„să rămână lucrurile care nu se clatină” (Evrei 12:27)

     Scriind despre o conversație recentă pe care a avut‑o cu un bărbat, Rick Hamlin spune ce‑i zicea omul: Urăsc să merg la serviciu. Toate acele concedieri sunt deprimante. Mă tot gândesc că eu voi urma. Am o grămadă de lucru, iar clienții mei apreciază ceea ce fac, dar încep să mă îngrijorez și nu mă pot opri. Îngrijorarea e cel mai rău lucru dintre toate, iar concedierile celorlalți se înmulțesc; prieteni de‑ai noștrii, prieteni de‑ai prietenilor, oameni de la biserică, vecini, părinți de‑ai prietenilor copiilor noștri. O pensionare anticipată aici, o concediere acolo, întârzieri de plată,  toate contribuie la statistici și acea teamă chinuitoare poate transforma fiecare zi într‑o agonie”. Sunt șanse ca și tu să te simți descurajat ‑ săgeți zilnice de frustrare te epuizează și îți fură bucuria. Satana știe că ar pierde timp prețios dacă s‑ar lupta cu forțele cerului, așa că izolează câte un credincios. Întrebarea este cum stai ferm când „lucrurile clătinate” se clatină? Pentru începători, Isaia spune: „Celui cu inima tare, Tu‑i chezășluiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine” (Isaia 26:3). Dacă Moise s‑ar fi concentrat asupra împrejurărilor în care se afla, nu ar fi avut niciodată pace când a stat între Marea Roșie și egipteni. Pacea lui a venit din cunoașterea faptului că se afla în locul unde dorește Dumnezeu să fie. Pacea în sine nu este un scop; pacea este un produs secundar al cunoașterii: „cât de mare este bunătatea Ta pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine, și pe care o arăți celor ce se încred în Tine” (Psalmul 31:19).