Internet, dar poți sta departe de ea, ascultând Cuvântul lui Dumnezeu care spune: „Nu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei” (Psalmul 101:3). 2) Dacă ai intrat într-o situație plină de ispite, ieși din ea numaidecât. Biblia nu ne spune niciodată că trebuie să ne luptăm cu ispita, ci spune că trebuie să ieșim din ea. Apostolul Pavel îl îndeamnă pe Timotei: „Fugi de poftele tinereţii” (2 Timotei 2:22). El îi avertizează pe corinteni: „Fugiţi de curvie!” (1 Corinteni 6:18). Soția lui Potifar a încercat în mod repetat să-l seducă pe Iosif, care era „frumos la statură şi plăcut la chip. După câtăva vreme, s-a întâmplat că nevasta stăpânului său a pus ochii pe Iosif şi a zis: „Culcă-te cu mine!” (Geneza 39:6-7). Dar Iosif a fugit, lăsându-și haina în mâinile ei. Dumnezeu nu ne oferă o cale de scăpare înainte de ispită sau după ispită, ci împreună cu ispita. În clipa de față, te simți ispitit? Roagă-te, și Dumnezeu te va întări! Conform 2 Petru 2:9, El „ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici.”

ISPITA (1)

„Nu v-a ajuns nicio ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească…” (1 Corinteni 10:13)

     Există vreo ispită anume care îți iese în cale în mod constant și care te învinge de fiecare dată? Dacă da, Dumnezeu ți-a pregătit o cale prin care poți transforma ispita în triumf. Satan este numit „ispititorul” și el știe căror ispite le cedezi cel mai ușor. Însă apostolul Pavel scrie: „Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească.” Domnul Isus Însuși „în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat” (Evrei 4:15). Iată și motivul: „prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi” (Evrei 2:18). Mulți creștini începători au impresia că, după ce se pocăiesc, nu mai trebuie să se confrunte cu ispita. Dimpotrivă, când ești mântuit te vei confrunta mai mult cu ispita decât atunci când erai pierdut! Același vânt care te împingea din spate în drumul spre iad, îți va sufla acum în față în drumul spre rai. Ispita nu ia niciodată vacanță. Și dacă tu îți iei vacanță, ea va merge cu tine. Te va izbi atunci când crezi că ești cel mai puternic, te va lovi și te va doborî când te simți cel mai slab. De aceea ne spune Biblia (1 Corinteni 10:12): „cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă”. Care este răspunsul? „Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” (1 Corinteni 10:13) Să reținem două lucruri: primul, vei fi ispitit; al doilea, nu te vei confrunta niciodată cu o ispită mai mare decât cea pe care o poți suporta, deoarece Dumnezeu este credincios. El răspunde la rugăciuni. Mai ales la rugăciunea pe care Domnul Isus ne-a învățat s-o spunem: „Nu ne duce în ispită, ci ne izbăvește de cel rău” (Matei 6:13). Așa să ne ajute Dumnezeu!

CINE PERSEVEREAZĂ CÂȘTIGĂ!

„Domnul Dumnezeu M-a ajutat; de aceea nu M-am ruşinat, de aceea Mi-am făcut faţa ca o cremene, ştiind că nu voi fi dat de ruşine.” (Isaia 50:7)

     Întrebat odată: „Care este cel mai important lucru pe care trebuie să-l facă un om pentru a deveni un campion?”, boxerul James John Corbett a răspuns: „Să lupte încă o rundă!” Oamenii de succes au diferite talente, dar toți au aceste calități: perseverență, tenacitate, determinare. Poetul englez Thomas Gray a scris șaptezeci și cinci de ciorne ale capodoperei sale „Elegy Written in a Country Churchyard” (Elegie scrisă într-un cimitir de țară), înainte de-a fi mulțumit de scrierea sa. Dramaturgul american Samuel Nathaniel Behrman a scris piese de teatru timp de unsprezece ani, înainte de a vinde măcar una. În timp ce lucra cu normă întreagă într-o fabrică, Enrico Caruso s-a pregătit timp de doisprezece ani pentru a deveni unul dintre cei mai faimoși tenori din istoria operei. George Gershwin a compus aproape o sută de melodii înainte de-a o vinde pe prima, pentru cinci dolari. Putem învăța o lecție importantă din toate aceste istorisiri: dacă visul tău nu se împlinește imediat, nu te descuraja! Continuă să-ți urmezi meșteșugul și să-ți dezvolți talentul. Studiază și învață. Crește prin experiență. Continuă să muncești. Victoria aparține celor care sunt dispuși „să lupte încă o rundă”! Când renunți, Dumnezeu nu mai poate face nimic pentru tine. Dar când perseverezi, El îți va veni în ajutor. Să reținem ce ne spune El în Cuvântul Său: „Domnul Dumnezeu M-a ajutat; de aceea nu M-am ruşinat, de aceea Mi-am făcut faţa ca o cremene, ştiind că nu voi fi dat de ruşine.” Când promite Dumnezeu că te ajută? După cum ne asigură în 1 Corinteni 4:2, atunci când ești credincios și stăruiești în lucrul încredințat! Fii așa, de azi!

IA VIAȚA DE LA CAPĂT!

„El este ca unul care îşi face socotelile în suflet…” (Proverbele 23:7)

     Familia Chandler a avut de parcurs un drum dificil ca să scape de lanurile de bumbac și de sărăcia din Mississippi. Toți cei nouă copii ai familiei, își aduc aminte de coliba arendașului în care stăteau și de faptul că nu aveau ce să mănânce și cu ce să se îmbrace. Dar toți cei nouă au ajuns absolvenți de facultate! Povestea lor ar trebui să fie o inspirație pentru oricine. Părinții au luat cu împrumut doi dolari pentru a-i cumpăra un bilet de autobuz fiului lor Cleveland, care a plecat la școală, a studiat cu sârguință și a devenit președintele Departamentului economic din cadrul Universității Howard. Luther a urmat cursurile Universității Omaha și a devenit managerul serviciului public din orașul Kansas. El l-a ajutat pe fratele lui, James, să ajungă în Omaha și apoi la Yale, unde a și lucrat după absolvire. James, la rândul său, l-a ajutat pe Herman, care în prezent este director tehnic în Dallas. Donald lucrează în Minneapolis. Copiii s-au ajutat mereu între ei – și la cules de bumbac sau de porumb, și la săpatul cartofilor. Fortson s-a dus la Universitatea Morehouse din Atlanta și s-a implicat în lucrarea baptistă din Colorado. Princess a obținut o diplomă de master la Universitatea din Indiana și a devenit profesoară. Gloria este și ea profesoară. Bessie a absolvit masteratul și este dietetician la un spital de veterani. Apoi, în 1984, toți copiii s-au întâlnit și au cumpărat o casă pentru părinții lor. Biblia ne spune: „El este ca unul care îşi face socotelile în suflet.” Adică: dacă te convingi singur că nu poți, sau dacă îi lași pe alții să te convingă de asta – atunci nu vei putea! Însă dacă crezi că prin harul lui Dumnezeu ești capabil, atunci – vei fi! Dacă cei din familia Chandler au putut, și tu poți. Uită ce s-a întâmplat în trecut! În fiecare zi, Dumnezeu îți dă ocazia să-ți reîncepi viața, s-o iei de la capăt! Asta este valabil și astăzi!